Reorganizarea limes-ului dunarean in epoca Dominatului

Reorganizarea limes-ului dunarean in epoca Dominatului

Vorbind despre parasirea Daciei, istoricul Eutropius arata ca imparatul Aurelian a asezat populatia evacuata in Moesia si a creat o noua provincie: in media Moesia collocavit appellavitque eam Daciam quae nunc duas Moesias dividit . Legiunile retrase din Dacia Traiana au fost fixate pe Dunare, in noua provincie: legio V Macedonica la Oescus, iar legio XIII Gemina la Ratiaria.

In perioada primei tetrarhii, a avul loc o ampla reorganizare administrativa a Imperiului. Acesta a fost impartit in 12 dioeceses (vezi Laterculus Veronensis): Oriens, Pontus, Asiana, Thracia, Moesiae, Pannoniae, Italia, Africa, Hispania, Vienensis, Galliae, Brittaniae; la randul lor, acestea erau impartite in provincii, al caror numar se ridica la aproape 100. Se considera ca aceasta reforma era incheiata in linii generale in ultimii ani ai secolului al III-lea p.Chr. Conform acestei impartiri, Moesia Superioara si Dacia aureliana apartineau dioecesei Moesia (din 327 se va numi Dacia), iar Moesia Inferioara (Secunda) si Scythia dioecesei Thracia.

In infaptuirea acestei reorganizari, imparatul Diocletianus a fost calauzit de gandul de a slabi autoritatea guvernatorilor provinciali, pentru a impiedica orice incercare de uzurpare. Atributiile guvernatorului civil (praeses) au fost separate de cele ale comandantului militar (dux), care comanda trupele uneia sau mai multor provincii. Numarul legiunilor a fost aproape dublat, dar cu diminuarea efectivelor (o legiune numara acum 3000 de oameni, impartiti in 10 cohorte de cate 300 de soldati). Armata Imperiului (circa 500 000 de oameni) cuprindea doua categorii de trupe: milites ripenses (sau limitanei), cu garnizoanele pe limes; comitatentes, unitatile mobile (armata demanevra), la dispozitia imparatului.

Reforma a fost dezvoltata de imparatul Constantin cel Mare. Imperiul a fost impartit in patru prefecturi (Gallia, Italia, Illyricum, Oriens), fiecare avand in frunte un praefectus praetorio; prefecturile erau impartite in dioeceses, conduse de vicarii ("loctiitori" ai prefectilor pretoriului), iar acestea la randu-le in provincii conduse de praesides. Astfel, Moesia Superior a fost impartita in Moesia Prima, Dardania si Praevalitana, iar Dacia (aureliana) in Dacia Ripensis si Dacia Mediterranea. Reforma a fost desavarsita treptat; frontierele prefecturilor, asa cum le mentioneaza Zosimos (II, 32-33), dateaza de la sfarsitul secolului al IV-lea - inceputul secolului al V-lea. Conform acestei reorganizari, Moesia Prima si cele doua Dacii faceau parte din prefectura Illyricului, iar Moesia Secunda si Scythia din prefectura Orientului.

Moesia Prima supraveghea portiunea de limes de la vest de Singidunum, pana in zona Portilor de Fier (la raul Pore ka). In aceasta provincie continua sa stationeze cele doua legiuni: IIII Flavia la Singidunum si VII Claudia la Viminacium; stampilele tegulare RIPA SING(iduni) si RIP(a) VIM(inacii) desemneaza portiunea de frontiera aflata sub controlul fiecarei legiuni. Notitia Dignitatum (Orientis, XLI) mentioneaza de asemenea un numar de trupe auxiliare, cavalerie (opt cunei equitum), precum si flota: praefectus classis Histricae (la Viminacium) si praefectus classis Stradensis et Germensis (la Margum).

O stampila tegulara de la Grada : s(ub) c(ura) Hermogeni p(rae)p(ositi) rip(ae) leg(ionis) VII Cl(audiae) par(tis) citerior(is), lasa sa se inteleaga ca autoritatea romana se intindea si dincolo de Dunare (deci pe malul de nord), care se va fi numit pars ulterior (neatestata totusi ca atare). Intr-adevar, pe malul stang al Dunarii, in Banat, romanii si-au asigurat cateva puncte fortificate: la Banatska Palanka, Pojejena, Gornea, Svinita; din aceste locuri se cunosc stampile tegulare ale legiunii VII Claudia. Deosebit de interesante sunt cercetarile efectuate in fortificatia de tip quadriburgium (41,50 x 41,50 m) de la Gornea, construita in epoca primei tetrarhii; ultimele monede descoperite (de la Arcadius), precum si urmele de incendiu arata ca aceasta fortificatie si-a incetat existenta in jurul anului 400.

Limita de vest a provinciei Dacia Ripensis era la vest de Dierna (raul Poreka), iar la est se intindea pana la varsarea raului Vit (Utus) in Dunare. Resedinta guvernatorului era la Ratiaria.

Armata acestei provincii era formata in primul rand din cele doua legiuni, V Macedonica (la Oescus) si XIII Gemina (la Ratiaria). Notitia Dignitatum (Or., XLII) mai mentioneaza o serie de trupe auxiliare si cunei, precum si doua escadre navale (un praefectus classis Histricae la Egeta, precum si un praefectus classis Ratiarensis).

O atentie deosebita s-a acordat zonei Portilor de Fier; s-au refacut vechile fortificatii si s-au construit altele noi. De mentionat construirea edificiului central (turn: 18,5 x 19 m) de la Donje Butorke (langa Cladovo) in epoca primei tetrarhii (constructa este atribuita tetrarhilor, care pro futurum in aeternum reipublicae praesidium constituerunt; altele de acelasi tip s-au cercetat in zona Portilor de Fier II), precum si o serie de fortificatii de tip quadriburgium (avand la colturi turnuri patrulatere iesite usor in afara).

De asemenea, s-au ridicat o serie de fortificatii pe malul de nord al Dunarii: la Dierna (quadriburgium), Ostrovul Banului, Drobeta (unde s-a refacut vechiul castru, dupa un plan nou), Hinova (quadriburgium; 45,85 x 39,80 m) (in zidul constructiei a aparut o moneda de la imparatul Maximianus, din 304-305). Urmeaza o serie de alte fortificatii, in sudul Olteniei, nu indeajuns de bine cunoscute, dar care dateaza probabil tot din epoca tarzie: la Izvorul Frumos (peste Dunare de Egeta), Izvoarele (in amonte de Aquae), Desa (avand peste Dunare Ratiaria), Bistret (peste Dunare de Cebrum). Cea mai importanta este insa cetatea de la Sucidava (Celei, azi cartier al orasului Corabia) (latura de sud a cetatii este distrusa; cea de est masoara 159,60 m, cea de vest 149,60 m), construita de imparatul Constantin cel Mare, care a legat cele doua maluri ale Dunarii printr-un pod. In aceste fortificatii, Notitia Dignitatum mentioneaza prezenta unor formatiuni militare romane: astfel, la Dierna (Zernis) isi avea sediul un prefect al legiunii XIII Gemina, iar la Sucidava un prefect al legiunii V Macedonica; la Drobeta sunt mentionati un cuneus equitum Dalmatarum Divitensium si un auxilium primorum Daciscorum.

Dupa reorganizarea infaptuita de Diocletian, teritoriul Moesiei Inferioare s-a scindat in doua provincii: Moesia Secunda si Scythia; limita dintre ele pornea de la Dunare, la est de Altinum (Oltina), mergand aproximativ Nord-Sud pe la vest de Zaldapa si Scopis, apoi cotea spre est atingand tarmul marii la est de Geranea (Ekrene).

Pe teritoriul provinciei Moesia Secunda continua sa stationeze doua legiuni riparienses: I Italica si XI Claudia. Portiunea de ripa supraveghiata de fiecare legiune era impartita in doua pedaturae - una superior, alta inferior (denumite in functie de cursul Dunarii) si grupand fiecare cate cinci cohorte. Astfel, Notitia Dignitatum (Or., XL) ne informeaza ca la Novae isi avea sediul praefectus ripae legionis primae Italicae cohortium quinque pedaturae superioris; acesta era si comandantul legiunii. De asemenea, la Sexaginta Prista isi avea sediul un praefectus ripae legionis primae Italicae cohortium quinque pedaturae inferioris. Intr-un mod asemanator era organizata legiunea XI Claudia: un praefectus ripae legionis undecimae Claudiae cohortium quinque pedaturae superioris isi avea sediul la Transmarisca, alt praefecus ripae undecimae Claudiae cohortium quinque pedaturae inferioris la Durostorum (in Notitia Dignitatum apare, dintr-o eroare de copiere, tot la Transmarisca). In afara de acestea, Notitia consemneaza o serie de formatiuni auxiliare, precum si efective navale: la Altinum - milites nauclarii Altinenses, iar la Durostorum este mentionat un praefectus navium amnicarum et militum ibidem deputatorum (prefect al navelor fluviale si al soldatilor detasati acolo).

Opera de refortificare a limes-ului acestei provincii este consemnata epigrafic. O inscriptie din anul 297 ne informeaza ca post debellatas hostium gentis (!) confirmata orbi suo tranquilitate, in aeternum Transmariscae praesidium constituerunt; o alta inscriptie (fragmentara, dar cu text asemanator) s-a descoperit la Durostorum.

Pe malul stang al Dunarii, imparatul Constantin cel Mare a ridicat o alta cetate: Dafne. Ea este mentionata de Ammianus Marcellinus (XXVII 5,2: cu ocazia luptelor cu gotii, imparatul Valens si-a asezat tabara prope Dafnen, apoi a trecut fluviul pe un pod de vase), iar mai tarziu de Procopius din Caesarea (De aedif. IV 7,8: "Dupa ea este cetatea Transmarisca. In fata ei, pe celalalt tarm, imparatul roman Constantin construise odinioara, cu multa grija, fortareata numita Daphne, socotind ca nu va fi inutil sa fie strajuit acolo fluviul de ambele parti. Cu trecerea timpului, barbarii au distrus totul, iar imparatul Iustinian a zidit-o la loc, incepand din temelii"). Ea se afla deci pe malul stang al Dunarii, in fata cetatii Transmarisca; imparatul Constantin a ridicat-o probabil pe locul victoriei contra barbarilor (fapt sugerat si de medaliile cu legenda CONSTANTINIANA DAFNE), numita Daphne dupa exemplul lui Traian (care intemeiase Nicopolis-ad-Istrum). In legatura cu aceasta cetate au fost puse si doua trupe, Constantiniani Daphnenses si Balistarii Daphnenses, care se aflau sub disposaitione viri illustris magistri militum per Thracias, intre legiones comitatenses (Not. Dign., Or. VIII 45-46).

Despre legiunile provinciei Scythia[2], acelasi izvor contine urmatoarele indicatii (Not. Dign., Or. XXXIX): 23 Item legiones riparienses: 20 Praefectus legionis secundae Herculi<an>ae, Trosmis: 30 praefectus ripae legionis secundae Herculiae cohortium quinque pedaturae inferioris, Axiupoli; 31 Praefectus ripae legionis secundae Herculiae cohortium quinque pedaturae inferioris, Iprosmis; 32 Praefectus legionis primae Ioviae, Novioduno; 33 Praefectus ripae legionis primae Ioviae cohortium quinque pedaturae superioris, Novioduno; 34 Praefectus ripae legionis primae Ioviae cohortium quinque pedaturae inferioris, Acciso.

Cum se vede, Notitia contine cateva erori (probabil de transcriere), in privinta legiunii II Herculia, rectificate de editorii acestui izvor (Bcking, Seeck); astfel, la Axiopolis, aflat pe Dunare mai in amonte, era sediul pedaturii superioare, iar la Troesmis, mai in aval, sediul pedaturii inferioarre. Remarca se verifica aici in cazul legiunii I Iovia: sediul pedaturii superioare era la Noviodunum, pe cand cel al pedaturii inferioare era mai in aval, la Aegyssus (rectificare pentru Accisso, r. 34).

In Itinerarium Antonini, sediile celor doua legiuni dobrogene sunt mentionate in ordine inversa: la Troesmis - legiunea I Iovia Scythica, iar la Noviodunum - legiunea II Herculia. Pe baza stampilelor tegulare ale legiunii I Iovia Scythica (descoperite mai intai la Dinogetia, ulterior si la Noviodunum si Niculitel), Gh. Stefan a aratat ca in Itinerarium Antonini s-a strecurat o eroare (daca nu cumva a intervenit ulterior o schimbare a sediilor celor doua legiuni); totodata a mai aratat ca Scyt(h)ica este un indicativ topic al legiunii (asa cum apare pe stampilele descoperite la Dinogetia). Acest indicativ a fost folosit numai in primii ani ai existentei legiunii, fiind determinat de faptul ca aceasta trupa avea de aparat frontiera dunareana in zona "Scitiei Mici" - dar inainte de organizarea (desprinderea din Moesia Inferioara) provinciei Scyhia: asa s-ar explica faptul ca legiunea XI Claudia poarta epitetul Pontica, dupa cum legiunea I Italica este Moesica. Este posibil ca la acea data legiunea II Herculia sa nu fi fost inca adusa in Dobrogea, apararea sectorului pontic revenind legiunii XI Claudia.

De asemenea, Notitia Dignitatum mentioneaza o serie de auxilii, precum si efective navale: milites nauclarii la Flaviana; un praefectus ripae legionis primae Ioviae cohortis (?)et II Herculiae musculorum Scythicorum et classis in Plateypegiis - un comandant peste o cohorta a legiunii I Iovia, al unor nave usoare (musculi) ale legiunii II Herculia si al flotilei de ambarcatiuni cu fundul plat (platupgia; pentru navigatia in Delta); de retinut, de asemenea, stampilele tegulare PCRS (descoperite la Noviodunum), intregite p(raefectus) c(lassis) ripae S(cythicae).

Deosebit de aceste date, inscriptiile ne informeaza despre opera de fortificare intreprinsa pe teritoriul Dobrogei. Astfel, o inscriptie de la Murighiol (Independenta, jud. Tulcea) mentioneaza constructia unei fortificatii in epoca primei tetrarhii. De asemenea, de la Histria se cunoaste o inscriptie fragmentara din timpul lui Diocletianus. In anul 315-317, se construieste zidul cetatii Tropaeum Traiani, din porunca imparatilor Constantin (cel Mare) si Licinius: quorum virtute et providentia edomitis ubique barbarorum gentium populis ad confirmandam limitis tutelam etiam Tropaeensium civitas auspicata a fundamentis feliciter opera constructa est ("prin a caror virtute si intelepciune, fiind supuse pretutindeni popoarele semintiilor barbare, in scopul intaririi apararii granitei, a fost construita si cetatea Tropeensilor cu succes din temelii"). La Tomis sunt construite porta[s civita]ti(s) praesida[lis], prin grija lui C. Aurelius Firmianus, vir perfectissimus, dux limitis provinciae Scythiae.

Opera de fortificare continua sub urmasii lui Constantin cel Mare. O inscriptie de la Carcaliu (la nord de Troesmis) din anii 337-340 arata ca imparatii "au inchis acest loc asezat la hotar si mereu expus cutezantei neamurilor gotice, prin ridicarea acestei fortificatii, cu scopul de a intari vesnic siguranta provincialilor, si au oprit prin aceasta durabila fortificare atacul raufacatorilor": clauserunt latru[nc]ulorum impetum.