Nisa ecologica. Ni;a ecologica sintetica (fundamentala), nisa spatiala si nisa trofica (eltoniana). Spatiul de biotop si spatiul de nisa (spatiul ecologic).

Nisa ecologica. Ni;a ecologica sintetica (fundamentala), nisa spatiala si nisa trofica (eltoniana). Spatiul de biotop si spatiul de nisa (spatiul ecologic).

Se deosebesc doua categorii:

☻ - nisa spatiala (termen depasit actualmente si in fitosociologie; in ecologia animala reprezinta acel fragment de supratata, de teren, in care individul isi gaseste un adapost);

☻ - nisa trofica sau nisa eltoniana (reprezinta totalitatea relatiilor trofice ale unei specii, a relatiilor sale cu hrana, cu biocenoza sau cu dusmanii sai). Nisele trofice sunt dinamice. Ele se schimba in timp si spatiu si nu reprezinta un punct fix din spatiu ci totalitatea relatiilor referitoare la hrana, a unei specii, inclusiv relatiile pe care le are cu dusmanii sai naturali (paraziti si pradatori) (ex. pentru soarecele de camp, nisa trofica nu este locul din cultura unde el sta si se hraneste, ci ansamblul de activitati legate de procurarea hranei, strangerea frunzelor sau adunarea cadavrelor de insecte, lumbricide sau alte nevertebrate care constituie hrana sa - Obrtel si Holisova 1981).

Nisa trofica este acceptata si la plante, dar aici intervins unele aspecte biochimice si ecofiziologice. In cazul unor specii de plante care populeaza acelasi biotop sau chiar o suprafata de intindere mai redusa in cadrul acelui biotop, se deosebesc intre ele prin toleranta pe care o prezinta fata de temperatura sau alt factor de mediu sau chiar prin comportamentul sezonier diferit in care folosesc aceleasi resurse ale mediului (orizontul solului, apa din sol, substantele minerale din sol.

Nisa ecologica sintetica (fundamentala). Practic, nisele spatiale si trofice sunt doua componente ale nisei ecologice sintetice sau fundamentala (o unitate functionala care descrie pozitia unei specii in raport cu alte specii, dependent de factorii ecologici; se mai numeste fundamentala pentru pentru a arata ca este o structura de baza) (Hutchinson 1957; Udvardy 1959; Ghilarov 1978). In realitate o nisa ecologica sintetica (fundamentala) este alcatuita din 4 elemente: nisa spatiala, nisa trofica, nisa fenologica si nisa regenerativa (Fekete si colab. 1976; Grubb 1977)

Nisele fundamentale ale speciilor sunt segmente din spatiu care nu sunt net si rigid despartite intre ele.

Largimea nisei este determinata de capacitatea genetica a speciei de a exoploata resursele mediului. Deci largimea nisei este o extindere a activitatilor de exploatare a resurselor mediului in spatiu. Mai exista si fenomenul de suprapunere a niselor sau de discriminare a niselor.

Exista intotdeauna un spatiu de biotop (element concret, masurabil, al spatiului) si un spatiu de nisa = spatiu ecologic (conceput ca o formatiune cu mai multe dimensiuni, un volum sau hipervolum) (Fig. 6-15; 6-16). Hipervolumul biocenozei in ansamblu este asemanator cu o scara: la un capat se gasesc nisele generalistilor (specii cu spectru trofic larg), iar la celalalt capat se afla specialistii (specii cu spectru trofic ingust); intre cele doua capete se afla celelalte nise specializate pentru celelalte specii. Intre toate aceste nise se poate gasi o nisa optima (nisa care face posibil ca specia respectiva sa se mentina in permanenta in acel spatiu).

Nisa ecologica apare ca un complex al niselor ecologice ale diferitelor specii ale biocenozei, care se deosebesc fiziologic intre ele, fiecare specie avand astfel un "teritoriu" al ei, care-i asigura existenta si supravietuirea (Fig. 6-17).

In cadrul fiecarui nivel trofic exista mai multe nise, corespunzator specializarii functionale a organismelor. In ecologia animala se diferentiaza doua componente ale nisei: nisa de habitat (locul ocupat in spatiul ecosistemului) si nisa trofica (locul unde individul isi dobandeste hrana). Uneori cele doua coincid (de ex. Ips typographus - gandacul de scoata traieste si se hraneste pe molid), iar alteori sunt separate (ex. rozatoarele stau in galerii dar isi cauta hrana pe sol).