Epurarea apei

INTRODUCERE

Printre problemele globale cu care se confrunta omenirea la inceputul mileniului trei se afla lipsa apei si degradarea calitatii apei. Apa, continua sa aiba si azi un rol esential si preponderent pentru mentinerea vietii, fiind indispensabila si avand si o valoare intrinseca, inestimabila in bani. Element natural aflat in patrimoniu comun al intregii omeniri apa,constitue in acelasi timp un drept economic si social al oricarei persoane.

In cadrul Conferintei Natiunilor Unite asupra Mediului Inconjurator de la Rio de Janeiro a fost adoptata, la 22 decembrie 1992, hotararea prin care 22 martie devenea ''Ziua mondiala a apei''. S-a dovedit a fi o ocazie buna pentru a reaminti tuturor cat de importante sunt eforturile concrete de a oferi spre consum apa pura, precum si identificarea problemelor si gasirea de solutii la aceste probleme.

Ecosistemele acvatice au o importanta deosebita pentru sistemele socio-economice, iar poluarea lor este o problema actuala cu consecinte mai mult sau mai putin grave asupra populatiei. Una din definitiile larg acceptate ale termenului este formulata de Consiliu OCD in 1974, conform careia poluarea inseamna ,,inroducerea de catre om, direct ori indirect, de substante ori de energie in mediu care antreneaza consecintele prejudiciabile de natura a pune in pericol sanatatea umana, a vatama resursele biologice si sistemele ecologice, a aduce atingerea agrementelor ori a impiedica alte utilizari legitime ale mediului (Constantin Oprea, Octavian Suciu, Managementul Calitatii Mediului, 2003).

La nivelul Uniunii Europene au fost promovate instrumente legislative pentru protectia si managementul durabil al resurselor de apa. Dintre acestea, de o importanta deosebita este Directiva Cadru 2000/60/EC, care defineste apa ca pe un patrimoniu ce trebuie protejat, tratat si conservat ca atare. Aceasta directiva asigura cadrul necesar managementului ecosistemelor acvatice/gospodaririi apelor conform principiilor dezvoltarii durabile, ceea ce presupune gestiunea cantitativa si calitativa a apelor, avand ca scop atingerea "starii bune'' a apelor pana in anul 2015.

Apa care prin utilizare si-a modificat proprietatiile initiale se numeste apa uzata, iar agentii care i-au schimbat insusiriile, facand-o improprie unei anumite utilizari se numesc poluanti. Sistemul de canalizare a apelor uzate a aparut cu aproximativ doua secole in urma. Reteaua de canalizare a imbunatatit conditiile igienico sanitare la locul de producere a deseurilor dar a condus la cresterea poluarii apelor de suprafata, datorita evacuarii de ape uzate.

Dezvoltarea industriei a marit cantitatea de ape uzate evacuata impreuna cu cantitatile de poluanti. Emisia apelor uzate neepurate are o influenta negativa asupra calitatii receptorilor. Astfel, substantele organice din apele uzate in curs de descompunere afecteaza biocenoza si unitatile hidrogeomorfologice.

Procesul de indepartare a poluantilor din apele de suprafata in mod natural se realizeaza prin procesul de autoepurare cere se desfasoara de-a lungul cursului de apa. Autoepurarea reprezinta ansablul proceselor naturale de epurare prin care receptorii sunt readusi la caracteristicile lor calitative, pe care le-au avut inainte de primirea apelor uzate. Factorii care influenteaza procesul de autoepurare sunt de natura fizica, chimica si biologica. Pentru determinarea dinamicii poluarii se utilizeaza:metode de analiza fizico-chimica pentru determinarea calitatii si cantitatii poluantilor; metode de analiza biologica, pentru evaluarea raspunsului biocenozei la actiunea poluantilor.

Epurarea apelor reziduale constitue ansamblul de masuri si procedee prin care impuritatile de natura minerala, organica, chimica sau bacteriologica continute in apele uzate sunt reduse la anumite limite, astfel incat aceste ape sa aiba un impact minim asupra receptorului in care se evacueaza si sa nu mai pericliteze folosirea apelor acestuia.

Scopul acestei lucrari este de a face o analiza a sistemului de management al apelor uzate la nivelul bazinului hidrografic al Argesului, in vederea evaluarii impactului asupra starii ecosistemelor acvatice.

CAPITOLUL ANALIZA CRITICA A CUNOASTERII

1.1 Poluarea ecosistemelor acvatice

1.1.1 Consideratii generale.

Poluarea ecosferei are drept consecinte modificari structurale si functionale ale ecosistemelor afectate. Prin urmare, cunoasterea stiintifica a modalitatiilor de poluare si a efectelor sale asupra sistemelor ecologice reprezinta o conditie obligatorie si un imperativ pentru asigurarea calitatii mediului si luarea unor masuri eficiente de prevenire a contaminarii mediului.

Termenii de poluant si contaminant se refera, ambii, la compusii chimici ce se gasesc peste nivelele considerate normale in orice componenta a mediului. Dificultatea consta in a stabilii ce poate fi considerat ca nivel normal. Pentru majoritatea compusilor chimici de sinteza, cum sunt de exemplu pesticidele, orice valoare detectabila este anormala, deoarece compusii nu se gaseau in mediu inaintea utilizarii lor de catre om. Pe de alta parte, compusii chimicii precum metalele grele, oxizii de azot, sulf, metil, mercurul, hidrocarburile aromatice erau prezenti in mediu inainte de aparitia civilizatiei umane. Deoarece concentratiile acestora variaza in spatiu si timp este dificil de stabilit care sunt valorile lor normale de variatie (Postolache, 2000).

Exista si alte dificultati in stabilirea deosebirilor dintre cei doi termeni. Termenul de poluant este folosit pentru a indica acei compusi care au efect daunator asupra capitalului natural , in timp ce contaminantul nu este considerat daunator.Nu exista insa un acord general asupra a ceea ce poate fi considerat daunator pentru mediu si ce nu.

Etimologic, a polua inseamna a vicia, a degrada, a profana.Termenul este utilizat tot mai frecvent pentru a desemna ansamblul de compusi chimici eliberati in intraga ecosfera ca urmare a desfasurarii activitatiilor umane. Sunt considerati poluanti toti ''acei compusi care, prin efecte directe sau indirecte, altereaza repartitia fluxului de energie, nivelul de radiatii, constitutia fizico-chimica a mediului natural si abundenta speciilor. In aceasta categorie sunt inclusi atat compusii creati de civilizatia moderna, cat si compusii (anorganici si organici) existenti in natura, ale caror fluxuri au fost crescute prin interventia diferitilor factori, de obicei de origine antropica: oxizi ai carbonului, sulfului si azotului, azotati, sulfati, toxine bacteriene legate de fluxul industrial de alimente (Postolache, 2000).

Fenomenul de poluare este strict legat de dezvoltarea sistemului socio-economic. Primele surse de poluare au constat in contaminarea microbiologica a apelor de catre devarsarile de origine menajera. Dezvoltarea sistemului socio-economic inregistrata dupa apritia industrializarii a dus la agravarea problemelor de poluare. Emisiile industriale si urbane si acumularea deseurilor formate in urma consumurilor populatiei si ale industriei reflecta fidel procesul tehnologiei.

POLUAREA reprezinta: introducerea directa sau indirecta in apa, aer sau sol a unor substante care pot dauna sanatatii umane sau calitatii ecosistemelor acvatice sau a celor terestre, care pot conduce la pagube materiale sau care pot afecta capacitatea de a genera bunuri si servicii a componentelor capitalului natural.

1.1.2. Principalele surse de poluare

Sursele principale de poluare a ecosferei sunt:

surse naturale;

surse generate de activitatile umane (antropice);

Sursele naturale

Printre sursele de poluare naturale pot fi mentionate:

Polenul plantelor si al florilor care provoaca alergii:

Eruptii vulcanice, care prin emisia de cenusa vulcanica, praful vulcanic impreuna cu vaporii de apa genereaza fenomene tip "efect de sera'';

Incendiile naturale sunt o sursa de cenusa si fum;

Furtunile de praf se produc in zonele de stepa, mai ales in perioadele lipsite de precipitatii cand se pierd partiile aeriene a vegetatiei ramanand astfel expuse actiunii de eroziune a vanturilor specifice continentului.

Ape termale.

Surse antropice

Sursele antropice isi au originea in aproape toate activitatile desfasurate la nivelul sistemului socio-economic:

Transporturile sunt o sursa importanta de poluare deoarece autovehiculele functioneaza pe baza unor motoare cu combustibil producand anumite gaze de esapamend.

Marile aglomerari urbane constitue,de asemenea,o sursa importanta de poluare in primul rand prin emisii de ape reziduale menajere, care au un continut ridicat in materie organica si nutrienti (azot si fosfor),deseurile rezultate care,prin incinerare constitue o sursa de poluare admosferica iar depunerile lor in gropile de gunoi este insotita de emisii gazoase cat si de scurgeri in apele subterane.

Industria majoritatea activitatiilor industriale reprezinta factori deosebiti de poluare, fie prin procesele de exploatare si prelucrare, fie prin cele de depozitare a fluxurilor reziduale de materie si energie.Dintre acestea se detaseaza insa cateva ramuri cu contributie majora in contaminarea eosferei:industria energetica,industria chimica,industria metalurgica.

Agricultura, este si ea o sursa de poluare a ecosferei.Utilizarea unor cantitati tot mai mari de ingrasaminte chimice, recurgerea la aplicarea de pesticide si insecticide au condus la obtinerea de productii agricole spectaculoase.Din nefericire,cresterea productivitatii agricole a fost insotita de contaminarea solurilor si mediului acvatic cu acesti compusii.   

(Postolache, 2000)

Patrunderea compusiilor chimici in panza freatica si apoi in apele se suprafata se produce pe suprafete mari si nu poate fi localizata, determinand aparitia poluarii difuze. Sursele punctiforme de poluare constau, in general, in deversarea de ape reziduale de la complexele de crestere a animalelor. Peste 50% din poluarea cu azot si fosfor produsa de agricultura din tara nostra provine din surse difuze.

(Vadineanu si colaboratorii,1998)

1.1.3. Clasificarea poluantiilor

Practic, toate elementele si compusii chimici emisi in compartimentele mediului sunt susceptibile de a deveni poluanti,deoarece numarul compusilor cu adevarat inerti este extrem de mic.Incercare de clasificare a poluantilor este foarte dificila si necesita folosirea mai multor criterii de clasificare.

S-ar putea realiza clasificarea poluantiilor cunoscutii atsfel:

-dupa natura lor(fizica,chimica.biologica);

-dupa compartimentul in care au fost emisi,si i-si exercita actiunea sau dupa efectele produse la diferite nivele:specie,populatie,comunitate.

-dupa modul in care se prosuce contaminarea organismelor:prin

inhalare,contact,ingestie.

Desi fenomenele si procesele poluarii sunt de o mare diversitate si complexitate, se pot desprinde unele caracteristici generale ale poluarii:

-poluarea creste datorita cresterii numerice a omenirii, datorita crestrii necesitatii umane, datorita dezvoltarii de noi tehnologii,

(N Botnariuc,Angheluta Vadineanu,1989)

1.1.4. Principalele clase de poluanti

Compusi anorganici ionici

Metalele grele (sunt acele metale care au densitatea relativa fata de apa mai mare de cinci).Mercur,Plumb,Zinc,Cadmiu,Aluminiu,alte metale provenite din diferite tehnologii

Alti ioni anorganici:ioni de azotat,fosfat,si amoniu.

Poluanti organici

Hidrocarburi acesti compusi contin numai elemente carbon si hidrogen. Sursele cele mai importante de poluare cu hidrocarburi sunt deversarile accidentale de titei(nave maritime si fluviale transportatoare, platforme de exploatare)si arderea combustibililor fosili(in special utilizarea carbunelui brun).

Insecticide;

Erbicide;

Detergenti;

Compusi organometalici

Unii ioni metalici sunt atat de insolubili, incat ei nu sunt toxici in urma ingerarii de catre animale. Mercurul metalic (lichid) poate fi, de exemplu, inghitit fara a produce efecte foarte mari. Staniul prezinta, de asemenea, o toxicitate scazuta. Cu toate acestea, toxicitatea unor metale creste considerabil daca ele se leaga de un ligand organic. Se foloseste aceasta proprietate a unor metale pentru a le creste toxicitatea in anumite scopuri. Astfel,de exemplu, compusii organo-mercurici sunt utilizati pe scara larga ca antifungice in tratarea semintelor; compusii organici ai plumbului au fost folositi in pomicultura, compusii organici ai staniului sunt extrem de toxici si se folosesc pentu conservarea lemnului fata de activitatea animalelor acvatice (Carmen Postolache, 2000).

1.1.5. Poluarea apelor

Ecosistemele acvatice sunt componente importante ale capitalului natural, iar poluarea acestora este o problema actuala cu consecinte mai mult sau mai putin grave asupra populatiei. Prin poluarea ecosistemelor acvatice, se intelege alterarea caracteristicilor fizice, chimice si biologice ale apei, produsa direct sau indirect de activitatile umane si care face ca apele sa devina improprii utilizarii normale in scopurile in care aceasta utilizare era posibila inainte de a interveni alterarea.

Efectele poluarii resurselor de apa sunt complexe si variate, in functie de natura si concentratia substantelor impurificatoare. Rezolvarea acestor probleme ridicate de poluarea ecosiatemelor acvatice se realizeaza prin tratare, prin care se asigura conditiile necesare pentru consum.

Poluarea apei poate fi:

Poluarea naturala se datoreaza surselor de poluare naturale si se produce in urma interactiei apei cu atmosfera, cand are loc o dizolvare a gazelor existente in aceasta, cu litosfera, cand se produce dizolvarea rocilor solubile si cu organismele vii din apa.

Poluarea artificiala se datoreaza surselor de ape uzate de orice fel, apelor meteorice, namolurilor, reziduurilor, navigatiei etc.

Poluarea controlata (organizata) - se refera la poluarea datorata apelor uzate transportate prin reteaua de canalizare si evacuate in anumite puncte stabilite prin proiecte.

Poluarea necontrolata (neorganizata) provine din surse de poluare care ajung in emisari pe cale naturala, de cele mai multe ori prin intermediul apelor de ploaie.

Poluarea normala si accidentala reprezinta categorii de impurificare folosite pentru a defini grupuri de surse de ape uzate. Poluarea normala provine din surse de poluare cunoscute, colectate si transportate prin reteaua de canalizare la statia de epurare sau direct in receptor. Poluarea accidentala apare, de exemplu, ca urmare a dereglarii unor procese industriale, cand cantitati mari (anormale) de substante nocive ajung in reteaua de canalizare sau, ca urmare a defectarii unor obiective din statia de preepurare sau epurare.

Se mai poate vorbi si despre poluare primara si secundara. Poluarea primara apare, de exemplu, in urma depunerii substantelor in suspensie din apele uzate, evacuate intr-un receptor, pe patul acesteia. Poluarea secundara apare, de exemplu, imediat ce gazele rezultate in urma fermentarii materiilor organice depuse din substantele in suspensie antreneaza restul de suspensii si le aduce la suprafata apei, de unde sunt apoi transportate in aval de curentul de apa.

Principalele materii poluante si efectele acestora

Substantele poluante introduse in ape din surse naturale si artificiale sunt numeroase, producand un impact important asupra apelor de suprafata si subterane. Substantele poluante pot fi clasificate, dupa natura lor si dupa prejudiciile aduse, in urmatoarele categorii:

substantele organice (de origine naturala sau artificiala), reprezinta pentru apa poluantul principal. Materiile organice consuma oxigenul din apa, in timpul descompunerii lor, intr-o masura mai mare sau mai mica, in functie de cantitatea de substanta organica evacuata, provocand distrugerea fondului piscicol si in general a tuturor organismelor acvatice. In acelasi timp oxigenul mai este necesar si proceselor aerobe de autoepurare, respectiv bacteriilor aerobe care oxideaza substantele organice si care, in final, conduc la autoepurarea apei. Concentratia de oxigen dizolvat normata, variaza intre 4 - 6 mg/dm³, in functie de categoria de folosinta, coborarea sub aceasta limita avand ca efect oprirea proceselor aerobe, cu consecinte foarte grave. Cele mai importante substante organice poluante de origine naturala sunt titeiul, taninul, lignina, hidratii de carbon, biotoxinele marine s.a. Substantele organice de sinteza - poluanti artificiali - provin din prelucrarea diferitelor substante in cadrul rafinariilor (benzina, motorina, uleiuri, solventi organici s.a), industriei chimice organice si industriei petrochimice (hidrocarburi, hidrocarburi halogenate, detergenti s.a.).

substantele anorganice, in suspensie sau dizolvate sunt mai frecvent intalnite in apele uzate industriale. Dintre acestea se mentioneaza, in primul rand, metalele grele ( Pb, Cu , Zn , Cr ), clorurile, sulfatii etc. Sarurile anorganice conduc la marirea salinitatii apelor, iar unele dintre ele pot provoca cresterea duritatii. Clorurile in cantitati mari fac apa improprie alimentarilor cu apa potabila si industriala, irigatiilor etc. Prin bioacumulare metalele grele au efecte toxice asupra organismelor acvatice, inhiband in acelasi timp si procesele de autoepurare. Sarurile de azot si fosfor produc dezvoltarea rapida a algelor la suprafata apelor. Apele cu duritate mare produc depuneri pe conducte, marindu-le rugozitatea si micsorandu-le capacitatea de transport si de transfer a caldurii.

materialele in suspensie, organice sau anorganice, se depun pe patul emisarului formand bancuri care pot impiedica navigatia, consuma oxigenul din apa daca materiile sunt de origine organica, determina formarea unor gaze urat mirositoare. Substantele in suspensie plutitoare, cum ar fi titeiul, produsele petrolifere, uleiul, spuma datorata detergentilor, produc prejudicii emisarului. Astfel, ele dau apei un gust si miros neplacut, impiedica absorbtia oxigenului la suprafata apei si deci autoepurarea, se depun pe diferite instalatii, colmateaza filtrele, sunt toxice pentru fauna si flora acvatica, fac inutilizabila apa pentru alimentarea instalatiilor de racire, irigatii, agrement etc.

substantele toxice, nu pot fi retinute in totalitate de instalatiile de tratare a apelor si o parte din ele pot ajunge in organismul uman, provocand imbolnaviri. Aceste materii organice sau anorganice, cateodata chiar in concentratii foarte mici, pot distruge in scurt timp flora si fauna receptorului.

substantele radioactive, radionuclizii, radioizotopii sau izotopii radioactivi sunt unele dintre cele mai periculoase substante toxice. Evacuarea apelor uzate radioactive in apele de suprafata si subterane prezinta pericole deosebite, datorita actiunii radiatiilor asupra organismelor vii. Efectele substantelor radioactive asupra organismelor depind atat de concentratiile radionuclizilor, cat si de modul cum acestea actioneaza, din exteriorul sau din interiorul organismului, sursele interne fiind cele mai periculoase.

substantele cu aciditate sau alcalinitate pronuntata, evacuate cu apele uzate, conduc la distrugerea florei si faunei acvatice, la degradarea constructiilor hidrotehnice, a vaselor si instalatiilor necesare navigatiei, impiedica folosirea apei in agrement, irigatii, alimentari cu apa etc. Astfel, apele receptorilor care contin peste 25 mg/l NaOH distrug fauna piscicola.

colorantii, proveniti indeosebi de la fabricile de textile, hartie, tabacarii etc, impiedica absorbtia oxigenului si desfasurarea normala a fenomenelor de autoepurare si a celor de fotosinteza.

energia calorica, caracteristica apelor calde de la termocentrale si de la unele industrii, aduce numeroase prejudicii in alimentarea cu apa potabila si industriala si impiedica dezvoltarea florei si faunei acvatice. Datorita cresterii temperaturii apelor scade concentratia de oxigen dizolvat, viata organismelor acvatice devenind dificila.

microorganismele de orice fel, ajunse in apa receptorilor, fie ca se dezvolta necorespunzator, fie ca deregleaza dezvoltarea altor microorganisme sau chiar a organismelor vii.

Substantele organice de origine naturala sau antropica (de sinteza)

In privinta pierderilor de titei sau a apelor uzate epurate sau nu, cu continut de titei rezultate de la extractia si prelucrarea titeiului, ajunse in apa au un impact puternic asupra acesteia. Atsfel, datorita nemiscibilitatii cu apa cea mai mare parte din titiei se ridica la suprafata si formeaza o pelicula uleioasa care opreste difuzia aerului admosferic,atsfel este impiedicata respiratia forei si faunei.

Fenolii sunt prezenti in cantitati mari in produsele petroliere din rafinariile de petrol . Numeroase cercetatori arata ca ca este toxic nervos pentru pesti. Limita de toxicitate este diferita de la specie la specie in jur de 6-20mg/l

Detergentii se plaseaza la suprafata apei sub forma de spuma, care impiedica autoepurarea.(Viorica Nistreanu,2000)

Principalele surse de poluare pentru ecosistemele acvatice

Sursele de poluare sunt in general aceleasi pentru cele doua mari categori de receptori : apele de suprafata ( fluvii, rauri, lacuri etc. ) si apele subterane ( straturi acvifere, izvoare).

Sursele de poluare se pot clasifica atsfel:

Dupa actiunea lor in timp, sursele de poluare pot fi :

surse de poluare permanente;

surse de poluare nepermanente;

surse de poluare accidentale.

Dupa modul de generare a poluarii, sursele de poluare pot fi impartite in:

surse de poluare naturale;

surse de poluare artificial/antropice, datorate activitatii omului, care, la randul lor, pot fi subdivizate in ape uzate si depozite de deseuri.

Surse de poluare naturale

Sursele naturale de poluare a apelor sunt, in cea mai mare parte a lor, surse cu caracter permanent. Ele provoaca adesea modificari importante ale caracteristicilor calitative ale apelor, influentand negativ folosirea lor.

Principalele conditii in care se produce poluarea naturala a apelor sunt :

trecerea apelor prin zone cu roci solubile (zacaminte de sare, de sulfati) constituie principala cauza de patrundere a unor saruri, in cantitati mari, in apele de suprafata sau in straturile acvifere

trecerea apelor de suprafata prin zone cu fenomene de eroziune a solului provoaca impurificari prin particulele solide antrenate;

vegetatia acvatica, fixa sau flotanta, in special in apele cu viteza mica de scurgere si in lacuri, conduce la fenomene de impurificare variabile in timp, in functie de perioadele de vegetatie;

vegetatia de pe maluri produce si ea o impurificare, atat prin caderea frunzelor, cat si prin caderea plantelor intregi.

Surse de poluare antropica

Principalele surse de poluare antropica sunt reprezentate de:

Apele uzate;

Depozite de deseuri sau reziduuri solide

1.2. Apele uzate

Principala sursa de poluare permanenta a ecosistemelor acvatice o constituie apele uzate reintroduse in receptori dupa utilizarea apei in diverse domenii. Dupa provenienta lor, exista urmatoarele categorii de ape uzate:

ape uzate orasenesti, care reprezinta un amestec de ape menajere si industriale, provenite din satisfacerea nevoilor gospodaresti de apa ale centrelor populate, precum si a nevoilor gospodaresti, igienico-sanitare si social- administrative ale diferitelor feluri de unitati industriale mici.

ape uzate industriale, rezultate din apele folosite in procesul tehnologic industrial, ele fiind de cele mai multe ori tratate separat in statii de epurare proprii industriilor respective.

ape uzate de la ferme de animale si pasari care, au in general caracteristicile apelor uzate orasenesti, poluantii principali fiind substantele organice in cantitate mare si materialele in suspensie.

ape uzate meteorice, care inainte de a ajunge pe sol, spala din atmosfera poluantii existenti in aceasta.

ape uzate radioactive, care contin ca poluant principal substantele radioactive rezultate de la prelucrarea, transportul si utilizarea acestora.

ape uzate provenite de la zone de agrement, campinguri, terenuri de sport, care sunt asemanatoare cu apele uzate orasenesti.

apele uzate provenite de la navele maritime sau fluviale, contin impuritati deosebit de nocive cum ar fi: reziduuri lichide si solide, pierderi de combustibil, lubrifianti etc.

1.2.1. Apele uzate menajere

Apele uzate menajere provin din satisfacerea nevoilor gospodaresti de apa ale centrelor populate, precum si a nevoilor gospodaresti, igienico-sanitare si social administrative ale unitatilor industriale mici. Apele uzate menajere au o compozitie relativ constanta, dependenta doar de activitatea umana. In Tabelul 1.1 sunt prezentate valorile medii ale caracteristicilor specifice ale apelor uzate menajere.

Tabelul 1.1. Compozitia medie a apelor uzate menajere

Caracteristicile, originea si modul de epurare al apelor uzate industriale sunt prezentate in Tabelul 1.2.

Tabelul 1.2. Ape uzate industriale: origine, caracteristici si mod de epurare

(Viorica Nistreanu,2000 )

1.2.2. Epurarea apelor uzate

Autoepurarea apei reprezinta ansamblul de procese fizice, chimice si biologice

prin care apa se debaraseaza de poluantii continuti, fara interventia omului. Argilele din albia raurilor constituie adevarate bariere naturale contra migrarii poluantilor.

Procesele fizice care au loc la autoepurare sunt:

dilutia poluantilor prin dispersarea in receptor;

sedimentarea (caderea) particulelor solide din apa; fenomenul depinde de marimea particulelor, densitatea lor, forma, densitatea efluentului, temperatura, viteza de curgere a apei. Sedimentele se depun mai mult la maluri, care astfel pot deveni depozite de poluanti, cu repersursiuni asupra vegetatiei, animalelor care se adapa, peisajului, devenind locuri de inmultire a parazitilor.

Procesele chimice pot fi de:

oxidare (datorita oxigenului dizolvat in apa),

reducere intre poluantii existenti si precipitare. Precipitatele produc turbulenta, dupa care se depun.

Pocesele biologice din ape depind, in plus fata de factorii mentionati, si de concurenta microbiana, prin poluare si flora deja existenta in apa. La acestea se adauga si actiunea bacterivora a organismelor acvatice. Substantele organice se degradeaza la compusi mai simpli (CO₂, CH₄, NH₃, H₂S, H₂O). Unele bacterii pot actiona atat aerob, cat si anaerob. Plantele acvatice absorb CO₂ si sarurile din apa, degajand oxigen. Animalele (scoicile, viermii, racii s.a.) si pestii retin in unii poluanti, contribuind la epurarea apei, dar devenind nocivi pentru animale si oamenii care se hranesc cu ei.

Epurarea apelor reprezinta totalitatea operatiilor efectuate pentru diminuarea continutului de poluanti, astfel incat concentratiile ramase sa nu provoace poluarea apelor receptoare. Epurarea se realizeaza intr-o serie de utilaje, care alcatuiesc statiile de epurare. Amplasarea statilor de epurare a apelor uzate (poluate, sau reziduale) se face in aval de intreprinderea, sau intreprinderile poluante. Din statiile de epurare rezulta ape tratate, sau epurate si namoluri. Namolurile se pot aplica in agricultura, ca fertilizanti, dar numai dupa analiza lor, pentru a nu contine metale grele, substante toxice, germeni patogeni, etc.

Epurarea se realizeaza printr-o serie de procedee, de natura fizica, chimica si biologica.

Prin epurarea mecanica sunt inlaturate doar materii organice particulate. Pentru realizarea epurarii mecanice sunt necesare camere de nisip si bazine de sedimentare. Se poate realiza indepartarea BOD in proportie de pana la 30%.

Epurare chimica. Epurarea chimica propriu-zisa, consta intr-o serie de tratari ale apei, in functie de natura si concentratia poluantilor. Procedeele mai des utilizate sunt: oxidarea, precipitarea, coagularea, clorurarea. Prin aceasta tratare se realizeaza indepartarea fosforului in proportie de ~ 30%.

Epurare biologica. Exista mai multe alternative de tratament biologic. Cele mai intalnite metode folosite sunt procesele de sedimentare activate si sistemele de biofilm precum filtre aerate. Sistemele de biofilm necesita un pretratament eficient pentru a inlatura materia particulata.

Epurarea apelor reziduale in situ

Tratarea in situ (la locul producerii) a apelor reziduale diminueaza investitiile pentru utillaje, conducte, dar procedeele nu se pot generaliza, aria lor de aplicabilitate fiind redusa. Se utilizeaza: aerarea, antrenarea cu abur a poluantilor, desorbtia termica, tratarea chimica, extractia cu solventi, procedee biologice etc.

1.3 Monitorizarea apelor de suprafata si starea lor

1.3.1. Consideratii generale

Termenul de monitoring este aplicat pentru a denumii o mare diversitate de activitatii. Printre acestea sun incluse:

incercarea de a descrie conditiile dominante ale mediului;

aparitia,distributia si intensitatea poluarii;

starea biocenozelor sau a populatiilor unor specii;

simpla descriere a unor regiuni;

Monitoringul este definit ca o activitate initiata pentru a produce informatii specifice asupra caracteristicilor functionarii variabilelor de mediu si a celor sociale, in timp si spatiu. Totodata monitoringul integrat reprezinta un sistem complet de achizitie a datelor privind calitatea mediului obtinut pe baza unor masuratorii sistematice, de lunga durata, la un ansamblu de parametri si indicatori, cu acoperire spatiala si temporala care pot sa asigure posibilitatea controlului poluarii (citat de Rojanschi, 1995).

Monitoringul ecologic''reprezinta un sistem de supraveghere sistematica(continua) a starii ecosferei si a componentelor ei,precum si a reactiilor fata de influentele antropogene la diferite nivele de organizare de la ecosistem pana la eosfera in intrgul ei''(N.Botnariuc,1987).

Monitoringul integrat al sistemelor ecologice consta in efectuarea simultana, permanenta si in aceleasi statii a unor masuratori la nivelul diferitelor compartimente ale ecosistemului. In practica, programul de monitoring este impartit in mai multe programe subcompartimentate ce sunt legate intere ele prin analiza acelorasi parametri de stare. In acest sens, este necesar sa se identifice o serie de parametri de stare:

de natura biologica (indicatori biologici);

climatici;

hidrologici;

pedologici ;

indicatori ai apei, solului si ai aerului.

Valorile acestora vor fi determinate dupa o metodologie unitara in toate statiile retelei de supraveghere,realizandu-se astfel suportul unui Sistem de Monitoring Integrat, sistem structurat dupa normele internationate, parte a sistemelor regionale si globale de monitoring.

Prin monitoringul ecologic se asigura baza de date atat pentru cercetarea aprofundata(intelegerea,explicarea si evaluarea cuantificata a diferitelor tipuri de ecosisteme sub aspectul structurii, a proceselor si mecanismelor lor de functionare in cadrul ierarhiei sistemelor ecologice), cat si pentru evaluarea impactului actiunilor intreptinse in vederea mentinerii integritatii sistemelor ecologice. De aceea, baza teoretica a monitoringului ecologic o reprezinta conceptia sistemica privind organizarea si functionarea ecosferei.

Daca initial una dintre ratiunile fundamentale era aceea de a masura impactul poluarii asupra mediului, ulterior programele de monitoring s-au extins la un spectru larg de problemele legate de influentele antropice.

In cea ce priveste poluarea mediului, unele dintre masuratori pot prezice sau pot constitui un semnal de avertizare asupra unor probleme, inainte de a se produce unele deteriorari ireversibile.In alte cazuri, reglementarile si legislatia impun monitoringul pentru a garanta guvernantilor si publicului ca nu apar efecte negtive.

Monitoringul mai este realizat din pur interes stiintific si pentru a intelege comportamentul si modul de functionare al ecosistemelor.

1.3.2. Obiectivele programului de monitoring

La planificarea investigattiilor ce trebuie ce trebuie realizate in cadrul programului de monitoring trebuie sa se stabileasca obiective clare, pe baza carora sa se poata stabili ulterior detaliile privitoare la modul de desfasurare al activitatiilor.

Primul pas in definirea obiectivelor si stabilirea informatiei necesare il reprezinta identificarea problemelor ce trebuie urmarite. In general, se disting patru categorii principale de obiective.

stabilirea starii actuale si a tendintelor de evolutie in viitor a sistemelor ecologice;

determinarea concentratiei unor contaminanti (contaminantii, sursele, comportamentul acestora in diferitele componente de mediu, marimea problemelor pe care le induc, masurile ce trebuie luate pentru prevenirea si inlaturarea aspectelor nedorite);

incadrarea in standarde de calitate;

alarmarea timpurie in vederea imbunatatiri strategiilor de marcheting. (Octavian Ciolpan,2005).

Obiectivele care se intrevad in domeniul calitatii apei prin apicarea ,,monitoringului''ar fi urmatoarele:

punerea in evidenta a concentrantiilor substantelor poluante din mediul acvatic si in organismele din acest mediu;

stabilirea posibilitatiilor de utilizare a apelor pentru asigurarea sanatatii populatiei,pisciculturii,necesitatiilor din agricultura etc;

evidentierea modificariilor calitative ale raurilor, lacurilor si a apelor subterane.

Scopul programelor de monitoring s-a extins si mai mult, informatia obtinuta fiind folosita in procesul de luare a unor decizii avizate pecum si la aprecierea succesului actiunilor de management .Monitoringul "starii generale de sanatate si integritate a ecosistemelor" ne permite sa estimam bunastarea sistemului si capacitatea lui viitoare de a suporta stresul.

1.3.3. Prelevarea probelor

Poluantii ajung in ecosistemele acvatice pe mai multe cai:

din atmosfera- prin depunerile uscate sau prin precipitatii ce ajung direct in apele de suprafata sau indirect din alte zone ale bazinului hidrografic;

din ecosistemele terestre adiacente- prin scurgeri de suprafata sau prin apele subterane;

direct din deversarile afluentilor de origine menajera,industriala, agricola.

In general se recomanda ca prelevarea probelor sa se faca din mai multe puncte, considerate reprezentative pentru intregul sistem: din masa apei, cat mai departe de maluri sau de peretii canalelor sau ai conductelor.

Atunci cand prelevarea se face din rauri, in aval de la locul de reversare al afluentilor, se recomanda realizarea unor transecte longitudinale, transversale si verticale pentru a avea siguranta ca s-au obtinut datele cele mai reprezentative

Studiul anumitor poluanti necesita prelevari la mari distante de la locul de deversare al efluentului.In alte cazuri este de dorit ca prelevarea sa se realizeze cat mai aproape de zona deversarii, in punctul de amestec, pentru a se evidentia fluctuatiile pe termen scurt ale concentratiilor.

1.3.4. Monitorizarea starii ecosistemelor acvatice de suprafata in Romania

Resursele de apa teoretice si tehnic utililizabile

Resursele de apa ale Romaniei sunt constituite din:

apele de suprafata

rauri;

lacuri;

fluviul Dunarea;

ape subterane.

Principala resursa de apa a Romaniei o constituie raurile interioare. Pentru monitorizarea si elaborarea planurilor de management s-a procedat la impartirea spatiului hidrografic al Romaniei in bazine hidrografice (Figura 1.1). O caracteristica de baza a acestei categorii de resursa o constituie variabilitatea foarte mare in spatiu:

zona montana, care aduce jumatate din volumul scurs;

variabilitatea debitului mediu specific (1 l/s si km² in zonele joase, pana la 40 l/s si km² in zonele inalte).

O alta caracteristica o reprezinta variabilitatea foarte pronuntata in timp, astfel incat primavara se produc viituri importante, urmate de secete prelungite.

Dunarea, al doilea fluviu ca marime din Europa (cu lungime de 2850 km, din care 1075 km pe teritoriul Romaniei) are un stoc mediu la intrarea in tara de 174 ^. 10⁹ m³.

Resursele de apa subterana sunt constituite din depozitele de apa existente in straturi acvifere freatice si straturi de mare adancime.

Figura 1.1. Bazinele / Spatiile hidrografice si apele costiere pe care se elaboreaza Planurile de Management

Prelevarile de apa

In anul 2007 prelevarile totale de apa bruta au fost de 6,98 mld.m³. din care:

populatie 1,05 mld.m³.

industrie 4,84 mld.m³.

agricultura 1,09 mld.m³.

Prelevarile de apa au scazut de la 20.4 mld.m³ in anul 1990 la 6,98 mld.m³ in prezent, datorita:

diminuarii activitatii industriale;

reducerii consumurilor de apa in procesele tehnologice;

reducerii pierderilor;

aplicarii mecanismului economic in gospodarirea apelor.

Fata de anul 2006, volumele prelevate au crescut datorita intrarii in functiune a Unitatii nr. 2 de la Cernavoda, precum si cresterii volumelor de apa folosite la irigatii. Pentru anul 2007 raportul cerinta/prelevare pentru resursele de apa se prezinta in Tabelul 1.3.

Tabelul 1.3. Raportul cerinta/prelevare pentru resursele de apa ale Romaniei in anul 2007

Monitorizarea ecosistemelor acvatice

Supravegherea apelor curgatoare de suprafata s-a efectuat avand in vedere 842 sectiuni pentru rauri, 102 de lacuri naturale si de acumulare (pe mai multe sectiuni si profiluri de adancime), 18 sectiuni pentru apele tranzitorii, 39 sectiuni pentru apele costiere, precum si 1947 de foraje pentru monitorizarea calitatii apelor subterane, prin intermediul celor 41 laboratoare de calitatea apei.

S-au realizat un numar de 866.236 analize fizico-chimice, biologice si bacteriologice, pentru indicatorii de calitate: biologici (plancton, microfitobentos, macrofite, zoobentos, fauna piscicola), bacteriologici (coliformi totali, coliformi fecali, streptococi fecali) si fizico-chimici din grupele: indicatorii fizici, regimul oxigenului, nutrienti, ioni generali - salinitate, substante prioritare/prioritar periculoase.

Din punct de vedere fizico-chimic, rezultatele obtinute din monitorizarea de supraveghere a calitatii apelor curgatoare de suprafata, la nivel national, efectuat pe intreaga lungime a cursurilor de apa au pus in evidenta urmatoarele: fata de lungimea totala a raurilor codificate, 29,8 % s-au incadrat in clasa I-a de calitate; 46,4 % in clasa a II-a; 16,5 % in clasa a III-a; 5,1 % in clasa a IV-a si 2,2 % in clasa a V-a. Repartitia lungimii raurilor din Romania, pe clase de calitate(din punct de vedere chimic) este prezentata in Figura1.2.

Figura 1.2. Repartitia lungimii raurilor din Romania, pe clase de calitate din punct de vedere chimic (https://www.rowater.ro).

In cadrul elaborarii Planului de Management al bazinului hidrografic al Dunarii s-a definit Districtul Hidrografic al Dunarii care include si apele costiere ale Romaniei precum si bazinele afluentilor care se varsa in Marea Neagra (cu o suprafata de circa 5.198 Km²).

Emisiile de nutrienti sunt prezentate in Tabelul 1.4 ce prezinta o vedere de ansamblu asupra imputurilor venite din surse punctiforme in sistemul raului Dunare si a afluentilor sai principali. Intrarile totale de nutrienti din surse punctiforme se ridica la 240 kt/a fosfor si 137 kt/a azot, pentru anii 1998-2000.

Din Figura 1.3 rezulta ca cele mai multe emisii punctiforme provin din Iugoslavia (Serbia si Muntenegru) si Romania. In cazul Iugoslaviei aceste procente sunt de 22 % pentru fosfor si de 14% pentru azot, cu 11% mai mult pentru fosfor si 4% mai mult pentru azot fata de procentul detinut de populatia aceste tari din totalul locuitorilor bazinului Dunarii (de 11%). Pentru Romania aceste procente sunt de 19% pentru fosfor si 22% pentru azot, mai scazute cu 7% pentru fosfor si 4% pentru azot fata de procentul popultiei tarii in bazin (de 26%). Mult fosfor provine din sursele punctiforme din Bosnia Hertegovina si Bulgaria, iar azot-ul din Austria si Bulgaria, fiind determinate de utilizarea detergentilor, in cazul fosforului si de activitatile industriale, in cazul azotului . (Schreiber si colab., 2003).

Tabelul 1.4. Intrarile de nutrienti prin surse punctiforme in subbazinul Dunarii in perioada 1998-2000

EP, EN=emisii punctiforme de P si N; EPspec=emisii specifice; AP=contributia surselor punctiforme

a

b

Figura 1.3. Contributia tarilor din bazinul Dunarii (in %) la emisiile punctiforme de fosfor (a) si azot (b) in perioada 1998-2000.

1-Romania, 2 -Bulgaria, 3- Moldova, 4- Ucraina, 5-Germania, 6- Austria, 7-Rep Ceha,8-Slovacia, 9- Ungaria, 10 -Slovenia, 11- Croatia, 12- Bosnia, 13- Iugoslavia.

1.3.5.Mecanismul economic in domeniul apelor

Apa constituie o resursa naturala cu valoare economica in toate formele sale de utilizare/exploatare. Conservarea, refolosirea si economisirea apei sunt incurajate prin aplicarea de stimuli economici, inclusiv pentru cei care manifesta o preocupare constanta in protejarea cantitatii si calitatii apei, precum si prin aplicarea de penalitati celor care risipesc sau polueaza resursele de apa. Utilizatorii resurselor de apa platesc utilizarea acesteia Administratiei Nationale 'Apele Romane', in calitate de operator unic al resurselor de apa.

Mecanismul economic specific domeniului gospodaririi cantitative si calitative a resurselor de apa include sistemul de contributii, plati, bonificatii, tarife si penalitati ca parte a modului de finantare a dezvoltarii domeniului si de asigurare a functionarii Administratiei Nationale 'Apele Romane'.

Sistemul de contributii, plati, bonificatii, tarife si penalitati, conform prevederilor Legii nr. 107/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, se bazeaza pe principiile recuperarii costurilor pentru cunoasterea si gestionarea resurselor de apa 'utilizatorul plateste' si 'poluatorul plateste'.

Administratia Nationala 'Apele Romane' este singura in drept sa aplice sistemul de contributii, plati, bonificatii, tarife si penalitati specifice gospodaririi apelor tuturor utilizatorilor de apa, indiferent de detinatorul cu orice titlu al amenajarii, precum si din sursele subterane, cu exceptia celor pentru care exista reglementari specifice in vigoare.

Contributiile specifice de gospodarire a apelor sunt diferentiate, in vederea stimularii economice a utilizarii durabile a resurselor de apa, pe categorii de surse si grupe de utilizatori si pe substante poluante din apele uzate evacuate in resursele de apa. Contributiile specifice de gospodarire a apelor se percep lunar tuturor utilizatorilor de apa .Administratia Nationala 'Apele Romane' va incheia abonament de utilizare/exploatare cu utilizatorii de apa, conform solicitarii acestora, in limitele prevederilor din actele de reglementare a folosintei din punct de vedere al gospodaririi apelor. Pentru serviciile comune de gospodarire a apelor prestate de Administratia Nationala 'Apele Romane', tarifele se stabilesc prin negociere directa intre unitatile din subordinea Administratiei Nationale 'Apele Romane' si utilizatori. Prestarea serviciilor comune de gospodarire a apelor se face pe baza de contracte incheiate cu beneficiarii.

In relatiile cu utilizatorii, Administratia Nationala 'Apele Romane' acorda bonificatii si aplica penalitati, dupa caz.

Utilizatorilor de apa care demonstreaza constant o grija deosebita pentru folosirea rationala si pentru protectia calitatii apelor, evacuand odata cu apele uzate epurate substante impurificatoare in concentratii mai mici decat cele inscrise in autorizatia de gospodarire a apelor, li se acorda, potrivit legii, bonificatii. Bonificatiile se acorda in procent de pana la 10% din valoarea anuala a contributiilor decontate

Administratia Nationala 'Apele Romane' este singura in drept sa constate si sa propuna cazurile in care se acorda bonificatii. Bonificatiile se aproba prin ordin al conducatorului autoritatii publice centrale din domeniul apelor.

Penalitatiile se aplica acelor utilizatori de apa la care se constata abateri de la prevederile reglementate atat pentru depasirea cantitatilor de apa utilizate, cat si a concentratiilor de substante impurificatoare evacuate in resursele de apa. Penalitatile se modifica periodic prin hotarare a Guvernului, la propunerea autoritatii publice centrale in domeniul apelor. Constatarea abaterilor de la prevederile reglementate atat pentru depasirea cantitatilor de apa utilizate, cat si a concentratiilor de substante impurificatoare evacuate in resursele de apa, se face de personalul cu drept de control imputernicit in acest scop, prevazut de lege, si se consemneaza in procesele-verbale incheiate intre parti.

Unitatile de gospodarire comunala care au in administrare retelele de alimentare cu apa si de canalizare a localitatilor pot aplica penalitatile prevazute in 'Sistemul de contributii, plati, bonificatii, tarife si penalitati', care face parte din mecanismul economic specific domeniului apelor.

Penalitatile incasate de unitatile de gospodarie comunala se fac venit al acestora si se folosesc pentru modernizarea instalatiilor si retehnologizarea statiilor de epurare a apelor uzate, conform legislatiei in vigoare.

Utilizatorii de apa au obligatia incheierii, lunar sau trimestrial, cu operatorul unic, a unui proces-verbal de reglare si confirmare certa a debitelor restante, care constituie si instiintare de plata de la data inmanarii sau comunicarii acestuia. Acest proces-verbal incheiat intre semnatarii abonamentului de utilizare/exploatare si/sau contractului constituie titlu executoriu in conditiile legii. Executarea silita in temeiul titlului executoriu se efectueaza de Administratia Nationala 'Apele Romane' similar reglementarilor legale in vigoare in materie de colectare a creantelor fiscale. Suspendarea dreptului de utilizare/exploatare a resurselor de apa se aplica in cazul neplatii contributiei timp de 6 luni, luandu-se totodata masuri de sistare a prestarii serviciului. Creantele restante nerecuperate prin efort propriu se pot stinge si prin aplicarea procedurii instituite prin Hotararea Guvernului nr. 685/1999 pentru aprobarea ( www.mmediu.com).

1.4. Directiva Cadru Apa

Directivei Cadru a Apei sunt reunite cerintele de calitate a apei corespunzatoare a minimum 11 directive europene in domeniul apei, dintre care Directiva 91/271/CEE privind epurarea apelor uzate urbane ocupa un loc important, termenele sale de implementare fiind cruciale pentru atingerea starii bune a apelor.

Principiile si prevederile Directivei

Directiva Consiliului 91/271/EEC din 21 mai 1991 privind epurarea apelor uzate urbane, modificata si completata de Directiva Comisiei 98/15/EC in 27 februarie 1998, este baza legala a legislatiei comunitare in domeniul apelor uzate. Obiectivele se refera la protectia mediului impotriva efectelor negative ale evacuarilor de ape uzate urbane si de ape uzate din anumite sectoare industriale (in principal prelucrarea si fabricarea produselor din industria alimentara).

In Romania, legislatia europeana din domeniul epurarii apelor uzate si evacuarii in mediul acvatic a fost transpusa in perioada 2002-2005, insa, sunt necesare in continuare etape de implementare pentru conformarea integrala la cerintele Directivei.

Avand in vedere atat pozitionarea Romaniei in bazinul hidrografic al fluviului Dunarea si bazinul Marii Negre, cat si necesitatea protectiei mediului in aceste zone, Romania a declarat intregul sau teritoriu ca zona sensibila. Acesta decizie se concretizeaza in faptul ca aglomerarile cu mai mult de 10.000 locuitori echivalenti trebuie sa asigure o infrastructura pentru epurarea apelor uzate urbane care sa permita epurarea avansata, mai ales in ceea ce priveste nutrientii azot si fosfor - HG 352/2005 art. 3 (1). In ceea ce priveste gradul de epurare, epurarea secundara (treapta biologica) este o regula generala pentru aglomerarile mai mici de 10.000 locuitori echivalenti.

Termenele de implementare ale Directivei variaza si depind de dimensiunea aglomerarii si de impactul acesteia asupra apelor receptoare. In vederea indeplinirii cerintelor directivei, tara noastra trebuie sa asigure:

reglementarea initiala si/sau autorizarea specifica pentru toate evacuarile apelor uzate in mediul natural care provin atat de la statiile de epurare urbane si statiile de epurare din industria agro-alimentara, cat si de la unitatile industriale care evacueaza ape uzate in retele de canalizare ale aglomerarilor si statiilor de epurare urbane;

realizarea de sisteme de colectare a apelor uzate urbane pentru toate aglomerarile cu peste 2000 l.e.;

realizarea nivelului de epurare biologica pentru aglomerarile cu 2000-10.000 l.e. De asemenea, nivelul de epurare trebuie sa fie mai stringent (epurare secundara plus epurare avansata) pentru evacuarile de ape uzate de la aglomerarile cu mai mult de 10.000 l.e.;

pana la 31 decembrie 2007, apele uzate biodegradabile epurate in statiile de epurare ale sectorului agro-industrial, evacuarea direct in apele receptoare, respecta conditiile stabilite in autorizatiile specifice;

reguli generale (sau avizarea/autorizarea) care sa furnizeze solutii pe termen lung pentru depozitarea finala a namolului rezultat de la statiile de epurare; in Romania legislatia interzice deversarea namolului direct in apele de suprafata;

monitorizarea evacuarilor de la statiile de epurare si efectul lor asupra mediului;

stabilirea programelor de implementare si publicarea la fiecare 2 ani, pentru public si Comisia Europeana, a rapoartelor privind situatia existenta.

Principalele caracteristici ale primei faze de implementare a Directivei au fost:

identificarea nivelului de epurare specific pentru fiecare aglomerare umana;

stabilirea programelor de investitii viitoare necesare conformarii cu directiva, precum si implicatiile financiare:

etapizarea si prioritizarea eforturilor investitionale pentru anumite aglomerari umane.

In ceea ce priveste infrastructura de apa uzata, trebuie sa se asigure necesarul de fonduri in scopul implementarii in bune conditii a cerintelor Directivei. Astfel, sunt necesare eforturi pentru imbunatatirea eficientei activitatilor administrative si asigurarea unei bune absorbtii a Fondurilor de Coeziune in perioada 2007-2013.

Locuitorul echivalent (l.e.) reprezinta unitatea de masura pentru poluarea biodegradabila si stabileste dimensiunea poluarii provenita de la o aglomerare umana. Se exprima ca media acelei poluari produsa de o persoana intr-o zi - in directiva s-a fixat valoarea de 60 grame consum biochimic de oxigen la 5 zile (CBO₅) pe zi. Modul de calcul al locuitorilor echivalenti pentru o aglomerare umana este dat de raportul dintre incarcarea totala in CBO₅ a apelor uzate si valoarea de 60 g CBO₅/zi corespunzatoare unui locuitor echivalent.

Faza initiala a implementarii Directivei, faza de transpunere, a fost reprezentata de modificarea unor legi, regulamente si prevederi administrative care au ca scop incorporarea cerintelor Directivei in legislatia nationala. Acest proces a inceput in anul 2002 si a fost finalizat in anul 2007. Termenul de tranzitie final pentru implementarea Directivei a fost stabilit la 31 decembrie 2018, cu termene intermediare pentru colectarea si epurarea apelor uzate urbane.(www.mmediu.com)

CAPITOLUL 2. STUDIU DE CAZ

2.1. Scop si obiective

Scopul acestei lucrari este de a face o analiza a sistemului de management al apelor uzate la nivelul bazinului hidrografic al Argesului, in vederea evaluarii impactului asupra starii ecosistemelor acvatice.

Obiecivele

Pentru atingerea acestui scop s-au avut in vedere urmatoarele obiective:

Identificarea principalelor puncte de emisie de ape reziduale la nivelul bazinului hidrografic Arges.

Obtinerea si analiza datelor referitoare la emisiile de ape reziduale pentru perioada 2005-2007.

Evaluarea impactului emisiilor de ape reziduale asupra calitatii apelor de

suprafata.

Prezentarea generala a bazinului hidrografic Arges.

Bazinul hidrografic Arges este situat in sudul Romaniei si este delimitat la nord de Muntii Fagaras si la sud de fluviul Dunarea. La nord-vest este localizat bazinul Oltului, la vest cel al Vedei si la est bazinul hidrografic Ialomita (Figura 2.1).

Figura 2.1. Localizarea bazinului hidrografic al Argesului

Relief

Bazinul hidrografic Arges este caracterizat printr-o mare diversitate de forme de relief, de la campii (repezentand 64% din suprafata bazinului) la dealuri (28%) si munti (8%).

Geologie
Rocile cristaline si calcaroase sunt predominante in masivul nordic al Muntilor Fagaras, in timp ce in masivul sudic predomina mica si sisturile, amfibolite si gresii. O mare diversitate de roci sedimentare (argila, calcar, nisip si pietris) pot fi intalnite in zonele de deal si campie ale bazinului (asa numitele "depozite de Candesti" si "depozite de Fratesti").

Utilizarea terenului si vegetatia

In bazinul hidrografic Arges, utilizarea terenului nu este uniform distribuita datorita diversitatii formelor de relief, acoperirii vegetale si dezvoltarii economice.
In concordanta cu formele de relief ale bazinului, se intalneste vegetatia de stepa in zonele de campie si in general, padurile de foioase si conifere in zonele montane. In prezent, suprafata bazinului este in proportie de 27% acoperita cu paduri, 62% din suprafata este utilizata in agricultura si 11% este ocupata de localitati si ape (rauri, lacuri si acumulari). Suprafata agricola este destinata obtinerii culturilor cerealiere, legumelor, fructelor si cresterii animalelor, avand suprafete considerabile ocupate de fanete si pasuni.

Clima

In bazinul hidrografic Arges, clima este temperat-continentala, rece si ploioasa in zonele de munte (cu pierderi mici prin evaporatie), uscata si calduroasa in zonele de campie (cu pierderi semnificative prin infiltratie si evaporatie).

Precipitatiile medii anuale

Distributia precipitatiilor in bazinul hidrografic Arges este puternic influentata de relieful din regiune. Se inregistreaza valori ale precipitatiilor medii anuale ce variaza intre 400 mm/an si 1400 mm/an dupa cum urmeaza:

. 500 - 600 mm/an in zonele de campie,

. 500 - 700 mm/an in zona de Piemont, cu valori mai mari regiunea dealurilor nordice si valori mai scazute in sud,

. 600 - 900 mm/an in zonele inalte de deal,

. 1000 - 1400 mm/an in zonele de munte (Muntii Fagaras).

Temperatura medie anuala a aerului

In baziul hidrografic Arges, temperatura medie anuala a aerului variaza intre - 2⁰C si 4⁰C, in partea superioara, care corespunde muntilor si intre 8⁰C si 13⁰C, in zona de piemont. In zonele de campie joasa, temperatura medie lunara variaza in general, intre -3⁰C in ianuarie si 22-23⁰C in iulie.

Reteaua hidrografica si resursele de apa

Reteaua hidrografica a raului Arges

Raul Arges este un important rau interior ce izvoraste din Muntii Fagaras (avand doua izvoare, paraurile Capra si Buda), curge in directie sudica intersectand o zona muntoasa, campii inalte si joase si in final se varsa in fluviul Dunarea langa Oltenita, la sud de Bucuresti.

Raul Arges are lungimea de 340 km si suprafata totala a bazinului de receptie este de 12,550 km². Reteaua hidrografia a raului Arges cuprinde un mare numar de rauri, cu o lungime totala de 4579 km (5.8% din lungimea totala a raurilor interioare din tara), si este prezentata succint in Tabelul 2.1.

Tabel 2.1. Principalele rauri din bazinul hidrografic Arges.

Principalii afluenti ai Argesului sunt Valsan, raul Doamnei, raul Targului si Dambovita pe partea stanga a bazinului si Neajlov pe partea dreapta. Dambovita strabate capitala Romaniei printr-un canal construit in perioada 1987-1989.

Scurgerea medie anuala

Scurgerea medie anuala si debitul cu asigurarea 95% inregistrate in sectiuni caracteristice pe raul Arges si pe principalii sai afluenti sunt prezentate in Tabelul 2.2.

Tabel 2. 2. Caracteristicile scurgerii pentru raul Arges si afluenti

In bazinul hidrografic Arges, in general, scurgerea specifica medie are valori:
. pana la 40 l/s.km² - in partea superioara a bazinului (in Muntii Fagaras),
. mai mici de 1 l/s.km² - in partea inferioara (in Campia Romana).
Scurgerea maxima are loc primavara (lunile martie - mai) si cea minima iarna (lunile decembrie - februarie) ( www.cjarges.ro).

Resursele de apa

Bazinul hidrografic Arges dispune de bogate resurse de apa, suficiente pentru principalii utilizatori din zona, dar neuniform distribuite spatial.
Principalele surse de apa din bazinul Arges sunt apele de suprafata, reprezentate de rauri si lacuri de acumulare si apele subterane (freatice si de mare adancime).

Resursele de apa teoretice totale din bazin sunt evaluate 2656 milioane m³ (din care 1960 milioane m³ provin din apele de suprafata si 696 milioane m³ din apele subterane). Circa 85.5% din aceste resurse teoretice sunt utilizabile din punct de vedere tehnic, ceea ce inseamna 2271 milioane m³, din care 1671 milioane m³ provin din rauri, lacuri si lacuri de acumulare si 600 milioane m³ din apele subterane (Tabel 2. 3).

Tabelul 2.3.  Sursele si resursele de apa din bazinul hidrografic Arges

Nivelul de utilizare a resurselor de apa in bazin este mare, circa 600 m³/locuitor/ an doar din apele de suprafata. Circa 77% din apele de suprafata din bazin fac parte din categoria I-a de calitate, 15% din categoria a II-a, 6% din categoria a III-a si doar 2% sunt degradate (2000).

Bazinul Arges este unul dintre cele mai importante bazine hidrografice din Romania datorita potentialului foarte ridicat de producere a energiei si alimentare cu apa (pentru industrie, irigatii, populatie, incluzand capitala - Bucuresti care este situata in acest bazin).

De asemenea, acest bazin este unul dintre cele mai bine echipate bazine hidrografice din tara avand un mare numar de lacuri de acumulare cu folosinte complexe (producerea de energie, atenuarea viiturilor, alimentari cu apa), de derivatii bazinale si interbazinale, de regularizari, de indiguiri, de prize de apa si altele. Din punctul de vedere al gospodaririi resurselor de apa, bazinul hidrografic Arges se afla in subordinea Directiei de Apa Arges - Vedea a Administratiei Nationale "Apele Romane".

Sistemul socio - economic

Sistemul socio-economic este foarte bine dezvoltat, bazinul fiind situat intr-o regiune foarte bine populata (peste 3,3 milioane locuitori), cu numeroase asezari urbane si rurale. Zona este bine dezvoltata din punct de vedere industrial, agricultura se practica pe suprafete mari si dispune de paduri si resurse naturale. Este una dintre cele mai dezvoltate regiuni din tara.

2.3. Rezultate si discutii

2.3.1. Caracterizarea generala a cantitatii totale de ape uzate evacuate

Principala sursa de poluare permanenta o constituie apele uzate deversate in diferiti receptori, dupa utilizarea apei in diverse domenii. Conform datelor furnizate de Agentia de Protectie a Mediului Pitesti, cantitatea de ape uzate deversate intre anii 2005-2007 in diferiti receptori din bazinul hidrografic Arges, variaza intre 50 si 60 mil. m³, dupa cum este prezentata in Tabelul 2.4.

Tabelul 2.4 Volumele de apa evacuate in judetul Arges in perioada 2005-2007 si gradul de epurare

Se observa din tabel ca volumul apelor suficient epurate a fost extrem de mic in anii 2005, 2006 si a crescut in 2007 pana la aproximativ 50% din volumul total evacuat.

2.3.2. Principalele surse punciforme de poluare

La nivelul bazinului hidrografic Arges exista numeroase puncte de emisie a apelor uzate, ce constituie surse de poluare punctiforma pentru apele de suprafata, daca se tine cont de cantitatea extrem de mare a apelor uzate evacuate fara epurare sau insuficient epurate (Tabelul 2.4). Originea apelor reziduale este diversa, incluzand atat ape industriale cat si de origine menajera si de la ferme de crestere a animalelor. Trebuie insa remarcata predominanta emisiilor industriale la nivelul bazinului. Tabelul 2.5 cuprinde lista principalelor unitati ce evacueaza ape reziduale, volumele evacuate in 2007 si poluantii specifici pe care ii contin.

Tabelul 2.4. Principalele surse de evacuare a apelor uzate in bazinul Argesului, volumul acestora si poluantii specifici

statia de epurare Pitesti - parametrii: amoniu, azot total, CBO5, CCO-Cr

statia de epurare Curtea de Arges - indicatorii amoniu, fosfor substante organice (CBO₅), suspensiile si CCOCr,

statia de epurare Campulung - parametrii: amoniu, azot total, fosfor si suspensii

statia de epurare SC Arpechim SA - parametrii: CCO-Cr ,suspensii, fenoli,produse petroliere, cianuri

statia de epurare ICN Colibasi - parametrii: CCO-Cr, fenoli, cianuri, suspensii

statia de epurare Mioveni - parametrii: amoniu , suspensii

statia de epurare oras Costesti - parametru: suspensii.

In Tabelul 2.5 sunt trecute statiile de epurare la care valorile parametrilor fizico-chimici ale apelor reziduale epurate au inregistrat depasiri ale limitelor prevazute la evacuarea. Se remarca faptul ca se regasesc cu regularitate aceleasi statii de epurare in fiecare an al perioadei mentionate, ceea ce evidentiaza clar ca in aceste puncte fie sunt probleme tehnice la nivelul infrastructurii statiei sau capacitatea de epurare este depasita.

Din analiza datelor, se observa ca la majoritatea statiilor,cele mai multe depasiri se inregistreaza la parametrii amoniu, azot total si materie organica (exprimata ca CCO-Cr). Exista totusi si unele erori in raportarea datelor de monitorizare, care trebuie mentionate: pentru unele statii valoarea avizata la evacuare este 0 pentru azot total, dar mai mare de 1 mg/l la amoniu ; de asemenea, este surprinzator faptul ca acelasi parametru (CCO-Cr) are valori limita foarte diferite la unele statii de epurare, pentru ape reziduale cu aceeasi provenienta (ape uzare menajere).

Tabelul 2.5. Situatia indicatorilor de calitate ai efluentului surselor de impurificare pentru care s-au depasit limitele avizate in perioada 2005-2007.

Analiza datelor referitoare la emisiile de ape reziduale pentru perioada 2005-2007

Pentru statiile ce au fost mentionate ca avand emisii intense, cu depasiri ale limitelor stabilite s-a procedat la o analiza detaliata a datelor de monitorizare a efluentului pe toata perioada selectata in acest studiu. Astfel, in tabelul 2.6 sunt mentionate statiile pentru care s-a efectuat analiza aprofundata a datelor si volumele evacuate de acestea, pentru a se aprecia contributia lor la descarcarile totale de ape uzate din bazinul Argesului.

Se observa contributia majora a doua statii de epurare: statia epurare din municipiul Pitesti - SC APA-CANAL 2000 SA si statia intreprinderii chimice Arpechim, care impreuna au o contributie de peste 50% din totalul emisiilor de la nivelul bazinului. Analiza este de asemenea importanta deoarece ia in considerare statii ce epureaza ape reziduale de provenienta diferita: menajere si industriale.

Tabelul 2.6. Volumele de ape uzate evacuate de principalii poluatori din bazinul Argesului in perioada 2005-2007.

Analiza datelor de monitorizare pentru statia de epurare Apa-Canal, Pitesti

Pentru aceasta statie s-au obtinut datele de monitorizare detaliate, lunare referitoare la principalii parametrii chimici la care s-au inregistrat depasiri. Astfel, in Figurile 2.2 si 2.3 sunt prezentate dinamicile concentratiilor de amoniu ale efluentului in anii 2005 si 2006.

Figura 2.2. Dinamica concentratiilor medii lunare de amoniu ale

efluentului statiei de epurare Apa-Canal Pitesti in anul 2005

Figura 2.3. Dinamica concentratiilor medii lunare de amoniu ale

efluentului statiei de epurare Apa-Canal Pitesti in anul 2006.

Dupa cum se observa din dinamica indicatorului amoniu, monitorizat la efluentul statiei de epurare SC Apa-Canal, avand ca domeniu de activitate epurarea apelor menajere, aceasta nu prezinta variatii mari de la luna la luna, dar nivelul concentratiilor atinse in cei doi ani este diferit : in anul 2005 valorile medii lunare se situeaza peste 22 mg/l, iar in 2006 sunt sub 20 mg/l, de multe ori chiar sub 20 mg/l. Este insa surprinzator faptul ca, desi valorile lunare prezinta diferente de ~5 mg/l,valorile medii anuale raportate de APM Pitesti difera cu mai putin de 1 mg/l, asa dupa cum se poate observa din Figura 2.4.

Figura 2.4. Dinamica concentratiilor medii anuale de amoniu ale efluentului statiei de epurare Apa-Canal Pitesti in perioada 2005-2007.

Se constata faptul ca se inregistreaza valori foarte mari peste limitele avizate, de unde putem concluziona faptul ca apele uzate orasenesti nu sunt suficient de epurate, ceea ce denota deficiente de exploatare, uzura instalatiilor ce compun statiile de epurare, randamentului scazut al instalatiilor. Aceasta este cu atat mai important cu cat limitele admise au fost coborate incepand cu anul 2006 la jumatate fata de perioada anterioara. In acest caz se impune up-gradarea instalatiilor statiei si/sau marirea capacitatii de epurare.

Pentru indicatorul azot total, tendinta observata pe perioada 2005-2007 este de scadere (Figura 2.5), ramanand insa mult peste valoarea admisa, care a fost si ea revizuita din anul 2006.

Figura 2.5. Dinamica concentratiilor medii anuale de azot total ale

efluentului statiei de epurare Apa-Canal Pitesti in perioada 2005-2007.

Trebuie din nou subliniata inadvertenta dintre valorile raportate de catre APM Pitesti, care indica valori mai mici pentru azotul total decat pentru amoniu, in toti anii considerati. Aceasta reflecta, se pare, o eroare ce survine sistematic in determinarea compusilor respectivi. Cel mai probabil aceasta este o eroare de metoda: fie nu s-au eliminat interferentele ce survin in unele metode de determinare a amoniului, fie la cea de determinare a azotului total se pierde o parte din azot in cursul procesului de autoclavare.

Dinamica concentratiilor medii anuale ale fosforului total sunt putin diferite, in sensul ca nu se observa o tendinta de scadere ca in cazul azotului total ci se inregistreaza o crestere in 2006 fata de 2005 si apoi o scadere (Figura 2.6). Este adevarat insa ca diferentele sunt foarte mici si pot intra in limitele erorilor de masura, mai ales daca monitorizarea a fost realizata cu o frecventa adecvata.

Figura 2.6. Dinamica concentratiilor medii anuale de fosfor total ale

efluentului statiei de epurare Apa-Canal Pitesti in perioada 2005-2007.

O alta observatie este aceea ca depasirea valorii admise nu este foarte mare in anul 2005 (de 35%), dar devine importanta in perioada urmatoare datorita, in primul rand reducerii limitei la evacuare. Anul 2007 se remarca prin cea mai coborata valoare, care ar fi fost aproape de limita admisa daca se pastrau standardele trecute, dar este de peste 50% dupa revizuirea acestora.

Alte substantele periculoase identificate in apele uzate evacuate de statia Pitesti

Ca urmare a monitorizarii substantelor prioritar periculoase s-a constatat prezenta mai multor substante din Lista I (cf.HG 351/2005) in reteaua de canalizare si efluentul statiei de epurare Pitesti .

Au fost efectuate mai multe determinari in vederea determinarii lor, valorile obtinute in campaniile din anul 2007 fiind consemnate in Tabelul 2.7. Se constata ca aceste substante fac parte din categoria poluantilor greu degradabili, cu impact important asupra ecosistemelor acvatice (in special insecticide organoclorurate, compusi organici aromatici).

Tabelul 2.7. Substantele periculoase identificate si determinate in efluentii de la statia Apa-Canal Pitesti in anul 2007.

Analiza datelor de monitorizare pentru statia de epurare Curtea de Arges - SC Aquqterm SA

Analiza datelor lunare ale concentratiilor medii de amoniu pentru efluentul statiei de epurare a apelor uzate menajere din Curtea de Arges indica o variatie mica a acestora, situata insa peste limita admisa cu aproximativ 100% (Figura 2.7). O singura exceptie se semnaleaza, in luna octombrie, cand valoarea se inscrie la limita standardului, dar aceasta pare sa fie o situatie accidentala, greu de explicat numai pe baza datelor obtinute.

Figura 2.7. Dinamica concentratiilor medii lunare de amoniu ale

efluentului statiei de epurare Curtea de Arges in anul 2006.

Dinamica acestui parametru pe toata perioada luata in studiu indica totusi o scadere semnificativa incepand cu anul 2006 (Figura 2.8), ce nu poate fi explicata decat prin masuri de up-gradare a treptei biologice de epurare. Este probabil ca aceste masuri sa se fi luat si ca urmare a impunerii unei limite admisibile scazute pentru evacuarea apelor uzate. In conditiile pastrarii standardului de evacuare se observa ca valorile concentratiilor atinse in 2006 si 2007 ar fi fost corespunzatoare.

Referitor la dinamica continutului in suspensii al efluentul statiei de epurare Curtea de Arges - SC Aquqterm SA se remarca in primul rand o scadere a valorii admise in anul 2006 si 2007. In functie de valoarea admisa in anul 2005 se inregistreaza o despasire a indicatorului suspensii relativ mica, de 11mg /l in comparatie cu anul 2006 unde se inregistreaza o depasire cu 17.59 mg/l a valorii admise, datorate insa modificarii limitei admise la evacuare si nu functionarii mai defectuoase a statiei. Aceeasi situatie se remarca si in anul 2007. Constanta observata in dinamica acestui parametru indica faptul ca imbunatatirile sesizate in eficienta indepartarii amoniului nu sunt valabile si pentru treapta primara de epurare.

Figura 2.8. Dinamica concentratiilor medii anuale de amoniu ale

efluentului statiei de epurare Curtea de Arges in perioada 2005-2007.

Figura 2.9. Dinamica concentratiilor medii anuale de suspensii totale ale

efluentului statiei de epurare Curtea de Arges in perioada 2005-2007.

Analiza datelor de monitorizare pentru statia de epurare Campulung-SC Edilul CGA

Statia de epurare a municipiului Campulung-SC EdilulCGA SA are ca domeniu de activitate colectarea, tratarea si epurarea apelor uzate provenite de la populatie si de la industria municipiului. Si in cazul acestei statii s-a realizat o depasire a valorilor prevazute pentru concentratia de amoniu.

Ca si in cazul statiei din Curtea de Arges, valorile s-au situat in jur de 5 mg/l, mult mai mici fata de cele inregistrate la statia din Pitesti, care erau intre 15-20 mg/l (Figura 2.10). Interesant de mentionat este faptul ca si in acest caz valoarea prevazuta pentru emisia azotului total este 0, desi pentru amoniu este de 2 mg/l. De altfel, limita nu poate fi 0 odata ce se prevad limite nenule pentru materia organica, mai degraba valoarea parametrului nu este inca stabilita si din eroare a fost considerata 0. Azotul total a inregistrat o crestere din 2006 in 2007, dar aceasta nu este foarte mare (Figura 2.11).

Figura 2.10. Dinamica concentratiilor medii lunare de amoniu ale

efluentului statiei de epurare Campulung in anul 2006.

Figura 2.11. Dinamica concentratiilor medii anuale de azot total;

ale efluentului statiei de epurare Campulung

Analiza datelor de monitorizare pentru statia de epurare Arpechim

Statia de epurare Arpechim realizeaza epurarea apelor uzate industriale, provenite din industria chimica, ceea ce necesita tehnologii speciale. Printre compusii evacuati, fenolii si cianurile prezinta un potential toxic deosebit si de aceea se monitorizeaza permanent. Datele de monitorizare pentru anul 2005 arata ca in cazul fenolilor s-a produs o depasire cu 0.032 mg/l fata de valoarea admisa reprezentand peste 100% din valoarea admisa. In cazul cianurilor cresterea este cu 0.103 mg/l mai mare fata de valoarea limita admisa, ceea ce reprezinta peste 450% mai mult decat limita (Figura 2.12).

Figura 2.12. Valorile concentratiilor medii anuale de fenoli si cianuri

ale efluentului statiei de epurare Arpechim in 2005.

Pentru anul 2006 se constata ca valorile admise si valorile medii inregistrate nu prezinta modificari fata de de anul precedent, 2005.

Figura 2.13 ilustreaza nivelul concentratiilor medii inregistrate in anul 2007 pentru parametrii fenoli si suspensii. Pentru fenoli se inregistreaza o situatie stationara. Constanta acestui parametru indica stabilitatea activitatilor desfasurate la nivelul intreprinderii, dar si a parametrilor tehnologici ai statiei de epurare. Suspensiile prezinta concentratii medii usor crscute fata de limita prevazuta, dar depasirea este foarte mica - de pana in 20% - comparativ cu situatia intalnita la ceilalti parametri.

Figura 2.13. Valorile concentratiilor medii anuale de fenoli si suspensii

ale efluentului statiei de epurare Arpechim in 2007.

Ca o concluzie generala, se poate afirma ca statiile de epurare apartinand localitatilor urbane, ca si statia de epurare a Arpechim SA, realizeaza    grade de epurare cuprinse intre 20 - 80 % pentru parametrii specifici, ceea ce denota deficiente de exploatare, intretinere, ca si utilizarea unor tehnologii de epurare invechite.

2.3.4. Evaluarea impactului emisiilor de ape reziduale asupra calitatii apelor de suprafata.

Calitatea necorespunzatoare a apelor uzate are impact negativ asupra calitatii apelor/starii ecosistemelor receptoare. La nivelul bazinului s-au constatat probleme de calitate in raurile: Dambovnic, Bascov, Neajlovel, Cotmeana si Teleorman. Acestea prezinta valori peste limitele admise la urmatorii parametrii chimici: substante organice, nutrienti si regim de oxigen.

Calitatea apei de suprafata corespunde in cea mai mare parte claselor I - III, exceptie facand Cotmeana clasa a IV -a pe 42 de km si clasa a V-a pe o lungime de 32 km datorita nutrientilor, salinitatii si a regimului de oxigen, Sabar clasa a V-a pe o lungime de 12 km datorita nutrientilor, salinitatii si a regimului de oxigen si Raul Dambovnic incadrat in clasa a IV - a pe o lungime de 17 km datorita nutrientilor, salinitatii si a regimului de oxigen.

Apele subterane monitorizate indica incarcari in substante organice amoniu si azotiti si azotati in 20 % din forajele monitorizate

Tabelul 2.8 prezinta sintetic evolutia calitatii apelor de suprafata din bazinul Arges, prin indicarea lungimii tronsoanelor apartinand diferitelor clase de calitate (conform parametrilor fizico-chimici).

Tabelul 2.8. Incadrarea tronsoanelor de rau monitorizate din bazinul Argesului in clase de calitate (fizico-chimica) pentru perioada 2005-2007.

Diferentele observate in tabel nu se datoreaza exclusiv modificarilor produse in urma impactului antropic asupra ecosistemelor acvatice, ci si variatiilor in ceea ce priveste lungimile de rau monitorizate.

Au fost identificate si punctele critice, cu probleme grave de calitate, ca si cauzele starii constatate. Astfel, in Tabelul 2.9 sunt prezentate principalele zone critice, cu probleme de calitate care au fost semnalate in perioada 2005-2006. Zona care apare constant, in toti acesti ani, incadrata in categoria IV de calitate este situata pe raul Dambovnic, intre km 17-44. Este evident contributia deversarilor de la statia de epurare Arpechim, ceea ce impune luarea unor masuri corespunzatoare care sa conduca la o imbunatatire a situatiei prezente.

Tabelul 2.9. Zonele critice din punct de vedere al calitatii apelor de suprafata din bazinul Arges si cauzele ce le determina, evidentiate pentru perioada 2005-2007.

Obiective si masuri privind aspectul poluarii apei

Analiza efectuata permite enuntarea catorva obiective si masuri ce trebuie avute in vedere pentru imbunatatirea situatiei actuale privind calitatea/starea ecosistemelor acvatice:

• Prevenirea si reducerea poluarii industriale de catre agentii economici in localitatile din bazin
• Imbunatatirea calitatii    apei in zonele poluate
• Gestionarea deseurilor industriale si menajere
• Ecologizarea agriculturii si folosirea rationala a terenurilor agricole;
• Promovarea unei campanii mediatice in randul cetatenilor privind protectia capitalului natural.

CONCLUZII

In lucrarea de fata s-a urmarit analiza datelor referitoare la emisiile de ape reziduale a ecosistemelor acvatice din bazinul hidrografic Arges, in vederea caracterizarii sistemului de management al apelor reziduale si evaluarii impactului acestora asupra ecosistemelor acvatice.

Principalele concluzii ale studiului sunt prezentate in continuare:

Resursele de apa teoretice totale din bazin sunt evaluate 2656 milioane m³, din care 1960 milioane m³ provin din apele de suprafata si 696 milioane m³ din apele subterane.

Nivelul de utilizare a resurselor de apa in bazin este mare, circa 600 m³/locuitor/ an doar din apele de suprafata.

Cantitatea de ape uzate deversate intre anii 2005-2007 in diferiti receptori din bazinul hidrografic Arges, variaza intre 50 - 60 mil. m³.

Aprecierile privind impactul produs de apele uzate asupra surselor naturale receptoare pe ansamblul bazinului higrografic Arges s-a facut pe domenii de activitate determinandu-se volumul de ape uzate evacuate pe fiecare activitate in parte pe parcursul aniilor 2005-2007.

Se observa contributia majora a doua statii de epurare: statia de epurare din municipiul Pitesti - SC APA-CANAL 2000 SA si statia intreprinderii chimice Arpechim, care impreuna au o contributie de peste 50% din totalul emisiilor de la nivelul bazinului.

S-au observat depasiri majore ale parametrilor amoniu, azot total, substanta organica, suspensii pentru statiile de epurare orasenesti si s-a incercat explicarea situatiei; s-au semnalat si unele erori in raportarea datelor.

Se constata faptul ca se inregistreaza valori foarte mari peste limitele avizate, de unde s-a concluzionat faptul ca apele uzate orasenesti nu sunt suficient de epurate, ceea ce denota deficiente de exploatare, uzura instalatiilor ce compun statiile de epurare, randamentului scazut al instalatiilor.

Ca o concluzie generala, se poate afirma ca statiile de epurare apartinand localitatilor urbane, ca si statia de epurare a Arpechim SA, realizeaza grade de epurare cuprinse intre 20 - 80 % pentru parametrii specifici.

Calitatea apei de suprafata corespunde in cea mai mare parte claselor I - III, exceptie facand Cotmeana, Sabar si raul Dambovnic, care au portiuni incadrate in clase inferioare datorita in special nutrientilor, salinitatii si a regimului de oxigen.

In final s-a pus in evidenta propuneri pentru protectia calitaii apelor privind imbunatatirea statiilor de epurare,asigurarea proceselor de dilutie a substatelor, protectia resurselor de apa prin evitarea epuizarii si deteriorarii si prin combaterea poluarii accidentale.

BIBLIOGRAFIE

Botnariuc, N., Vadineanu, A., 1982, Ecologie ,Editura Didactica si pedagogica, Bucuresti.

Ciolpan Octavian, 2005, Monitoringul Integrat al Sistemelor Ecologice, Editura Ars Docendi, ISBN973-558-191-4.

Constantinescu, L., Manolescu, M., 2004, Sistemul National de Management al apei in Romania.

Heide Schreiber, Constantinescu, L.T., Cvitanic, I., Drumea, D., Jabucar, D., Juran, S., Pataki, B., Snishko, S., Zessner, M., and Behrendt, H., 2003, Harmonised Inventory of Point and Diffuse Emissions of Nitrogen and Phosphorous for a Transboundary River Basin, Research Report 200 22 232.

Negulescu. M., 1989, Epurarea apelor uzate industriale, vol 2, Editura Tehnica Bucuresti.

Negulesu. M., Antoniu. R., Rusu. G., Cusa. E., 1982, Protectia Calitatii Apei, Editura Tehnica Bucuresti.

Oprea, C., Suciu, O., 2003, Managementul Calitatii Mediului, Editura Tehnica Bucuresti.

Postolache, C., Postolache Cristian , 2000, Introducere in Ecotoxicologie, 2000, Editura Ars Docendi.

Rojanschi, Vl., Vintilescu, M., 1994, Sistemul national de supraveghere calitatii apelor subterane .

Vadineanu, A., 1998, Dezvoltare Durabila:Teorie si Practica. Vol. I. Editura Universitatii din Bucuresti , ISBN: 973-575-256-5.

Vadineanu, A., 2004, Managementul dezvoltarii - O abordare ecosistemica Editura Ars Docendi Bucuresti , ISBN 973-558-070-5.

Viorica Nistreanu, 2000, Procese unitare pentru tratarea apelor, Editura AGIR, Bucuresti.

***Planul de management al Spatiului Hidrografic Arges-Vedea,2004, Administratia Nationala "Apele Romane"/Directia Apelor Arges-Vedea.

*** 2005,Starea Factorilor de Mediu in judetul Arges.

Starea Factorilor de Mediu in judetul Arges.

*** 2007, Starea Factorilor de Mediu in judetul Arges.

***2005-2007,Starea Mediului, Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor.

https://www.apmag.ro Agentia pentru Protectia Mediului Arges.

https://www.hydrop.pub.ro Catedra de hidraulica, masini hidraulice si ingineria mediului.

https://www.mmediu.ro Ministerul Mediului.

https://www.rowater.ro Administratia Nationala Apele Romane