Notiuni de legislatie arheologica

Notiuni de legislatie arheologica

Regimul legislativ al cercetarilor arheologice din Romania este reglementat prin prevederile Legii nr. 378, privind protectia patrimoniului arheologic si declararea unor situri arheologice ca zone de interes national  (textul modificat al OG 43/2000, cu modificarile publicate in Monitorul Oficial nr. 394 din 18 iulie 2001) precum si de Legea nr. 182 din 25 octombrie 2000 privind protejarea patrimoniului cultural national mobil.

Conform acestor legi, patrimoniul arheologic reprezinta: ansamblul bunurilor arheologice, care este format din: siturile arheologice clasate in "Lista cuprinzand monumentele istorice" situate suprateran, subteran sau subacvatic, ce cuprind vestigii arheologice: structuri, constructii, grupuri de cladiri, precum si terenurile cu potential arheologic reperat, definite conform legii; bunurile mobile, obiectele sau urmele manifestarilor umane, impreuna cu terenul in care acestea au fost descoperite.

Prin cercetare arheologica se intelege ansamblul de masuri cu caracter stiintific si tehnic menite sa asigure prospectarea, identificarea, decopertarea prin sapaturi arheologice, investigarea, recoltarea, inregistrarea si valorificarea stiintifica, a patrimoniului arheologic. Cercetarea arheologica se realizeaza, in conditiile prezentei legi, numai de catre personalul de specialitate atestat si inscris in Registrul arheologilor.

Statul este cel care garanteaza si asigura protejarea patrimoniului arheologic din Romania in conditiile stabilite prin lege. Ministerul Culturii este autoritatea administratiei publice centrale de specialitate care raspunde de elaborarea strategiilor si normelor specifice de cercetare in vederea protejarii patrimoniului arheologic si care urmareste aplicarea acestora. Autoritatile administratiei publice centrale de specialitate, institutiile de specialitate subordonate acestora si autoritatile administratiei publice locale colaboreaza si raspund, conform legii, de activitatea de protejare a patrimoniului arheologic.

Conform acelorasi reglementari, prin sit arheologic declarat zona de interes national se intelege zona de interes arheologic prioritar care se instituie asupra teritoriului ce cuprinde siturile arheologice a caror cercetare stiintifica, protejare si punere in valoare este de importanta exceptionala pentru istoria si cultura nationala prin marturiile materiale, bunurile mobile sau imobile, care fac parte sau sunt propuse sa faca parte, din categoria 'Tezaur al patrimoniului cultural national mobil' sau dupa caz in categoria monumentelor istorice aflate in Lista patrimoniului mondial.

In teritoriu, de buna aplicare a prevederilor prevazute de legile mai sus amintite se ocupa Oficiile Judetene de Patrimoniu Cultura si Culte, subordonate Directiei Monumentelor Istorice si Muzeelor din cadrul Ministerului Culturii si Cultelor.

Descarcarea de sarcina arheologica este procedura prin care se confirma ca un teren in care a fost evidentiat patrimoniu arheologic poate fi redat activitatilor umane curente. 'Certificatul de descarcare de sarcina arheologica' reprezinta actul administrativ, emis in conditiile prezentei legi, prin care se anuleaza regimul de protectie instituit anterior asupra terenului in care a fost evidentiat patrimoniul arheologic. Accesul cu detectoare de metale si utilizarea lor in situri arheologice, in zonele de interes arheologic prioritar si in zonele cu patrimoniu arheologic reperat sunt permise numai pe baza autorizarii prealabile emise de Ministerul Culturii si Cultelor.

in conditiile in care in ultimii ani investitiile determina un ritm rapid de realizare a constructiilor, zonele cu potentiale depuneri arheologice trebuie protejate. In cazul lucrarilor de construire, modificare, extindere sau reparare privind cai de comunicatie, dotari tehnico-edilitare, inclusiv subterane si subacvatice, excavari, exploatari de cariere, investitorii persoane fizice sau juridice de drept privat sau ordonatorii de credite ai institutiilor publice finantatoare, dupa caz, au obligatia sa finanteze:

a) stabilirea, prin studiul de fezabilitate a investitiei si prin proiectul tehnic, a masurilor pentru cercetarea si protejarea patrimoniului arheologic sau, dupa caz, descarcarea de sarcina arheologica a zonei afectate de lucrarisi aplicarea acestor masuri;

b) activitatea de supraveghere arheologica, pe intreaga durata a lucrarilor, avand drept scop protectia patrimoniului arheologic si a descoperirilor arheologice intamplatoare;

c) orice modificari ale proiectului, necesare pentru protejarea descoperirilor arheologice.

Oficiul National de Cadastru, Geodezie si Cartografie, oficiile din subordinea sa si, dupa caz, oficiile de cadastru agricol si organizarea teritoriului agricol au obligatia sa includa zonele de patrimoniu arheologic reperat, pe baza listei cuprinzand zonele de patrimoniu arheologic reperat, in planurile cadastrale si in hartile topografice; lista acestor zone se preia de la Directiile pentru cultura, culte si patrimoniu cultural judetene, respectiv a municipiului Bucuresti. Zonele cu patrimoniu arheologic reperat se includ in cadastrul de specialitate al zonelor protejate, naturale si construite.

Orice sapatura arheologica, fie ca este de salvare fie sistematica, se poate desfasura doar in baza unei Autorizatii de sapatura, emisa de Directia Monumente Istorice si Muzee. Daca in cazul sapaturilor de salvare solicitarea pentru eliberarea unei astfel de Autorizatii poate fi avansata in orice moment al anului, in functie de momentul in care actioneaza factorii (naturali sau antropici) fac necesara sapatura de descarcare arheologica, in cazul solicitarii de Autorizatie pentru sapatura arheologica sistematica se procedeaza in mod organizat, prin trimiterea documentelor argumentative, inainte de sustinerea Sesiunii Nationale de Rapoarte Arheologice (in luna mai a fiecarui an) in cadrul careia Comisia Nationala de Arheologie decide asupra viabititatii acesteia.

Comisia Nationala de Arheologie (care cuprinde 31 de membri , reprezinta un organism stiintific de specialitate, fara personalitate juridica, cu rol consultativ in domeniul patrimoniului arheologic, care functioneaza pe langa Ministerul Culturii si Cultelor, sub autoritatea stiintifica a Academiei Romane.

Incalcarea prevederilor mai sus mentionate poate duce la sanctiuni cu diferite grade.

Constituie contraventii, daca, potrivit legii penale, nu constituie infractiuni, urmatoarele fapte, care se sanctioneaza astfel:

a)      desfasurarea, fara autorizatia de cercetari arheologice, precum si orice alte activitati umane intreprinse asupra patrimoniului arheologic, care afecteaza integritatea sau pun in pericol conservarea acestuia cu amenda de la 5.000.000 la 50.000.000 lei;

b)      neanuntarea descoperirilor arheologice in termenul prevazut de catre titularul autorizatiei de cercetare cu amenda de la 3.000.000 la 10.000.000 lei, sau de catre alte persoane pentru descoperiri arheologice intamplatoare, cu aceeasi amenda si confiscarea bunurilor descoperite;

c)      nerespectarea avizului Ministerului Culturii si Cultelor sau emiterea autorizatiei de construire in absenta acestuia pentru lucrarile de construire sau desfiintare din zonele cu patrimoniu arheologic reperat cu amenda de la 50.000.000 la 100.000.000 lei

d)    desfasurarea de activitati de cercetare arheologica de catre persoane neatestate, precum si folosirea detectoarelor de metale in alte conditii decat cele prevazute cu amenda de la 25.000.000 la 50.000.000 lei si cu confiscarea bunurilor descoperite si a detectorului;

Bunurile arheologice, epigrafice, numismatice, paleontologice sau geolitice, descoperite in cadrul unor cercetari sistematice cu scop arheologic sau geologic, precum si cele descoperite intamplator prin lucrari de orice natura, efectuate in locuri care fac obiectul exclusiv al proprietatii publice, conform art. 135 alin. (4) din Constitutia Romaniei, intra in proprietate publica, potrivit dispozitiilor legale.

Din momentul descoperirii bunurile sunt supuse procedurii de clasare, in conditiile prezentei legi, si intra in administrarea institutiei care finanteaza sau coordoneaza cercetarile; in cazul in care Comisia Nationala a Muzeelor si Colectiilor constata ca in institutia respectiva nu sunt indeplinite conditiile corespunzatoare de conservare si securitate, aceasta va propune directiei judetene pentru cultura si patrimoniul cultural national in a carei raza de activitate au fost descoperite bunurile arheologice in cauza alte institutii publice specializate din aceeasi raza, care indeplinesc conditiile corespunzatoare. Directia judeteana pentru cultura si patrimoniul cultural national va decide asupra institutiei careia i se vor transmite in administrare bunurile arheologice respective. Cercetarile arheologice sistematice, cele de prospectare preventiva si de salvare, efectuate de persoane juridice, sunt autorizate, coordonate si controlate de Comisia Nationala de Arheologie si de Ministerul Culturii.