CIVILIZATII PRECOLUMBIENE: AZTECII, INCASII, MAYASII

CIVILIZATII      PRECOLUMBIENE

AZTECII

GENERALITATI, ORIGINI SI CAPITALA

Poporul aztec este cel care a dominat partea centrala si de sud a Mexicului intre secolele 14 si 16, si care a format un imperiu vast, foarte bine organizat si elaborat, distrus insa de invadatorii Spanioli. Numele de Aztec este derivat din denumirea unui tinut mistic din nordul vechiului imperiu, denumit Azatlan; aztecii isi spuneau de asemenea si 'Mexica'. Limba Azteca apartine ramurii Nahuatlan din familia Uto-Aztecan.

Dupa caderea civilizatiei Toltec, infloritoare de-a lungul secolelor al zecelea si al unsprezecelea, valuri de imigranti au populat masiv zona platoului central din Mexic, in jurul lacului Texcoco. Ajunsi aici, aztecii au fost inconjurati de vecini puternici si au fost obligati sa ocupe zona mlastinoasa din partea de vest a lacului. De asemenea, au fost nevoiti sa plateasca tribut. Singura lor bucata de pamint neatinsa de ape era o insula foarte mica, inconjurata de mlastini. Cu toate acestea, aztecii au crezut inca de la inceput ca vor putea sa transforme o mica zona mlastinoasa intr-un vast si puternic imperiu in mai putin de doua secole, si aceasta datorita credintei lor intr-o anumita legenda. Legenda spunea ca ei ar fi urmat sa-si dezvolte o civilizatie infloritoare intr-o zona mlastinoasa in care ar fi vazut un cactus crescind direct dintr-o roca si, linga cactus, un vultur mancind un sarpe. Preotii au spus ca au vazut toate acestea atunci cind au pus prima data piciorul in mlastina. Chiar si astazi, ca o continuare a traditiei, vulturul, cactusul si sarpele apar pe toate bancnotele mexicane. Pe masura ce populatia azteca a crescut la numar, si-a pus la punct organizatii militare si civile superioare. In 1325 au fondat orasul Tenochtitlan (pe acelasi loc in care, in prezent, se afla Mexico-City).

Mlastinosul lac a fost transformat de catre azteci in asa-numitele 'chinampas' (gradini foarte productive formate prin extragerea noroiului de pe fundul lacului pentru a forma insule artificiale). Podurile au fost construite pentru a lega orasul de zonele din imprejur, apeducte si canale au fost de asemenea sapate peste tot prin oras, pentru a transporta alimente si in general bunuri catre populatie. Templele au inceput sa domine peisajul, construite fiind in scopuri religioase, si beneficiind de o arhitectura deosebita, incadrate de piramide si alte structuri gigantice. Ca rezultat al pozitiei sale geografice, cit si al gradului ridicat de organizare, orasul a inflorit. In timp ce spaniolii, condusi de Hernan Cortes, isi incepeau cuceririle in 1519, marea piata din centrul orasului atragea peste 60.000 de oameni in fiecare zi. Multe din bunuri (cit si cele primite drept tribut de la popoarele cucerite) erau exportate din oras, pentru a fi comercializate in alte regiuni ale imperiului si Americii Centrale.

CONFEDERATIA AZTECA, SOCIETATEA SI RELIGIA AZTECA, POPORUL AZTEC ASTAZI

Aztecii au stabilit aliante militare cu celelalte popoare, creind un imperiu ce se intindea din centrul Mexicului pina la granita de astazi cu Guatemala. La inceputul secolului al 15-lea, Tenochtitlan conducea alaturi de orasele-state Texcoco si Tlateloco (astazi Tacuba). Intr-o perioada de 100 de ani, Aztecii s-au definitivat drept un imperiu complet, perfect organizat si foarte dezvoltat. Spre sfirsitul domniei lui Montezuma al II-lea in 1520, 38 de provincii tributare au fost stabilite. Acestea au produs framintari in imperiu, si acestea tocmai la venirea lui Cortes in 1521 pe aceste teritorii. Cu usurinta Cortes a cucerit aceste teritorii, si datorita imparatului Montezuma, care nu i s-a opus, considerindu-l cu naivitate drept o zeitate - Quetzalcoatl si primindu-l triumfal.

Societatea azteca era impartita in trei clase: sclavi, clasa mijlocie (oameni de rind) si nobili. Statutul sclavilor era acelasi cu cel al servitorilor de astazi, de exemplu. Desi copiii provenind din familii sarace ar fi putut fi vinduti ca sclavi, acest lucru nu era practicat intotdeauna, si, cind era pus in practica, era valabil doar pentru o perioada de timp bine precizata. Sclavii isi puteau cumpara libertatea si, lucru interesant, celor care ar fi scapat de la proprietarii lor si ar fi ajuns la palatul regal fara sa fi fost prinsi le era asigurata libertatea. Oamenilor de rind le erau date bucati de pamint si erau numiti proprietari pe viata ai acestora, intrucit aici isi construiau casele. Un grup restrins era format de asa-numitii 'tlalmaitl', carora nu le era permisa detinerea de proprietati. Nobilimea cuprindea nobilii din nastere, preotii, si aceia care, prin faptele lor (in special luptatorii), si-ar fi meritat rangul. In religia azteca, numerosi zei conduceau viata de zi cu zi. Printre acestia erau: Uitzilopochtli (zeul Soarelui), Coyolxauhqui (zeita Lunii, care, in mitologia Azteca, a fost ucisa de fratele ei, zeul Soarelui), Tialoc (zeul Ploii), si Quetzalcoatl (inventatorul scrisului si al calendarului, asociat de asemenea cu planeta Venus si cu invierea mortilor. Sacrificiile animale si umane faceau parte integranta din religia azteca. Pentru luptatori, cea mai mare onoare era aceea de a fi ucisi in lupta, sau sa fie voluntar sacrificati intr-un ritual de proportii. Prizonierii, de exemplu, erau adesea sacrificati, insa in rituale mult mai putin importante. In astfel de ritualuri, victimele trebuiau sa urce treptele unei piramide, unde preotii ii intindeau de-a curmezisul unei pietre convexe, si le scoteau inima cu un cutit ascutit. La inceput, Aztecii au folosit scrisul pictografic, pe piei de animale. O parte din aceste scrieri, numite si 'codice', inca exista. De asemenea, au utilizat un sistem calendaristic dezvoltat de mayasii de mai inainte. Sistemul era constituit din 365 de zile, impartite in 18 luni a cite 20 de zile, la care erau adaugate inca 5 zile 'sfinte', desi considerate de foarte mare ghinion. Un alt calendar, avind 260 de zile (20 de luni a cite 13 zile), era folosit exclusiv in divinatie.

In epoca moderna, aztecii locuiesc in vecinatatea orasului Mexico City, iar numarul lor este de peste 1 milion. Sunt cele mai numeroase grupari bastinase din Mexic. Si-au pastrat limba Aztec-Nahua, iar religia lor este un amestec intre vechea religie azteca si cea romano-catolica.

INCASII

GENERALITATI SI ISTORIE

Incasii, la inceput, erau un mic trib din sudul Peru-ului. Incepind cu anul 1100, au inceput sa plece catre valea Cuzco, unde, in urmatorii 300 de ani, au dominat cu autoritate, cerind tribut popoarelor vecine. Totusi, pina la mijlocul secolului 15, incasii nu au intreprins expeditii militare sau de expansiune. Au avansat pina la 32 de km sud de capitala Cuzco, in timpul celui de-al saselea conducator, Roca Inca. Adevarata expansiune a inceput sub conducerea lui Viracocha Inca, al optulea conducator. In 1437, a extins granitele imperiului cu 40 de km in afara zonei Cuzco. Imperiul a ajuns la dimensiunea maxima in timpul lui Huayna Copac (1493-1525). Moartea acestuia, in 1525, inainte de a numi un succesor, a dus la divizarea imperiului. Doi dintre fiii sai, gemenii Huascar si Atahualpa, care doreau tronul, au dus o lupta crincena care a slabit foarte mult imperiul. Pina la urma, victoria a fost de partea lui Atahualpa. In apogeul puterii, incasii au dezvoltat un sistem politic si administrativ de neegalat in emisfera vestica. Societatea era formata din: familia regala, aristocrati, mica nobilime, muncitori, negustori si sclavi. Administrativ, intregul imperiu era impartit in patru mari regiuni. Acestea erau divizate in provincii.

CULTURA

Guvernul a supravegheat si a invatat oamenii, prin experti, tehnici de cultivare, irigare sau terasare. Un procent din fiecare recolta a fiecarui om trecea in depozitele statului, pentru a fi distribuita la nevoie. Cele mai importante recolte erau cele de porumb si de cartofi. Lamele au fost primele animale domesticite. Au urmat ciinii, ratele si porcii de Guineea. De asemenea, incasii produceau ceramica, textile, ornamente din metal, unelte sau arme. Din lipsa cailor, a vehiculelor pe roti sau a scrisului, autoritatile din Cuzco incercau cu mare greutate sa tina legatura cu fiecare zona a imperiului si sa supra- vegheze fiecare proces de dezvoltare a acestuia. O retea complexa de drumuri din piatra conecta toate marile orase ale imperiului. Numarul soldatilor, al oamenilor, al proviziilor sau al armelor, toate erau monitorizate si erau pastrate de catre stat. Ca un mijloc rapid de transport era barca de lemn, cu care incasii navigau de-a lungul riurilor ce traversau imperiul. Cele mai impresionante realizari ale incasilor au fost in arhi- tectura: temple, palate si fortarete de o arhitectura exceptionala, realzate cu un minim de ingineri si de utilaje. Religia era foarte dezvoltata. Zeul suprem era Viracocha, creatorul si conducatorul lumii vii. Alte zeitati: zeul soarelui, zeul lunii, al stelelor, vremii, pamintului sau marii. Ceremoniile si ritualurile erau numeroase si foarte elaborate, si erau concentrate pe probleme de agricultura si sanatate. Animalele vii, uneori si oamenii, erau sacrificate in aceste ritualuri.

MAYASII

GENERALITATI SI AGRICULTURA

Mayasii au facut parte din grupa popoarelor bastinase ale Americii si au trait in regiuni din Mexic (statele Veracruz, Yucatan, Campeche, Tabasco si Chiapas), in cea mai parte a Guatemalei si, de asemenea, in regiuni din Belize si Honduras. Viitorii locuitori ai imperiului Maya aveau mai multe denumiri, in functie de zona in care se aflau: cei mai bine cunoscuti oameni, denumiti 'Maya', au locuit in regiunea peninsulei Yucatan, locul de unde mai tirziu si-au extins teritoriul. Intreaga civilizatie poarta denumirea acestor locuitori. Dintre celelalte grupari semnificative, amintim: 'Huastec' in nordul statului Veracruz, 'Tzental', 'Chiapas', 'Chol'- in Mexic, apoi in Guatemala: 'Quiche', 'Cakchiquel', 'Pokonchi' si 'Pokomam', respectiv 'Chorti' in Honduras. Cu exceptia Huastecilor, toate aceste grupari au ocupat teritorii bine stabilite. Toate erau parti integrante din aceeasi civilizatie, care in multe privinte a atins cel mai inalt grad de dezvoltare printre toate popoarele din acele vremuri, din emisfera vestica.

In stadiile ei primare, economia mayasa era reprezentata in principal de agricultura, recolta principala fiind porumbul. Se mai cultivau bumbacul, fasolea, sucul de fructe, maniocul (sau Cassava) si cacaoa. Foarte perfectionate erau tehnicile de rasucire, vopsire si tesere a bumbacului. Mayasii au domesticit cainele si curcanul, insa nu au folosit animale de povara sau vehicule trase de roti. In domeniul ceramicii, erau de neegalat printre popoarele Lumii Noi. Boabele de cacao era folosite si ca moneda de schimb. Mayasii foloseau metalele pretioase numai in scopuri ornamentale (a caror coloristica era intr-adevar deosebita): aurul, argintul si jadul fiind cele mai folosite. De asemenea, erau utilizate penele. Cuprul ocupa si el un loc aparte in arta ornamentarii. Cu toate acestea, uneltele de metal ramasesera nedescoperite. Pamintul era detinut in comun de fiecare sat in parte, si, desi fiecare familie a localitatii respective avea

repartizata separat o parcela de pamint pe care sa lucreze, profitul era adunat si impartit in mod egal la toti locuitorii.

ARHITECTURA SI SCRISUL

Cultura mayasa a dezvoltat o arhitectura remarcabila, si ale carei urme au ramas si astazi. Un numar foarte mare de ruine sunt plasate in situri arheologice care au ajutat oamenii de stiinta sa evalueze nivelul foarte ridicat de dezvoltare la care ajunsesera civilizatiile din aceasta zona, in acest domeniu. Urme ale vechilor orase: Palenque, Uxmal, Mayapan, Copan, Tikal, Uaxactun si Chichen Itza se afla si astazi in acele locuri. Aceste situri au fost odata niste largi centre in care se desfasurau ceremoniile religioase. Aveau un plan arhitectonic comun, des intilnit la mayasi, cuprinzind mai multe piramide, grupate in jurul unei piete deschise, si intre erau construite atit temple cit si alte cladiri. Piramidele erau construite in niveluri succesive, din blocuri de piatra taiate, de dimensiuni considerabile, si prezentau scari pe una sau mai multe parti, pe unde se putea ajunge in interiorul piramidei, locul desfasurarii unor impresionante ceremonii religioase. Ca structura secundara, se foloseau pamint si blocuri de piatra pe care se intindea mortar. Peretii de piatra erau adesea lasati fara mortar. Lemnul era folosit doar in sculptura.

Arcadele nu erau cunoscute. Interioarele piramidelor, cit si al cladirilor in general, erau destul de inguste, la fel ca si ferestrele, destul de rare. Interioarele si exteriorul cladirii erau zugravite in culori stralucitoare. Exterioarele erau decorate cu sculpturi pictate si mozaicuri din piatra.

Poporul mayas a dezvoltat o metoda de scris constind in notatii hieroglifice, prin care au inregistrat date importante despre istoria, mitologia si ritualurile lor, toate incrustate in piatra, pictate sau ornamentate pe diferite alte obiecte de uz comun, cit si elemente de decoratiune sau constructie. Din fibrele unei plante speciale, au imitat hirtia, grupind foile cu hieroglife in asa-numitele 'codexuri'. Patru dintre acestea mai exista si astazi: Dresdensis - acum in Dresda, Perez - acum in Paris, respectiv Tro si Cortesianus - ambele in Madrid. Codex Tro si Codex Cortesianus sunt partile componente ale unui singur document original, astfel ca sunt cunoscute sub numele de Codex Tro-Cortesianus. Aceste carti erau folosite in divinatie mai ales, furnizind date despre evolutia agriculturii, a vremii, a bolilor, a vinatorii, cit si despre astronomie.

CALENDARUL, RELIGIA, LIMBA SI ISTORIE

Sistemul calendaristic mayas era unul extrem de elaborat. Anul incepea atunci cind soarele trecea pe la zenit, pe 16 iulie, fiind constituit din 365 de zile; 364 de zile erau grupate in 28 de saptamini a cite 13 zile fiecare, anul nou incepind cu ziua a 365-a. In plus, 360 de zile ale anului erau impartite in 18 luni a cite 20 de zile fiecare. Lunile si saptaminile treceau independent unele fata de celelalte, totusi, la fiecare 260 de zile (multiplu de 13 si de 20), saptamina si luna incepeau in aceeasi zi. Calendarul mayas, desi foarte complex, a fost si cel mai cunoscut de catre oameni, aceasta pina la introducerea calendarului gregorian, in secolul al 16-lea. Religia mayasa era centrata pe veneratia unui mare numar de zei. Chac era zeul ploii, invocat in special in ritualurile populare. Printre zeitatile supreme se aflau Kukulcan, un fel de Creator - in mitologia Azteca era numit Quetzalcoatl -, cit si Itzamna, zeul cerului.

Limba mayasilor este vorbita astazi de aproape 350.000 de oameni din Yucatan, Guatemala si Belize. In radacina comuna mai intra si limbile Huastec, cit si altele apropiate de acestea, insa care nu se mai vorbesc decit de foarte putini.

Originile civilizatiei mayase sunt inca puse sub semnul intrebarii. Se pare ca formarea lor a inceput cu mult inainte de era crestina, in 1500 i.Hr. Apoi, mult mai tirziu, intre anii 300 si 900 d.Hr., teritoriile mayase unanim cunoscute au fost ocupate mai mult sau mai putin uniform de o civilizatie - mayasii de mai tirziu. Au fost construite marile centre ceremoniale Palenque, Tikal si Copan. Cu toate acestea, in jurul anului 900, centrele mayase au fost abandonate din motive necunoscute. O parte dintre mayasi au migrat in peninsula Yucatan, unde, intre anul 900 si inceputul secolului al 16-lea (sosirea spaniolilor), si-au continuat existenta. Migratia tolteca (sau invazia, nu se stie sigur) venind din valea Mexicului a influentat puternic stilul arhitectonic. Au fost ridicate orase - proeminente centre, ca Chichen Itza si Mayapan. In urma unor perioade de razboi civil si chiar si revolutie, aceste centre au fost si ele parasite. Spaniolii au cucerit cu usurinta aceste teritorii, desi nu in totalitate, astfel ca in secolul 20 chiar, populatia mayasa este inca majoritara in zonele locuite.