| CATEGORII DOCUMENTE |
| Demografie | Ecologie mediu | Geologie | Hidrologie | Meteorologie |
În orasul nostru, alimentarea cu apa potabila si serviciile de canalizare sunt activitati cu traditie, datand de la inceputul acestui secol. În alimentarea cu apa a orasului vechi, un rol important au jucat izvoarele si cismelele publice. O parte din aceste izvoare functioneaza si astazi, dar nu mai sunt semnificative din punct de vedere al alimentarii cu apa.
Primele studii privind construirea Uzinei de apa s-au realizat in 1894-1895. Proiectele au fost elaborate in 1907 de catre inginerul Joó Istvan.
Lucrarile de constructie au fost terminate in octombrie 1908 si aceasta a insemnat inceputul alimentarii cu apa prin retea in Targu Mures. Pentru inceput, alimentarea cu apa se facea prin 4 puturi forate si un put colector, avand o capacitate de 28 l/s cu doua bazine de acumulare. Reteaua de distributie avea atunci 3,726 km si deservea un oras cu 23000 de locuitori la aceea vreme.
Cu trecerea timpului orasul s-a dezvoltat, a crescut populatia si implicit au crescut cerintele de apa potabila si s-a impus dezvoltarea retelei de canalizare.
În anul 1942, ideea construirii unei Uzine de apa a devenit o realitate. Cum apele din puturi nu mai aveau debitul necesar pentru a asigura nevoia de apa, in cursul acelui an s-a intocmit proiectul Uzinei de apa, pe principiul captarii apei brute din raul Mures, pentru o capacitate de 360 l/s si s-au inceput lucrarile.
În anul 1944 se introduce tratarea apei prin dozarea sulfatului de aluminiu in bazinul de intrare si amestec, deferizarea prin insuflare cu aer in bazinul de aerare, filtrarea apei prin 10 filtre rapide sub presiune cu nisip si 2 filtre cu carbune pentru deferizare.
În anul 1948 se termina lucrarile si intra in functiune noua Uzina de apa, cu o capacitate maxima de 12.000 m3/zi.
În anul 1965 se executa extinderea Uzinei de apa. În urma acestei extinderi schema tehnologica este urmatoarea: captare din albie - deznisipare - preclorinare - coagulare prin adaugare de sulfat de aluminiu, silicat de sodiu si var - camera de amestec - decantare - tratare cu var pentru combaterea coroziunii - filtrare - clorinare finala - fluorizare - bazin de contact.
În epoca industrializarii, perioada in care populatia orasului a crescut semnificativ, s-a impus din nou dezvoltarea capacitatilor, pentru a se putea asigura apa potabila pe cuprinsul intregului oras. În acest sens, in anii '70 s-au intocmit proiecte pentru construirea unei noi Uzine de apa, care cuprindea 3 module, fiecare cu o capacitate de 400 l/s.
În anul 1974 are loc punerea in functiune a primului modul, de 400 l/s de la Uzina de apa nr.2
În anul 1981 se da in functiune noua priza de apa, captarea de mal si deznisipatorul deschis, cu o capacitate de 1500 l/s.
În anul 1984 se da in folosinta al doilea modul de la Uzina nr.2, cu o capacitate de 400 l/s.
În anul 1993 se demareaza lucrarile de constructie la al treilea modul de tratarea apei, cu o capacitate de 400 l/s.
În anul 1997 s-a inceput constructia unui rezervor de stocare a apei potabile, cu capacitatea de 10.000 m3 si s-au schimbat pompele de dozare a sulfatului de aluminiu cu pompe cu turatie variabila din import Germania.
În anul 1998 se finalizeaza lucrarile la modulul trei si se da in functiune statia de filtrare a modulului 3, cu o baterie de 6 filtre rapide deschise si s-au schimbat pompele de dozare a varului cu pompe cu turatie variabila din import Germania.
În anul 1999 s-a pus in functiune rezervorul de 10.000 m3 si decantorul de la modulul 3, in urma careia capacitatea Uzinei de apa a crescut la 1560 l/s. Tot in acest an s-a inceput masurarea debitelor de apa bruta si apa potabila cu ajutorul debitmetrelor electromagnetice din import Germania.
În primavara anului 2000 s-au montat 4 pompe olandeze cu turatie variabila si cu exploatare automata, pentru pomparea apei potabile, inlocuind 4 pompe vechi de la treapta a II-a de pompare, si totodata s-a introdus monitorizarea procesului tehnologic cu ajutorul aparaturii de proces din import Germania.
În vara anului 2000, datorita reducerii consumului de apa potabila, Uzina veche nr.1 a fost oprita si pusa in conservare.
În iarna anului 2000 a fost receptionata statia de pompare a captarii accidentale noi, cu capacitatea de 1670 l/s.
În prezent lungimea retelelor de distributie este de 245,17 Km.
Reactivii folositi pentru tratarea apei sunt:
sulfatul de aluminiu;
laptele de var;
polielectrolit.
Cel mai folosit coagulant pentru tratarea apelor de rau este sulfatul de aluminiu care se prezinta, sub forma anhidra, ca o pulbere alba, cu greutate specifica 2,71 g/cm3. În solutie apoasa cristalizeaza cu apa de cristalizare. Solutia de 1% sulfat de aluminiu are pH = 3. De regula, valoarea pH-ul apei tratate cu sulfat de aluminiu la care se obtin cele mai bune rezultate variaza intre 5,5 si 7. Domeniul optim al pH-ului corespunzator flocularii, se stabileste prin incercari. Densitatea solutiilor de sulfat de aluminiu hidratat pentru diferite concentratii ale solutiei, se gasesc in tabelele de la tratare si laborator.
Sulfatul de aluminiu folosit pentru tratarea apei se prezinta sub forma de bulgari sau placi. Se livreaza in vrac.
Solutia de sulfat se introduce in conducta de apa bruta Dn = 700 mm, in corpul de legatura al decantorului suspensional la modulul I si in conductele de apa bruta Dn = 700 mm la baza decantoarelor Pulsator pentru modulele II si III.
Acesta se utilizeaza in scopul atingerii mai multor rezultate:
La neutralizarea apei, corespunzator formulei:
Ca(OH)2 + CO2 = Ca(HCO3)2
La dedurizarea apei, avand au loc urmatoarele reactii:
Ca(HCO3)2 + Ca(OH)2 = 2 CaCO3 + 2 H2O
Mg(HCO3)2 + 2 Ca(OH)2= 2CaCO3 + Mg(OH)2 + 2H2O
MgSO4 + Ca(OH)2 = Mg(OH)2 + CaSO4
La neutralizarea acizilor pusi in libertate la diferite procese de tratare.
La reglarea valorii pH apei tratate.
În general, tratarea cu laptele de var se utilizeaza numai inaintea unor trepte de decantare-filtrare. Varul folosit pentru tratarea apei se livreaza sub forma de pulbere de var stins. Este adus in uzina in vrac sau in saci de 25 kg.
Laptele de var folosit pentru tratarea apei se introduce in apa bruta in acelasi loc ca si solutia de sulfat de aluminiu.
Polielectrolitii sunt utilizati in procesul de coagulare ca adjuvanti de coagulare fie pentru a ingreuna si mari flocoanele formate, fie pentru a mari vitezele de reactie ale coagulantilor. Pentru tratarea apei la Uzina 2 se utilizeaza polielectrolit anionic de tipul AN 910 PWG. Acesta este un copolimer anionic de tipul acrilamida / acrilat de Na , solubil in apa.
Polielectrolitul se prezinta sub forma de pulbere si se livreaza in saci de 25 kg.
Produsul se dizolva greu iar solutia obtinuta are o vascozitate mare si o stabilitate redusa. Stabilitatea floculantului la 250 C este de 6 luni . Stabilitatea solutiei de lucru este de 1 zi. Timpul mediu de dizolvare este de 60 min. Concentratia maxima a solutiei de lucru este de 5 g/l , iar concentratia uzuala este de 2 g/l .
Solutia de polielectrolit impreuna cu apa de transport se introduce in apa bruta la partea superioara a conductei de apa bruta, in camera de distributie a debitului in cazul modulului I si in turnurile de lansare ale celor doua decantoare Pulsator, cu ajutorul unor inele de distributie, in cazul modulelor II si III.
Se depoziteaza sub forma de solutie concentrata, 24-29 %. La Uzina 2 exista 6 bazine, dintre care 2 bazine sunt de dizolvare iar celelalte 4 bazine sunt de stocare umeda - 2 AU FOST CONSTRUITE CU MODULUL 2.
Capacitatea unui bazin de la Uzina 2 este de 80 m3 si este construit din beton armat, captusit cu butarom si cu zidarie antiacida. Sectiunea unui compartiment este de : 3,85 x 10,85= 39,5 m2 (aproximativ 40 m2). Bazinele de dizolvare sunt prevazute cu gratare protectoare, pentru sustinerea sulfatului, confectionate din lemn de stejar.
Pentru obtinerea solutiei concentrate de sulfat, peste bulgarii sau placile de sulfat introduse in bazinele de dizolvare se introduce apa si, prin punerea in functiune a pompelor de transport-recirculare, se recircula solutia pana la obtinerea concentratiei dorite. Recircularea volumului total de solutie stocata dureaza cca. 4 ore. Se recomanda ca in zilele in care se introduce apa proaspata in bazin sa se faca o recirculare de 4-8 ore ( mai mult iarna, mai putin vara ). Solutia concentrata este transportata cu ajutorul pompelor transport-recirculare in cele 4 bazinele de stocare umeda de la Uzina 2.
Pentru recircularea si transportul solutiei de sulfat concentrat se folosesc 2 pompe tip PCH 65-20, cu caracteristicile: Q = 20 m3/h , P = 2,2 KW, n = 1500 rpm.
La Uzina 2, solutia diluata de dozare se prepara in cate 2 rezervoare de dozare pentru fiecare modul in parte, cu capacitatea de V = 10 m3 fiecare. Rezervoarele sunt executate din tabla de otel, fiind captusite in interior cu cauciuc antiacid.
Pentru prepararea solutiei de dozare se determina concentratia solutiei din bazinul de stocare ( prin masurarea densitatii ) si, in functie de aceasta, se calculeaza volumul necesar pentru obtinerea a 10 m3 solutie de dozare. Volumul rezultat este transportat in rezervorul de dozare cu ajutorul a 2 pompe de transport-recirculare de tip PCH 65-20, avand caracteristicile: Q = 20 m3/h, H = 12 mCA, P = 3 KW, n = 1500 rpm. Dupa adaugarea volumului de solutie concentrata de sulfat necesara, rezervorul se umple cu apa si se omogenizeaza solutia. Omogenizarea se face cu ajutorul unor agitatoare antrenate electric, montate pe rezervoarele de dozare. Dupa omogenizare se determina concentratia solutiei, prin masurarea densitatii acesteia.
Dozarea solutiei se face cu ajutorul unor pompe tip MAKRO TZ 20 HMHD 101-160/90, cu convertizor de frecventa, cate 2 pentru fiecare modul. Pompa MAKRO TZ este o pompa volumica, cu membrana, cu doua capete de pompare si are caracteristicile: Q = 1900 l/h, la deschiderea diafragmei de 100%, p = 10 bari, n = 1420 rpm, P = 2,2 KW.
Doza de Al2(SO4)3 se stabileste in functie de turbiditatea apei brute. Dozele orientative de Al2(SO4)3 in functie de turbiditate in SiO2 sunt aratate in tabelul de mai jos:
|
Turbiditate apa bruta, mg/l SiO2 |
Doza de sulfat, mg/l |
|
- 50 | |
|
- 100 |
- 25 |
|
- 250 |
- 35 |
|
- 500 |
- 45 |
|
- 800 |
- 60 |
|
- 1200 |
- 80 |
|
- |
- 135 |
În functie de doza, se calculeaza volumul de solutie:
q = ( Q x d ) / m
m = 1000 x r x c / 100
unde:
q = debitul de solutie necesar de dozat [l/h],
Q = debit apa bruta [mc/h],
d = doza de sulfat [g/mc],
m = cantitatea de sulfat intr-un litru de solutie [g/l]
r = densitatea solutiei diluate de sulfat [g/ml]
c = concentratia solutiei diluate de sulfat [%]
Se citeste de pe tabelele aflate la tratare sau in laborator frecventa corespunzatoare cu care va lucra pompa, in functie de deschiderea diafragmei cu care se lucreaza ( 50% : 1Hz = 19 l/h, 80% : 1Hz = 33 l/h, sau 100% : 1Hz=38 l/h) si de volumul de solutie de sulfat necesar pentru dozare.
Decantarea apei este un proces de separare a particulelor solide din suspensie, prin actiunea fortei de gravitatie. Prin procesul de decantare se urmareste reducerea turbiditatii apei pana la cel mult doua grade NTU (unitati nefelometrice de turbiditate). Acest proces se realizeaza in constructii speciale, numite decantoare.
Procedeele de coagulare faciliteaza eliminarea suspensiilor si coloizilor. Substantele coloidale au greutate specifica foarte apropiata de aceea a apei, deci sunt particule imposibil de decantat pe cale naturala.
La aceste substante fenomenele de suprafata sunt predominante. Astfel, coloizii sunt supusi la :
forta de atractie Van der Waals, care depinde de structura, de forma coloidului si de natura mediului (EA);
forta de respingere electrostatica, care depinde de incarcarea electrica a suprafetei coloizilor (EB).
Stabilitatea dispersiei coloidale depinde de bilantul fortelor de atractie si de respingere, ale caror nivel energetic este :
E = EA + EB
Pentru a destabiliza suspensia, trebuie depasita bariera energetica (ES) - vezi figura 1.
EA - energie Van der Waals;
EB - energie electrostatica;
E - energie rezultanta;
ES - bariera energetica.
Substantele organice coloidale provin din procesele de degradare ale plantelor, algelor si bacteriilor, precum si din procesele de degradare ale poluantilor evacuati de industrie si orase. Dimensiunile coloizilor variaza intre 0,1-10 m .
Factorii care influenteaza procesul de decantare sunt:
Viteza de sedimentare a particulelor in suspensie;
Diametrul particulelor (legea lui Stokes);
Viteza de circulatie a apei in sectiunea de decantare si randamentul (reprezentat prin retinerile de suspensii - %- din apa bruta).
Pentru obtinerea vitezelor bune de decantare este necesara o aglomerare a particulelor coloidale, vizand marirea diametrelor particulelor. Coloizii prezenti in apa sunt incarcati negativ. Ionii pozitivi prezenti in apa de tratat, sau cei adaugati, formeaza un strat in jurul coloidului - vezi fig. 2. - schema incarcarii electrice a coloizilor.
Potentialul x reprezinta potentialul electric pe planul de separatie ale celor doua straturi de ioni si se calculeaza cu formula :
x = k . h m / D
unde:
k = factor care depinde de dimensiunea si tipul coloidului;
h = vascozitatea;
m = mobilitatea particulelor;
x = potentialul zeta;
D = constanta dielectrica a apei.
Conform teoriei stratului dublu electric, coagularea inseamna anularea potentialului zeta. Potentialul zeta exprima forta de respingere a coloizilor, deci stabilitatea unui sistem coloidal. Potentialul zeta poate fi masurat cu un aparat de microelectroforeza numit Zetametru . Destabilizarea unui sistem coloidal se poate face prin adaugare de reactivi coagulanti, de obicei saruri de metale trivalente (Al3+, Fe3+).
Fazele de coagulare sunt :
1) Neutralizarea sarcinilor electrice prin adaosul de coagulanti, favorizata de o
amestecare cat mai rapida;
2) Formarea microflocoanelor prin ciocnirea particulelor, ca urmare a miscarii
browniene, faza "pericinetica";
3) Formarea macroflocoanelor - miscarea are o singura directie - faza
"ortocinetica".
Reactivii cei mai folositi in practica sunt :
a) - sulfatul de aluminiu - Al2(SO4)3 . nH2O
b) - clorura ferica - FeCl3
c) - sulfatul feros - FeSO4 . nH2O
Este reactivul de coagulare cel mai des folosit. Se foloseste si la Uzina de apa Tg.-Mures. Este o sare anhidra, care in solutie apoasa cristalizeaza. Se utilizeaza in conditii bune la un pH al apei brute cuprinse intre 5,5 - 7.
În prima faza are loc coagularea "pericinetica", faza care cuprinde hidroliza coagulantului :
Al2(SO4)3 == 2 Al3+ + 3 (SO4)2-
OH
[ (H2O)4Al Al (H2O)4 ]4+
OH
În a doua faza se petrece compensarea sarcinii negative a impuritatilor coloidale din apa si in sfarsit, coagularea particulelor coloidale destabilizate prin formare de microflocoane. Coagularea "ortocinetica" cuprinde aglomerarea microflocoanelor formate pana cand se ajunge la formarea de flocoane cu proprietati bune de sedimentare.
Factorii care influenteaza coagularea sunt:
durata si intensitatea amestecului;
doza de coagulant;
volumul flocoanelor formate;
concentratia substantei solide in flocoane;
distributia dimensionala a flocoanelor;
pH-ul apei;
compozitia chimica a apei;
tipul coloizilor.
Se utilizeaza ca si coagulant pentru ape acide, cu pH cuprins intre 5 - 6. Este foarte higroscopica, hidrolizeaza in apa, iar solutiile ei sunt acide si au culoare maro. Ulterior apare riscul unor depuneri de flocoane in fazele urmatoare de tratare. Cu tot acest dezavantaj, este uneori preferata sulfatului de aluminiu, deoarece efectul de coagulare este mai bun si consumul de coagulant este mai scazut cu pana la 50 %.
Se prezinta sub forma de cristale verzi care se descompun in contact cu aerul, formand o pulbere alba. Este mai putin higroscopica decat clorura ferica. Se foloseste sub forma de clorura de sulfat feros, FeClSO4, care se prepara prin tratarea sulfatului feros cu clor si are efectul clorurii ferice. Se foloseste pentru coagularea apelor acide si neutre, cu pH cuprins intre 5 - 7. Dezavantajul este ca filtrele si decantoarele primesc o coloratie brun-roscata, datorita depunerilor de fier din apa.
Adjuvantii de coagulare sunt substante cu greutate moleculara mare, solubili in apa, care sunt capabili sa formeze legaturi cu particulele in suspensie si cu particulele coloidale, formand flocoane.
Clasificare
a) dupa natura lor:
organici
minerali (ex. silicea activa)
b) dupa originea lor:
naturali (ex. bentonita)
sintetici (polimeri, copolimeri)
c) dupa semnul sarcinii:
polielectroliti cationici (polietilendiamide, clorhidrati de polivinil amoniu)
polielectroliti anionici (ex. poliacrilamide)
neionici (poliacrilamide cu masa moleculara mare ~ 15.000.000).
Daca polielectroliti se folosesc ca adjuvanti de coagulare, se folosesc tipurile anionice si neionice. În cazul folosirii lor ca si coagulant, se folosesc tipurile cationice.
La pH ridicat se folosesc polielectroliti anionici, la ape acide se folosesc polielectroliti cationici si neionici.
Polimeri anionici frecvent utilizati : - poliacrilamida hidrolizata cu soda.
Polimeri neionici frecvent utilizati : - poliacrilamidele.
Polimeri cationici frecvent utilizati : - polietilenamine, polivinilamine.
La Uzina de apa Tg.-Mures se utilizeaza drept reactiv de coagulare sulfatul de aluminiu. Ca adjuvant de coagulare se folosesc polielectroliti anionici. Pentru corectarea pH-ului se foloseste laptele de var.
Decantarea este metoda de separare a suspensiilor si coloizilor care s-au aglomerat sub forma de flocoane, dupa etapa de coagulare.
Moduri de decantare a particulelor in functie de marimea particulelor:
decantare difuza (concentratii mici de particule);
decantare dinamica (concentratii mai mari, se formeaza o interfata intre masa de namol si lichidul de deasupra).
Moduri de decantare in functie de traseul particulelor:
decantare cu circulatie verticala;
decantare cu circulatie orizontala.
Toate tipurile de decantoare au constructia bazata pe aceeasi schema tehnologica :
sistem pentru accesul apei brute si distributia sa;
sistem de reactie si un spatiu de decantare;
sistem de evacuare a namolului;
sistem de colectare a apei tratate.
a) Decantorul vertical
Fluxul tehnologic este vertical, are forma cilindro-conica, se foloseste in instalatii mici.
b) Decantor orizontal
Sunt constructii de forma dreptunghiulara, cuplate, care lucreaza cu flux longitudinal. Distributia apei in camera de sedimentare se realizeaza cu ajutorul deflectoarelor.
c) Decantor radial
Fluxul apei urmeaza raza bazinului circular, din centru spre periferie.
d) Decantor cu recirculare de namol
Namolul este eliminat din apa limpezita intr-o zona de decantare, de unde este recirculat spre o zona de amestec, prevazuta cu agitator mecanic (hidroejector). Zona centrala este camera de reactie si comunica cu zona de decantare.
e) Decantoare lamelare
Pe baza constatarii ca sedimentarea particulelor este mai eficienta prin marirea suprafetei de contact, prin micsorarea spatiului de parcurs si laminarizarea curentului de apa, s-au realizat decantoarele lamelare. Un decantor lamelar este alcatuit din mai multe grupuri de placi plate paralele, amplasate la distante mici (cativa centimetri). Apa circula de jos in sus, suprafetele se amplaseaza in asa fel incat sa aiba o panta suficienta pentru autocuratare.
La Uzina de apa Tg.-Mures, operatiunea de decantare se realizeaza in urmatoarele tipuri de decantoare:
decantoare orizontale - Uzina I;
decantor suspensional static, tip KORRIDOR - Uzina I;
decantor suspensional cu recircularea stratului de namol - Uzina II;
decantor suspensional lamelar, tip PULSATOR - Uzina II. MODUL 2
Functionarea lui se bazeaza pe faptul constatat experimental, ca o miscare intermitenta pulsatorie ajuta procesul de limpezire.
La acest tip de decantor apa bruta este introdusa intr-un corp central, paralelipipedic, inchis ermetic (turn de lansare), unde prin realizarea unui anumit grad de vacuum se obtine acumularea apei brute pana la un anumit nivel in turn, nivel ce se afla peste nivelul apei din decantor. La atingerea acestui nivel, la comanda data de un electrod de nivel, se deschide in mod brusc o vana prin care se face legatura cu exteriorul si se intrerupe vacuumul, astfel incat intregul volum de apa acumulat in turnul de lansare se goleste intr-un timp foarte scurt. Apa bruta este distribuita cu ajutorul unui canal inchis, la care sunt racordate mai multe conducte de distributie.
Umplerea si golirea corpului central se succed la intervale regulate. Prin aceasta pulsare se realizeaza mentinerea in suspensie a unui strat de namol, cu o anumita densitate bine determinata. Prin trecerea apei brute coagulate prin acest strat in suspensie, se obtine un efluent cu grad mai mic de turbiditate.
Apa decantata este colectata la partea superioara a spatiului de decantare, printr-un sistem de conducte cu orificii, distribuite pe toata suprafata decantorului si care converg spre un canal inchis, aflat deasupra concentratoarelor de namol.
Pentru a mari viteza de decantare a apei, cat si stabilitatea stratului suspensional, s-au introdus in spatiul de decantare doua module lamelare (inferior si superior), care sunt dispuse intr-un unghi de inclinare de 52 grade.
Decantorul este prevazut si cu 6 concentratoare pentru namol, situate deasupra canalului de distributie. Frecventa si durata evacuarilor de namol se face in functie de cantitatea de namol acumulat in concentratoare si implicit in functie de turbiditatea apei brute.
Apa bruta
Prin intermediul treptei I. de pompare, apa bruta este condusa printr-o conducta Dn = 800 mm, care intra in subsolul corpului de legatura la cota -2,00 m, si urca in turnul de lansare la cota +4,00 m. Turnul de lansare are forma paralelipipedica, cu lungimea de L = 5,10 m, latimea de B = 2,4 m si inaltimea de H = 7,65 m. La partea inferioara la cota +0,23 m, turnul de lansare comunica cu un canal inchis pe toata lungimea decantorului, cu dimensiunile L = 25,80 m, B = 1,2 m, H = 1,0 m, prin care, cu ajutorul a 84 bucati de conducte cu orificii (42 pentru fiecare compartiment) Dn = 150 mm, cu lungimi de 7,5 m, apa bruta este distribuita cat mai uniform pe intreaga suprafata a decantorului.
Apa decantata
Spatiul de decantare are o forma paralelipipedica, cu urmatoarele dimensiuni: lungimea L = 25,80 m, latimea B = 17,40 m iar inaltimea de H=5,80 m.
Viteza ascensionala a apei in spatiul de decantare este de v = 0,8 - 1,2 mm/s, iar timpul de decantare 1,5 - 2,5 ore.
Pentru a imbunatati procesul de limpezire a apei s-au montat in spatiul de decantare doua module lamelare, unul inferior si altul superior. Modulele lamelare sunt confectionate din PVC, sunt prevazute cu fante inclinate fata de orizontala cu un unghi de 52 grade. Modulul lamelar inferior este montat la cota +1,5 m fata de radier, si are urmatoarele dimensiuni: lungimea L = 24 m, latimea B = 7,5 m si inaltimea H = 1,5 m, cu un unghi de inclinare de 52 grade. Modulul lamelar superior este montat la cota de +3,5 m , cu un unghi de inclinare de 52 grade. Distanta dintre cele doua module lamelare este de 0,5 m.
Apa decantata este colectata de un sistem de conducte cu orificii, 34 bucati (17 pentru fiecare compartiment) cu Dn = 250 mm, avand lungimea L = 7,50 m, dispuse la partea superioara a spatiului de decantare la cota +5,10 m. Conductele pentru colectarea apei decantate sunt suspendate pe grinzi de sustinere.
Apa colectata de acest sistem de conducte deverseaza intr-un canal colector acoperit, dispus pe toata lungimea decantorului, avand latimea B = 1,0 m si inaltimea H = 1,60 m, aflat la cota +4,20 m, deasupra concentratoarelor de namol. Apa decantata colectata este condusa printr-o conducta Dn = 1000 mm la filtrele rapide deschise.
Namolul
Deasupra canalului de distributie la cota +1,20 m, se afla 6 bucati de concentratoare pentru namol (buzunare), care sunt prevazute cu 6 ferestre pentru fiecare buzunar, buzunarul avand dimensiunile lungimea L= 3,2 m, latimea B= 2 m, inaltimea H = 2,45 m, si au fundul in forma de trunchi de piramida.
Prin ferestrele mentionate anterior, namolul in exces din cele doua compartimente pentru decantare debuseaza in concentratoarele pentru namol.
Fiecare buzunar pentru colectarea namolului este prevazut cu o conducta pentru evacuarea namolului Dn = 300 mm, pe care este montat o vana Dn 300 mm cu actionare manuala si un robinet fluture Dn = 300 mm cu actionare pneumatica. Namolul evacuat se elimina la canalizarea pluviala si tehnologica. Actionarea vanelor pneumatice de pe conductele de evcuare namol se face prin intermediul unui programator. Golirea buzunarelor este programata astfel incat golirea buzunarelor sa se faca pe rand, cu urmatoarea succesiune ( I - II, III - IV, V - VI), in asa fel incat sa nu se produca un dezechilibru in stratul suspensional.
Frecventa de golire a buzunarelor este in functie de turbiditatea apei brute si implicit de namolul in exces. La turbiditati de peste 400 NTU se anuleaza programatorul (se trece pe manual) si golirea buzunarelor se va face prin deschiderea celor 6 vane cu actionare manuala, care se vor lasa deschise 3-4 ture, in functie de cantitatea de namol in exces.
Decantorul este prevazut si cu o golire de fund, o conducta Dn = 200 mm, la care sunt racordate golirile compartimentelor - 2 bucati Dn = 100 mm - si golirea turnului de lansare Dn = 80 mm. Acesete goliri sunt folosite doar la golirea completa a decantorului.
Pulsatia
Prin operatiunea de pulsare se realizeaza mentinerea in suspensie a unui strat de namol cu o densitate bine determinata.
Vacumul necesar pulsatiei este realizat cu ajutorul a trei pompe de vid MIL 502, avand urmatoarele caracteristici: Q = 308 m3/h, H = 660 mm Hg, P = 15 KW, n = 1500 rot/min.
Aceste pompe aspira aerul din turnul de lansare printr-o conducta Dn = 150 mm, care urca pana la cota +12,80 m, dupa care coboara la cota + 7,20 m si este legata la turnul de lansare.
La partea superioara a turnului de lansare este executata o gura de vizitare si de acces cu Dn = 800 mm. Pe capacul acestei guri de vizitare este montata o conducta Dn = 250 mm, prevazuta cu o vana fluture Dn 250 mm, cu actionare pneumatica, prin care se realizeaza priza de aer pentru intreruperea vidului.
Domeniul de variatie a nivelului pentru pulsare este reglat si comandat de doi electrozi (nivel minim si nivel maxim), montati intr-o conducta pentru controlul nivelelor cu Dn = 250 mm si L = 2 m, situata in corpul de legatura la cota +5,00 m.
Pulsatia comporta doua faze si anume:
Faza I: la cota de comanda inferioara +5,50 m, prin comanda data de electrodul de minim, se inchide ventilul fluture Dn = 250 mm cu actionare pneumatica si incepe ridicarea nivelului de apa in turnul de lansare.
Faza II: la cota de comanda superioara +6,50 m, din turnul de lansare prin comanda data de electrodul de nivel maxim, se deschide ventilul fluture, permitand accesul aerului in turnul de lansare, astfel intrerupandu-se vidul. În acest moment are loc lansarea volumului de apa din turnul de lansare, cuprins intre cele doua cote
Electropompele pentru realizarea vidului functioneza in mod continuu. Fazele I si II se succed in mod continuu, durata unui ciclu fiind de ~ 1 minut. Prin succesiunea acestor faze, se realizeaza mentinerea in suspensie a stratului suspensional de namol.
Filtrarea este un procedeu de separare a suspensiilor (substantelor solide) din apa, prin care aceste substante solide aflate in suspensie sunt retinute de catre un material filtrant (stratul filtrant).
Prin filtrarea apei decantate se obtine o apa limpezita iar in stratul filtrant al filtrului se aduna (acumuleaza) suspensiile solide, producandu-se colmatarea acestui strat filtrant.
În cazul obtinerii apei potabile, filtrarea constituie treapta finala pentru finisarea indicatorilor calitativi ai apei, adica reducerea in primul rand a suspensiilor de la maxim 6 - 8 NTU cat are deobicei apa decantata, la sub 1 NTU (pentru apa filtrata).
Filtrarea este influentata de urmatorii factori:
1)Caracteristicile dispersiilor care se filtreaza: natura, marimea, concentratia si starea de agregare a acestora in apa.
2)Caracteristicile mediului filtrant: natura, marimea si forma granulelor,structura, porozitatea si grosimea stratului filtrant.
3)Conditiile hidrodinamice ale filtrarii: viteza de filtrare, temperatura apei, pierderile de sarcina, regimul de curgere si variatiile acestora in decursul unui ciclu.
Caracteristicile apei la intrarea in filtre sunt exprimate prin:
concentratia suspensiilor din apa, exprimata fie direct in mg/l, fie prin turbiditate, in NTU;
potentialul z indica sarcina electrostatica a particulelor coloidale. Se masoara in mV si se determina cu zetametrul. Acest potential variaza cu doza de reactiv coagulant. O stare corespunzatoare de coagulare este deobicei indicata de valori ale potentialului z = 5 - 10 mV;
coeficientul de coeziune K al flocoanelor ce alcatuiesc namolul depus in decantoare dupa coagularea suspensiilor din apa. Valoarea optima pentru K este cuprinsa intre valorile 0,8 - 1,2. Pentru corectarea valorii coeficientului K se folosesc ajutatori de coagulare;
indicele de filtrabilitate FI caracterizeaza proprietatile de formare a depozitelor de suspensii la anumite adincimi in stratul filtrant, tinind seama de concentratia suspensiilor si de viteza de filtrare.
Caracteristicile stratului filtrant sunt date de:
Curba granulometrica a stratului filtrant, care se obtine prin cernerea nisipului uscat prin mai multe site, avind marimea ochiurilor cuprinsa intre 0,2 si 5 mm.
Volumul porilor, exprimat in % din volumul aparent ocupat de stratul filtrant.
Grosimea sau inaltimea stratului filtrant.
Suprafata filtranta S.
În cazul producerii apei potabile, turbiditatea la iesirea din filtre trebuie sa fie sub 1NTU. De regula filtrele care functioneaza in conditii bune, produc apa cu turbiditatea de cel mult 0,4 - 0,5 NTU. În mod exceptional se admit pentru apa potabila turbiditati pina la 2 - 2 NTU.
O conditie esentiala pentru ca statia de filtrare sa functioneze in mod corespunzator este aceea a asigurarii unor limite maxime ale concentratiei suspensiilor la intrarea in filtre, in mod curent sub 4 - 5 NTU, si in mod exceptional si numai pe perioade scurte 10 - 12 NTU. Durata ciclului de filtrare scade substantial, odata cu cresterea turbiditatii peste 5 NTU.
Odata cu reducerea duratei ciclului scade productivitatea specifica si deci randamentul general al instalatiei, exploatarea se scumpeste datorita spalarilor mai frecvente. De aici decurge importanta ce trebuie acordata asigurarii unei bune coagulari si a unei bune decantari, pina la limitele de turbiditate indicate mai sus.
Ca material filtrant se utilizeaza, in marea majoritate a cazurilor, nisipul cuartos. Acest nisip trebuie sa indeplineasca conditii speciale de calitate, prevazute in standardul de stat. El trebuie sa contina cel putin 98 % silice si cel mult 0,5 % materii organice.
Alte materiale filtrante utilizate, dar mai rar si numai in anumite cazuri, sunt:
antracitul, cocsul si polistirenul expandat, folosite in cazul filtrelor multistrat ca urmare a faptului ca ele nu se amesteca cu stratul de baza alcatuit din nisip cuartos, datorita densitatii diferite;
dolomita utilizata in filtre pentru obtinerea unor ape cu exigente speciale de limpezime;
marmura se utilizeaza in filtre pentru apa industriala, in cazul in care se cere ca apa filtrata sa nu contina urme de siliciu;
carbunele activ se utilizeaza in filtre care trebuie sa indeparteze substantele organice, oxidate in prealabil cu ozon, gaze dizolvate in apa sau a urmelor de produse petroliere.
Marimea granulelor materialului filtrant si omogenitatea sunt caracterizate de datele din analiza granulometrica, care permite determinarea urmatorilor indici:
d10 ; d60 - diametrul sferei egal ca volum cu granulele materialului filtrant, care in proba de nisip filtrant analizata reprezinta 10%, respectiv 60% din granule dupa greutate;
d50 - diametrul sferei egal ca volum cu granulele materialului filtrant, care reprezinta 50% ca greutate din materialul examinat;
coeficientul de neomogenitate al granulelor materialului filtrant (a), egal cu raportul dintre d60 si d10 al materialului filtrant.
Analiza granulometrica a materialului filtrant se realizeaza pe o proba medie uscata, cu site calibrate, si se determina procentul de material ramas pe fiecare sita. Cu datele obtinute se traseaza curba granulometrica. De pe aceasta curba se determina caracteristicile materialului filtrant: d10, d60 si d50.
De exemplu, pentru incarcarea filtrelor rapide trebuie sa se foloseasca un nisip omogen, bine spalat, cu un coeficient de neomogenitate de 1,8-2,0.
Asa cum s-a aratat, unul dintre factorii care influenteaza filtrarea, deci calitatea filtratului, este viteza de filtrare. În conditiile unei coagulari si decantari corespunzatoare a apei supuse filtrarii, calitatea filtratului nu este influentata in mod esential de granulozitatea stratului filtrant; in schimb, pot aparea anumite perturbatii datorate modificarilor bruste a vitezei de filtrare.
Parametrii tehnologici de baza ai unui filtru sunt debitul si calitatea filtratului. Debitul este dat de produsul dintre viteza de filtrare (v) si suprafata stratului filtrant (S) :
Q=v x S [ m3/s ]
Debitul ce se filtreaza are tendinta sa scada in decursul ciclului de filtrare, daca se mentine presiunea de lucru constanta. Aceasta scadere se datoreste cresterii rezistentelor hidraulice in materialul filtrant, crestere cauzata de colmatarea acestuia cu suspensiile retinute din apa. Colmatarea progresiva a materialului filtrant se masoara prin pierderea de sarcina.
Mentinerea debitului constant pe durata ciclului de filtrare are urmatoarele influente nefavorabile asupra procesului de filtrare:
Prin limitarea vitezelor initiale produce depunerea suspensiilor, in special in stratul superficial al filtrului care se colmateaza prematur.
Ca si o consecinta la punctul precedent, se impiedica patrunderea suspensiilor in profunzimea stratului filtrant, care astfel este utilizat incomplet.
Se creaza pierderi de sarcina suplimentare datorita aglomerarilor de depuneri in stratul superficial.
Se produce o crestere permanenta a vitezei reale de curgere in stratul filtrant pe masura ce se produc depunerile de suspensii.
Se produc perturbari in mediul filtrant prin reglarile necesare mentinerii debitului constant; aceste reglaje manuale sau automate sunt cauza principala a inrautatirii calitative a apei filtrate, prin antrenarea de suspensii depuse in stratul filtrant spre finele ciclului de filtrare.
Pe linga aceste neajunsuri tehnologice, mentinerea debitului constant necesita un aparataj special de reglare si intretinerea acestuia.
Tehnologia de filtrare cu debit variabil pe parcursul ciclului elimina neajunsurile enumerate mai sus. Utilizind viteze mai mari la inceputul filtrarii, suspensiile sunt antrenate in profunzimea stratului filtrant, acesta fiind utilizat mai complet. Viteza de filtrare descreste spre finele ciclului de filtrare, adaptindu-se astfel la capacitatea mai redusa de filtrare din aceasta perioada. De asemenea durata ciclurilor de filtrare este mai mare in cazul filtrarii cu viteza variabila.
În prezent in tehnica filtrarii apei se utilizeaza o gama larga de filtre care pot fi clasificate dupa diferite criterii :
Viteza de filtrare : filtre lente, rapide, ultrarapide.
Presiunea de functionare: filtre deschise, uscate, sub presiune.
Compozitia granulometrica a stratului filtrant si numarul de sorturi ale acestuia: filtre cu sort unic, filtre cu straturi multiple etc.
Sensul filtrarii apei: filtre cu sensul de parcurgere descendent, ascendent, cu dublu sens, etc.
Modul de spalare a filtrului: cu apa, cu aer si apa, etc.
Modul de reglaj al functionarii: cu debit variabil, cu debit constant, cu reglajul nivelului apei constant pe ciclu, cu nivelul apei variabil, etc
Scopul tehnologic al filtrului: filtre pentru limpezirea apei, pentru indepartarea substantelor organice , etc.
Sistemul de drenaj are pe de o parte rolul de a sustine stratul filtrant si de a permite curgerea apei filtrate fara antrenarea particulelor acestui strat, si pe de alta parte rolul de a distribui in mod uniform aerul si apa de spalare.
Pentru filtrele rapide cu spalare numai cu apa, sistemul de drenaj poate fi constituit dintr-o retea de tevi perforate, inglobata intr-un strat suport de pietris.
Pentru filtrele rapide cu spalare cu aer si apa, sistemul de drenaj se realizeaza de cele mai multe ori din plansee cu placi cu crepine.
Crepina este o piesa compusa din 3 elemente principale:
corpul crepinei, cu filet exterior pentru insurubare in mansonul inglobat si care sustine la partea superioara crepina propriu-zisa cu fante, prin care se distribuie in stratul filtrant apa si aerul de spalare iar in timpul filtrarii trece apa filtrata;
coada crepinei consta dintr-un tub deschis la ambele capete de o lungime de 15-20 cm, cu o fanta laterala la partea inferioara si care se insurubeaza in corpul crepinei.
Coada crepinei are rolul de a crea sub placile de sustinere o perna de aer, care egaleaza presiunea sub intregul planseu si asigura accesul aerului in toate crepinele concomitent; aceasta se realizeaza prin reglarea la montaj a tuturor fantelor inferioare ale cozilor in acelasi plan orizontal. Reglarea consta in introducerea sub planseul cu crepine, dupa montarea acestora, a unui debit redus de aer, in timp ce crepinele sunt acoperite cu un strat de cca. 5 cm de apa. Crepinele care nu distribuie aerul, se desurubeaza putin, iar cele ce elibereaza aer prea mult, se mai insurubeaza putin.
La Uzina 2 filtrarea apei se realizeaza cu ajutorul a 18 filtre rapide deschise, impartite pe cele trei module a cite 6 filtre pentru fiecare modul in parte - MODULUL 2 ARE 6 FILTRE. Filtrele sunt identice din punct de vedere constructiv, iar suprafata unei cuve de filtrare este de 50 m2. Suprafata totala de filtrare a Uzinei 2 este de 900 m2. Tehnologia de filtrare aleasa este filtrare cu debit constant si viteza variabila.
Ca strat filtrant este folosit nisip cuartos, monogranular, cu dimensiunile granulelor cuprinse intre 0,5-3 mm. Grosimea stratului filtrant este cuprinsa intre 0,8- 1 m in fiecare cuva.
Viteza de filtrare depinde de compozitia granulometrica a stratului filtrant, de grosimea stratului filtrant si de turbiditatea apei decantate. În mod normal ca un filtru rapid deschis sa functioneze bine, turbiditatea apei decantate trebuie sa fie cuprinsa intre 2 - 5 NTU, iar in mod exceptional si pentru perioade scurte poate atinge si 10 - 12 NTU, conditie care este realizata in Uzina 2.
În conditiile actuale de exploatare, turbiditatea apei filtrate la iesirea din filtre este sub 1 NTU. În mod exceptional se admit pentru apa potabila turbiditati de pina la 5 NTU.
La filtrele rapide cu spalare cu aer si apa folosite la Uzina 2, sistemul de drenaj este realizat din plansee cu placi si crepine. Planseul este constituit din grinzisoare de sustinere cu latimea de 12 cm, situate la 50 cm distanta interax, care sustin placile cu crepine de tipul celor din figurile 1 si 2.
Crepina este o piesa compusa din 3 elemente principale, si anume: manson cu filet pentru montarea crepinei in placa, corpul crepinei cu fante de 0,5 mm, prin care trece apa in timpul filtrarii si prin care se distribuie aerul si apa de spalare in timpul spalarii si coada crepinei care este un tub de 25 cm lungime cu o fanta laterala la partea inferioara, care are rolul de a crea sub placile de sustinere o perna de aer, necesara pentru egalizarea presiunilor sub intregul planseu si asigurarea accesului aerului in toate crepinele concomitent. Crepinele defecte sau cele crapate se vor schimba.
f
M12
f
f 3
250
f20
Figura 1.-placa Figura 2.-crepina
Spalarea filtrelor are un rol primordial in buna functionare tehnologica a filtrelor rapide deschise. Spalarea filtrelor este necesara din urmatoarele motive:
desprinderea particulelor de suspensie retinute prin adsorbtie fizica sau coalescenta pe granulele din stratul filtrant;
evacuarea acestora impreuna cu namolul retinut in interspatiile materialului filtrant prin efecte de sedimentare si sitare;
evacuarea apei incarcata cu namolul spalat din spatiul de deasupra stratului filtrant.
Conditiile care trebuiesc indeplinite in procesul de spalare sunt:
spalarea trebuie sa se faca uniform, cu aceasi intensitati de aer si apa pe toata suprafata filtrului, ceea ce se realizeaza prin corecta alegere a sistemului de drenaj;
colectare riguros uniforma a apei de spalare pe toata suprafata stratului filtrant;
evitarea antrenarii materialului filtrant odata cu suspensiile spalate;
la terminarea spalarii, apa ramasa in spatiul de deasupra stratului filtrant trebuie sa aiba o turbiditate aproximativ egala cu cea a apei decantate;
consumul specific de apa de spalare nu trebuie sa depaseasca la o spalare 6 m3/m2 suprafata filtranta;
durata de spalare a unui filtru sa nu depaseasca 15-20 minute.
O spalare necorespunzatoare a stratului filtrant favorizeaza colmatarea progresiva a anumitor zone din mediul filtrant, producind zone preferentiale de curgere a apei prin stratul filtrant, fenomene ce conduc la folosirea numai partiala a stratului filtrant, scaderea vitezei de filtrare si degradarea calitativa a apei filtrate.
Metoda de spalare adoptata la Uzina 2, este cea cu aer si apa in contracurent, metoda care se compune din 2 faze distincte:
faza de barbotare cu aer comprimat, pentru afanarea nisipului din stratul filtrant si desprinderea particulelor de suspensie de pe suprafata granulelor de nisip, faza care are o durata de 3-4 minute si care se realizeaza cu ajutorul a 2 - 3 suflante de tipul SRD 40, avand caracteristicile: Q = 1455 m3 aer/h, p = 5 bari, P = 40 KW, n = 1000 rpm;
faza de spalare si limpezire cu apa in contracurent, pentru antrenarea suspensiilor desprinse si spalarea nisipului, faza care are o durata de cca. 8 - 12 minute, pana la atingerea turbiditatii dorite si care este realizata cu ajutorul a doua pompe de spalare de tipul SIRET 400 avand caracteristicile: Q = 800 m3/h, H = 23 mCA, P = 75 KW, n = 1500 rpm.
Pentru spalarea filtrelor se foloseste apa potabila care se ia din bazinul de contact al modulului I, pe o conducta Dn = 700 mm, prin care este aspirata apa de pompele de spalare si refulata pe o conducta Dn = 500 mm spre filtre, iar in cazul spalarii bazinului de contact al modulului I, apa de spalare se ia direct din conducta de aspiratie a pompelor de la treapta finala de pompare.
Spalarea spumei aparute in timpul spalarii filtrelor se face cu apa potabila de la reteaua interioara adusa printr-o conducta de 1 1/2" prevazut cu robinet, cu ajutorul unui furtun de cauciuc.
În figurile anexate este aratata schematic constructia filtrului rapid deschis cu sens de filtrare descendent si strat filtrant monogranular.
Aerul comprimat folosit la actionarea vanelor are presiunea de 2 - 4 bari si este furnizat de catre un compresor ECS tip 6C1, cu urmatoarele caracteristici: Q = 60 m3 aer/h, p = 10 bari, P = 15 KW, n = 1500 rpm.
Pupitrul de comanda pentru filtrele rapide are forma si dimensiunile aratate in figura 3 :
770
350 A B C D E 7
figura 3.- pupitrul de comanda
si are urmatoarele parti componente :
1 - aparat indicator de pierdere de sarcina;
2 - lampi de semnalizare a functionarii suflantelor;
3 - comutatoare pentru actionare a suflantelor;
4 - lampi de semnalizare a functionarii pompelor de spalare;
5 - comutatoare pentru actionarea pompelor de spalare;
6 - distribuitoare pneumatice pentru comanda vanelor;
7 - robinet de deschidere - inchidere aer comprimat;
A - distribuitor pentru actionarea vanei de aer;
B - distribuitor pentru actionarea vanei de apa filtrata;
C - distribuitor pentru actionarea vanei de apa murdara (canalizare);
D - distribuitor pentru actionarea vanei de apa de spalare;
E - distribuitor pentru actionarea vanei de apa decantata.
Apa decantata cu un continut de 10 - 20 mg/l suspensii este adusa gravitational de la decantoare printr-o conducta Dn = 1000 mm, cu o viteza de curgere care nu depaseste 0,7 - 0,8 m/s, pentru a nu distruge flocoanele formate in procesul de decantare, dupa care ajunge in compartimentul de alimentare a filtrelor. Din acest compartiment, printr-o deschizatura, apa trece in compartimentul de distribuire a apei decantate unde, cu ajutorul unor jgheaburi, apa este repartizata uniform pe toata suprafata stratului filtrant, formind un strat uniform de nivel variabil in timp. Trebuie avut in vedere faptul ca in timpul alimentarii filtrului cu apa decantata, nivelul apei deaspra stratului de nisip trebuie sa aiba o inaltime de cel putin 15 - 20 cm, pentru a evita fenomenul de formare a curgerilor preferentiale in anumite zone a suprafetei filtrului, fapt care ar putea duce la scaderea randamentului de filtrare, intrucit nu se va putea folosi intrega suprafata a filtrului.
În timpul filtrarii apa trece prin stratul filtrant si prin crepine, ajungand in compartimentul de apa filtrata, de unde prin conducta de apa filtrata intra in conducta de colectare apa filtrata de la toate filtrele in functiune ale aceluiasi modul.
Înainte de a intra in bazinul de contact - MODULUL 2 situat sub filtre, apa filtrata este tratata cu clor, procedeu denumit clorinare finala, dupa care apa intra in bazinele de contact al fiecarui modul in parte, parcurgind aceste bazine de la un capat la celalalt in aproximativ 30 de minute, devenind apa potabila.
Bazinele de contact au capacitatea de 1500 m3 la fiecare modul si au dublu rol si anume, de a finaliza actiunea de dezinfectie a clorului final, precum si rolul de stocare a apei potabile. Avand in vedere ca in bazinele de contact se depune dupa un anumit timp o anumita cantitate de namol ramas in apa dupa filtrare, aceste bazine se vor spala periodic, pentru eliminarea namolului depus.
Apa potabila curge prin preaplinul bazinelor de contact in rezervorul tampon de 10.000 m3, de unde este aspirata de catre pompele de la trepta finala (treapta II) de pompare, pe o conducta Dn = 1200 mm care se ramifica in trei conducte Dn = 800 mm pentru fiecare modul si este refulata in reteaua de distributie. Din cauza depunerilor de namol de pe fundul rezervorului de 10.000 m3 si acest rezervor va fi spalat periodic.
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 9366
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
