APELE REZIDUALE

Dupa ce au fost folosite, apele capata denumirea de ape reziduale. Ele pot fi ape reziduale menajere si ape reziduale industriale.

Apele reziduale menajere sunt provenite din activitatea gospodareasca in locuinte si in unitati de folosinta sociala: restaurante, crese, camine, institutii etc.

Poluantii acestor ape sunt constituiti, in general, din resturi alimentare, dejectii, sapun, detergenti, microorganisme, oua de paraziti etc.

Apele reziduale industriale: sunt provenite din activitatea ramurilor industriale, in tehnologiile de obtinere a materialelor prime, intermediare si produse finite.

Apele reziduale industriale pot fi impartite la randul lor in trei grupe:

ape de racire, la care principalul agent de poluare este caldura.

ape de spalare si transport, provenite din sectiile de conditionare a materiilor prime si de la operatiile de spalare a instalatiilor chimice. Poluantii acestor ape sunt impuritatile materiilor prime si substante partial dizolvate din acestea.

ape provenite din sectiile de productie unde au fost utilizate direct in procesul de fabricatie ca mediu de dizolvare sau reactie; ele contin cantitati importante de substante provenite din materiile prime, intermediare si finite si din aceste motive formeaza apele reziduale cu efect poluant major.

Deversarea apelor reziduale in rauri constituie un pericol pentru vietuitoarele din apele naturale, dar si pentru sanatatea oamenilor si viata animalelor.

Aceasta se datoreaza fie actiunii toxice a substantelor pe care le contin: fenoli, amoniac, hidrogen sulfurat,saruri ale metalelor grele etc., fie absorbtiei oxigenului liber din apa. O parte din substantele organice aflate in apele reziduale se oxideaza usor cu oxigenul dizolvat in apa. Apa devine moarta din punct de vedere biologic (nu intretine viata). Datorita lipsei de oxigen, scad brusc proprietatile de autoepurare ale apei.

Pentru ca apele reziduale sa poata fi evacuate din rauri, se impun urmatoarele conditii:

sa contina sub 30 mg suspensii la litru

sa consume cel mult 20 mg oxigen la litru in cinci zile

debitul de apa receptor sa fie de opt ori mai mare decat debitul apelor reziduale

apele sa nu fie colorate intr-o grosime de 0,5 mm

aciditatea sa fie sub 2 g HCl/l , alcalinitatea sub 1 g NaOH/l

sa nu contina mai mult de 10 mg clor liber/l

sa nu contina mai mult de 20 mg/l metale (in afara de Na, K, Ca, Mg) si mai mult de 0,5 mg As/l si 10 mg sulf/l

Daca apele reziduale nu indeplinesc aceste conditii, trebuie sa fie epurate inainte de deversare in apele curgatoare.

Protectia calitatii apelor de pe teritoriul tarii noastre este o problema majora a economiei nationale si se inscrie in ansamblul de masuri pentru protectia mediului inconjurator. Legislatia in vigoare din tara noastra prevede obligatia dotarii cu statii de epurare a tuturor obiectivelor noi, industrii sau canalizari orasenesti, pentru a impiedica cresterea gradului de impurificare a apelor.

Actiunea de inlaturare a starii de impurificare a apelor s-a organizat in sensul celor mai potrivite metode de epurare a apelor reziduale si a reducerii volumului si nocivitatii acestora.

Pentru realizarea acestor masuri, in unele industrii se studiaza trecerea la procedee noi care permit reducerea volumului de ape reziduale, precum si posibilitatea recircularii apelor reziduale in procesul de productie, dupa o epurare prealabila.

Pentru reducerea nocivitatii apelor reziduale s-au elaborat procedee de valorificare a unor deseuri si sunt in curs de elaborare noi cercetari pentru valorificarea tuturor deseurilor.

Dupa epuizarea tuturor mijloacelor de reducere a volumului si nocivitatii apelor reziduale evacuate prin canalizarea oraselor si industriilor se trece la epurarea lor in statii de epurare inainte de a le evacua in ape curgatoare.

1. Procedee de epurare a apelor reziduale menajere

Prin epurarea apelor reziduale se intelege ansamblul de masuri si procedee folosite in scopul reducerii impuritatilor de natura minerala, organica, chimica sau bacteriologica din apele uzate, pana la anumite limite, la care acestea pot fi evacuate in apele curgatoare, fara a periclita folosirea ulterioara a acestora.

Epurarea apelor reziduale menajere se poate realiza prin procedee mecanice, chimice si biologice: de obicei, se folosesc toate aceste procedee, ele completandu-se reciproc.

Procedee mecanice de epurare urmaresc inlaturarea din apa a corpurilor mari, a impuritatilor care se depun si a celor care plutesc, pentru a se obtine ape limpezi.

Apele sunt trecute prin gratare rare si apoi prin gratare fine, cu scopul de a retine materialele si corpurile plutitoare, dupa aceea trec prin denisipatoare pentru depunerea nisipului purtat in suspensie.

Apele ce ies din denisipatoare trec prin separatoare de grasimi pentru inlaturarea produselor petroliere, a uleiurilor si a grasimilor. Acestea sunt bazine de forma dreptunghiulara in care apa circula cu viteza mica, grasimile se aduna la suprafata si se inlatura manual, iar apa iese prin sifonare.

In apa raman suspensii fine in cea mai mare parte de natura organica, care prezinta pericolul de infectare datorita putrefactiilor. Separarea lor se realizeaza in bazine de decantare(fig 10) in care scop curge foarte incet.

fig. 10. Decantor orizontal cu palnie tronconica 1 si raclete pe cablu 2

Depunerile se colecteaza si se evacueaza de cateva ori pe zi, pentru a evita fermentarea lor.

Procedeele chimice de epurare. Epurarea chimica a apelor reziduale urmareste neutralizarea apelor acide sau alcaline, precum si precipitarea cu ajutorul coagulantilor a impuritatilor nedizolvate si a coloizilor.

Pentru neutralizarea apelor acide se utilizeaza lapte de var, reactiv ieftin si eficace, iar drept coagulanti sulfatul feric si sulfatul de aluminiu.

Procedee biologice de epurare: urmaresc ca prin activitatea unor specii de microorganisme aerobe, care transforma materiile organice in substante minerale sa asigure o epurare avansata a apelor reziduale. In acest scop apa reziduala se amesteca cu namol activ care contine microorganisme capabile sa distruga substantele continute in apa.

Epurarea are loc in bazine cu fundul alcatuit din placi poroase prin care se sufla aer necesar sa asigure conditii optime de viata microorganismelor.

2. Procedee de epurare a apelor reziduale industriale

Apele industriale reziduale au o compozitie foarte variata, in functie de caracterul industriei din care provin. Epurarea lor este precedata de masuri tehnologice de reducere a volumului si a nocivitatii apelor reziduale industriale si anume:

- alegerea de procese tehnologice care folosesc materii prime si reactivi nenocivi.

- recuperare produsilor valorificabili din apa.

- recircularea intensiva a apelor reziduale.

Procedeele de epurare (mecanice, chimice, biologice) a apelor reziduale industriale sunt aceleasi ca si pentru apele reziduale menajere, dar realizarea lor este specifica fiecarei industrii.

Apele reziduale din industria chimica anorganica dupa ce au fost debarasate de suspensii prin decantare, sunt purificate cu ajutorul schimbatorilor de ioni, apoi recirculate. Cand nu este rentabila aceasta operatie apele se neutralizeaza apoi se evacueaza in rauri.

Sarurile toxice se inlatura prin precipitare.

In fabricile producatoare de acizi rezulta ape reziduale acide care inainte de evacuare la canal trebuie neutralizate. Sunt considerate ape reziduale daunatoare, apele care au un pH mai mic de 4 sau mai mare de 11. Neutralizarea se efectueaza, in general, cu lapte de var in decantoare special construite in acest scop.

Apele reziduale de la cocserii contin substante toxice cum sunt: acid cianhidric, fenol, hidrogen sulfurat, amoniac. Apele fenolice se colecteaza separat si se utilizeaza fie la stingerea cocsului, fie se epureaza pe cale biologica cu namol activ. Celelalte ape se trateaza cu lapte de var, apoi cu coagulanti care precipita si antreneaza toate suspensiile si in acelasi timp anuleaza mirosul dat de amoniac si hidrogenul sulfurat. Apa se filtreaza, se aereaza si se utilizeaza din nou pentru stingerea cocsului.

Pentru alegerea celui mai potrivit procedeu de epurare a apei reziduale este necesar sa se cunoasca caracterul ei. Prin analiza chimica si bacteriologica se poate preciza atat caracterul apei cat si eficacitatea procedeului de epurare.

Se considera ca apa este epurata satisfacator atunci cand apa curgatoare in care se varsa are aceiasi compozitie chimica si bacteriologica la cateva sute de metri de punctul de varsare, atat in amonte cat si in aval.