MAREA NEAGRA

MAREA NEAGRA

1 Istoric

Dovezi arheologice vase de ceramica apartinand culturii Gumelnita (Agigea si Sarighiol) - atesta locuirea din epoca paleolitice a zonei Dobrogei. Epoca bronzului marcheaza stabilirea triburilor tracice in aceste locuri.

Marea Neagra a reprezenta, din cele mai vechi timpuri, o cale de legatura prin intermediul careia populatia costiera din regiunile pontice a intrat in contact cu cultura miceniana. Incepand cu sec. al VIII-lea i.e.n., pe tarmurile Marii Negre pe care colonistii greci o numeau Pontus Euxinus (Marea Ospitaliera sau Primitoare), acestia au intemeiat orase (Phanagoria, Kimmerike, Apolonia Pontic a, Mesembria, Odessos, Callatis, Tomis, Histria, Tyras, Olbia, Chersones, Theodosia etc.) cu un important rol economic, politic si cultural. Dupa expeditia lui Pericle in Pont (437 i.e.n.), un rol marcant in viata economica a bazinului Marii Negre l-a avut orasul Atena. Mai tarziu, in anul 88 i.e.n. regele Pontului, Mitriade al VI-lea, Eupator, care devenise carmuitorul sau aliatul tuturor triburilor si popoarelor din jurul Marii Negre (cu exceptia Bitiniei), a insemnat o amenintare majora pentru influenta romana in Orient. La mijlocul secolului I i.e.n., Burebista, conducatorul statului dac timpuriu, a stapanit si tarmul stang al Marii Negre, cuprins intre Nistru si Apolonia Pontica. In anul 46 e.n., Dobrogea a fost cucerita de romani si inclusa in provincia Moesia. Orasele de pe litoralul dobrogean al Marii Negre (Callatis, Tomis si Histria) au intrat astfel in stapanirea Romei, cunoscand o noua perioada de dezvoltare economica si culturala (perioada romana). Dominatia romana in bazinul Marii Negre a fost continuata de cea romanobizantina (in secolele IV-VII) care, pentru a-si mentine autoritatea asupra drumurilor comerciale din Marea Neagra, a trebuit sa infranga rivalitatea statului iranian al Sasanizilor, iar apoi pe cea a cnejilor rusi. Dupa cucerirea Constantinopolului de catre cruciatii apuseni (1204), pe litoralul de sud al Marii Negre a aparut Imperiul de la Trapezunt. Din aceeasi perioada a inceput si patrunderea negutatorilor genovezi si venetieni care, pana la cucerirea turceasca, si-au instituit monopolul comercial in bazinul Marii Negre.

In perioada secolelor XIV- XV, Marea Neagra constituia hotarul de est al Moldovei si al Tarii Romanesti. Dupa caderea Caffei, trecerea Crimeei sub suveranitatea turceasca (1475), caderea Chiliei si a Cetatii Albe in mana turcilor (1484), aproape intreg litoralul Marii Negre se afla in stapanirea Imperiului Otoman.

In urma razboaielor ruso-turce din secolele XVIII-XIX, stapanirea turceasca s-a retras continuu, pana cand, in urma primului razboi balcanic, in 1912, stapanirea asupra tarmurilor Marii Negre de catre statele riverane a capatat aproximativ configuratia actuala.

2 Marea Neagra - caracteristici fizico-geografice

Marea Neagra este o mare intercontinentala, cu forma relativ ovala (vezi harta 1)[1], cu orientare est-vest, fiind o depresiune intermontana intre doua cutari alpine care separa Europa de SE de Asia Mica. Este situata intre paralelele de 4054 si 4638 latitudine nordica si meridianele de 2727 si 4142 longitudine estica, scaldand tarmurile Romaniei (pe 234 km lungime), Ucrainei, Rusiei, Georgiei, Turciei si Bulgariei.

Dintre toate marile, Marea Neagra[2] (413 488 km²) este cel mai mare bazin inchis din lume. Suprafata totala a Marii Negre este de 451 488 km², din care 38 000 km² apartin anexei sale, Marea Azov. Volumul de apa este de 529 950 km³. Adancimea maxima este de 2 245 m si se afla in partea sa centrala, adancimea medie fiind de 1 282 m. Lungimea pe directia VE este de 1148 km si latimea maxima, pe directia meridianului de 3112 longitudine estica, de 606 km. Comunica cu Marea Marmara prin stramtoarea Bosfor (30 km lungime, 0.7 - 3.5 km latime, intre 30 - 100 m adancime) si, mai departe, cu Marea Egee prin stramtoarea Dardanele, iar prin stramtoarea Kerci (41 km lungime) comunica cu Marea Azov.

Marea Neagra are tarmurile putin crestate, insotite de numeroase limane (in NV). Prezinta o intinsa platforma continentala (aproximativ 36% din suprafata reliefului submarin), cu o dezvoltare mare in partea de nord si NV. Cu exceptia Insulei Serpilor din partea de NV, Marea Neagra este lipsita de insule si arhipelaguri.

Suprafata bazinului sau hidrografic este de 2 405 000 km², iar aportul anual de apa dulce este de 390 km³. In Marea Neagra se varsa fluviile Dunarea, Don, Nipru, Nistru, Bug, Kizil, Irmak s.a., insa cel mai important volum de apa il aduce Dunarea, jumatate din cantitatea totala de apa dulce primit a de Marea Neagra (aproximativ 200 km³/ an).

Marea Neagra este o importanta cale navigabila , legand regiunile riverane cu Marea Mediterana si prin aceasta cu Oceanul Planetar.

Principalele porturi maritime: Constanta, Odessa, Sevastopol, Novorosiisk, Poti, Samsun, Burgas, Varna, Herson, Tuapse, Poti, Batumi, Trabzon si Sinop (vezi harta 2)[3]. Atat tarile riverane, cat si alte state din aria de influenta a Marii Negre au aderat la Programul de Cooperare Economica a Marii Negre (lansat in 1992), care urmareste stimularea cresterii economice, amplificarea relatiilor comerciale si asigurarea dezvoltarii durabile a zonei Marii Negre in conditiile unor masuri eficiente de protejare a mediului marin.

3 Evolutia paleogeografica a Marii Negre

Istoria Marii Negre incepe cu aproximativ 14.5 milioane de ani in urma[4], in perioada sarmatiana din miocenul superior, cand Marea Paratethys is i pierde legatura definitiv cu Marea Mediterana devenind un bazin complet inchis. Aceasta mare izolata, Marea Sarmatica, s-a indulcit treptat, iar vechea ei fauna cu pronuntate caractere marine tropicale, a fost inlocuita cu o fauna proprie, de apa salmastra. La inceputul policenului, datorita activitatii orogenetice, Marea Sarmatica se fragmenteaza in bazine mai mici.

Postglaciarul (epoca Marii Negre Noi) incepe o data cu transgresiunea neolitica sau histriana. Nivelul Marii Negre era cu 5 m mai ridicat fata de cel actual. Flora si fauna acestei mari au evidente caractere mediteraneene, legatura cu Marea Mediterana prin Bosfor fiind deschisa definitiv.

Catre sfarsitul mileniului II i.e.n. are loc o noua regresiune, de minus 3-4 m fata de actualul nivel, care nu dureaza decat un mileniu. In secolul al XV-lea are loc o noua ridicare a nivelului marii cu peste 1 m fata de cel actual, dar care ulterior scade ajungand la cel de astazi.

Evolutia bazinului pontic a produs modificari insemnate in flora si fauna acestui acvatoriu, atat ca succesiune a biocenozelor cat si in transformarea speciilor. Ultima redeschidere a legaturii dintre Mediterana si Marea Neagra, salinizarea acesteia din urma, au avut ca efect disparitia elementelor de origine ponto-caspica sau retragerea lor in lagune, limanuri, zone de va sare a fluviilor.

4. Conditii de mediu

Acum peste 8000 de ani, cand s-a realizat legatura cu Marea Mediterana prin stramtoarea Bosfor, a inceput salinizarea gradata a Marii Negre. Se estimeaza ca, dupa apoximativ 2 000 de ani, salinitatea marii a ajuns la valoarea constanta de astazi, adica 18-19% la suprafata si 22% in adancime. Daca salinitatea marilor si oceanelor este cuprinsa intre 30% si 35%, Marea Neagra are o salinitate mult mai redusa (15-22). La gurile Dunarii salinitatea este de 3-10, in dreptul litoralului romanesc ea ajunge cel mult la 18% , iar in alte zone in jur de 20%. Aceasta stare se datoreaza volumului mare de apa dulce adus de afluentii fluviali. Totusi apa dulce, fiind mai putin densa, se pastreaza numai la adancimi mai mici. La 180-200 m adancime concentratia de saruri este de 21-22 %. Viata in Marea Neagra se afla pana la 200 m, mai ales pe toata suprafata platformei continentale. Dincolo de aceasta adancime, se afla un imens bazin al mortii, dominat de bacterii reducatoare de sulf. Din acest motiv, aproape 85% din apa acestei mari este practic lipsita de oxigen si dominata de H₂S. Intre stratul de suprafata de pana la 180 m (se pare ca aceasta limita s-a ridicat cu cativa metri mai la suprafata, ca urmare a poluarii, a eutrofizarii s.a.) si restul masei lichide, curentii de convectie, verticali, singurii care ar putea aerisi zonele profunde, sunt aproape inexistenti. Se acumuleaza hidrogen sulfurat, fapt ce nu permite decat prezenta unor bacterii sulfuroase la aceste adancimi (lipsa oxigenului impiedicand dezvoltarea vietuitoarelor marine).

In general, compozitia chimica a apei este complexa (clorurata, bromurata, sulfatata, sodica, magneziana, hipertona).

Oxigenul solvit descreste cantitativ o data cu adancimea. La suprafata, variaza intre 4 si 8 cm³/ l (oxigenare foarte mare), in timp ce la adancimea de 50 m variaza intre 1,5 si 7,5 cm³/ l. La 100 m adancime este de 0,1 pana la 3 cm³/l, iar la 500 m poate ajunge pana la cel mult 1,90 cm³/l.

Astfel, miscarea apei -fluxul si refluxul (mareele), curentii si valurile - joaca un rol important, mai ales in viata plantelor si animalelor din zonele de mica adancime. Sub influenta vanturilor, in Marea Neagra se formeaza un curent circular care, in dreptul Peninsulei Crimeea, se imparte in doua ramuri inchise: estica si vestica. Prin stramtoarea Bosfor circula un curent de compensare (193 km³/an) dinspre Marea Mediterana spre Marea Neagra, iar curentul din Marea Azov, care intra in Marea Neagra prin stramtoarea Kerci, aduce 95 km³ de apa pe an. Marea Neagra prezinta un grad inalt de pierdere a apei din cauza evaporarii (365 km³/ an aproximativ 44%) si a curentilor ce trec in Marea Mediterana (392 km³/ an 47.5%) si Marea Azov (70 km³/ an 8.5%). Vanturile care bat frecvent dinspre nord si NE produc valuri cu inaltimi medii de 80-100 cm, iar mareele, care au un caracter semidiurn, sunt reduse ca amplitudine (8-12 cm) si au o perioada medie de 12 ore si 25 de minute. In timpul furtunilor se formeaza valuri ce ating 5-6 m inaltime, chiar mai mari. Lumina care patrunde in apa este unul dintre factorii care etajeaza diferitele specii de alge. In ecologia organismelor marine, lumina are un rol deosebit prin: intensitatea luminii, compozitia spectrala a acesteia, lungimea zilei sau cantitatea de energie luminoasa in 24 de ore. Patrunderea luminii in apa este variabila , in functie de cantitatea de suspensii, de fenomenele de inflorire cu alge etc. In general, transparenta in Marea Neagra nu depaseste 15 m.

Temperatura, dincolo de adancimea de 75 m este constanta pana la fund (7-8C), in timp ce paturile superficiale sunt supuse la mari variatii sezoniere. In timpul iernii, temperatura apei marii ajunge la 0C si chiar sub 0C. Marea poate ingheta iarna pe o intindere de cateva sute de metri, uneori peste 1 km, cu consecinte catastrofale pentru vietuitoare. Vara, temperatura stratului superficial (pana la 8-10 m) se ridica la 20-22C, iar in veri excesive pana la 26C. Tot in timpul verii, apa se poate raci brusc pentru o perioada, cand vanturile dinspre est aduc la coasta mase de apa rece din zonele mai adanci. Temperatura medie anuala a apei Marii Negre in sectorul romanesc variaza intre 12 C s i 14 C.

Fauna este diversa, aproximativ 1500 specii: in zona litorala moluste, crustacee amfipode, caluti de mare, guvizi s.a., bentonica -calcan, limba de mare etc., pelagica -hamsii, heringi, scrumbii, sturioni, stavrizi, delfini, o specie de rechin, de mici dimensiuni etc. si chiar cateva foci in regiunea Capului Caliagra (Bulgaria).

Astazi, flora saraca, de origine mediteraneana, este reprezentata, indeosebi, de alge rosii si iarba de mare.

Radioactivitatea Marii Negre este foarte mica (0.022 unitatea Mache).

5 Litoralul romanesc al Marii Negre

Litoralul romanesc al Marii Negre, cu o lungime de aproximativ 243 km, se afla in prezent intr-o intensa si continua degradare prin eroziune marina. Linia de arm se retrage anual cu aproape 15-20 m pentru litoralul Deltei (intre Sulina si Capul Midia) si cu aproximativ 0.2-0.5 m pentru litoralul cu faleze (Constanta-Vama Veche).

Procesele de eroziune a litoralului au cauze naturale (cum sunt schimbarile climatice globale si modificarile nivelului marii) si, in special, antropice.

Printre activitatile antropice cu impact deosebit asupra starii litoralului pot fi amintite lucrarile hidrotehnice de pe Dunare si de pe principalii sai afluenti, amenajarile portuare si alte lucrari tehnice costiere.

Lucra rile hidrotehnice realizate pe Dunare si principalii sai afluenti au determinat reducerea aportului de sedimente al Dunarii in zona litorala cu peste 50% fata de valorile inregistrate inainte de constructia barajelor. S-a creat astfel un mare dezechilibru sedimentar in zona de coasta , ceea ce a provocat activarea procesului de eroziune.

Amenajarile portuare si alte lucrari ingineresti costiere, cum sunt: digurile de protectie a senalului navigabil Sulina, digurile de protectie a porturilor Midia, Constanta Sud si Mangalia, lucrarile de protectie litorala de pe plajele turistice determina si ele mari perturbatii ambientale.

Datorita schimbarilor climatice globale si ridicarii nivelului marii, precum si conditiilor geo-ecologice regionale ce caracterizeaza geosistemul Dunare-Delta Dunarii-Marea Neagra, se pot aprecia doua tendinte:

pe termen mediu -procesul de eroziune a litoralului romanesc va fi cel putin la fel de activ ca in ultimele doua decenii;

pe termen lung se evidentiaza o activitate a eroziunii plajelor si aceasta mai ales din cauza scaderii in continuare a aportului de material nisipos in zona litorala , a ridicarii continue a nivelului marii, precum si a unui nivel energetic din ce in ce mai ridicat al factorilor hidrometeorologici.

Problema proceselor de degradare prin eroziune a litoralului presupune strategii de prevenire si limitare a acestora. Este o problema considerata de multe state ca fiind de importanta nationala , deoarece eroziunea plajelor inseamna pierderi de teritoriu, dar mai ales compromiterea industriei turismului, creand pagube insemnate economiilor nationale si afectand, uneori chiar ireversibil, starea ecologica a zonei litorale.

Litoralul Marii Negre, nu numai pentru Romania, constituie o importanta zona turistica si balneoclimaterica, de-a lungul sau aflandu-se statiunile Navodari, Mamaia, Constanta, Neptun, Jupiter, Cap Aurora, Venus, Saturn, Mangalia, 2 Mai (pe tarmul romanesc) dar si pentru Bulgaria cu statiunile Balcic, Albena, Nisipurile de Aur, Varna, Burgas (pe litoralul bulgaresc), Georgia (Suhumi, Batumi), Federatia Rusa (Soci), Ucraina (Ialta).

Resurse potentiale

7.1. Transportul maritim de calatori al Romaniei

Pe langa porturile Mangalia si Sulina, principalul port la Marea Neagra pentru transportul maritim de calatori este Constanta. Vasele de pasageri merg de la Rotterdam pana la Constanta prin Canalul Dunare -Marea Neagra. Se organizeaza croaziere pe rauri de la Viena pana la Marea Neagra, cu opriri in Bratislava , Budapesta, Belgrad, Bazias, Giurgiu si Calafat. Aceste croaziere au itinerarii variate: orase istorice, muzee, colectii de arta, monastiri, statiuni, parcuri arheologice, sarbatori populare, rezervatii naturale etc.

7.2. Oferta turistica in zona Marii Negre

Bulgaria, Georgia, Romania, Rusia, Turcia si Ucraina - cele sase tari riverane Marii Negre - ofera o mare diversitate de resurse turistice, de echipamente si programe pentru vacantele oferite turistilor interni sau internationali. Aceasta zona costiera insumeaza resurse naturale deosebite si originale, combinate cu elemente cultural-istorice interesante si specifice. Insa infrastructura turismului nu se ridica la valoarea potentialului turistic si nici, de cele mai multe ori, la asteptarile vizitatorilor.

7.2.1. Romania

Cele mai importante zone turistice ale Romaniei sunt: litoralul Marii Negre, Delta Dunarii, Muntii Carpati, Bucovina si Transilvania.

Potentialul turistic al Romaniei in zona Marii Negre, asemanator celui bulgaresc, detine urmatoarele atractii:

un relief atragator, cu faleze inalte in sectoarele Eforie-Olimp si Mangalia -Vama Veche, cu plaje in general naturale, cu nisip fin si de puritate ridicata, cu inclinare lina spre mare;

salba de lacuri (ghioluri) de apa dulce sau sarata, intre care Complexul lagunar Razim - Sinoie este un obiectiv de mare atractie turistica ;

un climat temperat-continental cu o mare stabilitate termica, cu precipitatii reduse, nebulozitate scazuta , regim termic temperat, puternica oxigenare a aerului, brize moderate; vegetatie de stepa, cu palcuri de padure in care se gasesc si specii rare si o fauna acvatica bogata; rezervatii naturale valoroase, intre care se remarca Delta Dunarii, cu numeroase specii floristice si faunistice rare sau unice, fiind declarata Rezervatie a Biosferei si plasata sub protectia UNESCO;

un bogat si variat potential antropic: vestigii arheologice (intre care ruinele cetatilor grecesti Histria, Tomis si Callatis, precum si alte vestigii romane sau bizantine), monumente istorice, de arta sau de arhitectura si un inestimabil patrimoniu etnofolcloric. Aceste resurse turistice au fost valorificate prin crearea unui lant de statiuni: Navodari, Mamaia, Constanta, Eforie Nord, Techirghiol, Carmen Sylva, Costinesti, Neptun -Olimp, Jupiter, Cap Aurora, Venus, Saturn, Mangalia, destinate turismului intern si international.

Delta Dunarii, unicat in lume, o intindere de apa si salbaticie in nordul coastei marine romanesti, formata intre principalele trei brate ale Dunarii. Are numeroase canale, meandre si mici palcuri de padure in care exista o varietate de peste 300 de specii de pasari. Canalele pot fi explorate in barci pescaresti sau de pe un hotel plutitor. Principalul oras in Delta este Tulcea, oras-port cu un interesant muzeu al Deltei Dunarii.

7.3. Petrolul

Una dintre bogatiile Romaniei este petrolul. Insa, acum, Romania nu mai dispune de mari resurse petroliere. Are dezvoltata, in schimb, o puternica industrie de utilaj petrolier, precum si de prelucrare a petrolului. Inainte de 1989, Romania era a treia tara producatoare de utilaj petrolier din lume si a doua tara exportatoare in acest domeniu. Astazi, industria romaneasca prelucratoare de petrol trece printr-o perioada de tranzitie.

In Marea Neagra, in apele teritoriale ale Romaniei (vezi harta 3)[5] se efectueaza exploatari de petrol prin intermediul sucursalei Petromar Constanta. In intervalul 1976 (constituire) -2000, o succinta analiza a functionarii acesteia releva urmatoarele activitatea desfasurate pe selful romanesc al Marii Negre:

activitatea de explorare geologica au fost explorate 24 de structuri geologice si s-au sapat 75 de sonde de explorare geologica prin care au fost descoperite 8 zacaminte de hidrocarburi;

activitatea de exploatare a zacamintelor 7 zacaminte in exploatare racordate la un sistem de conducte submarine in lungime totala de 297 km, pentru titei si gaze;

activitatea de foraj 123 de sonde in care cel mai adanc foraj a atins adancimea de 5 006 m, iar adancimea cea mai mare a apei marii la foraj a fost de 87.5 m;

activitatea de productie urmareste doua obiective principale: eficientizarea procesului de exploata re prin recuperarea unei cantitati maxime de titei si gaze si evaluarea potentialului petrolier al sondelor de exploatare geologica sapate; o atentie deosebita se acorda si subactivitatii de protectie a mediului;

activitatea de servicii geologice pe mare sau pe uscat;

activitatea de proiectare a sondelor;

servicii anexe.

Petromar Constanta are in dotare 5 platforme mobile de foraj marin (vezi harta 4)[6], clasa Orion - Gloria, Prometeu, Atlas, Jupiter si Saturn construite la Santierul Naval Galati cu asistenta SUA, in perioada 1976-1988. Sucursala detine si 2 platforme de foraj marin, tip Cantilever Fortuna si Orizont transformate si modernizate intr-un santier din Emiratele Arabe Unite, in perioada 1998-2000 (vezi harta 5)

8. Probleme globale ale Marii Negre

Incepand cu ultimele decenii ale secolului al XX-lea, Marea Neagra a suferit deteriorari puternice ale conditiilor de mediu, datorate, in cea mai mare parte, eroziunii costiere, eutrofizarii, tratarii insuficiente a apelor uzate, introducerii de specii exotice, pierderii de habitate si managementului neadecvat. Diversitatea biologica a scazut dramatic. Au avut loc accidente ale unor petroliere care au dus la poluarea cu petrol si, avand in vedere rutele transportului de petrol dinspre Marea Caspica spre Europa, acest gen de accidente este probabil si in viitor.

O actiune internationala concentrata, cum este Programul de mediu la Marea Neagra (Black Sea Environmental Program, BSEP)[8], a adus unele imbunatatiri modeste locale, dar a permis realizarea cadrului de stabilire a strategiilor regionale, nationale si locale, precum si a strategiilor de coordonare. In acest sens, o realizare importanta este stabilirea Planului Strategic de Actiune la Marea Neagra, adoptat de Ministerele de Mediu ale celor sase tari riverane, la Istambul, la 31 octombrie 199

Planul Strategic de Actiune la Marea Neagra reconsidera importanta participarii tuturor sectoarelor societarii la implementarea si aplicarea principiilor planului pentru obtinerea unei dezvoltari durabile in regiune.

Principalele probleme de lucru sunt:

1. declinul stocurilor comerciale de peste in Marea Neagra;

2. pierderea de habitate, in special, zone umede si plaje, arii pe care traiau importante resurse biotice;

3. degradarea peisajului si reducerea valorii turistice a peisajului.

4. protectia neadecvata a resurselor marine si de coasta fata de accidente maritime.

5. conditiile sanitare precare ale multor plaje si zone de imbaiere;

pierderea sau iminenta pierderii unor specii;

7. inlocuirea unor specii indigene ale Marii Negre cu specii exotice:

mnemiopsis leidy (o specie exotica introdusa accidental in Marea Neagra in anii 1980; in prezent biomasa ei este in jur de un milion de tone; se hraneste cu zooplancton oua si larve de peste);

mya arrenaria, scafarca inequivalvis, rapana thomasiana moluste care au inlocuit alte specii indigene.

Cauzele principale care au contribuit la crearea acestor probleme sunt:

1. Reglementari legale neeficiente la nivel regional si local:

legile si reglementarile pentru mediu sunt putin definite in unele tari; in altele, chiar daca ele exista, nu au definite metodologii de aplicare sau sunt prost aplicate;

legi si regulamente incompatibile la nivel regional.

2. Implementarea neadecvata a instrumentelor regulatoare existente:

aplicarea inadecvata a monitorizarii;

lipsa unei coordonari internationale pentru activitatea cu efecte transnationale;

ineficienta Inspectoratelor sau a Agentiilor pentru Protectia Mediului;

lipsa de constrangere a unor documente sau acorduri internationale deja semnate, cum sunt: Conventia de la Bucuresti, Declaratia de la Odessa si Planul Strategic de Actiune la Marea Neagra.

3. Planificarea neadecvata la toate nivelurile:

planificarea insuficienta a zonelor cu destinatie urbana/ industriala/ recreativa / agricola;

coordonarea insuficienta intersectoriala ;

ineficienta controlului eroziunii.

4. Insuficient a implicare a publicului:

lipsa constientizarii generale a problemelor de mediu;

lipsa constientizarii generale in legatura cu drepturile publice si accesul la informatii;

deficiente de educatie si de participare;

aparenta lipsa de transparenta;

slaba identificare a factorilor responsabili si ineficienta activitatii in comun;

insuficienta participare publica la procesul de elaborare a Planurilor Nationale de Actiune la Marea Neagra.

5. Mecanisme financiare neadecvate sau lipsa suportului material:

instrumente economice ineficiente;

sustineri financiare care nu duc la efecte durabile;

importanta scazuta acordata mediului inconjurator in politicile economice ale celor sase state de la Marea Neagra;

slaba perceptie a oportunitatilor de dezvoltare;

lipsa unui fond de dezvoltare al Marii Negre.

In Planul strategic de Actiune la Marea Neagra se delimiteaza domeniile pentru care se propun actiuni:

A. Reducerea poluarii:

impunerea locurilor de depozitare a substantelor contaminate chimic si microbiologic din zonele costiere si marine;

monitorizarea nivelului si efectelor poluantilor pe termen lung; observarea tendintei de evolutie;

localizarea punctelor fierbinti si propunerea de remedii pentru aceste puncte;

reducerea si regular izarea operatiilor de descarcare a navelor.

B. Managementul resurselor vii:

dezvoltarea unui sistem de exploatare controlata a resurselor comerciale ale marii si dezvoltarea aquaculturii;

protectia biodiversitatii;

protectia habitatelor si a peisajului.

C. Dezvoltarea umana durabila :

managementul integrat al zonei costiere pentru zonele urbane si industriale;

dezvoltarea durabila a turismului;

implicarea publicului in procesul de decizii in probleme de mediu.

Tot in Planul strategic de Actiune la Marea Neagra s-au propus solutii pentru cresterea implicarii publicului in reabilitarea si protectia Marii Negre prin:

Crearea unei retele informationale pentru ONG-uri, profesori si institutii guvernamentale din zona Marii Negre si asigurarea cooperarii in aceasta retea si cu alte proiecte de mediu din lume.

Dezvoltarea si testarea unui program de legatura intre scoli, focalizat pe dezvoltare de curriculum si culegere de date de mediu; atragerea unor oameni de stiinta si cercetatori din diferite tari din jurul Marii Negre.

Cresterea interesului publicului legat de aplicarea conventiilor si documentelor semnate la nivel guvernamental: Conventia de la Bucuresti, Declaratia de la Odessa, Planul Strategic de Actiune la Marea Neagra.

Implementarea unui program pilot de educatie publica. In acest fel sa poata fi probata colaborarea dintre scoli, ONG-uri si institutii guvernamentale (universitatea, institute de cercetare, centre de activitate GEF). Colaborarea acestor institutii este elementul cheie in procesul de crestere a implicarii publicului in problemele de mediu legate de reabilitarea si protectia Marii Negre. Implicarea mass-media in procesul de diseminare a informatiei in legatura cu proiectul pilot.

Nivelurile de lucru propuse:

local (zona costiera romana; Dobrogea);

regional (aria Marii Negre);

international.

9 Poluarea

Efectele combinate ale suprapescuitului si poluarii fac sa scada resursele piscicole si alte resurse maritime. Dintre formele de poluare frecvente se remarca poluarea produsa de nave, prin deversari de deseuri si poluarea prin hidrocarburi.

Bazinul Marii Negre colecteaza un mare flux de apa si, prin acesta, este afectat de activitatea poluanta peste jumatate din populatia Europei, (22 de tari din Europa si Asia Mica). Se includ cele sase state riverane (Bulgaria, Federatia Rusa, Georgia, Romania, Turcia, Ucraina), precum si 16 state europene (Albania, Austria, Belarus, Bosnia-Hertegovina, Cehia, Croatia, Elvetia, Germania, Italia, Iugoslavia, Macedonia, Republica Moldova, Polonia, Slovacia si Ungaria). Astfel, viata in aceasta mare este puternic influentata de afluxul continuu de apa provenita atat din mai multe fluvii si rauri (Dunare, Nistru, Nipru, Bug s.a), cat si din schimbul de apa, prin Bosfor, cu Marea Mediterana si prin stramtoarea Kerci, cu Marea Azov.

In cadrul negocierilor de aderare la Uniunea Europeana, Romania a acceptat acquis-ul comunitar privind capitolul 22 Protectia mediului inconjurator, in vigoare la data de 30 octombrie 2001. Cu exceptia catorva acte comunitare, pentru care a cerut diverse perioade de gratie, Romania a implementat acquis-ul comunitar in domeniul protectiei mediului. Romania nu a solicitat o perioada de gratie pentru implementarea Directivei nr. 76/160/EEC privind calitatea apei de imbaiere. La 16 mai 2002, Guvernul Romaniei a adoptat Hotararea de Guvern nr. 456 pentru transpunerea prevederilor aceste i directive. Scopul acestei hotarari este sa protejeze sanatatea publica si a mediului prin reducerea poluarii apei de imbaiere si protejarea ei impotriva deteriorarii. In acest scop, hotararea defineste 19 parametri si valori care trebuie sa se aplice pentru evaluarea calitatii apei de imbaiere.

Hotararea contine informatii despre doua tipuri de valori pentru standardele de calitate: standarde obligatorii, pe care state le sunt obligate sa le respecte si valorile ghid, pe care statele ar trebui sa incerce sa le respecte.

Valorile ghid sunt valori care, daca sunt atinse, indica o calitate excelenta a apei de imbaiere.

9.1 Mare Nostrum: catre un management integrat al zonei costiere

In Romania, problemele poluarii litoralului au format obiectul de activitate al unui ONG, Mare Nostrum, incepand din august 1993, la Constanta. Din 1994, s-a dezvoltat institutional si a realizat unele activitatea legate de educatia ecologica si de atentionarea opiniei publice asupra problemelor de mediu. Cele mai recente proiecte au inceput sa se desfasoare din anul 2000, cu sprijinul programului REC de cooperare transfrontaliera, precum si programul de grant-uri mici al Ambasadei Marii Britanii. Aceste proiecte s-au confruntat cu nevoile unor diferite grupuri de interese, mai ales in sectorul de afaceri. Mare Nostrum se ocupa de: gestionarea plajelor, facand la inceput observatii legate de curtenia plajelor. Ulterior, prin finantarea REC, s-au analizat solutii tehnice, care au facut obiectul unui ghid de management al plajelor. Ghidul a fost reprodus in cadrul unui proiect finantat de programul RASP al Agentiei Statelor Unite pentru Dezvoltare Internationala in Romania. Tot legat de acest domeniu concret, s-a oferit chiar si un model de gestionare a deseurilor pe cuprinsul plajelor, combinand mesajele de tip persuasiune morala cu elementele practice, care sunt impuse de nevoia de a strange un volum crescand de deseuri, cauzat de aparitia pe piata a ambalajelor de tip PET. In cadrul proiectului finantat de Ambasada Marii Britanii, s-a infiintat si dezvoltat Centrul de Informare, Educare si Resurse pentru Marea Neagra, ca un departament al organizatiei Mare Nostrum. Proiectul a fost gandit ca un model institutional de gestionare a informatiei de mediu, relevanta pentru zona costiera romaneasca si pentru mediul Marii Negre, in general.

Planurile s-ar putea grupa pe doua directii principale. Una se refera la intarirea structurii organizatiei si priveste deschiderea unei noi filiale in Mangalia si Eforie, precum si inceperea unei campanii de atragere de noi membri in calitate de sprijinitori. Planificarea proiectelor propune:

finalizarea obtinerii resurselor necesare pentru punerea in practica a unui proiect legat de reducerea si controlul fenomenului de eutrofizare a apelor litorale, prin imbunatatirea practicilor agricole din bazinul hidrografic litoral;

intarirea capacitatii nationale si locale de implementare a unei parti a acquis-ului comunitar de mediu, referitor la o gestiune mai buna a resurselor zonei costiere romanesti, mai ales prin aplicarea conceptului de gestionare integrala a zonei costiere romanesti; acest ultim proiect, finantat de catre programul de macro grant-urial programului PHARE Acces, are si o parte de lobby legislativ, urmarind sa promoveze si in Romania o lege a zonei costiere.

10 Dezvoltarea durabila in regiunea Marii Negre

Un deziderat major, care necesita eforturi sustinute din partea tuturor factorilor de decizie si a publicului larg din regiunea Marii Negre, este corectarea celor cateva decenii de utilizare excesiva a resurselor Marii Negre. Guvernele tarilor riverane, care si-au asumat responsabilitatea imbunatatirii calitatii mediului Marii Negre, au nevoie in primul rand de informatii despre cauzele problemelor de mediu si de o strategie comuna pe termen scurt, mediu si lung, pentru a lucra in echipa. Adoptarea Planului Strategic de Actiune pentru Marea Neagra[9] in cadrul Conferintei Interministeriale a fost rezultatul activitatii de trei ani a Programului de Mediu pentru Marea Neagra (BSEP). Astfel, primul pas in crearea Planului Strategic de Actiune pentru Marea Neagra a fost realizarea unei analize stiintifice, sistemice a cauzelor degradarii ecosistemelor Marii Negre, in doua subpuncte:

activitatile sectoriale care cauzeaza aceasta degradare si gravitatea ei;

institutiile deficiente , politicile necorespunzatoare si lipsurile informationale. Informatiile obtinute de factorii de decizie si implicarea publicului sunt la fel de importante ca si aspectele sociale si economice.

O prima lucrare care incearca sa cerceteze aceste probleme a fost Analiza Diagnostic Transfrontaliera, publicata la 22 iunie 199 Acest document a fost realizat de un grup de 16 experti din 14 tari, inclusiv cele 6 tari riverane Marii Negre, impreuna cu specialistii din cadrul Unitarii de Coordonare a Programului de Mediu pentru Marea Neagra. Au fost analizate rezultatele activitatii a peste 100 de cercetatori din reteaua Programului de Mediu pentru Marea Neagra. Rezultatele au fost condensate intr-o serie de tabele analitice folosite la elaborarea Planului Strategic de Actiune pentru Marea Neagra.

Analiza Diagnostic Transfrontaliera demonstreaza ca ecosistemele Marii Negre pot fi protejate si reconstruite. Monitorizarea poluarii realizata de Programul de Mediu pentru Marea Neagra arata ca apele Marii Negre nu sunt un amestec letal de deseuri toxice, asa cum sugera un articol aparut in presa internationala in 1999. Intr-adevar, contaminarea cu metale grele si pesticide este limitata la o serie de zone din apropierea coastelor. Mai mult, nivelul radonuclizilor nu reprezinta un risc pentru sanatatea umana. In schimb, eutrofizarea, poluarea cu petrol si sursele terestre de poluare necesita o interventie rapida din partea factorilor de decizie. Pentru a identifica sursele de poluare au fost realizate numeroase studii si au fost evaluate costurile scaderii sau eliminarii poluarii.

In cazul nutrientilor, mai mult de jumatate din cantitatea acestora este adusa de Dunare. O reducere a eutrofizarii necesita cooperarea tuturor tarilor din bazinul hidrografic al Marii Negre. In privinta biodiversitatii Marii Negre, Planul Strategic de Actiune pentru Marea Neagra prezinta ca obiective pe termen lung conservarea populatiilor de mamifere si sturioni, ca si exploatarea durabila a stocurilor de pesti, incurajarea aqvaculturii si a turismului ecologic in toate tarile din regiunea Marii Negre.

Mamiferele marine si sturionii sunt cele mai mari animale din Marea Neagra. Prezenta lor aici este mai mult decat simbolica. Au nevoie insa de un mediu curat si sanatos pentru a se putea mentine in perimetrul Marii Negre. Delfinii depind de legatura dintre Marea Neagra si oceanul mondial, iar sturionii au nevoie de fluvii curate pentru depunerea icrelor si de acvatorii marine nepoluate pentru hranire si crestere.

O prima arie marina conservata este creata in NV platformei continentale a Marii Negre, in apropierea coastelor ucrainene.

Planul Strategic de Actiune pentru Marea Neagra prevede termene pentru fiecare obiectiv in parte. Ecosistemele periclitate nu pot astepta prea mult masuri de reconstructie. Planul Strategic de Actiune pentru Marea Neagra este un proces dinamic care poate fi ajustat pe parcursul implementarii. La fiecare 5 ani va fi publicat si distribuit un raport despre starea Marii Negre.

Dezvoltarea durabila a Marii Negre necesita o larga cooperare internationala.

Planul Strategic de Actiune pentru Marea Neagra ,

Conventia de la Bucuresti si

Declaratia de la Odessa formeaza cadrul de referinta pentru managementul durabil al regiunii. Succesul acestui Plan Strategic de Actiune pentru Marea Neagra va depinde de actiunile de implementare si de implicarea autoritarilor din toate tarile riverane si din bazinul hidrografic al Marii Negre.

Comunitatea internationala contemporana va putea contribui efectiv la acest Plan, impreuna cu comunitatile locale, astfel incat de Marea Neagra si la Marea Neagra sa se poata bucura si generatiile viitoare.

Harta 1 Europa Marea Neagra

Harta 2 Marea Neagra   

    Harta 3 Platforma continentala romaneasca

Harta 4 S.N.P. PETROM S.A. Perimetrul de exploatare, dezvoltare si exploatare XVIII Istria

Harta 5 Sistem de exploatare si injectie Transportul fluidelor intre platformele de productie

Cuvinte cheie

liman;

relief submarin;

salinitate;

biodiversitate;

poluare;

reconstructie ecologica.

Problematica abordata

Istorie;

Evolutia paleogeografica a Marii Negre;

Conditii de mediu;

Litoralul romanesc al Marii Negre;

Transportul maritim de calatori al Romaniei;

Oferta turistica in zona Marii Negre;

Petrolul;

Problemele globale ale Marii Negre;

Problema biodiversitatii;

Scaderea stocurilor de peste in Marea Neagra;

Specii de pesti in Marea Neagra;

Teste grila

1. Litoralul romanesc al Marii Negre are o lungime de:

2. Adancimea maxima si medie a Marii Negre este de:

a. 3.345 m si 1.282 m;

b. 2.245 m si 1.282 m;

c. 2.245 m si 1.300 m;

d. 1.282 m si 2.245 m;

e. 3.000 m si 2.500 m.

3. Programul de Cooperare al Marii Negre urmareste:

a. stimularea cresterii economice;

b. stimularea dezvoltarii porturilor;

c. amplificarea relatiilor comerciale;

d. incurajarea transportului maritim;

e. asigurarea dezvoltarii durabile in zona Marii Negre.

4. Salinitatea Marii Negre este de:

a. 13-14% la suprafata si 22 % in adancime;

b. 11-12% la suprafata si 21 % in adancime;

c. 18-19% la suprafata si 22 % in adancime;

d. 13-14% la suprafata si 32 % in adancime;

e. 13-14% la suprafata si 22 % in adancime.