CARTA INTERNATIONALA REFERITOARE LA CONSERVAREA SI RESTAURAREA MONUMENTELOR DE LA VENETIA DIN 1964 - TRADUCERE (REZUMAT)

CARTA INTERNATIONALA REFERITOARE LA CONSERVAREA SI RESTAURAREA MONUMENTELOR DE LA VENETIA DIN 1964 - TRADUCERE (REZUMAT)

Vestigiile trecutului sunt martore ale traditiei seculare a culturii noastre. Umanitatea considera astazi monumentele ca fiind parte a unei mosteniri comune a umanitatii ce trebuie pastrata pentru generatiile viitoare in toata bogatia si autenticitatea lor.

De aceea trebuie sa existe colaborare si consens in acest domeniu, pentru ca apoi fiecare stat sa protejeze patrimoniul cu ajutorul legislatiei proprii.

Documentul de fata isi propune sa duca mai departe concluziile Cartei de la Atena din anul 1931 care a contribuit sunbstantial la reglementarea problemelor legate de protectia patrimoniului in lume.

DEFINITII

Art. 1 - Notiuna de monument istoric reprezinta obiecte arhitecturale izolate si zone urbane sau rurale care sunt martorele unei civilizatii aparte, a unei evolutii specifice sau a unui eveniment istoric. Ea se refera nu numai la marile creatii dar si la operele mici sau care au dobandit in timp o insemnatate culturala.

Art. 2- Conservarea si restaurarea monumentelor constituie o disciplina care face apel la toate stiintele si toate tehnicile, care pot contribui la studiul si la salvarea patrimoniului construit.

Art. 3- Conservarea si restaurarea monumentelor doreste salvarea operelor de arta si a obiectelor de patrimoniu marturii ale istoriei.

CONSERVARE

Art. 4 - Conservarea monumentelor impune inretinerea lor permanenta.

Art. 5- Conservarea monumentelor este totdeauna facilitata de folosirea lor pentru un scop util societatii. O astfel de utilizare este deci de dorit, dar fara a distruge functiune sau decoratia obiectului (obiectelor).

Art. 6 - Conservarea monumentului implica si cadrul sau la o anumita scara. Daca cadrul traditional exista, acesta trebuie conservat si nu se admit constructii parazitare sau distrugeri ce pot afecta volumele, culorile sau materialele.

Art. 7- Monumentul este inseparabil de istoria a carui martor este si de mediul sau. De aceea monumentele nu pot fi mutate partial sau total, doar daca salvarea lor impune acest lucru.

Art. 8 - Elementele de sculptura, pictura sau decoratie care fac parte integranta a monumentului, nu pot fi separate de acesta doar daca aceasta masura este singura care le poate asigura conservarea.

RESTAURARE

Art. 9- Restaurarea este o operatie permisa doar in situatii exceptionale. Ea are ca scop conservarea si punerea in valoare a valorilor estetice si istorice ale monumentului si se bazeaza pe respectul substantei istorice si pe documente autentice. Ea trebuie sa se opreasca acolo unde incep ipotezele, iar partile noi adaugate trebuie sa fie clar marcate ca completari ale timpurilor noastre. Restaurarea trebuie sa fie totdeauna insotita de studii arheologice si istorice efectuate asupra monumentului.

Art. 10- Cand tehnicile traditionale se dovedesc a fi inadecvate, consolidarea unui monument se poate asigura facand apel la toate tehnicile moderne de conservare si constructie, a caror eficacitate a fost demonstrata de date stiintifice si au fost incercate experimental.

Art. 11- Aportul fiecarei epoci de constructie a monumentului trebuie respectat, unitatea stilului nefiind un scop in sine pe parcursul restaurarii. Cand un monument are mai multe etape suprapuse eliminarea unei etape nu se accepta decat in situatii exceptionale, si cu conditia ca partile eliminate sa fie de mica insemnatate. Compozitia pusa astfel in valoare trebuie sa fie de mare insemnatate istorica, arheologica sau estetica. Aceasta decizie legata de valoare fiecarei parti a edificiului nu poate fi lasata doar pe seama autorului proiectului.

Art. 12- Elementele destinate a inlocui partile lipsa trebuie sa se integreze intr-un mod armonios ansamblului, dar este necesar ca ele sa se distinga fata de partile originare, astfel ca restaurarea sa nu falsifice obiectul de arta sau cu valoare istorica.

Art. 13- Adaugirile nu pot fi acceptate doar daca ele respecta toate partile importante ale constructiei, cadrul sau traditional, echilibrul compozitiei sale, si relatiile sale cu mediul inconjurator.

SITURI CU MONUMENTE

Art. 14 - Siturile cu monumente trebuie sa faca obiectul unei atentii speciale, pentru a salva integritatea lor, pentru a le proteja si pentru a le pune in valoare. Lucrarile de conservare si restauare ce se vor efectua aici trebuie sa respecte principiile mai sus enuntate.

SAPATURI

Art. 15- Sapaturile trebuie sa se execute conform normativelor stiintifice si "recomandarilor ce definesc principiile internationale ce se aplica in cazul sapaturilor arheologice", adoptate de UNESCO in 1956.

Se vor avea in vedere amenajarile necesare pentru ruine, pentru conservarea si protejarea elementelor arhitecturale si a obiectelor gasite. Se vor lua toate masurile pentru documentarea si interpretarea stiintifica a monumentelor fara denaturari ale semnificatiei.

Toate lucrarile de reconstructie se exclud, doar anastyloza este acceptabila, adica recompunerea partilor gasite dar dezasamblate. Elementele cu care se face recompunerea trebuie sa fie vizibile, si cat mai reduse ca dimensiune, numai cat este necesar pentru reasamblarea monumentului si pentru continuitatea partilor sale.

Art. 16- Lucrarile de conservare, restaurare si sapaturile arheologice, vor fi intotdeauna urmate de intocmirea unei documentatii precise, sub forma unor rapoarte analitice si critice, ilustrate cu desene si fotografii. Toate etapele muncii de degajare, consolidare, recompunere si integrare, la fel si elementele tehnice si formale identificate in cursul lucrarilor vor fi consemnate. Aceste documente se vor depune la arhivele unor institutii publice, si vor fi puse la dispozitia cercetatorilor. Publicarea este recomandata.