Civilizatia sumeriana - Inceputul descoperirilor babiloniene

Civilizatia sumeriana

Cunoasterea Babilonului nu poate fi facuta fara a cunoaste existenta celor care au trait inainte de ei in aceasta arie geografica - sumerienii, deoarece babilonienii au preluat in mare parte cultura si civilizatia sumeriana.

1.1. Inceputul descoperirilor babiloniene

Dupa cum ne sugereaza si titlul, scoaterea Babilonului "din nisipuri" nu poate avea drept punct de plecare decat activitatea arheologilor in acest tinut. Nu constituie obiectul lucrarii prezentarea tuturor celor care au muncit pentru a descoperi maretia Babilonului, dar nu putem sa nu aratam inceputul a ceea ce astazi numim asiriologie.

Paul-Emille Botta era consul la Mossul si in acelasi timp cercetator al monumentelor babiloniene. Botta a cercetat mult timp, manifestandu-si deceptia in urma negasirii unor marturii clare. Insa, datorita unui taran de prin preajma, el a aflat monumente antice, basoreliefuri. Descoperirea era de mare importanta: era la inceputul primaverii anului 1843.[1] Botta descoperise palatul lui Sargon II (721-705): era primul contact cu un personaj al carui nume aparea in Vechiul Testament. In octombrie 1844 Botta trimite la Paris blocuri imense de piatra. La 1 Mai 1847 se inaugureaza la Paris muzeul asirian.

Asiriologia lua nastere cu adevarat ca o stiinta.

A urmat englezul Layard care a descoperit biblioteca lui Asurbanipal (668-626 i. Cr.). Regele adunase o colectie unica, nici un text literar, stiintific, sau religios nu lipsea. Din acel moment, goana dupa descoperirea vechilor surse ale civilizatiei a capatat un ritm accelerat.

Nu doar descoperirea unei mari civilizatii, inainte de cea greaca si chiar de cea egipteana a facut ca descoperirea Sumerului sa capete un caracter exceptional, ci mai ales faptul ca ruinele acoperite de nisipurile Mesopotamiei furnizau imagini vii ale istorisirilor din Biblie. Povestirile evreilor, considerate mult timp doar legende, roade al imaginatiei nestavilite a orientalilor, capatau brusc caracterul unor reportaje facute la fata locului, al unor autentice redari istorice.

1.2. Mediul geografic mesopotamian

Este bine ca, mai intai, sa situam Sumerul in mediul sau geografic. Aceasta tara este o regiune deschisa, adica nici un obstacol fizic major nu impiedica accesul vecinilor sai. Sumerul nu a fost niciodata retras, izolat, si din aceasta cauza a constituit intotdeauna o prada usoara din punct de vedere strategic. Vecinii erau favorizati, astfel incat cea mai mica slabicine a sumerienilor atragea un atac teribil, chiar pana in inima oraselor lor. Si aceasta pentru ca Mesopotamia era o tara bogata capabila sa provoace lacomia dusmanilor.[5]

Campia Mesopotamiei era rodnica, dar trebuiau dominate elementele naturii: uscaciunea, inundatiile si cursurile apelor.[6] Vantul fierbinte a fost stavilit prin plantarea arborilor de protectie. Ingeniozitatea acestui mod de protectie este frapanta prin actualitatea ei. La sfarsitul secolului XX d. Cr., oamenii n-au descoperit, inca, un dispozitiv mai bun de lupta contra inaintarii desertului.

Prima lectie in agricultura era impusa de imperativele ecologice. Pe acest pamant ars de soare puternic, principala grija era de a distribuii apa pamantului.

"Tara dintre cele doua fluvii" este lipsita de minereuri, de piatra si chiar de lemn, palmierul nefiind un bun material de constructie. Chiar daca nu au avut resurse minerale, ei au stiut sa progreseze. Sumerienii au stiut foarte curand sa remedieze aceste deficiente. Din Africa au importat aur si fildes, din Siria si Liban marmura si lemn de constructii, din Cipru bazalt si cupru, din Anatolia au adus argint, cupru si calcar, iar din est (Persia, Elam, Afganistan si chiar India) au obtinut lemn de constructii si diferite minereuri.

Dupa cum se vede, Sumerul, chiar de la inceput, a trebuit sa se deschida spre lume pentru a putea supravietui.

Aceasta nevoie punea o grava problema in relatiile internationale: la acea vreme, ca si astazi, raporturile dintre natiuni reflecta diferenta de putere. Natiunile slabe, cu putine resurse, erau dominate, si dispareau in scurt timp, in timp ce natiunile puternice isi impuneau legile, obiceiurile, cultura dincolo de frontiere. Cu toate acestea in cazul Sumerului s-a intamplat invers. Sumerul si-a impus cultura, obiceiurile, chiar limba printre popoarele cu care a intrat in contact prin intermediul comertului. Ei nu doar ca au supravietuit istoriei, ci au dominat asupra altora.

Civilizatia care s-a nascut la Sumer prezenta, asadar, doua componente majore: componenta agricola, pentru ca doar de aceste resurse dispuneau (de pamant) si nici acestea nu erau prea favorabile; componenta militara, deoarece tara era mereu amenintata de straini.[8]

1.3. Dezvoltarea istorica

Nu este posibila fixezarea unor limite istorice sigure - inceput si sfarsit - civilizatiei sumeriene sau stabilirea cu exactitate a fiecare eveniment din istoria Sumerului. In ce priveste inceputul, fenomenul se explica datorita faptului ca scrierea n-a aparut decat destul de tarziu in Mesopotamia (la sfarsitul celui de-al patrulea mileniu) si din aceasta cauza toata perioada dinainte n-o putem cuprinde. Lipsa limitei istorice in ce priveste sfarsitul e tocmai rezultatul faptului ca disparitia de pe scena politica a sumerienilor ca natiune, intervenita la inceputul mileniului II, nu a pus capat influentei lor. Din contra, "spiritul sumerian" a mai supravietuit peste un mileniul in Mesopotamia si a influentat evolutia popoarelor mesopotamiene si pe cea a vecinilor lor. Aceste consideratii i-au facut pe unii autori sa adopte acum termenul de "civilizatie mesopotamiana," in locul celui mai restrictiv si mai nesigur de "civilizatie sumeriana."[9]

Din acest motiv si noi vom face cat mai putine referiri exacte - o vom face doar acolo unde consideram ca serveste scopului lucrarii noastre - si vom prezenta doar perioade mari din istoria Mesopotamiei.

Civilizatia sumeriana a aparut in mileniul V i. Cr., cu mult inainte de civilizatia egipteana si chineza. Zona in care a fost implantata este Mesopotamia, (in traducere "tara dintre cele doua fluvii" - Tigrul si Eufratul).[10] Prezenta lor in Mesopotamia este atestata inca din perioada protoistorica, inainte de a intemeia orase, pe cand traiau ca nomazi.

Asa cum am amintit deja, clima a impus ca poporul sa fie preocupat de agricultura. Dintru inceput putem spune ca au fost intreprinse mari lucrari agricole cum ar fi amenajarea Deltei mesopotamiene, instaland un complex de irigatii cu canale, care va fi dus la perfectiune de dinastiile sumeriene. Se cultivau graul, orzul, vita de vie, palmierul, legume, se cresteau oi, capre, bovine.

In Obeid a aparut o arhitectura monumentala, s-au construit temple ca cel de la Eridu, lung de 23 metri si lat de 12 metri. A fost schitat planul viitoarelor mari orase, in locul unde nu erau decat sate intinse.[11] Templul a fost marit si grupul de oameni care se ocupa de el, clasa ecleziastica, a dobandit o tot mai mare autoritate. S-a creat astfel un fel de centalizare a autoritatii.

In cazul orasului Uruk a fost construit un templu si mai impunatoar de 80 metri pe 30 construit din piatra de calcar (material rar si pretios in Mesopotamia). Arhitectii de aici au reusit sa le dea acestor edificii masive finete si armonie. Apare profilul viitoarelor turnuri cu etaje, ziguratele, dominate de terase inalte. Mesopotamianul vrea sa ia cerul cu asalt. Templele din Uruk prefigureaza Turnul Babel, iar terasele, gradinile babiloniene suspendate.

Aparitia oraselor se pare ca se datoreaza contopirii mai multor sate, dar si ideea dupa care religia ar fi jucat un rol fundamental in unificare pare a fi un bun raspuns. Dezvoltarea urbanizarii este caracteristica majora a acestei perioade. Populatia oraselor creste mult si apare un adevarat exod rural. Orasul cu temple grandioase, cu palate magnifice, devine un miraj care-i atrage si-i inghite pe cei de la sate intr-un amestec de rase, etnii, limbii si credinte, amestec necunoscut pana atunci.

Cand au aparut primele orase mesopotamiene, intreaga viata politica, economica, sociala, culturala a tarii se concentra in temple. Templul era centrul comunitatii, exemplu unic in istoria umanitatii.[12]

Acest fenomen tine de natura specifica a locului de cult sumerian. El era "casa zeului," ori credinta atribuia acestui zeu proprietatea exclusiva a tot ce traia si exista in perimetrul pe care-l stapanea: oameni, animale salbatice sau domestice, vegetale, minerale, pamant, apa. Zeul era proprietarul orasului si a tot ce-i apartinea acestuia. Nu este de mirare ca marele preot, reprezentantul zeului pe pamant, era inconjurat cu respect nelimitat.

Arhitectura oraselor reflecta aceasta schema. In centrul suprafetei orasului era o constructie de dimensiuni uriase (inca din mileniul IV), templul, inconjurat de maghernitele in care locuiau oamenii obisnuiti. Mult mai tarziu, o alta cladire de dimensiuni impunatoare, palatul, s-a inaltat alaturi de templu in centrul orasului.

Pe langa templu apar grupurile de meseriasi, mestesugarii. Totul se aranjeaza bine, deoarece preotul-rege al orasului poate sa-i intretina pe tamplari, fierari, aurari, olari, datorita acumularii productiei agricole. Pentru prima data in istoria umana, oamenii pot trai fara a lucra pamantul, fara a creste animale. In jurul preotului-rege (ensi) graviteaza un intreg oras. Templul era centru politic, economic, cultural si religios.

Descoperirea rotii olarului a permis aparitia atelierelor de ceramica; inventarea procedeului turnarii cuprului in forme; utilizarea formelor pentru caramizi in constructii.

In prima faza inovatiile tehnice au dus la cresterea prosperitatii comunitatii si au provocat un inceput de specializare profesionala.

A doua faza: prosperitatea a provocat un fel de explozie demografica, in timp ce productia agricola a ramas pe loc (nu trebuie uitat ca totul se petrecea intr-un tinut mlastinos, deci cu posibilitati limitate).

A treia faza: datorita armelor din cupru, superioare celor din lemn, pornesc luptele, in cautarea unui spatiu vital. Mestesugarii construiau corabii cu extremitatile inalte, datorita carora s-a putut stabilii un trafic maritim intens intre Mesopotamia, Egipt si India.

Aparitia scrisului, dupa toate dovezile arata a fi inventie mesopotamiana. Relatiile dintre oameni au devenit din ce in ce mai complexe. Acumularea surplusului agricol a atins dimensiuni ce nu puteau fi pastrate in memorie. Era nevoie de un mijloc de notare ce putea fi consultat de oricine. Pentru aceasta a aparut scrierea dintr-o nevoie sociala, politica si economica. La inceput pictografica, pe urma silabica si apoi s-a ajuns la scrierea cunoscuta de noi ca scriere cuneiforma. [13]

Caracteristic oraselor sumeriene sunt zidurile groase de aparare menite sa apere atat de nomazi, cat si de orasele vecine. Unsprezece orase productive, in dezvoltare, inseamna mult pe un spatiu relativ mic, permanent amenintat de pustiu si de mlastina, ceea ce da nastere neintelegerilor dintre ei.

Deoarece orasele aveau nevoie de aparare si de armata, preotii au inceput sa dea o parte din puterile / prerogativele lor militarilor si multiplica sacrificiile aduse zeilor orasului pentru a-i face sa participe la lupta. Totodata autoritatea preotilor slabeste in favoarea militarilor. Certurile cresc si se transforma in razboaie, pe masura ce armatele cresc, timp in care si autoritatea militarilor creste, devenind regi. De aici pana la dinastii e distanta scurta. In momentul in care un oras ajunge sa le supuna pe celelalte zeul acestui oras se impune la nivel national, iar legile lui se impun si asupra celorlalte.

Tendintele de separare a templului de stat (observabile de pe vremea lui Ghilgames) s-au concretizat. De acum inainte palatul constituie o unitate arhitecturala distincta de templu.

Paralel cu aceasta separare materiala a aparut si o diferentiere lingvistica. Suveranul purta titlul de rege (lugal), in timp ce ensi (domn in sensul religios) cadea in desuetudine. Cu toate acestea templele detineau mari averi, pamant si mana de lucru - meseriasi, in realitate fiecare templu era un stat in stat.

Mentionam ca tot in Sumer au aparut primul cod de legi ce fixa norma pentru relatiile umane, un sistem stabil de schimb intre diferitele monede care circulau in imperiu, o unitate regala de masura.

Primul care a reusit cucerirea intregului Sumer e Lugalzaggisi in anul 2340 i. Cr. In urma averilor cumulate si-a format o armata puternica si a pustiit de la malurile Golfului Persic pana la malurile Mediteranei (Siria). Cand s-a oprit, fortat de Mediterana, Lugalzaggisi formase cel mai mare imperiu cunoscut pana atunci.[15]

Pe la anul 2005-2004 i. Cr., triburile amorite au strapuns linia de fortificatii din vest si au navalit in valea mesopotamiana, incendiind, pustiind, jefuind. La sfarsitul celui de-al treilea mileniu i. Cr. , sumerienii au disparut de pe scena politica.

1.4. Dimensiunea religioasa sumeriana

Sumerienii nu aveau o carte sfanta, comparabila cu "Legea" evreilor, cu "Avesta" Veda, Upanishadele indo-europene. Din acest motiv culegerea informatiilor despre credinta lor este nesigura.

Teogonic schema sumeriana apare asa: la inceput a fost zeita mama Nammu (marea primordiala). Aceasta a dat nastere zeului An (zeul cerului) si zeitei Ky (zeita pamantului). Din unirea lui An si Ky s-a nascut Innana (zeita dragostei) si Enlil (zeul aerului). Mai tarziu apare si Enki.

Mitologia continua sa ne prezinte in cadrul panteonului sumerian o multime de zei, de importante si ranguri diferite, aranjati piramidal. Arheologii au descoperit pe tablite peste 60.000 de zei. Krauss Walter spune ca in aceasta explozie demografica trebuie vazuta expresia unei spaime paroxistice la care poporul a simtit nevoia sa desemneze un paznic ceresc chiar pentru uneltele agricole.

Viata zeilor sumerieni o reflecta pe cea a oamenilor. Ei traiesc, se hranesc cu alimente, beau apa si bere, se imbata, se imbolnavesc, au pasiuni si "in special, o viata sexuala intensa", se lupta, se ucid.      

Timp de secole personalitatile zeilor au fost mentinute in incognoscibil, de care numai preotii, inzestrati cu formule magice, indrazneau sa se apropie. Mai tarziu ei au fost chiar iubitii sau rivalii oamenilor.

Omul este creat cu singurul scop de a purta jugul zeilor si destinat necazurilor. Destinul nu-i era cunoscut, dar era hotarat acolo-sus iremediabil. Din acel moment singura grija a omului trebuia sa fie sa indeplineasca sarcinile de productie cat mai bine.[18] Este asadar o religie pesimista pana la exces, dar o religie generatoare de ordine si progres, care a facut posibila inflorirea civilizatiei.

Sunt foarte rare cazurile in care religia sumeriana face aluzie la ideea de pacat

In domeniul religios marile cuceriri nu au dus la disparitia panteonului sumerian. Dorinta de sincretism era mare, in toate domeniile. Astfel zei sumerieni erau adorati in tinuturile cucerite, dar si invers. Coabitarea oamenilor, coabitarea zeilor ilustreaza spiritul de simbioza caracteristic poporului din "tara dintre cele doua fluvii".

Drept dovada a spiritului sincretic observam ca revolutiile nu impiedicau, ci faceau sa mearga mai departe, propulsau civilizatia, Deasemenea observam ca Mesopotamia      si-a inghitit intotdeauna invadatorii, motiv pentru care imperiile ei au dainuit asa mult.

1.5. Artele sumeriene

In prezentarea noastra asupra artelor sumeriene ne vom referii in special la arhitectura, deoarece consideram ca ne ajuta in intelegerea scopului lucrarii noastre. Arhitectura reprezinta mai mult grandoarea marelui Babilon, e ceea ce a impresionat si acum patru milenii si impresioneaza si azi; e definitoriu pentru Babilon.

Creatia sumeriana se inspira din factorul sacru, si aceasta este, poate, trasatura fundamentala a intregii arte mesopotamiene ne propune Walter Krauss.[20]

Se stie cat de mult a influentat mediul inconjurator arhitectura, peste tot unde omul a construit. Mesopotamia nu a scapat de influenta acestei legi a mediului inconjurator. Este extraordinar cum acesti oameni au reusit sa ridice constructii rezistente intr-un mediu extrem de sarac in materiale. Este o regiune aluvionara cu climat torid, fara pietre si fara paduri. Singurul material existent din belsug este argila.

Folosirea caramizii nearse a cunoscut in Sumer o intensitate si o pricepere in utilizare inegalate. Caramida nearsa este un material care are neajunsuri si pentru a evita zdrobirea edificiilor, au conceput ziduri foarte groase si au eliminat ferestrele, ce constituiau puncte slabe.[21]

Vorbind despre arhitectura observam o arhitectura greoaie care corespundea necesitatilor. Inca din inceput (mileniul IV i. Cr.) la Obeid observam o arhitectura monumentala. Templul lung de 23 de metri si lat de 12 metri. Nu mult mai tarziu in cazul Urukului aspectul marimii capata importanta si mai mare, templul construit aici are lungimea de 80 de metri si este construit din piatra. Nu doar marimea ii preocupa pe arhitecti, ci si finetea si armonia edificiilor. Pentru a rupe monotonia zidurilor uriase, au introdus variatie printr-un ingenios sistem de nise, decorate in forma de zig-zag. .

Apare profilul viitoarelor turnuri cu etaje, ziguratele, dominate de terase inalte. Mesopotamianul vrea sa ia cerul cu asalt. Templele din Uruk prefigureaza Turnul Babel, iar terasele, gradinile babiloniene suspendate.

In cazul ziguratului din Ur, edificiul, asa cum rezulta din reconstituirea lui, da o impresie de putere extraordinara. Aici dialogul dintre cer si pamant a fost dorit si mai mult, ca si cum oamenii, tematori in fata viitorului, au cautat cu orice pret sa-l aduca pe zeu printre ei. In plus sumerienii plantau si arbori pe inaltimile etajelor pentru a face si mai atragator monumentul si mai placuta sederea zeului acolo.

Primul exemplu de arhitectura profana este descoperit la Kish. Spre deosebire de zigurat, in care se vede tendinta spre arhitectura verticala, palatelor le este consacrata arhitectura orizontala.

Palatul cel mai grandios cunoscut pana acum este cel al lui Zomri-lim care domnea la Mari. Aceasta constructie este o adevarata cetate in interiorul orasului. Avea un cartier administrativ, o scoala de scribi, o biblioteca cu arhivele regale, o zona sacra cu capelele sale, un sector rezidential pentru familia regala, si dependinte (ateliere, bucatarii, magazii). Palatul era inconjurat de un zid gros de 3,5 metri si inalt de 5 metri. Constructia se putea transforma imediat in caz de pericol intr-o fortareata.

In ce priveste artele plastice observam ca la sfarsitul mileniului IV si inceputul mileniului III, atunci cand in alte parti omul abia iesea din epoca protoistorica, Sumerul stapanea deja arta, in masura sa produca capodopere de necontestat cinci mii de ani dupa aceea.

Arta picturala este foarte putin prezenta in materialul arheologic adunat din Mesopotamia. Totusi nu era necunoscuta de sumerieni. Daca nu s-a gasit nici o urma, cel putin din cursul mileniului III, aceasta se datoreaza mai degraba elementelor naturii si timpului decat cautatorilor.

Din fericire, zidurile palatelor din Mari au putut pastra, in parte, capodopere care au fost pictate pe ele. Aceasta arta dateaza de la inceputul mileniului II. Aceasta schitare a artei sumeriene a aratat (poate) la ce nivel de perfectiune si de rafinament artistic si tehnic ajunsese civilizatia din Mesopotamia, intr-un moment in care restul lumii era inca in intunerec sau abia incepuse sa iasa din el.

Inflorirea artei si civilizatiei sumeriene a format rampa de lansare pentru arta babiloniana. Si in acest domeniu, asa cum vom vedea, sumerienii au ocupat primul loc si ei au meritul de a fi format, incepand cu sfarsitul mileniului IV, baza pe care se va ridica viitoarea cultura babiloniana.

Concluzie

In concluzie putem spune ca civilizatia babiloniana si-a avut radacinile in ceea ce s-a format in Mesopotamia incepand cu mileniul V i. Cr. Cunoasterea Babilonului nu poate fi facuta fara "scoaterea din nisipuri" a Sumerului. Agricultura, comertul, artele, religia sumeriana, au fost preluate si dezvoltate in mare parte de babilonieni. Babilonul nu a aparut in neant, ci intr-un context geografic, istoric si cultural clar, si acesta este contextul sumerian.

Poporul din Sumer a disparut din istorie. El concepuse, imaginase si construise prima mare civilizatie ale omenirii, intr-o vreme in care restul lumii bajbaia inca in intunericul preistoriei. Datorita aceste civilizatii, Mesopotamia a fost centrul inteligentei, lumina spre care se indreptau toate popoarele care abia ieseau din Epoca de Piatra.

La inceputul secolului XIX i. Cr. in timp ce faramitarea puterii continua fara a putea fi oprita in toata Mesopotamia, a inceput sa se vorbeasca tot mai mult despre Babilon. Acum incepe fulgeratoarea ascensiune a Babilonului, care a devenit in mai putin de un secol "centrul universului". Cu Hammurabi a inceput o noua civilizatie care, fara a inlatura mostenirea sumeriana, a format un nou stil de viata, un om nou: babilonianul.