GENEZA PAMANTULUI

GENEZA PAMANTULUI

Privitor la geneza si virsta Pamintului s-au emis numeroase ipoteze, unele mai naïve sau superstitioase.

1. Religioase: babilonieni, evrei, crestini.
2. Dintre celelate trebuie amintite cea emisa de fizicianul si a matematicianul Leibnitz (1646-17816) care a presupus ca P a trecut de la o faza initial incandescenta la una de racire treptata. Marele naturalist francez G.Buffon (1707-1788) a formulat ipoteza originii materiale a P.

Au urmat numeroase ipoteze cosmogonice (cauta sa explice formarea si evolutia corpurilor ceresti), care au incercat sa explice formarea sistemului planetra, (deci si a Pamantului) pornind de la observatii teoretice, teoretice.

b. Ipoteze stiintifice cosmogonice incepand cu secolul XVIII: G.Buffon (ciocniri intre corpuri ceresti): I.Kant (formarea Soarelui si planetelor dintr-un "Haos"; P.S.Laplace (sistemul solar s-a format dintr-o NEBULOASA); James Jeans (fragmentarea unui brat de materie smuls din Soare); G.V.Fesenkov (formarea sistemului solar prin transferul hidrogenului in heliu); O.I.Schmidt (prezenta in Galaxie a mai multor stele si mase mari de materie obscura care se pot concentra in "planete" printre care si Pamantul).

Desi explicarea genezei planetelor sistemului soler este diferita, totusi se pot imparti in doua mari categorii:

1 - prima considera ca planetele s-au format dintr-o materie ce initial se afla intr-o stare fierbinte,

2 - cea de-a doua considera geneza P din materie initial rece. (P a trecut printr-o stare initiala rece 4^oC, cresterea uterioara a temperaturii fiind pusa pe seama proceselor de dezagregare radioactiva. Fiecare ipoteza a tinut cont de nivelul cunostiintelor stiintifice d e la cea vreme.

Pentru a emite o ipoteza corecta supra originii Pamantului, trebuie utilizate date ce provin din interpretarea rezultatelor cerectarilor mutidisciplinare (geologie, astronomie, fizica, etc..)

Ipotezele actuale se bazeaza pe datele obtinute de expeditiile cosmice: Apollo, Venus, Mariner, Pioneer, Voyager, Soiuz, Saliut, Progres etc. care au constatat :

-prezenta de cratere (astrobleme) pe corpurile din sistemul solar;

-prezenta de inele gazoase la multe planete;

-evolutia pulsatorie a corpurilor cosmice departate;

-indicatii de concentrare a materiei cosmice sub influenta unor forte magneto-hidrodinamice;

-dominatia hidrogenului in univers;

-elementul fier este cel mai greu element stabil;

-durata scurta de formare a galaxiilor si concentrare a materiei in planete, cu durata in jur de 5x10⁹ ani.

In baza celor de mai sus a fost elaborata ipoteza "BIG BANG" in baza careia dupa o explozie termonucleara (super-nova) s-au format mai multe nebuloase ce s-au indepartat intre ele.

Nebuloasa care a format Galaxia noastra a inceput sa se concentreze gravitational si prin turbioane magneto-hidrodinamice de materie rece ionizata s-au constituit sisteme solare intre care sistemul nostru solar, intr-un proces de cateva zeci de milioane de ani. Acest proces s-a produs acum 4,6 - 5 milioane de ani.

Evolutia in continuare s-a produs prin concentrarea mai intensa in masa centrala a materiei, iar dupa cateva "sclipiri" temporare s-a aprins termonuclear ca o stea mijlocie.

Masele nebuloase reci, satelite ale Soarelui, s-au concentrat prin rotatie si au inceput sa capteze meteoriti in traiectoaria acestora in jurul axei Caii Lactee (revolutie galactica).

Pamantul, in momentul cand a depasit diametrul de 1500 km, a inceput sa se incalzeasca datorita radioactivitatii si energiei de impact a meteoritilor. Etapa de incadescenta a dus la formarea unui nucleu dens si a unei structuri generale concentrice. Incadescenta a dus la pierderea masiva de caldura si la o racire pana la un echilibru termic si formarea unei cruste. Aceasta prima crusta a fost sparta de contactul ulterior cu meteoritii.

Astazi se considera ca geneza sistemului solar a avut loc in urma unei explozii termonucleare ce a generat o supernova sau in urma "Big-Bang"-ului de acum 15-17 miliarde de ani, care fie a fost primordial, fie a fost o repetare a altora anterioare (pentru ca exista ipoteze asupra existentei unor universuri "trecute").

A luat nastere astfel o nebuloasa ce avea sa devina galaxia noastra. Unii cercetatori presupun ca varsta Universului ar fi de 8-10 miliarde de ani. Spatiul ocupat de materia dispersata uniform era mai mare decta volumul actual al micului Univers care este de ordinul 5.10¹³ ani lumina cubi. Nebuloasa a inceput sa se indeparteze de aglomerarile de materie si sa se deplaseze spre zona din Univers ocupata temporar acum, si se presupune ca aceasta deplasare s-a realizat cu o viteza de 600 km/s, materia componenta incepand sa se colecteze. Campul de atractie gravitationala a dus la o micsorare treptata a volumului nebuloasei si la tendinta de formare a unor corpuri mai mari, separate de spatii cu materie rarefiata.