CARTA DE LA ATENA PENTRU RESTAURAREA MONUMENTELOR ISTORICE - TRADUCERE (rezumat)

CARTA DE LA ATENA PENTRU RESTAURAREA MONUMENTELOR ISTORICE - TRADUCERE (rezumat)

Adoptata cu ocazia primului congres international al arhitectilor si inginerilor restauratori la Atena in 1931

Sapte rezolutii importante au fost prezentate la congresul de la Atena numite "Carta del Restauro"

Trebuie create organizatii internationale pentru consiliere si care sa fie operationale in domeniul restaurarii monumentelor istorice.

Proiectele de restaurare trebuie sa fie supuse unei critici eficiente, pentru a evita greselile ce pot duce la pierderi ale unor valori istorice.

In fiecare tara, problemele legate de conservarea siturilor istorice trebuie rezolvate de catre legislatia acelei tari.

Siturile arheologice descoperite care nu sunt imediat restaurate trebuie acoperite cu pamant pentru a se asigura protectia lor.

Tehnici si materiale moderne pot fi utilizate pentru lucrarile de restaurare.

Siturile istorice trebuie sa fie bine pazite.

Vecinatatile siturilor istorice trebuie tratate cu atentie.

CONCLUZIILE CONFERINTEI DE LA ATENA 21-32 OCTOMBRIE 1931

Concluzii generale.

I Doctrine. Principii generale.

Conferinta a dorit sa expuna principiile generale si doctrinele ce privesc restaurarea monumentelor.

Se constata ca in cele mai multe tari se evita reconstructiile integrale, in schimb se intretin permanent monumentele.

Daca restaurarea este obligatorie datorita degradarilor sau distrugerilor, se recomanda respectul fata de monumentul istoric, pastrand fiecare etapa si fiecare stil istoric.

Conferinta recomanda folosirea monumentelor pentru locuire in continuare cu respectarea valorilor lor istorice.

II - Administrarea si legislatia monumentelor istorice.

Conferinta propune o legislatie a carui scop este protectia monumentelor cu valoare istorica, artistica sau stiintifica, apartinand diferitelor natiuni.

Ea a aprobat in unanimitate faptul ca dreptul societatii primeaza in fata dreptului de proprietate particular.

Trebuie totusi tinut cont de interesele proprietarilor si de sacrificiile lor in ceea ce priveste monumentul.

Trebuie ca in fiecare tara autoritatile sa poata sa intervina in caz de necesitate.

Oficiul international al muzeelor trebuie sa compare diferitele tipuri de legislatii.

III - Punerea in valoare a monumentelor.

Conferinta recomanda respectarea stilurilor istorice cu ocazia construirii unor edificii noi, in spiritul orasului respectiv, in special in vecinatatea monumentelor istorice, unde imprejurimile trebuie tratate cu grija. Anumite ansambluri, anumite vederi pitoresti trebuie protejate. Trebuie de asemenea studiate plantele si decoratiile vegetale potrivite diferitelor edificii sau ansambluri de monumente, pentru a le pastra caracterul initial.

Se recomanda eliminarea reclamelor, a firelor si retelelor parazitare, a surselor de poluare, si a cosurilor inalte in vecinatatea monumentelor.

IV- Materialele folosite pentru restaurare

S-au auzit diverse luari de cuvant despre materiale moderne pentru consolidarea monumentelor.

Se aproba folosirea tuturor materialelor moderne si in mod special a betonului armat.

Se specifica ca aceste intariri trebuie sa fie mascate pe cat se poate pentru a nu schimba monumentul.

V - Degradarile monumentelor

Conferinta constata ca din ce in ce mai mult monumentele din intreaga lume sunt amenintate de factorii atmosferici.

Nu se pot formula reguli generale de actiune, datorita complexitatii problemei cu exceptia restaurarilor obisnuite de statui.

Conferinta recomanda:

1. Colaborarea in fiecare tara a arhitectilor si a restauratorilor cu oamenii de stiinta, (chimisti, fizicieni, biologi) pentru a gasi metodele potrivite.
2. Recomanda ca Oficiul International al Muzeelor sa urmareasca aceste fenomene si sa scrie despre acestea.

Conferinta nu recondamna mutarea statuilor monumentale din locul pentru care au fost create.

Pentru precautie se recomanda pastrarea modelelor originare, sau crearea de mulaje.

VI. - Tehnica de conservare.

Conferinta observa cu placere convergenta parerilor din diferitele expuneri prezentate:

In cazul ruinelor se impune conservarea ruinelor si anastyloza, daca este posibil. Materialele noi folosite trebuie sa fie vizibile. Daca nu se poate recurge la restaurare, ruinele trebuie relevate si apoi acoperite.

Tehnica de conservare impune colaborarea dintre arhitect si arheolog.

Pentru celelalte tipuri de monumente se recomanda a analiza atenta a vestigiilor, inaintea oricarei restaurari sau interventii. Fiecare caz este de altfel aparte.

VII. -Conservarea monumentelor si colaborarea internationala.

a)      Cooperare tehnica si morala.

Conferinta fiind sigura ca toate statele doresc conservarea patrimoniului artistic doreste ca statele sa actioneze in spiritul Pactului Societatii Natiunilor Unite si sa colaboreze cat mai mult.

Este dezirabil ca institutiile si organizatiile calificate sa poata actiona libere pentru punerea in valoare si pentru salvarea monumentelor periclitate.

Se prezinta multumiri guvernului Greciei pentru colaborarea internationala pe care a sprijinit-o pe santierele ei de restaurare.

b) Garantia pentru pastrarea patrimoniului este respectul popoarelor pentru propria cultura.

In acest sens un rol important le revine profesorilor care trebuie sa-i formeze pe tineri in spiritul respectului pentru monumente.

c) Utilitatea unui document international.

Fiecare tara sa creeze un inventar al monumenetelor sale nationale, cu fotografii si explicatii

Fiecare tara sa aiba o arhiva pentru documentele legate de monumente.

Fiacare tara sa-si depuna documentatia la oficiul international al muzeelor.

Acesta sa publice materialele si sa studieze posibilitatile de utilizare a documentelor adunate.