Relatia ecologiei cu alte stiinte

Relatia ecologiei cu alte stiinte

Fenomenul ecologic se remarca prin complexitatea data de diversitatea elementelor participante, pe de o parte si de interactiunile posibile dintre acestea, pe de alta. Prin urmare, pentru cunoasterea lui este necesara integrarea informatiilor furnizate de mai multe domenii stiintifice.

Ecologie-Geografie

Apropierile dintre geografie si ecologie ajung la zone de intersectie foarte largi. In geografia clasica s-a incetatenit notiunea de peisaj, mediu geografic, ca o sinteza a reprezentarilor concrete ale interconditionarilor dintre componentele naturii (relief, vegetatie, apa, clima etc.).

Geografia si ecologia se intalnesc in zona definirii ecosistemului. Pentru geografi, acest concept se cuprinde in cadrul mai larg al geosistemelor. Geosistemele (cum ar fi Podisul Moldovei sau Podisul Basarabiei) cuprind mai multe ecosisteme: terenurile agricole, padurile de stejar, luncile, mlastinile etc. Pusa astfel problema, ecologia studiaza bazele naturale ale spatiului vital al omului in dimensiunile relevante acestuia, accentuand procesele geomorfologice (Rosu, 1987).Unitatea de studiu a geografiei este peisajul geografic, numit landsaft. Geosistemele se bazeaza pe interactiunea elementelor geomorfologice, climatice si hidrologice cu lumea vie. Geosistemul are caracter spatial, pe cand ecosistemul este un sistem functional. Geosistemul, spre deosebire de ecosistem, include si asezarile omenesti.

In definirea geosistemului, s-a pus accentul pe potentialul sau energetic. Acesta se constituie intr-un izvor al structurii interne generatoare a parametrilor geografici care determina calitatea geosistemului ca mediu de viata si ca masura a capacitatii sale ecogeografice, producatoare de viata. La randul ei, productivitatea biologica a geosistemului capata atributul masurii calitative a acestuia

Cerintele ecologice ale timpurilor noastre au inclus in terminologia de specialitate si notiunea generica de mediu. Asupra raporturilor sale cu notiunile de peisaj si geosistem persista unele confuzii. Mediul, in intelesul sau geografic, reprezinta o expresie, o concretizare a calitatii geosistemului, ca o dimensiune a incarcaturii acestuia cu resurse de viata. Rezulta faptul ca masura calitatii peisajului sau geosistemului nu poate fi precizata decat prin productivitatea biologica, ca o expresie a favorabilitatii mediului pentru viata.

Faptul ca identificam productivitatea biologica cu masura calitatii peisajului dovedeste, in acelasi timp, nevoile cibernetice care dirijeaza functionalitatea geosistemului se confunda cu nevoile de viata. Organismele constituie componentele de varf ale structurii geosistemului, care se identifica cu calitatea functionala a acestuia.

Analiza geosistemica in abordarea problemelor ecologice, cunoasterea structurii geosistemului sub raport geoecologic, precum si stabilirea de masuri pentru optimizarea si gospodarirea rationala a ecosistemelor ocupa un loc principal in pregatirea economistilor. Ca urmare, ecologia a devenit o modalitate de gandire, o filosofie vie a contemporaneitatii. In tratarea interdisciplinara a realitatii, prin prisma

Geografie - Ecologie, ponderea principala revine cand Geografiei, cand Ecologiei.

Ecologie-Biologie

Dupa unii autori, "ecologizarea" stiintelor trebuie sa inceapa chiar cu biologia. Ecologia a adus cu sine, printre altele, teza nivelurilor de organizare a vietii (individ, populatie, biocenoza), teza care nu este identica cu cea a nivelurilor de structurare din interiorul organismelor (celula, tesut, aparat, sistem) si nici cu cele

adoptate in sistematica (specie, gen, familie, ordin etc.).

Ecologia a dus la reconsiderarea interactiunilor biotice din biosfera (nivel trofic, lant trofic), la o viziune mai completa a relatiilor dintre organisme si mediul lor de viata la care se "adapteaza" si pe care il adapteaza. Ecologia impune biologiei o privire sistemica si necesitatea ca relatiile dintre vietuitoare sa fie descifrate si intelese sub aceasta forma sistemica

Ecologie-alte stiinte

Rezultatele unor stiinte cum sunt chimia, biochimia, geochimia, botanica etc. pot, de asemenea, sa fie utile pentru ecologie in explicarea proceselor de interactiune dintre plante si animale. Nu putem exterioriza rezultatele cercetarii fenomenului ecologic fara a face apel la matematica, statistica, economie politica, informatica, precum si la stiintele tehnice, agricole, zootehnice et

Ecologie-stiinta enciclopedica

Legatura Ecologiei cu alte stiinte este ceva mai mult decat o intrepatrundere de granita. Este vorba, intr-adevar, de o stiinta enciclopedica, care in elaborarea tezelor sale prelucreaza informatii din domeniile stiintelor fundamentale, naturale si sociale, ceea ce justifica atributul de "acoperisul stiintelor", "metastiinta" sau "punte intre stiinte" pe care le-a dobandit in decursul timpului. Mai mult, restrictiile impuse de legile naturii, fiind nu numai recunoscute, ci si acceptate, conceptia promovata de ecologie va deveni un reper valoros in ordonarea informatiilor si alegerea noilor directii de aprofundare in sensul armonizarii activitatii umane cu mediul inconjurator.

In contextul actual al manifestarii pe scari spatiale si temporale din ce in ce mai extinse a dezechilibrelor si a efectelor economice si sociale ale acestora, Ecologia se individualizeaza ca o stiinta integratoare, al carei obiect de studiu devin mediul inconjurator, biosfera in ansamblul sau si rela ia dintre om, societate si biosfera, ca sistem planetar, aflat pe ultimul nivel ierarhic al organizarii geosistemului Terra.

Cercetarea ecologica se constituie intr-un demers stiintific capabil sa integreze informatii de origini diverse intr-o conceptie dinamica si sistemica a naturii. Aceste informatii ne sunt furnizate de discipline conturate in raport cu fenomenul, procesul sau "fragmentul" de realitate pe care il abordeaza in studiul lor (hidrologie, pedologie, geografie, geologie, biologie, morfologie etc.), fiind astfel informatii sectoriale. Asamblarea tuturor acestor informatii nu este insa suficienta. Ecologia va adauga si rezultatele investigatiilor referitoare la interactiunile dintre sectoare. Rezulta astfel o abordare stiintifica fara echivalent in ansamblul disciplinelor academice recunoscute in prezent.