APELE CURGATOARE

APELE CURGATOARE

Crisul Alb este un organism hidrografic de ordinul I fata de colectorul sau, Tisa. El colecteaza apele din partea de sud si sud-vest a Muntilor Apuseni (judetele Arad si Hunedoara). In bazinul Crisului Alb predomina reteaua permanenta dispusa asimetric. In campie asimetria se accentueaza, afluentii de pe partea stanga fiind mai extinsi.

Principalii afluenti ai Crisului Alb sunt: Bucuresci (S = 84 km²; L = 17 km), Luncoiul (S = 67 km²; L = 11 km), Vata (S = 87 km²; L = 24 km), Banesti (S = 111 km²; L = 19 km) figura TRD1., Tacasele cu lungime de 19 km si o suprafata bazinala de 71 km² (figura TRD2.) in bazinul caruia se afla izbucul de la Calugari, Sebisul (211 km², lungime de 30 km, izvor la altitudine de 838 m) pe partea dreapta, Chisindia (lungime de 21 km si suprafata bazinului hidrografic de 102 km²) pe partea stanga. De mentionat este si existenta Canalului Morilor, construit in anul 1857. Acesta prezinta 45 km lungime, 2,4 metri latime si se desprinde din Crisul Alb amonte de localitatea Buteni (printr-o priza de apa de 2,5 m³). Trece printr-un sifonaj pe sub Cigher si Canalul Matca, pentru a reveni in apropiere de granita de stat a Romaniei prin intermediul Canalului Ciohos in Crisul Alb.

In bazinul Crisului Alb mai exista acumularea de la Mihaileni (10,3 mil mc) si un numar de 9 lacuri piscicole (Ineu, Rovina, Bocsig, Socodor, Pilu, Seleus, Manerau) alimentate din Canalul Morilor, Canalul Gut sau alte canale de drenare.

TRD1. Activitatea hidrometrica in bazinul Crisului Alb.

Activitatea hidrometrica din bazinul Crisului Alb are la baza cercetari si masuratori datand din a doua jumatate a secolului XIX. In jurul anului 1850 1857 pe baza acestor masuratori se proiecteaza si se executa Canalul Morilor cu scopul de a diminua debitele crescute ale Crisului Alb.

O organizare si o dezvoltare apreciabila a statiilor hidrometrice se produce dupa 1950 odata cu reorganizarea sistemului de gospodarire al apelor din Romania. Dupa aceasta data pe Crisul Alb se fac masuratori la urmatoarele posturi hidrometrice: Criscior, Gurahont, Bocsig si Chisineu Cris.

La ora actuala in bazinul Crisului Alb exista 2 statii hidrologice: Brad care centralizeaza date de la posturile hidrometrice - Buces, Blajeni, Bucuresci, Criscior, Brad, Halmagiu, Halmagel, Gurahont, Brazi si Ineu care centralizeaza date de la posturile hidrometrice Chisindia, Sebis, Ineu, Timercea, Taut, Chier, Tarnova, Seleus si Chisineu Cris.

TRD2. Elemente legate de bazinul hidrografic

Cumpana apelor - delimiteaza bazinul Crisului Alb de bazinele invecinate, la sud bazinul Muresului, la nord bazinul Crisului Negru, la nord-est bazinul Ariesului Mare si Mic iar la est de bazinele Abrud, Ampoi si Geoagiu. Lungimea totala a cumpenei de ape pe teritoriul Romaniei este de 432 km, din care pe malul drept 162 km si 270 km pe malul stang. Coeficientul de sinuozitate al cumpenei de apa este de: 1,87.

Date privind suprafata principalelor bazine hidrografice. Bazinul Crisului Alb are pe teritoriul Romaniei o suprafata de 3957 km², adica 92% din bazinul sau (4240 km²). Din aceasta suprafata 69 % (circa 2730 km²) se dispune pe partea stanga a bazinului hidrografic si 31 % (1227 km²) pe partea dreapta. Pe malul drept suprafetele de bazin ale afluentilor de ordinul I ocupa circa 68,9% (846 km² din cei 1227 km²), iar pe malul stang 91% (2486 km² din cei 2730 km² aferenti malului stang). Suprafetele interbazinale (figura TRD7.) dintre bazinele afluentilor de ordinul I ai Crisului Alb ocupa o suprafata de 625 km², din care 244 km² (39%) pe malul stang si 381 km² (61%) pe malul drept. Bazinul Crisului Alb este cu 13% mai mic decat bazinul de receptie al Crisului Negru si cu 64% mai mare decat cel al Crisului Repede.

Lungimea si latimea bazinelor hidrografice. Lungimea si latimea bazinului hidrografic sunt parametri de forma care definesc suprafata de receptie. Bazinul Crisului Alb avand o dezvoltare uniforma prezinta o latime maxima de 44 km. Principalii afluenti ai Crisului Alb se inscriu cu largimi maxime ale bazinelor de receptie intre 1,6 km (Craicovi), 14 km (Sighisoara) si 24 km (Cigher). Majoritatea afluentilor Crisului Alb nu depasesc 10 km latime. Crisul Alb prezinta o latime medie de 27,8 km. Pentru bazinele secundare latimile variaza de la 1-2 kilometri la 19 km, ca de exemplu: Valea Satului (6,95 km), Luncoiu (6,38 km), Bucuresci (6,94 km), Vata (6,70 km), Sighisoara (9,21 km), V. Mare (2,61 km), Sebis (8,50 km), Cigherul (19,02 km), Iosei (4,68 km), Tacasele (4,70 km), Ribita (5,43 km) si Bradul (2,67 km).

Coeficientul de asimetrie. Crisul Alb prezinta o usoara asimetrie avand in vedere ca din suprafata totala de 4240 km², 69 % (circa 2926 km²) se dispune pe partea stanga a bazinului hidrografic si 31 % (1314 km²) se dispune pe partea dreapta. Din calcule rezulta un coeficient de asimetrie de 0,75 pentru Crisul Alb, asimetrie ce este mai accentuata aval de confluenta cu valea Sebis, de unde cumpana apelor de pe malul drept este foarte apropiata si indecisa. In ceea ce priveste bazinele afluentilor secundari, ele prezinta coeficienti de asimetrie foarte diferiti: Cigher (1,21), Potoc (1,01), Pravaleni (0,99), Baldovin (0,96). Cele mai mici valori ale coeficientului de asimetrie se observa la bazinele Vata (0,01), Dumbravita (0,06), Banesti (0,10), Juncu (0,11).

Altitudinea medie a bazinelor. In tara noastra bazinul Crisului Alb prezinta o altitudine medie de 330 m. In cursul superior (pana la Criscior) Crisul Alb coboara puternic astfel incat altitudinea medie este de 610 m, dupa care panta raului scade usor si altitudinea medie a bazinului ajunge la 515 m la Gurahont si 437 la Ineu. Altitudinile medii ale bazinelor principalilor afluenti sunt diferite, in functie de unitatile de relief in care se afla. Altitudinile medii cele mai mari se observa la bazinele Valea Satului (695 m), Ribita (673 m), Birtin (641 m). Altitudinile medii cele mai mici se observa la afluentii care au bazinul de receptie in zona de campie: Valea Noua- Chiser (104 m), Gut (157 m), Trei Holamburi (158 m) si Potoc (174 m).

Panta medie a bazinelor si a vailor principale. In cursul superior, Crisul Alb are un profil longitudinal accentuat, bazinul avand o panta medie de 9-25 m/km. La Criscior dupa un parcurs de 31 km raul coboara deja la altitudini mici (291 m). De aici pana la Ineu, pe o distanta de 150 km cursul are o cadere de 187 m, ceea ce se apropie de caderea de 1,2 m/km, deci valori caracteristice depresiunilor si culoarelor cu puternice aluvionari. Pantele longitudinale ale Crisului Alb scad pana la Chisineu Cris la 0,7 m/km iar in aval, in sectorul de campie, pana aproape de Varsand panta are valori de 0,2 - 0,3 m/km. Panta medie a bazinului Crisului Alb este de 4 si scade de la E la V, pana la Criscior este de 25, in sectorul mijlociu coboara intre 2-1 iar in campie atinge 0,50 - 0,21. Panta cea mai mare corespunde zonei montane, care reprezinta principala suprafata de receptie a Crisului Alb.

TRD3. Organizarea retelei hidrografice.

Organizarea si ierarhizarea retelei hidrografice din bazinul Crisului Alb. Bazinul Crisului Alb are un aspect dendritic si simetric, colectand apele din partea de sud si sud-vest a Muntilor Apuseni (judetele Arad si Hunedoara). Majoritatea afluentilor isi au originea pe versantii sudici ai Bihorului, in Muntele Gaina, Piatra Aradului, versantul de vest al Muntilor Codru-Moma, versantul nordic al Muntilor Zarand. Sistemul hidrografic al Crisului Alb totalizeaza un numar de 100 afluenti din care 41 sunt afluenti de ordinul I, 48 de ordinul II, 10 de ordinul III si un afluent de ordinul IV.

Lungimea raurilor din bazinul Crisului Alb - definita ca distanta in linie sinuoasa dintre izvor si gura de varsare. Crisul Alb are o lungime 248 km. Dintre afluentii Crisului Alb (afluenti de ordinul I) se remarca Cigherul cu o lungime de 56 km si valea Sebis cu o lungime de 30 km. Restul afluentilor de ordinul I sunt cu lungimi mai mici de 25 km. Dintre cei 48 sunt afluenti de ordinul II ce insumeaza 533 km, afluentii de pe malul drept insumeaza 111 km si 422 km pe malul stang. Din cei 10 afluenti de ordinul III ai Crisului Alb, cel mai lung curs il are Luncsoara (16 km) si cel mai scurt Valea Omeagului (5 km).

Coeficientul de sinuozitate al raurilor din bazinul Crisului Alb. Pe ansamblul sau Crisul Alb are un coeficient de sinuozitate de 1,92. Amonte de confluenta cu valea Sebis coeficientul de sinuozitate este de 2,60, iar dupa confluenta cu valea Sebis, coeficientul de sinuozitate este de 1,38. Dintre afluenti de ordinul I ai Crisului Alb, cel mai sinuos organism este Vata cu un coeficient de 2,90 si Bucuresci cu un coeficient de 1,56. Sinuozitatea cea mai scazuta o au: Trei Holamburi cu coeficient de 1.02, Valea Plaiului cu 1.03, Pravaleni cu 1.04 si Ociu cu 1.05.

Coeficientul de ramificare al raurilor. Ramificarea unui rau se exprima prin coeficientul de ramificare (despletire), care se calculeaza ca raport dintre suma lungimii tuturor bratelor despletite si lungimea bratului principal. La ora actuala Crisul Alb este indiguit aval de localitatea Bocsig si pana la frontiera. Odata cu aceste lucrari de indiguire s-au realizat si corectii ale albiei, eliminandu-se o serie de brate si despletiri.

Densitatea retelei hidrografice din bazinul Crisului Alb. In bazinul Crisului Alb lungimea retelei hidrografice totale este 1477 km iar suprafata bazinului hidrografic este de 4240 km². Din raportul 1477/4240 rezulta o densitate a retelei hidrografice in bazinului Crisului Alb de 0,35 km/km², asemanatoare densitatii medii pe tara, care este de circa 0,33 km/km². Analizand pe bazine secundare se constata ca afluentii cu cea mai mare densitate a retelei hidrografice sunt: Craicovi (1,000 km/km²), Dumbravita (0,909 km/km²), Tebea si Ociu (0,687 km/km²), Fenis (0,692 km/km²). Printre afluentii a caror bazine au o densitate hidrografica medie se numara: Crocna (0,563 km/km²), Tacaselele (0,464 km/km²), Sebis (0,469 km/km²). Densitate mica a retelei hidrografice se remarca in bazinul hidrografic Valea Plaiului (0,294 km/km²) si Cigher (0,311 km/km²).

TRD4. Caracterizare hidrologica a principalelor sisteme hidrografice

din bazinul Crisului Alb.

Sistemul hidrografic al Crisului Alb este format din rauri alohtone, care vin din munte, au debite ridicate si permanente si rauri autohtone, cu obarsia in dealurile piemontane, caracterizate prin bazine mici de colectare a apei, debite scazute si un caracter temporar.

Sectorul superior al Crisului Alb tine pana in amonte de Blajeni, si se caracterizeaza printr-un relief mai accidentat datorita atat unei litologii variate (gresii, calcare, piroclastite, sisturi cristaline) cat si numeroasei retele de vai. Sectorul mijlociu corespunde marelui golf depresionar al Zarandului, care patrunde pana amonte de Sebis, de unde se continua cu celelalte depresiuni din cursul superior. Din acest sector bazinul Crisului Alb devine asimetric, cel mai extins este bazinul Cigherului de pe partea stanga (suprafata de 856 km²). De la Sebis pana la Ineu interfluviul drept devine foarte ingust; circa 1,5- 2 km despart bazinul Crisului Alb de bazinul Crisului Negru prin afluentul acestuia Teuzul.

De la Rapsig, golful Zarandului se deschide larg, confundandu-se cu Campia Crisului Alb, acesta fiind si ultimul sector al bazinului. In aceasta zona Crisul Alb meandreaza puternic si prezinta numeroase brate parasite.

Principalii afluenti din cursul superior sunt: Valea Satului, Luncoiul, Vata, Sighisoara, Valea Mare, Cigherul, Valea Sebis, Iosa, Tacasele in bazinul caruia se afla izbucul de la Calugari, Rabita, Brad, canalul Morilor si canalul Matca.

TRD5. Regimul hidrologic.

Caracterizarea regimurilor hidrologice s-a realizat inca din anul 1956, pe baza caracteristicilor repartitiei scurgerii in timpul anului si a surselor de alimentare. Astfel Crisul Alb se incadreaza la un regim hidrologic de tipul pericarpatic vestic.

Sursele de alimentare Cursurile de apa din bazinul Crisului Alb au o alimentare complexa, in care intra surse subterane ( si surse de suprafata reprezentate de ploi si zapezi.

Scurgerea medie multianuala. Scurgerea medie multianuala se exprima cel mai bine prin debitul modul sau debitul mediu multianual Q₀ (m³/s). Pentru calculul acestuia s-au analizat siruri de date din perioada 1950 - 2003 (54 de ani) la statiile hidrometrice de referinta de pe cursul Crisului Alb (Criscior, Gurahont, Chisineu Cris).

Astfel, statia Blajeni controleaza o suprafata de 106 km² cu un debit de 2,31 m³/s, la Criscior 3,36 m³/s (324 km²), Gurahont 10,0 m³/s (1413 Km²), la Chisineu Cris 21,7 m³/s (3580 km²) si la frontiera 23,5 m³/s. Afluentii cu cea mai mare contributie la alimentarea Crisului Alb sunt: Valea Deznei (2,57 mc/s) si Cigherul (1,29 mc/s).

Debitul mediu specific - reprezinta volumul de apa ce se scurge in unitatea de timp de pe o anumita unitate de suprafata. Debitul mediu specific cel mai mare pe Crisul Alb se inregistreaza in cursul superior. Astfel la statia Criscior se inregistreaza o medie de 10,37 l/s/kmp pe cand la Chisineu Cris debitul mediu specific inregistrat este cel mai mic (5,89 l/s/kmp). Valea Sebis (Dezna) afluent principal pe partea dreapta a Crisului Alb, are la statia Sebis un debitul mediu specific de 12,35 l/s/kmp.

Volumul scurgerii medii W₀ (m³) se calculeaza cu ajutorul formulei:

Wo = T Q₀ si creste, ca si debitele, odata cu marimea suprafetei de receptie. Astfel la Criscior (324 km ) se inregistreaza 105,659 mil.m³ /an, la Gurahont (1413 km ) 315,360 mil.m³ /an si la Chisineu Cris (3580 km ) 665,409 mil.m³ /an.

Tabelul TRD5.4. Date despre scurgerea medie in bazinul Crusului Alb.

Scurgerea medie lunara, anuala si anotimpuala Din analiza datelor hidrometrice inregistrate la cele trei statii de referinta Criscior, Gurahont, Chisineu Cris, de pe Crisul Alb (tabelul TRD11.), se observa debite medii lunare foarte scazute in lunile august (sfarsit de vara), septembrie si octombrie (inceput de toamna), urmand ca ele sa creasca in lunile de iarna pentru a atinge un maxim in lunile de primavara (martie aprilie).

Tabelul TRD11. - Variatia lunara a scurgerii medii (m³/s) in perioada 1950-2003 in bazinul Crisului Alb.

*dupa Directia Ape Crisuri - Oradea.

De exemplu la statia hidrometrica Gurahont, statie de referinta pentru Crisul Alb, debitele medii lunare cele mai mici se inregistreaza in luna august septembrie - sfarsit de vara (inceput de toamna), urmand ca ele sa creasca in lunile de iarna pentru a atinge un maxim in lunile februarie (sfarsit de iarna inceput de primavara).

O analiza procentuala ne arata ca in lunile de sfarsit de iarna si inceput de primavara (februarie aprilie) scurgerea medie reprezinta 44,5% din totalul scurgerii anuale pe cand in perioada de toamna (lunile septembrie noiembrie) scurgerea medie reprezinta doar 12,7% din totalul scurgerii.

Variatia debitelor medii anuale Qm (m³/s). Din analiza scurgerii Qm in timp, rezulta ani cu debite medii foarte mari - in 1980 (37,3 m³/s) cu 170% mai mare fata de debitul modul (21,7 m³/s) la Chisineu Cris si in 1970 (51,5 m³/s), intercalati cu grupe de valori mai reduse decat primele si delimitate de ani cu debite medii scazute in 1961 (7,96 m³/s), si 1984 (11,9 m³/s cu mult mai mic decat debitul mediu multianual).

Scurgerea medie anotimpuala: Primavara (III-V), se inregistreaza scurgerea cea mai mare din bazin, cu valori procentuale cuprinse intre 39,8% in zona montana la Criscior (din scurgerea anuala) si 38,8% in regiunea de campie la Chisineu Cris, ceea ce determina de multe ori viituri si inundatii catastrofale.

Vara (VI-VIII), desi cad cele mai mari cantitati de precipitatii (171.7 - 254.6 mm), scurgerea este mai scazuta decat iarna si primavara, datorita pierderilor ridicate de apa prin evaporatie si evapotranspiratie (350-370 mm) si infiltratii. Vara, scurgerea cea mai mare se inregistreaza la Gurahont (18,3%) si la Chier (18,9%).

Toamna (IX-XI), cand predomina alimentarea din sursele subterane, se inregistreaza debitele cele mai scazute pe toate cursurile din bazin. Scurgerea in acest anotimp este cuprinsa intre 9 % si 17,1%.

Iarna (XII-II), desi se inregistreaza cele mai putine precipitatii, este al doilea anotimp cu scurgere ridicata, datorita faptului ca alaturi de precipitatiile solide, bazinul Crisului Alb beneficiaza de frecvente ploi aduse de masele de aer din V si SV si de temperaturi uneori pozitive, care sporesc scurgerea superficiala (pe un sol inghetat sau saturat cu apa) prin topirea partiala sau totala a stratului de zapada. Valorile scurgerii variaza de la 32% la Criscior la 35% Chier.

Scurgerea maxima - pentru Crisul Alb a fost analizata pe baza datelor provenite de la cele trei statii hidrometrice: Criscior (in perioada 1969 2004), Gurahont (1954-1999), Chisineu Cris (1954-1963, 1967-1972, 1976-2003). S-au analizat si datele de la cei doi afluenti principali Cigherul la statia Chier (1976-1993) si Sebisul (valea Dezna) la Sebis (in anii 1976-2004). La statia hidrometrica Gurahont debitele maxime variaza intre 54,8 m³/s (in anul 1961) si 544 m³/s (in anul 1995), iar la Criscior intre 16,3 m³/s (1961) si 192 m³/s (1970). La statia hidrometrica Chisineu Cris debitul maxim variaza intre 61,8 m³/s (1967) si 704 m³/s (1981). Pe afluentul principal de pe partea stanga Cigherul, debitul maxim anual este cuprins intre 5,47 m³/s (in anul 1991) si 84,3 m³/s (1962). Valea Sebis (afluent de dreapta) prezinta debite maxime ce oscileaza intre 13,2 m³/s (1992) si 181 m³/s (in anul 1981). Debitul maxim maximorum a fost inregistrat la statia hidrometrica Chisineu Cris la data de 07 aprilie 2000 in cantitate de 704 m³/s.

Scurgerea minima. Din analiza debitelor minime zilnice, lunare si anuale pentru perioada 1950 2000 se observa ca valorile cele mai mici s-au inregistrat in anii: 1958, 1961, 1968, 1971, 1972, 1984, 1990, 1992 si 1994, insa recordul a fost detinut de anul 1961. In anul 1961 a fost inregistrat debitul de etiaj (debitul minim minimorum) pentru toate statiile hidrometrice de pe valea Crisului Alb.

TRD6. Fenomene hidrologice de risc

Viiturile. Bazinul Crisului Alb, asezat in vestul tarii, beneficiaza de influente climatice din SV, V, si NV care conditioneaza caderea de precipitatii destul de bogate (500-1200 mm/an). Din aceste caderi de precipitatii, circa 4-5% depasesc limita de 20 mm si pot da nastere la viituri de amplitudini diferite pe toate cursurile din bazin, cu urmari asupra cursului principal. Viiturile sunt generate de catre ploile torentiale, de cele de durata sau in urma topirii stratului de zapada peste care se suprapun frecvente ploi.

In bazinul hidrografic al Crisului Alb in perioada 1955 2000 s-au inregistrat o multime de viituri, cel mai adesea 1 2 viituri pe an (1966, 1970 1974, 1986, 1999 si 2000).Ele pot avea un singur varf maxim (viituri monoundice) cum au fost cele din anii 1979 (prima viitura), 1982, 1985, 1986, sau cu mai multe varfuri (viituri poliundice) cum sunt cele din 1979 viitura II, 1984 (cu doua varfuri) sau mai multe varfuri. Tot in cadrul viiturilor cu mai multe varfuri sunt si cele produse in anii 1958, 1962, 1970, 1974, care au un varf principal (maxim) si doua varfuri mai mici (secundare).

Secarea raurilor. Din analiza datelor inregistrate la statiile hidrometrice si din observatiile pe teren rezulta ca fenomenul de secare se produce preponderent toamna, in luna septembrie, eventual octombrie, cand pe unii afluenti ai Crisului Alb rezervele de apa scad prin drenare pana la epuizare.

Din analiza datelor existente (masuratori si observatii din ultimii 50 de ani) se constata ca din cele 81 cursuri de apa afluente Crisului Alb, mai bine de jumatate (adica 41) nu seaca niciodata. Afluentii care seaca anual sunt in numar de 20 (circa 25%) iar restul seaca intr-o perioada de 1 la 50 de ani.

TRD7. Tipuri de regim hidrologic

Dupa Prof. Dr. Pisota, Crisul Alb prezinta un regim hidrologic de tip panonic. Scurgerea lui se caracterizeaza prin debite medii mari spre sfarsitul lunii februarie, dupa care aproape tot timpul anului persista apele mici. In unele primaveri cu umiditate abundenta pot aparea viituri cu caracter brutal.

TRD8. Debitul solid

Pentru cunoasterea regimului de scurgere a debitului solid in perioada 1954-2003, s-au analizat debitele solide (R kg/s), turbiditatile medii ( g/mc) si scurgerea specifica solida ( t/ha. an) la statiile Criscior, Gurahont si Chisineu Cris (tabelul TRD25.).

Tabelul TRD25. Parametrii specifici ai scurgerii medii de aluviuni in suspensie

pe raul Crisul Alb (1952-2003).

dupa Directia Ape Crisuri - Oradea.

Scurgerea minima a aluviunilor a avut loc in anii 1958, 196l, 1964, 1968, 1971, ani in care au cazut precipitatii sub valorile normale (334-490 mm/an) si maxima in anii 1952, 1955, 1960, 1965, 1966, 1970, 1974, 1981, 1991, 1999 si 2000 cu precipitatii (692-762 mm/an) peste media multianuala.

Primavara se inregistreaza 3,79 kg/s in cursul superior - la Criscior, ce reprezinta 33,37% din scurgerea anuala si 14,3 kg/s in bazinul inferior (la Chisineu Cris), respectiv 34,99% din volumul anului mediu. Valorile cele mai scazute se produc toamna, de 1,02 kg/s (9,16%) la Criscior si 3,15 % (7,53%) la Chisineu Cris. Scurgerea maxima a debitului solid corespunde alimentari raurilor din surse de suprafata, iar cea minima, din subteran.

De pe suprafata de receptie a Crisurilor se indeparteaza anual peste 620.000 m³ de material in suspensie (0,041 mm/an) iar din bazinul Crisul Alb, un strat de 0,087 mm/an. Din studiile efectuate in zona indiguita a Crisului Alb rezulta ca in ultimii 115 ani a fost depus in albia majora (intre diguri) un strat mediu de 100 cm, ce reprezinta 20 % din volumul aluviunilor transportate, care au micsorat in mod progresiv sectiunea de scurgere dintre diguri, fapt care a dus la necesitatea suprainaltarii periodice a digurilor si la marirea distantei dintre ele (de la 100 la 200 m).

TRDTRD Proprietatile fizico-chimice ale apelor

Proprietatile organoleptice ale apei sunt reprezentate de acele caracteristici care impresioneaza organele noastre de simt. Atat gustul, cat si mirosul apei, desi au ca principala caracteristica un mare grad de subiectivitate, totusi au, din punct de vedere sanitar, o valoare deosebita. In primul rand influenta lor asupra utilizarii apei este hotaratoare, deoarece reactiile pe care le determina pot duce la limitarea pana la excluderea folosirii apei respective.

In timp, Crisul Alb a fost de nenumarate ori poluat, indeosebi cu produse de la exploatarile miniere din cursul sau superior. In trecut datorita spalarii minereului aurifer cu apa provenita din Cris, apa acestuia avea o mare incarcatura de suspensii, de unde se trage si numele de Crisul Alb.

Principalele aspecte care se au in vedere la studierea proprietatilor fizico-chimice ale apei din bazinul Crisului Alb sunt: temperatura, regimul de inghet si caracteristicele hidrochimice.

Temperatura apei raurilor din bazinul Crisului Alb. In zona inalta a bazinului, apa Crisului Alb si a principalilor afluenti se caracterizeaza aproape tot timpul anului prin valori pozitive. Cu toate acestea in lunile de iarna cand temperaturile aerului scad sub 10 ºC, apele Crisului Alb si a afluentilor sai prezinta fenomenul de inghet, uneori chiar inghet total situatii in care temperatura apei scade sub 0 ºC. In cursul mediu si inferior tempera medie anuala a apei este crescuta cu 1-2 ºC, tot timpul anului fata de cursul superior. Masuratorile de temperatura apei la mal efectuate in prima decada a lunii August 2006 pe cursul Crisului Alb releva o temperatura medie de 19,2 ºC la Criscior, 19,6 ºC la Gurahont, 20,4 ºC la Bocsig si 21 ºC la Chisineu Cris.

Crisului Alb si afluentii sai se caracterizeaza in timpul anului prin valori pozitive pornind de la 1-2 ºC iarna si ajungand la temperaturi maxime zilnice ale apei (produse in iulie-august) cuprinse intre 24 28 ºC (statia Criscior). Maxima absoluta a fost de 30ºC la data de 21.07.1960.

Temperaturi maxime ale apei inregistrate pe Crisul Alb.

* dupa Pompiliu Mita, Teza de doctorat -Bucuresti 1986.

Regimul de inghet al Crisului Alb.

Frecventa formatiunilor de gheata. Durata medie cu formatiuni de gheata de pe Crisul Alb este diferita de la un post hidrometric la altul. Astfel, dupa Pompiliu Mita (1986), la Criscior durata medie cu formatiuni de gheata este de 38 zile cu variatii maxime si minime intre 95 si 4 zile pe cand la Gurahont, durata medie cu formatiunilor de gheata este de 40 zile cu variatii maxime si minime intre 101 si 3 zile. La Chisineu Cris durata medie cu formatiuni de gheata este de 36 zile cu variatii maxime si minime intre 102 si 8 zile.

In ultimii 80 de ani cele mai importante fenomene de iarna au fost inregistrate in iernile 1953/1954, 1963/1964 si 2002/2003 care au durat intre 71 96 de zile, cu pod de gheata intre 20 30 cm in bazinul superior si 24 45 cm in bazinul inferior. Valori maxime au fot inregistrate la Bocsig, 62 cm la 31.01.1964 si la Sebis, 64 cm la 30.01.1964.

De mentionat este faptul ca in bazinul Crisului Alb au fost inregistrati ani fara fenomene de iarna pe rauri (1952/1953, 1954/1955, 1960/1961) datorita maselor de aer cald cu origine vestica.

Frecventa producerii formatiunilor de gheata (gheata la mal si sloiuri), exprimata procentual din totalul iernilor analizate este de 89,7 la Criscior, 96,6 la Gurahont si 82,8 la Chisineu Cris. Dupa Pompiliu Mita (1986), la Criscior data medie a aparitiei formelor de gheata este 17 decembrie cu variatii timpurii si tarzii cuprinse intre 17 noiembrie si 9 februarie. Pentru statia Gurahont, data medie a aparitiei formelor de gheata este 15 decembrie cu variatii timpurii si tarzii intre 09 noiembrie si 31 februarie iar la Chisineu Cris 20 decembrie cu variatii timpurii si tarzii intre 23 noiembrie si 29 ianuarie.

Frecventa producerii podului de gheata exprimata procentual din totalul iernilor analizate este de 51,7 % la Criscior, 41,4 % la Gurahont si 51,7 la Chisineu Cris. Data medie de aparitie a podului de gheata este 01 ianuarie cu variatii timpurii si tarzii intre 03 decembrie si 27 ianuarie pentru statia Criscior si 10 ianuarie cu variatii timpurii si tarzii intre 03 decembrie si 7 februarie pentru statia Chisineu Cris. La Gurahont data medie de aparitie a podului de gheata este 03 ianuarie cu variatii timpurii si tarzii intre 03 decembrie si 25 ianuarie.

Dupa Pompiliu Mita (1986), durata medie a podului de gheata (raportata la totalul iernilor cu pod de gheata) este de 13 zile cu un maxim de 57 de zile si un minim de 1 zile la statia Criscior si de 23 zile cu un maxim de 71 de zile si un minim de 1 zile la statia Chisineu Cris. La Gurahont durata medie a podului de gheata este 22 zile cu un maxim de 72 de zile si un minim de 3 zile

Dezghetul raurilor si formarea zapoarelor. Data medie de disparitie a podului de gheata este 28 ianuarie cu variatii timpurii si tarzii intre 30 decembrie si 24 februarie pentru statia Criscior si 13 februarie cu variatii timpurii si tarzii intre 3 ianuarie si 12 martie pentru statia Chisineu Cris.

Gheata fracturata este pusa in miscare de curentul de apa al Crisului Alb si se poate bloca la podurile, coturile sau vadurile raului formand zapoare. Cele mai mari zapoare au fost inregistrate in iernile 1953/1954, 1962/1963 si 1963/1964 cu lungimi intre 0,5 si 1,5 km. Cel mai mare zapor inregistrat a fost cel de la Gurahont din data de 6 ianuarie 2002, cand blocul de gheata a depasit lungimea de 2 km.

Disparitia totala a formelor de gheata in apa Crisului Alb se produce in medie la 20 februarie cu variatii timpurii intre 28 ianuarie si tarzii la 20 martie pentru statia Criscior si 15 februarie cu variatii timpurii intre 31 ianuarie si tarzii la 12 martie pentru statia Chisineu Cris.

Observatii asupra chimismului apei din bazinul Crisului Alb. Proprietatile chimice includ o serie de caracteristici care se bazeaza atat pe determinari fizice, cat si chimice si sunt reprezentate de concentratia ionilor de hidrogen (pH-ul apei), reactia titrata, respectiv alcalinitatea si aciditatea apei, potentialul oxidoreducator si reziduu (fix si calcinat), concentratia ionilor de Ca, Mg, amoniu, nitriti, nitrati, etc.

Oxigenul (O₂) liber dizolvat. Din studiile realizate, din analizele efectuate si din materialul cercetat rezulta ca variatia oxigenului liber dizolvat se situeaza la valori medii de 6,6 - 9,6 mg/l cu extreme cuprinse intre 3,1 mg/l (la Brad) si 18,1 mg/l (la Criscior) .

Reziduul fix Pentru bazinul Crisului Alb, reziduul fix oscileaza la valori cuprinse intre 120 928 mg/l. Pe cursul Crisului Alb, mineralizarea medie prezinta o usoara scadere de la Criscior (303 mg/l) la Gurahont (292,5 mg/l). Aceasta scadere se explica prin prezenta a numerosi afluenti, care prin sporirea debitului mediu de la 3,31 mc/s la 14,50 mc/s cu ape slab mineralizate.

Consumul biochimic de oxigen (CBO₅). Din analiza datelor furnizate de se observa un consum biochimic de oxigen crescut in zona Brad Aciuta (12,5 11,5 mg/l) si in zona Chisineu Cris Gyla (10,3 13 mg/l).

Concentratia ionilor de hidrogen pH-ul apei din bazinul Crisului Alb (inclusiv afluenti) variaza in limitele de 6,5 8,0

Duritatea apei. In general prin duritate se intelege suma cationilor metalici in special de calciu si magneziu care formeaza cu sapunul saruri insolubile. Dupa forma in care se gasesc acesti ioni in apa deosebim: duritate temporara sau carbonatata, duritate permanenta sau necarbonatata si duritate totala, care rezulta din suma celor doua duritati si se exprima in grade germane, stiind ca un grad de duritate este echivalent cu 10 mg CaO. Duritatea totala (medie) este de 9 grade germane la Gurahont, 9,5 grade la Bocsig si 11,5 la Chisineu Cris

Compozitia ionica a apelor din bazinul Crisului Alb. Mineralizarea generala a apelor din bazinul Crisului Alb este data de catre ionii de Ca²⁺ (1,7 118 mg/l), Mg²⁺ (1,2 60 mg/l, Na⁺ + K⁺ (4 200 mg/l), HCO₃^- (40 332 mg/l), SO₄^2- (160 335 mg/l) si Cl^- (1,4 74 mg/l) cu limite largi de variatii in functie de precipitatii, regimul scurgerii si sursa de alimentare predominanta, precum si litologia terenului, a solului. Mineralizarea medie, normala a apelor din bazinul Crisului Alb este cuprinsa intre 325 si 445 mg/l si intra in categoria apelor cu mineralizare medie (200 500 mg/l), fiind ape bicarbonatate calcice.