DEFINITIA SI SCOPUL GEODEZIEI

DEFINITIA SI SCOPUL GEODEZIEI

Geodezia reprezinta cea mai complexa ramura a stiintelor masuratorilor terestre ce are doua scopuri esentiale:

¾     scopul teoretic este acela de a determina forma si dimensiunile planetei pe care o locuim, care, de-a lungul mileniilor a reprezentat, in sine, chiar un scop filozofic

¾     scopul practic este acela de a determina, prin intermediul diverselor sisteme de coordonate tri sau bidimensionale, pozitia reciproca dintre mai multe puncte ce se numesc puncte ale retelei geodezice de sprijin prin intermediul carora, sunt ulterior stabilite raporturile dintre toate entitatile naturale sau construite (antropice) situate suprafata terestra si chiar ale fenomenelor terestre sau atmosferice necesar intocmirii planurilor si hartilor topografice ce stau la baza intocmirii hartilor tematice.

Pentru realizarea scopului sau teoretic geodezia utilizeaza masuratori si determinari de inalta precizie: de directii azimutale, unghiuri zenitale, distante, valori ale acceleratiei gravitationale pe anumite directii principale, unghiuri de deviatie a verticalei locului, coordonate si azimute astronomo - geodezice etc. si pentru aceasta colaboreaza sau chiar interfera cu alte stiinte fundamentale sau aplicative (tehnologice) dintre cele mai importante putandu-se enumera: astronomia, geofizica, fizica optica, fizica electronica, tehnologiile satelitare, tehnologiile de procesare automata a datelor.

Pentru realizarea scopului sau practic geodezia stabileste normele necesare pentru executarea de masuratori si determinari de inalta precizie ce urmeaza a fi prelucrate din punct de vedere matematic, in mod riguros (prin metoda celor mai mici patrate) astfel incat sa rezulte pozitionarea corecta a punctelor, atat din punct de vedere planimetric cat si din punct de vedere altimetric. In urma acestor masuratori, se realizeaza reteaua geodezica de sprijin ce include:

¾      reteaua planimetrica, realizata in plan bidimensional;

¾      reteaua altimetrica (de nivelment);

¾      reteaua gravimetrica,

Punctele acestor retele sunt, in continuare utilizate de catre celelalte ramuri ale stiintelor masuratorilor terestre (topografia, fotogrametria, teledetectia satelitara) pentru obtinerea reprezentarii in detaliu a suprafetei terestre in planul de proiectie cartografica, reprezentare cunoscuta generic sub denumirea de harta topografica

In ordine cronologica si functie, atat de dezvoltarea stiintelor matematice cat si de evolutia diverselor tehnologii (de prelevare a datelor din teren sau de prelucrare automata a acestora) metodele de executare si prelucrare riguroasa a masuratorilor geodezice se pot clasifica astfel:

¾     metoda triangulatiei: consta in acoperirea teritoriului de reprezentat majoritar, printr-o retea de triunghiuri, bine conformate din punct de vedere geometric, dar si cu alte figuri geometrice (poligoane cu punct central, patrulatere cu ambele diagonale vizate) in cadrul careia, prin intermediul unei aparaturi optico - mecanice de inalta precizie se efectueaza masurarori de directii azimutale din care rezulta valorile celor trei unghiuri iar, din loc in loc, acolo unde este necesar, se efectueaza masuratori precise de distante orizontale; aceasta metoda a cunoscut cea mai larga perioada de utilizare (aproximativ intre anii 1650 - 1970) si a fost utilizata pentru realizarea ambelor scopuri, mai sus amintite, ale geodeziei;

¾     metoda trilateratiei: consta, de asemenea, in acoperirea teritoriului de reprezentat majoritar, printr-o retea de triunghiuri, bine conformate din punct de vedere geometric, dar si cu alte figuri geometrice (poligoane cu punct central, patrulatere cu ambele diagonale vizate) in cadrul careia, prin intermediul unei aparaturi electro - optice de inalta precizie se efectueaza masuratori de distante orizontale iar, din loc in loc, acolo unde este necesar, se efectueaza masuratori precise de directii azimutale din care rezulta valorile unor unghiuri; aceasta metoda a cunoscut o perioada de utilizare foarte scurta, de circa un deceniu (1970 - 1980);

¾     metoda poligonatiei:consta in acoperirea teritoriului de reprezentat printr-o retea de figuri geometrice mai complexe, proiectata mai avantajos din punct de vedere al conformatiei sau apozitiei in teren (triunghiuri, patrulatere cu ambele diagonale vizate, poligoane cu punct central) de asemenea, bine conformate din punct de vedere geometric, in cadrul careia, prin intermediul unei aparaturi electro - optice de inalta precizie se efectueaza atat masuratori de directii, de unghiuri cat si de distante; aceasta metoda a fost aplicata in ultimele decenii atunci cand, a devenit posibila compensarea in bloc a retelelor geodezice de sprijin prin utilizarea unor tehnologii avansate de prelucrare a datelor ceea ce a condus la obtinerea unor coordonate planimetrice mai precise ale punctelor;

¾     metoda satelitara: este de data mai recenta si consta in determinarea coordonatelor punctelor retelei geodezice de sprijin prin intermediul tehnologiilor satelitare (satelitilor geostationari) si a receptorilor terestri de tip G.P.S. (Global Positionong System) care este utilizata de catre geodezia geometrica spatiala numita si geodezie tridimensionala.

Indiferent de metoda utilizata pentru obtinerea coordonatelor retelei geodezice de puncte se creeaza astfel, baza de date necesare desfasurarii activitatii celorlaltor ramuri apartinand stiintelor masuratorilor terestre: topografia, fotogrametria, cartografia si cadastrul. Acestea au ca scop realizarea hartilor si planurilor de specialitate care, la randul lor, reprezinta baza teoretica pentru toate stiintele fundamentale (geografia, istoria, etc.) sau aplicative ce utilizeaza acest produs de proiectare, exploatare si urmarire sau monitorizare a: constructiilor de orice fel (industriale, agricole, civile, de cai de comunicatie, de imbunatatiri funciare, de retele edilitare, de telecomunicatii, de transport, etc.), de delimitare teritoriala (pornind de la cele interstatale, administrativ - teritoriale judetene, comunale, intravilane satesti sau orasenesti, pana la proprietatea privata), de desfasurare a altor activitati (didactice, sociale, informative sau strategice militare).

Baza de date teoretice geodezice este, de asemenea utilizata, la scara mondiala sau regionala, pentru implementarea programelor satelitare care furnizeaza date privind resursele naturale, poluarea mediului inconjurator, urmarirea miscarii scoartei terestre, etc.

Un alt criteriu dupa care putem clasifica ramurile geodeziei este domeniul de activitate. Astfel, se pot deosebi:

¾     geodezia matematica ce are ca scop determinarea unui numar suficient de puncte geodezice, definite intr-un sistem de coordonate omogen prin utilizarea uneia dintre metodele de lucru mai sus enumerate;

¾     astronomia geodezica ce se ocupa cu determinarea suprafetei geoidului, determina coordonatele astronomo - geodezice ale punctelor fundamentale (denumite si puncte Laplace) ale retelelor geodezice de sprijin sau ale statiilor terestre ce receptioneaza imaginile transmise de la bordul satelitilor terestri artificiali;

¾     geodezia fizica ce se mai numeste si geodezie dinamica sau gravimetrie care, dupa cum se va prezenta ulterior, se ocupa cu determinarea parametrilor acceleratiei gravitationale pe directiile normale principale conjugate, notati cu ξ, respectiv η ce determina pozitia reciproca dintre doua suprafete de referinta utilizate in acest domeniu si anume: suprafata elipsoidului si cea a geoidului;

¾     geodezia teoretica ce determina valorile parametrilor diversilor elipsoizi de referinta, utilizand rezultatele masuratorilor geodezice, geofizice sau din determinari satelitare sau studiaza influentele exercitate de corpii ceresti (Soarele, Luna, etc.) asupra miscarii de rotatie a Pamantului in jurul axei sale, a scoartei terestre sau a suprafetei oceanelor si marilor;

¾     geodezia tridimensionala sau geometrica spatiala este o ramura mai noua a geodeziei care isi propune un scop foarte important si anume de a determina coordonatele punctelor retelelor geodezice de sprijin intr-un sistem de coordonate unitar, atat din punct de vedere al unitatii de masura cat si din punct de vedere al suprafetei de referinta, asa dupa cum se va studia ulterior.