Tipologia relatiilor trofice interspecifice. Particularitati si caracteristici ale tipurilor amensalism, simbioza, neutralism si antagonism.

Tipologia relatiilor trofice interspecifice. Particularitati si caracteristici ale tipurilor amensalism, simbioza, neutralism si antagonism

1. Amensalism

In contrast cu comensalismul este amensalismul. Este o relatie tot de tipul (+,0). Este o reactie in care o populatie inhiba pe alta dar ea ramane neafectata. In principiu, amensalismul implica interactiuni chimice dintre organisme. Aceste interactiuni in care organisme ale unei specii afecteaza cresterea indivizilor sau populatiilor altor specii constituie un tip de interactiune bazat pe influenta unor mediatori chimici denumiti allelochemicale (Whittaker 1970; Whittaker si Feeny 1971).

Pot exista inhibitori de natura anorganica (ex. productia de acizi sau baze) care afecteaza si diminueaza competitia pentru nutrienti, lumina si spatiu, mai ales pentru organismele pionier.

Producerea de toxine organice simple cu actiune inhibitoare asupra cresterii, este o alta sursa de chimicale. Desi se cunosc multe aspecte referitoare la rolulul si importanta acestor substante secundare, semnificatia lor pentru structura si stabilitatea biocenozelor este relativ putin lamurita. Majoritatea dintre aceste substante sunt produse in sol la nivelul radacinilor plantelor iar o alta parte importanta este produsa de catre frunzele plantelor. Suprimarea cresterii produsa de catre aceste substante ale plantelor poarta denumirea de allelopatie. Unul dintre cazurile clasice asupra caruia vom reveni este producerea juglonei (juglandonei) de catre Juglans regia (nuc).

O a treia categorie sunt substantele din categoria antibioticelor, mediatori chimici cu rol antimicrobial. Antibioticele, in sensul acesta, sunt substante produse in cantitate mica de un organism al unei specii, dar care pot avea efecte inhibitoare, deterente, repelente, toxice sau letale, asupra altor organisme din alte specii. Rol antibiotic asupra microorganismelor, au si acizii fenolici produsi de radacinile moarte ale plantelor. De exemplu, pe suprafetele cu specia Aristida obligantha exista o slaba concentratie a azotului in sol, deoarece sunt inhibate bacteriile fixatoare de azot si algele albastre-verzi (Wilson si Rice 1968). Unele alge produc de asemenea o serie de antibiotice care actioneaza asupra altor specii de alge sau chiar asupra unor specii de pesti determinand moartea acestora (Abbot si Ballentine 1957).

Compusii fenolici si terpene aromate (ex. camfor) de inhibitie a germinarii si cresterii semintelor. Acesti compusi produsi in sol sau chiar in aer de radacinile unor arbusti (ex, chaparral in America) si    adsorbiti de particolele de sol, actioneaza asupra vegetatiei ierboase (Muller si colab. 1968). Asa se explica faptul ca insule invazive de tufarisuri sun inconjurate de niste centuri lipsite de vegetatie si in care prezenta plantelor ierboase este diminuata mult.

2. Neutralism

Este o competitie interspecifica de tipul (0,0). Reprezinta asadar o coactie care reflecta neafectare reciproca a speciilor. Se intalneste frecvent in natura. Pe de o parte sa consideram doua specii de mamifere care traiesc in acelasi tip de ecosistem dar au nise ecologice diferite, deci au un regim nutritiv diferit: ursul se hraneste cu zmeura sau alte fructe; vulpea care se hraneste cu iepuri si soareci. Cele doua specii mari nu se afecteaza reciproc.

Simbioza

Este o relatie interspecifica de tipul (+,+). Doua forme sunt importante:

a. Exosimbioza. Exista in acest caz o relatie functionala reciproc avantajoasa intre organisme din specii diferite (denumite simbionti), dar ambii parteneri isi continua cresterea, dezvoltarea si comportamentul in unitati de viata distincte, separate. Se mai poate spune ca simbioza este o asociere durabila intre doua specii, necesara si avantajoasa reciproc si care determina o completare a nevoilor trofice a celor doua specii. Acest gen de asociere se poate realiza divers: intre doua specii vegetale; intre o specie vegetala si una animala; intre doua specii animale; intre o bacterie si un asociat vegetal; intre o bacterie si un asociat al regnului animal.

De ex. termitele sunt dependente de ciuperci pentru a digera lignina iar excrementele termitelor sunt un substrat ideal pentru cresterea ciupercilor micromicete. In galeriile de scolitide (insecte coleoptere care fac galerii la rasinoase) convietuiesc o serie de specii de drojdii. Unele specii de furnici din Brazilia, cultiva ciuperci si utilizeaza hidratii de carbon sintetizati de catre acestea (aut.cit.in Stugren 1994).

B. Endosimbiozele. Reprezinta un model de convietuire in care microorganismele populeaza permanent organismele animale iar relatiile de acest fel pot edifica chiar ecosisteme stabile (ex. relatia dintre biomul intestin uman si flora bacteriana utila; asociatia dintre termite si protozoarele care digera celuloza etc). Un model deosebit de interesant este asocierea dintre animale (rumegatoare) si specii de bacterii si infuzori, la nivelul tubului digestiv. Aici o serie de microorganisme (protozoare ciliate, bacterii, ciuperci) gasesc un mediu de viata favorabil si hrana suficienta. Reciproc, rumegatorul va utiliza produsii rezultati din digestia microorganismelor (ex. celuloza) sau proteinele nedigestibile (ex. ureea). Fara simbionti gazda nu ar fi capabila sa utilizeze aceste produse deoarece nu le poate transforma in nutrienti. In acest fel insa se vor putea recupera o serie de metaboliti: materii azotate digerabile, acizi grasi, vitamine. Chiar prin digerarea a unei parti dintre microorganisme se pot recupera proteinele de origine microbiana.

Exista diferite alte tipuri de simbioze, ca de exemplu:

- simbioze din izvoare termale, oceanice, intre pogonofore si bacterii chemoautotrofe (Williams si colab. 1981; Jones 1981);

- asocierea dintre corali si speciile de alge din genul Zooxanthella si Zoochlorella (Yonge 1960);

- asocierea dintre specii de nevertebrate si specii de alge verzi;

- fixarea zoobentosului (pentru specii sesile) este determinata de atractia acestora fata de    unele specii de bacterii (Eiben si colab. 1976);

- o serie de specii de nevertebrate (ex. insecte, cicade) traiesc in simbioza cu o serie de virusuri, rikettsii sau micoplasme pe care le pot transmite plantelor (Schwemmler 1963);

- endosimbiozele dintre insecte si micromicete, permit obtinerea de enzime pe care nu le pot sintetiza insectele (Martin si Broenkov 1975).

4. Antagonismul

Este o coactie de tipul (+,-). Este un fenomen de inhibare al partenerului din sistem cu avantajarea speciei dominante. Specia inhibata este astfel exploatata sub diferite modalitati. Ca model clasic este citata relatia dintre cuc si alte specii de pasari in care femele isi depune ouale. Puiul de cuc creste mai repede, pe masura ce pasarea gazda hraneste puii, fara discernamant, incapabila sa faca deosebirea dintre ei (se pare ca ea este atrasa doar de gatul rosu si ciocul deschis al puiului, acesta fiind un comportament instinctual). Pe parcurs arunca puii mamei adoptive jos din cuib si ramane singur cu acces la hrana.

Un alt exemplu de coactie antagonista este citata (Stugren 1965) relatia dintre Formica sanguinea (furnica rosie) si Formica fusca (furnica neagra). In actul de compoetitie si agresiune, F. sanguinea distruge cuiburile de F. fusca, iar pupele acesteia sunt luate "prizonieri" si duse in cuibul rapitorului vor fi "sclavi", lucratorii care emerg din aceste pupe aprovizionand cu hrana intreaga colonie de F. sanguinea.