Zece intrebari referitoare la notiunile de baza ale ecologiei

INTRODUCERE

Lucrarea de fata prezinta raspunsul la zece intrebari referitoare la notiunile de baza ale ecologiei.

In prezent, starea globala a mediului a evoluat, in paralel cu o puternica dezvoltare, spre directii ingrijoratoare cum ar fi: cresterea demografica, modificarea climatului global, diminuarea biodiversitatii - datorita distrugerii habitatelor pentru diferite specii de plante si animale, eroziunea solului, distrugerea padurilor, poluarea aerului si a apei, epuizarea resurselor de combustibili fosili si acumularea de deseuri toxice. Toate aceste lucruri au determinat comunitatea internationala sa ia atitudine, prin masuri colective, la nivel global care se aplica la nivele locale, prin intermediul unui cadru politico-economic adecvat. Se pleaca de la premiza ca prin actiuni concertate de educatie si de management inteligent se pot economisi resurse si se poate imbunatati calitatea mediului.

INTREBARI SI RASPUNSURI

Intrebarea 1: Numiti cateva personalitati din domeniul ecologiei, din tara noastra.

Raspuns

In tara noastra, conceptia ecologica a fost promovata de catre Gr. Antipa, fost elev si colaborator (asistent universitar) al lui Ernst Haeckel, la Jena, Gr. Iliescu (1934) , iar mai recent de catre B. Stugren (1965, 1980, 1988), N. Botnariuc (1976) si A. Vadineanu (1982). Ecologia terestra s-a afirmat cu deosebire prin lucrarile academicianului Al. Borza de la Cluj.

Intrebarea 2: Enumerati tipurile de materie care compun ECOSFERA, conform teoriei ecologului roman N. Botnariuc.

Raspuns

Dupa N. Botnariuc, ecosfera este un sistem heterogen, format din 7 tipuri de materie:

t          materia vie - organismele individuale, ca sisteme biologice fundamentale, cu functii biogeochimice, reprezentand cca. 0,001% din masa scoartei terestre, compusa din:

o       fitomasa si

o       zoomasa (cca. 2429x10⁹ t);

t          materie organica moarta (necromasa) - netransformata inca de catre descompunatori (bacterii), estimata la cca. 11 060x10⁹t, sub forma de : humus, geopolimeri si unele roci biogene (petrol, carbuni);

t          materia inerta - concentrata in cele trei geosfere: litosfera, hidrosfera, atmosfera;

t          materia bioinerta - sisteme bioinerte formate din amestec de materie vie si materie moarta (sol, mal, scoarta de eroziune, ape freatice, etc.);

t          materia radioactiva - fondul natural si artificial de izotopi radioactivi din ecosfera;

t          atomi liberi - ce apar in scoarta terestra, sub forma de zacaminte de metale native (in stare pura);

t          pulberea cosmica - ce cade din cosmos (in cantitate anuala de cca. 1,1x10⁴t).

t          Materia vie se compune din atomi ai acelorasi elemente chimice ce formeaza scoarta terestra, formand sisteme vii (biomasa), numite "sisteme de oxigen", formate predominant din oxigen, carbon, hidrogen si azot (98 %), restul de 2% fiind ocupat de microelemente.

Materia vie se compune din organisme individuale care sunt sisteme biologice fundamentale , indeplinind anumite functii biogeochimice. Cantitatea de materie vie din ecosfera formeaza biomasa, estimata cantitativ la cca. 2429 x 10⁹ tone. Biomasa reprezinta numai 0,001% din masa scoartei terestre si se compune din fitomasa si zoomasa.

Materia vie este alcatuita din atomi ai acelorasi elemente chimice ca si scoarta terestra. Sistemele vii sunt sisteme de oxigen, formate din oxigen si macroelemente pe baza de carbon, hidrogen si azot. Macroelementele biogene formeaza 98% din biomasa, restul revenind microelementelor. Materia vie este alcatuita din anumiti izotopi ai elementelor chimice: carbon, oxigen, hidrogen si azot.

Organismele vii au capacitatea de a acumula selectiv anumiti izotopi, concentrand de regula izotopii usori.

t    Materia organica moarta, sau necromasa se afla in ecosfera datorita incapacitatii bacteriilor de a o descompune in ritmul in care este produsa materia vie, fiind estimata la cca. 11.060 x 10⁹ t, in cantitate mai mare decat biomasa totala.

Din materia organica moarta a rezultat humusul, geopolimerii si unele roci biogene ca petrolul si carbunii. Materia inerta este concentrata in cele trei geosfere: litosfera, atmosfera si hidrosfera.

Litosfera este substratul chimic al vietii, rezervorul de materie din care se alimenteaza procesele biochimice.

Hidrosfera este alcatuita din totalitatea apei planetei, sub toate formele de agregare si are ca functie vehicularea atomilor hidrogen si de oxigen de la o regiune la alta, de la un biotop la altul.

Atmosfera, prin patura sa inferioara - troposfera - este un sistem de oxigen si azot care face posibila viata organismelor aerobe.

t          Materia bioinerta este concentrata in special in sol, scoarta de eroziune, ape freatice, etc., care sunt sisteme bioinerte alcatuite dintr-un amestec de materie moarta si materie vie.

t          Materia radioactiva este reprezentata de fondul natural si artificial de izotopi radioactivi din ecosfera.

t          Atomii liberi dispersati sunt cei care apar in scoarta terestra, sub forma de zacaminte de metale native (in stare pura).

t          Pulberea cosmica ce cade in decursul unui an la nivelul globului terestru se ridica la cca. 1,1 x 10⁴ t.

In ultima jumatate de secol a aparut in ecosfera un nou tip de materie organica, produs al industriei chimice: pesticidele - substante policiclice, organo-clorurate care perturba procesele fizico- chimice si biochimice din ecosfera.

Intrebarea 3 :Care sunt limitele ecosferei:

Raspuns

Limita superioara a ecosferei coincide cu limita superioara a troposferei, aflata la cca. 10 - 12 km deasupra nivelului marii, iar limita inferioara este la 11 km in oceane si cca. 4 km sub nivelul marii, in soclurile continentale.

Intrebarea 4 Ce este un ECOSISTEM si din ce se compune el?

Raspuns

Ecosistemul este o subdiviziune a ecosferei cu autonomie fata de sistemele vecine, ce integreaza, la nivel local, intr-un tot unitar viata si mediul ei.

Ecosistemul este unitatea functionala de transformare a substantei si energiei, dintr-un fragment dat al ecosferei.

Un ecosistem este un sistem alcatuit din doua subsisteme principale

o     biocenoza (ansamblul organismelor vii, plante si animale),

o     biotopul (componentele anorganioce),

legate indisolubil. Biotopul determina structura ecosistemului, exercitand o selectie a speciilor pe care le integreaza.

Natura si intinderea ecosistemelor este variabila. Limita dintre ecosisteme poate fi neta (ex.: limita dintre o pajiste si o padure) , sau poate fi treptata, prin intermediul unei zone de tranzitie, numite ecoton.

Alcatuirea ecosistemului este prezentata in tabelul urmator:

Intrebarea 5 Care sunt "FUNCTIILE ECOSISTEMULUI" si in ce constau ele?

Raspuns

Dupa marime, ecosistemele se clasifica in urmatoarele tipuri:

Populatii formate din grupuri de indivizi ai aceleiasi specii, ce ocupa un biotop, avand ca principalele caracteristici existenta unui fond genetic propriu si posibilitatea de a se reproduce;

Comunitati reprezentand biocenoze restranse in timp si spatiu, alcatuite din mai multe populatii (Ex.: o padure, o mlastina, etc.);

Biomuri sunt marile biocenoze terestre, constituite din grupari ecologice formate in raport cu un anumit mediu ambiant. Biomurile se intind pe o suprafata terestra relativ mare, aflandu-se sub controlul microclimatului zonei respective.

Dintre componentele biocenozelor, fitocenoza este principalul criteriu de diferentiere a ecosistemelor planetei. In acest sens, biomurile corespund urmatoarelor mari ecosisteme terestre , (conform figurii de mai jos) :

Repartitia biomurilor in raport cu latitudinea si cu altitudinea

- Tundra - in regiunile polare;

- Ecosistemele montane

- Padurile (ecuatoriale, tropicale, subtropicale, temperate, de conifere, boreale);

- Ecosistemele erbacee ( savane, stepe);

- Deserturile;

- Comunitatile marine

Comunitati majoritare cum sunt:

- mediul terestru;

- mediul de apa dulce;

mediul marin.

Intrebarea 6 Definitia poluarii

Raspuns

Poluarea este definita ca suma a actiunilor umane care duc la degradarea mediului natural si geografic. Etimologic, a polua inseamna a murdari, a profana, a manji (lat. pollutus).

Intrebarea 7 Efectele poluarii asupra biosferei

Raspuns

Poluarea este o consecinta a activitatii umane, ce provoaca degradarea mediului natural, prin diferite efecte ca: dereglarea fluxului de energie, a nivelului radiatiilor, a compozitiei fizico-chimice a mediului natural si a structurii biotopului.

Aceste dereglari ale mediului pot afecta omul direct sau indirect, prin degradarea resurselor sale de apa, hrana si energie.

Sumar efectele poluarii sunt:

- Stricarea echilibrului energetic si material al biosferei;

- Modificarea nivelului radiatiilor din mediu;- Stricarea compozitiei fizico - chimice a mediului;

- Dezechilibrarea biocenozelor.

- Afectarea umanitatii:

direct;

indirect (hrana, apa, energie).

Poluarea atmosferei conduce la modificari ale climei si a ciclurilor biogeochimice, cu urmari negative asupra ecosistemelor.

Efectele poluari asupra climei se manifesta prin modificari ale factorilor meteorologici, ca:

scaderea intensitatii luminoase( cantitate mai redusa de lumina la sol, deficit de insolatie in zonele urbane);

modificarea umiditatii atmosferice si a pluviozitatii;

cresterea ponderii CO₂, avand ca rezultat efectul de sera ( cresterea temperaturii globale).

Ex.: Inainte de era industriala, continutul de CO₂ in atmosfera era de cca. 550x10⁴ t, reprezentand cca. 0,028%.

Consumul crescand de combustibili fosili pentru producerea energiei, in era industriala a condus la o crestere exponentiala a ponderii CO₂ in aerul atmosferic, ajungandu-se la cca. 0,034%. Se estimeaza dublarea concentratiei sale in aer pana in anul 2025, fapt ce va determina o crestere a temperaturii medii a aerului cu 23⁰C. Acest fapt va determina schimbarea regimului pluviometric.

Intrebarea 8 Care sunt EFECTELE RADIATIILOR IONIZANTE asupra organismelor vii?

Raspuns

Intrebarea 9 Care este singura SOLUTIE DE DEPOZITARE A DESEURILOR NUCLEARE, cunoscuta la ora actuala ca avand un risc ecologic minim

Raspuns

Singura solutie de debarasare fara riscuri ecologice , ce se cunoaste pana in prezent ramane depozitarea lor in minele de sare care nu permit ca acestea sa ajunga in panza freatica si ofera o etanseitate perfecta pentru izolarea radiatiilor.

Cu exceptia Kr⁸⁵, care este inert din punct de vedere chimic, cea mai mare parte a reziduurilor radioactive depozitate in mediu sunt incorporate in atmosfera. Apele fluviilor in care se deverseaza aceste deseuri se pot contamina peste pragul maxim admisibil.

Fitoplanctonul marilor si oceanelor are o mare putere de incorporare a elementelor radioactive, pe care le transmite verigilor superioare ale lantului trofic, pana la om.

Intrebarea 10 Ce lege reglementeaza PROTECTIA MEDIULUI in tara noastra?

Raspuns

Admiterea Romaniei ca parte componenta a Comunitatii Europene a impus luarea unor masuri legislative privind evaluarea poluarii factorilor de mediu, identificarea prejudiciilor, stabilirea responsabilitatilor si asigurarea unor masuri de prevenire a emisiei de poluanti, de orice fel, in mediu.

Protectia mediului si protectia muncii a necesitat introducerea unor masuri specifice de ordin legislativ.

Astfel, Legea protectiei mediului 265 din 2006 tine seama de principiile, conventiile si acordurile internationale, adoptate de organismele de specialitate ale ONU si ale Comunitatii Europene, precum si de legislatiile nationale dintr-o seri de state ca: Elvetia, Suedia, Rusia, Anglia, Germania, Spania, SUA, etc.

Legea prevede proceduri si norme tehnice de evaluare a poluarii pentru diferiti factori de mediu, dispozitii la atingerea pragurilor de alerta, dispozitii la atingerea pragurilor de interventie si stabileste autoritatile competente.

Legea reglementeaza protectia mediului ca obiectiv de interes public major, pe baza urmatoarelor principii si elemente strategice care conduc la o dezvoltare durabila a societatii:

principiul precautiei in luarea deciziei;

principiul prevenirii riscurilor ecologice si producerii daunelor;

principiul conservarii biodiversitatii si a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural;

principiul "poluatorul plateste";

inlaturarea cu prioritate a poluantilor ce pericliteaza nemijlocit si grav sanatatea oamenilor;

crearea sistemului national de monitorizare integrata a mediului;

utilizarea durabila (de lunga durata);

mentinerea, ameliorarea calitatii mediului si reconstructia zonelor deteriorate;

crearea unui cadru de participare a organizatiilor neguvernamentale si a populatiei la elaborarea si aplicarea deciziilor;

dezvoltarea colaborarii internationale pentru asigurarea calitatii mediului.

Legea prevede modalitatile de implementare a acestor principii si strategii, reglementeaza activitatile economice si sociale cu impact asupra mediului si procedura de autorizare a lor , stabileste regimul substantelor si deseurilor periculoase, precum si a altor deseuri si impune reglementarea tehnica a masurilor de protectie a mediului de catre autoritatea centrala de protectie a mediului, cu consultarea autoritatilor de specialitate, pe domenii.

In lege se definesc unii termeni specifici, cum sunt:

r              Impact de mediu reprezinta modificarea negativa considerabila a:

caracteristicilor fizice, chimice si structurale ale factorilor de mediu;

diminuarea diversitatii biologice;

modificarea negativa considerabila a productivitatii ecosistemelor naturale si antropizate (locuite de oameni);

deteriorarea echilibrului ecologic;

degradarea considerabila a calitatii vietii in ecosistemele antropizate, cauzata de fenomene de poluare a ape, aerului, solului, sau de supraexploatarea resurselor naturale;

gestionarea necorespunzatoare a teritoriului, identificabila in prezent sau previzibila a se manifesta in viitor.

r      Evaluarea riscului - analiza probabilitatii si gravitatii principalelor componente ale unui impact asupra mediului;

r      Prag de alerta - concentratiile de factori poluanti in apa, aer, sol, sau prezenti in emisii/evacuari (ale unor instalatii), ce prezinta riscul unui impact potential asupra mediului si care determina declansarea unei monitorizari suplimentare in scopul diminuarii lor.

r      Prag de interventie - concentratiile de factori poluanti in apa, aer, sol, sau prezenti in emisii/evacuari la care autoritatile competente vor dispune efectuarea studiilor de evaluare a impactului si reducerea concentratiilor poluantilor respectivi in emisii / evacuari.

r      Autoritate competenta - autoritate imputernicita .