RELIEFUL

RELIEFUL

Caracterizate printr-o anumita energie si un anumit grad de fragmentare, formele de relief se analizeaza in vederea obtinerii urmatoarelor informatii:

a)     Caracteristici ale unitatilor morfologice

Toate informatiile privind morfologia reliefului se pot obtine numai pe baza unei reprezentari grafice corecte si complete care trebuie sa contina in mod obligatoriu urmatoarele elemente:

scara planului

reprezentarea nivelmentului prin curbe de nivel corelate cu scara planului (de ex., echidistanta de 1 metru la scara 1:1000) si prin puncte topografice cu indicarea cotei de inaltime

orientarea cardinala

In cadrul marilor unitati morfologice (campie, deal, munte) se inscriu o serie de alte forme de relief intre care, cel mai frecvent intalnite sunt: vale, ravena, caldare (palnie, gavan), movila, terasa, culme, creasta, sa, rapa. La acestea se adauga unele lucrari artificiale de terasare ca platforme, terase plane sau inclinate, racordate prin taluzuri la terenul natural fata de care se pot situa mai sus (in rambleu) sau mai jos (in debleu).

Fiecare unitate morfologica este lizibila numai in contextul reliefului mai larg din jur, prezinta o anumita situare in raport cu punctele cardinale si se situeaza intr-un anumit raport cu celelalte elemente ale mediului natural, ceea ce confera fiecarui loc anumite particularitati pe care arhitectul si urbanistul sunt chemati sa le valorifice din punct de vedere tehnic, functional si spatial configurativ.

b)     Posibilitatea utilizarii terenurilor denivelate

Conditiile de relief, in corelare situatia geografica, limiteaza posibilitatile de locuire a unui teritoriu; altitudinile pana la care se pot intalni asezari umane cu locuire permanenta variind in functie de latitudinea geografica si orientarea cardinala a versantilor. De asemenea, construibilitatea pantelor terenului in functie de declivitatea lor si de buna insorire a terenului influenteaza dezvoltarea asezarilor situate in relief accidentat. Aceasta a determinat crearea    unei metode de analiza a declivitatii terenului care se efectueaza prin intermediul operatiei grafice de cartare a pantelor. Intervalele de valori ale pantelor, semnificative pentru urbanism si amenajarea teritoriului, sunt stabilite prin practica in functie de posibilitatile de realizare a constructiilor. In mod curent, pardoseala din interiorul parterului unei constructii (nivel conventional + 0,00) este ridicata fata de terenul inconjurator pe un soclu de protectie cu minim 0,20 - 0,40 m. si maxim 1,50 m. O diferenta mai mare, deci un soclu mai inalt, presupune un consum prea ridicat de materiale si manopera, fiind necesara adoptarea unor solutii de inscriere pe teren prin denivelarea pardoselii in interiorul cladirii. Pantele maxime admisibile pentru caile de circulatie sunt de 5-6% pentru drumuri si strazi, 8-9% pentru strazi si drumuri in serpentina, 6% pentru tramvai si 12%0 pentru caile ferate. Panta de evacuare a apelor meteorice este de 0,25% - 1,0% pe strazi si suprafete dalate si minim 2% pe terenul inierbat.

Categoriile caracteristice de pante, luate in considerare in studiile de cartare a pantelor pentru cladirile de locuit, si anume sub 2%, 2-5%, 5-8% si peste 8%, reclama atitudini diferite de dispunere a cladirilor pe teren:

A. Pentru cartarea pantelor, se stabileste in functie de scara planului si de echidistanta curbelor de nivel, care sunt dimensiunile in plan orizontal care corespund pantelor caracteristice (2%, 5%, 8%). De exemplu:

Se parcurge intervalul dintre curbele de nivel marcand coincidenta acestor dimensiuni care marcheaza trecerea de la o categorie de panta la alta, cu distanta dintre curbele de nivel. Portiunile dintre curbele de nivel situate in acelasi interval de panta (sub 2% intre 2-5%, 5-8% si peste 8%) se hasureaza gradat sau se coloreaza de la intensitate inchisa (pantele mari) la intensitate deschisa (pantele mici). Se scot in evidenta prin linii de contur zonele cu conditii similare de dispunere a cladirilor.

B. Pentru trasarea axului unui drum cu o panta maxima admisibila data, intr-un relief accidentat, se stabileste distanta (D) in plan orizontal corespunzatoare acestei pante in functie de scara planului si echidistanta curbelor de nivel. Pe traseul dorit se traseaza axul drumului astfel incat acestea sa nu intersecteze doua curbe consecutive de nivel sub distanta (D) stabilita anterior.

C. Modificarea reliefului in cazul interventiei cu lucrari de terasare, realizare de platforme etc., implica intr-o prima faza:

c)      Valoarea estetica a reliefului

Inscrierea in formele de relief a constituit dintotdeauna o importanta motivatie a modului de alcatuire, functionare si evolutie a oraselor si ansamblurilor urbane si a implicat considerente de ordin estetic, simbolic si functional.

Astfel, relieful conditioneaza:

valoarea peisajului

alegerea sit-ului unei noi localitati sau extinderea localitatilor existente

alcatuirea localitatii si a ansamblurilor reprezentative in raport cu caracteristicile dominante ale reliefului (inscrierea in relief, includerea unor forme de relief sau raportarea la relieful din jur) prin procedee compozitionale specifice unui anumit teren denivelat de exemplu:

stapanirea, prin intermediul peisagisticii a calitatii spatiilor ce reunesc relieful, vegetatia si apa, atat in interiorul cat si in afara limitelor localitatilor