SECTIUNI GEOLOGICE SI HARTI

SECTIUNI GEOLOGICE SI HARTI

1. Intocmirea sectiunilor geologice

Printr-o sectiune geologica construita dupa datele obtinute prin foraje se reda in plan vertical succesiunea formatiunilor geologice ale unei structuri. Pentru a intocmi o sectiune geologica cat mai aproape de situatia reala pe baza datelor obtinute prin foraje se impune a se tine seama de urmatoarele ;

amplasarea sondelor pe harta sa corespunda intocmai situatiei de pe teren ;

altitudinea (elevatia) sondelor sa fie masurata exact ;

limitele geologice dintre formatiuni sau orizonturile reper sa fie luate dupa diagrafiile geofizice de sonda, dupa ce acestea au fost bine fixate si corelate intre ele, sa fie constante, pe intrega structura. In cazul cand aceste limite stratigrafice sau orizonturi reper sunt fixate eronat in cel putin o sonda, apar interpretari eronate. Cand limitele stratigrafice sau orizonturile reper sunt luate din profile mecanice, in cazul cand in sectiunea ce urmeaza sa fie construita sunt si sonde vechi, lipsite de diagrafii geofizice, limitele sau reperele trebuie sa fie identificate si pe diagrafiile geofizice ale sondelor vecine, din punct de vedere cantitativ.

se recomanda sa fie folosite in constructia unei sectiuni geologice un numar de 10 - 12 sonde sau chiar mai mare, functie de marimea structurii, deoarece in acest caz se poate obtine o imagine cat mai aproape de realitate a tectonicii structurii pe directia pe care ea se construieste. In cazul in care numarul de sonde dintr-o sectiune este mic si distanta intre sonde este foarte mare, prin constructie se va obtine numai o schita a structurii respective pe directia profilului unde a fost construita si numai in timp, prin forarea de sonde noi, pentru acelasi interval de adancime, imaginea tectonicii este mai aproape de realitate ;

daca unele din sonde sunt deviate, deviatile acestora in plan vertical si orizontal sa fie bine redate, respectiv pe sectiune si pe harta ;

pe harta pe care sunt trecute sondele se traseaza directile sectiunilor ce vor fi construite si ele vor fi in general, perpendiculare pe directia structurii, paralele intre ele, mai putin oblice si de regula se construiesc mai multe sectiuni transversale decat longitudinale sau oblice, deoarece sectiunile transversale pun mai bine in evidenta stilul tectonic al structurii in totalitatea ei ;

stabilirea scarilor verticale si longitudinale la care vor fi construite sectiunile geologice. Aceste scari se aleg egale, pentru a nu se obtine o imagine deformata a structurii. In cazul in care distanta dintre sonde este relativ mica in raport cu adancimea sondelor, ca si in cazul in care sectiunea cuprinde grupuri de sonde foarte distantate intre ele, iar inclinarile stratelor sunt foarte mari, cele doua scari se diferentiaza si acest lucru se indica in legenda sectiunii respective ;

se recomanda ca directiile sectiunilor geologice sa treaca prin cat mai multe sonde, iar sondele care nu se situeaza pe linia de sectiune, se proiecteaza paralel cu directia stratelor, dar cu conditia ca aceste sonde sa nu se situeze la distante foarte mari. Eronat se proiecteaza sondele pe directia sectiunii ;

cand sondele sunt deviate se tine seama si de deviatia sondelor in plan orizontal marcandu-se pe directia sectiunii, proiectia amplasamentului sondei, proiectia reperului si talpa sondei.

Sectiunile geologice se construiesc, in general, pe hartie milimetrica, pe care se reprezinta nivelul de referintta, in general acesta fiind considerat nivelul marii, printr-o linie orizontala trasata pe toata lungimea sectiunii si pe aceasta linie se marcheaza, prin puncte, pozitia in care sondele intersecteaza directia sectiunii.

Din aceste puncte, pe linia de referinta, se masoara, la scara sectiunii, altitudinea sau elevatia fiecarei sonde si din unirea punctelor care reprezinta altitudinile sondelor se obtine profilul morfologic, care in functie de numarul sondelor si de distanta intre ele, este cat mai aproape de profilul morfologic real. Masuratorile facute deasupra liniei de referinta au valori pozitive, iar masuratorile facute sub linia de referinta au valori negative. Din punctele in care sondele intersecteaza linia de referinta se duc verticale, daca sondele sunt sapate vertical, iar daca sondele sunt deviate, traseul sondelor se abate de verticala cu atat mai mult cu cat valoarea unghiului de deviatie este mai mare. Se impune ca traseele gaurilor de sonde deviate sa fie corect trecute pe sectiune, astfel incat la stabilirea limitelor dintre etajele geologice sa se aiba in vedere pierderile de inaltime (fig.96).

Fig.96. Trasarea profilului sondelor deviate pe linia de sectiune :

A, B, C, D, E - sonde ; T - talpa sondei ; t - proiectia talpii pe linia de sectiune ; r - pozitia reperului in plan orizontal ; r` - pozitia reperului in plan vertical.

Pe traseele gauriilor de sonda se trec limitele dintre etajele geologice, reperul sau reperele fixate in urma corelarilor facute, dupa diagrafiile geofizice de sonda, inclinarea stratelor obtinuta din carotele mecanice neorientate si din pandajmetrie, la adancimile unde au fost executate operatiuni speciale. De asemenea se marcheaza adancimile unde au fost puse in evidenta accidente tectonice, cunoscute in urma corelarii diagrafiilor geofizice de sonda. Toate adancimile privind atat limitele dintre etajele geologice, carotele mecanice si oricare alte rezultate obtinute prin orice operatii speciale se masoara de la suprafata, respectiv se ia in considerare si altitudinea. Sunt structuri pe care se intalnesc limitele dintre formatiunile geologice deasupra nivelului de referinta. Interpretarea detelor trecute pe traseele sondelor incepe prin unirea limitelor geologice intalnite de acestea si care au aceeasi valoare stratigrafica.

In cazul unor cute neaccidentate, interpretarea datelor este mai usor de facut, deoarece se admite ca limitele dintre etajele geologice sunt paralele si respectivele etaje geologice au aceeasi grosime.

Dar sunt cazuri, destul de frecvente, cand grosimile formatiunilor geologice variaza, fie datorita unor accidente tectonice, fie datorita unor cauze stratigrafice detreminate de ne depunerea unor pachete de strate, ca si in cazul unei structuri legate de o paleovale. In acest ultim caz, interpretarea datelor dupa primele sonde este mai dificila si impune o anumita experienta in interpretare.

Cu ajutorul sectiunilor geologice se poate cunoaste tectonica unei structuri, se pot estima pentru sondele ce urmeaza sa fie forate, adancimile la care vor fi intalnite formatiunile geologice, respectiv limitele dintre acestea, grosimea lor, adancimea unde vor fi intalnite accidente tectonice sau eventual un masiv sau o lama de sare, precum si intervalele de mari dificultati in foraj.

In cazul cand sunt trecute si diagrafiile geofizice si rezultatele de productie sub forma formulelor de productie, sectiunile geologice sunt de un real folos in cunoasterea cat mai buna a posibilitatilor fiecarei sonde, in ceea ce priveste operatiile de aditionari sau retrageri la alte strate sau complexe.

2. Harti structurale

Hartile structurale numite si harti cu izobate reprezinta proiectia in plan orizontal a intersectilor dintre suprafata unui reper bine definit pe diagrafiile geofizice, pe intreg zacamantul, cu plane orizontale echidistante si chiar numai un sector al acestuia.

Pentru a construi o harta cu izobate trebuie alese de la inceput : planul de referinta, intervalul dintre izobate sau echidistanta si stratul reper. In fig.97 sunt prezentate proiectiile suprafetelor rezultate in intersectia unui strat reper cu diferite planuri orizontale.

Fig.97. Reprezentarea in proiectie orizontala a intersectiei stratului reper cu planurile orizontale:

P1, P2, P3 - planurile de intersectie; I1, I2, I3 - punctele de intersectie cu suprafata structurala.

Planul de referinta se alege in mod arbitrar. In mod obisnuit, planul de referinta este nivelul marii. Izobatele de desupra planului de referinta au valori pozitive, iar cele de dedesubt au valori negative.

Intervalul dintre izobate sau echidistanta este distanta in metri, masurata intre doua nivele izobatice. Aceasta se alege in functie de scopul pentru care se construieste harta. Valorile izobatelor se inscriu din loc in loc pe harta, pe liniile de contur.

Pentru strate cu inclinari mici, echidistanta se alege de 20 m sau chiar 10 m, la o scara a hartii de 1 : 10.000. Daca inclinarile sunt mari iar scara hartii este mica, se pot alege echidistante de 50 m, 100 m sau chiar 500 m.

Fig.98. Constructia hartilor cu izobate utilizand sectiunile geologice.

Stratul reper trebuie sa intruneasca o serie de calitati : sa fie bine dezvoltat si usor determinabil pe toata structura, sa prezinte proprietati geologo-fizice uniforme care sa-l faca usor de recunoscut in diagrafia geofizica si in carotele mecanice extrase.

Stratul reper pentru majoritatea structurilor de hidrocarburi poate fi limita stratigrafica sau un strat de carbune, de gresie, de marna, tuf vulcanic etc.

Izobarele, pe o structura gazeifera, se construiesc pentru unul sau mai multe repere, dupa cum stratele isi pastreaza sau nu paralelismul pe intreaga suprafata a structurii.

Sunt cazuri cand pe acelasi plan se trec izobate pentru mai multe strate. In acest caz ele se vor desena cu culori diferite care se vor indica in legenda.

Constructia hartilor cu izobate utilizand sectiunile geologice comporta urmatoarele succesiuni de faze:

dupa stabilirea stratului reper se aleg toate sectiunile geologice care-l evidentiaza;

pe fiecare sectiune se traseaza deasupra si sub linia de referinta (nivelul zero) liniile orizontale corespunzatoare echidistantelor stabilite (50 m, 100 m, 200 m etc.) (fig.98) ;

se proiecteaza pe marginea superioara sau inferioara a sectiunii intersectiile liniilor orizontale (de nivel) cu suprafata reperului, insemnandu-se cu liniute si cu valorile izobatice ;

se suprapune marginea sectiunii pe linia de profil de pe harta si se insemneaza puncul de intersectie, inscriindu-se valorile izobatice. Toate operatiile descrise la punctele de mai sus se efectueaza pe fiecare sectiune geologica intocmita pe structura ;

Fig.99. Harta cu izobate, cu sonde deviate la care s-a marcat adancimea reperului pentru care s-au construit izobate.

- se unesc intre ele, cu linii continue punctele care au aceeasi valoare, obtinandu-se izobatele cautate.

Sunt cazuri cand izobatele, pe langa unele inflexiuni, nu mai pastreaza o distanta regulata intre ele. Aceasta situatie este specifica cazului in care stratul isi modifica inclinarea datorita unor cauze cum ar fi aparitia unui sambure de sare sau a unui alt corp de strapungere din adancime care ar putea determina si efilarea stratului.

Structurile pot fi simetrice sau asimetrice - cu un flanc mai inclinat si cu echidistanta dintre izobate mai mica si cu un flanc mai putin inclinat si cu echidistanta mai mare. Structurile pot fi uneori compartimentate de catre falii transversale, cat si de falii longitudinale.

La constructia unei harti cu izobate trebuie sa se tina seama de deviatia gaurii de sonda, reprezentata in plan orizontal si pe harta. Pe proiectia deviatiei, in plan orizontal, a sondei respective, se marcheaza adancimea la care se afla reperul pentru care s-au construit izobatele (fig.99).

3. Harti de productie

Hartile de productie sunt harti structurale pe care sunt trecute rezultatele de productie obtinute dintr-o formatiune productiva, dintr-un complex sau strat. In cazul unei formatiuni geologice productive care nu are decat un singur complex sau strat productiv, se intocmesc harti de productie pentru acest complex sau strat. De asemenea, se intocmesc harti de productie pentru o formatiune care are mai multe complexe productive, exploatate separat sau simultan.

Sunt cazuri cand pe harta respectiva sunt trecute si rezultatele de productie de la alte obiective, din diferite formatiuni productive.

Specificul acestor harti este faptul ca in dreptul fiecarei sonde de gaze sau titei se inscriu prin intermediul formulelor de productie rezultatele obtinute prin probe de productie sau prin punerea in exploatare a zacamantului prin sondele respective.

Hartile de productie se construiesc la o anumita data, de aceea ele apar in editii cu o periodicitate de unul sau mai multi ani. Aceasta face ca formulele de productie inscrise pe harta sa reprezinte situatia ultimei perforaturi deschise in sonda la data intocmirii hartii.

Formulele de productie, cu simbolutile respective se trec si pe fiecare diagrama de carotaj in dreptul perforaturilor respective.

Materialul necesar intocmirii unei harti de productie priveste un grupaj de date si de constructie grafica dupa cum urmeaza : denumirea exacta a hartii, scara si editia, coordonatele topografice, coordonatele si elevatiile tuturor sondelor, deviatiile sondei, masuratori de orientare a stratelor, tectonica, carotajul electric standard al sondelor, tabelul cu datele de zacamant, configurarea drumurilor, instalatii de suprafata cu facilitatile lor etc.

4. Alte harti care caracterizeaza un zacamant

Pentru a pune in evidenta variatia diferitelor marimi fizice ale zacamantului se construiesc o serie de harti prin metoda interpolarii deoarece, uneori, numarul de informatii este redus. In dreptul fiecarei sonde se trece valoarea parametrului care intereseaza si se unesc prin linii punctele de aceeasi valoare (izolinii). Dintre hartile caracterisitice care se intocmesc se mentioneaza cateva :

harta cu izopace - exprima variatia grosimii unui strat productiv de la o sonda la alta ;

harta cu izoperme - indica variatiile permeabilitatii unui strat ;

harta cu izoporozitati - indica variatiile porozitatilor de la o sonda la alta ;

harta cu izobare - evidentiaza variatia presiunii zacamantului (a presiunii statice stabilizate).