Constituirea Romaniei Moderne

Constituirea Romaniei Moderne

1. Revolutia de la 1848-1849 in tarile romane

Revolutia de la 1848-1849 a fost influentata de revolutia generala din mai multe state europene. Cauzele acestor revolutii au fost sociale, politice si economice.

a. Revolutia din Moldova

A izbucnit pe 27 martie 1848 la Iasi unde un grup de intelectuali moldoveni au redactat o Petitiune-Procla-matie adresata domnitorului Mihail Sturdza in care se cereau urmatoarele lucruri:

- improprietarirea taranilor

- raspundere ministeriala

- invatamant obligatoriu si gratuit

- respectarea Regulamentelor Organice.

Mihail Sturdza respinge Petitiunea-Proclamatie si-i aresteaza pe unii dintre revolutionari. O parte dintre revolutionari reusesc sa se refugieze in Transilvania: Vasile Alecsandri, Al. I. Cuza.

b. Revolutia in Transilvania (1848-1849)

Revolutia in Transilvania are un caracter national: lupta natiunii romane pentru drepturi politice.

Pe 15 martie 1848 izbucneste revolutia la Budapesta; se formeaza un guvern revolutionar condus de Lajos Kossuth care doreste independenta Ungariei fata de Austria si anexarea Transilvaniei la Ungaria.

Pe 3-5 mai 1848 are loc Marea Adunare de la Blaj unde participa cca. 40.000 oameni.

Printre cei mai de seama participanti la aceasta adunare se numara: Simion Barnutiu, Avram Iancu, Al. Papiu-Ilarian, reprezentantul sasilor Stephan Ludwig Roth, episcopul ortodox Andrei Saguna si episcopul greco-catolic Ioan Lemeny.

Se redacteaza o Petitiune-Nationala in care se cer autoritatilor austriece urmatoarele lucruri:

- independenta natiunii romane

- limba romana sa fie limba oficiala alaturi germana si maghiara

- drepturi politice pentru romani

- improprietarirea taranilor

- infiintarea unui Comitet National Roman si infiintarea unei Garzi Romanesti.

Petitiunea este respinsa de autoritatile austriece, iar Dieta de la Cluj voteaza anexarea Transilvaniei la Ungaria.

In luna septembrie 1848 are loc a doua Adunare de la Blaj unde, de data aceasta, romanii vin inarmati. Se formeaza 15 legiuni conduse de tribuni si prefecti care sunt puse sub conducerea lui Avram Iancu. Se stabileste un centru de rezistenta in zona Muntilor Apuseni.

La sfarsitul anului 1848, armata austriaca ocupa Budapesta; Guvernul provizoriu condus de Lajos Kossuth se retrage inspre Transilvania.

In luna martie 1849, armata revolutionara maghiara ocupa intreaga Transilvanie, exceptie facand zona Muntilor Apuseni. Se incearca negocieri intre Lajos Kossuth si Avram Iancu in privinta anexarii Transilvaniei la Ungaria.

Negocierile esueaza, de acest fapt beneficiind austriecii care, ajutati de rusi, infrang armata maghiara la Siria (Arad) pe 1 august 1849.

In scurt timp si rezistenta romaneasca din Muntii Apuseni ia sfarsit.

c. Revolutia in Tara Romaneasca

Izbucneste pe 9 iunie 1848 la Islaz. Revolutionarii reuniti la Islaz intocmesc o proclamatie prin care se cereau urmatoarele:

- sa existe o adunare legislativa

- sa fie ales un domn pe 5 ani

- sa existe libertatea tiparului

- sa se infiinteze o armata nationala

- sa fie improprietariti taranii

- sa fie anulate Regulamentele Organice.

Pe 11 iunie, proclamatia este prezentata domnitorului Gheorghe Bibescu care o semneaza, dar pe 13 iunie, abdica.

Se formeaza un Guvern provizoriu care avea urmatoarea componenta: Ion Heliade Radulescu, Stefan Golescu, Nicolae Golescu, Christian Tell, Nicolae Balcescu, C. A. Rosseti, Gheorghe Magheru, I. C. Bratianu. Guvernul era condus de patriarhul Neofit.

Pe 15 iunie, Proclamatia de la Islaz devine Constitutia Tarii Romanesti. Pe parcursul lunii iulie, intre membrii Guvernului se produc neintelegeri in ceea ce priveste improprietarirea taranilor.

Guvernul se imparte in doua tabere:

- moderatii (I.H.Radulescu)

- radicalii (N.Balcescu si C.A.Rosseti)

Moderatii sustineau ca taranii pot sa fie improprietariti mai tarziu, pe cand radicalii sustineau ca aceasta problema trebuia solutionata imediat.

Pe 19 august, o armata otomana condusa de Soliman-pasa, intra in Tara Romaneasca, avand ordine sa inlature Guvernul provizoriu.Dupa mai multe discutii se ajunge la o intelegere intre revolutionari si Soliman-pasa.

Sub presiunea Rusiei, turcii il inlocuiesc pe Soliman-pasa cu Fuard Efendi care infrange mica armata revolutionara pe 13 septembrie la Bucuresti, pe Dealul Spirii.

2. Unirea Principatelor Romane

si reformele lui Al. I. Cuza

Dupa revolutia de la 1848-1849, unii revolutionari din Tara Romaneasca si Moldova se refugiaza in Occident unde lupta politic pentru Unirea Principatelor, Moldova si Tara Romaneasca.

a. Razboiul Crimeeii

In 1849, se incheie o conventie ruso-otomana la Balta Liman, prin care sunt numiti domnitorii Barbu Stirbei (Tara Romaneasca) si Al. Ghica (Moldova) pe 7 ani.

Intre 1853-1856 se desfasoara razboiul Crimeeii, in care Rusia lupta contra Imperiului Otoman, sprijinit de Franta si Anglia. Razboiul se incheie prin infrangerea Rusiei. Pe timpul razboiului , cele doua Principate sunt ocupate, pe rand, de austrieci, rusi si turci.

b. Congresul de la Paris (1856)

Participa 7 mari puteri Europene:Franta, Anglia, Rusia, Austria, Imperiul Otoman, Prusia, Piemont.

Cele 7 puteri hotarasc cu privire la cele doua Principate urmatoarele:

- infiintarea unor divanuri ad-hoc, compuse din toate categoriile sociale, care aveau rolul de a intreba populatia din cele doua tari daca sunt de acord cu Unirea

- cele doua tari erau conduse de caimacani, care erau loctiitori domnesti

- navigatia era libera pe Dunare

- cele doua tari erau puse sub garantia celor 7 puteri europene

- Rusia pierde trei judete din S. Basarabiei in favoarea Moldovei: Cahul, Ismail si Balgrad.

c. Conventia de la Paris (1858)

Prin aceasta conventie incheiata intre cele 7 puteri Europene, s-a hotarat Unirea celor doua Pricipate sub denumirea de "Principatele Unite ale Moldovei si Valahiei". Cu toate ca era un singur stat aveau domnitori si adunari legislative separate.

Lucrurile care erau comune au fost: o curte de casatie (justitie) si o comisie legislativa (Focsani).

In caz de razboi, militiile celor doua state se puteau uni. Romanii s-au folosit de un punct al conventiei, care nu interzicea alegerea aceluiasi nume ca domnitor. Astfel pe 5 ianuarie 1859, a fost ales ca domn in Moldova, Al. I.Cuza, iar pe 24 ianuarie 1859, a fost ales si in Tara Romaneasca. Prin alegerea aceleiasi persoane, cele doua Principate formau un stat.

d. Recunoasterea Unirii

Dupa alegerea lui Al. I. Cuza ca domn, cinci puteri Europene au recunoscut Unirea, in afara de Imp. Otoman si Austria.

Pana in 1862, Cuza, prin reprezentantii trimisi la Marile Curti Europene, a luptat pentru recunoasterea Unirii.

Pe 24 ianuarie 1862, intr-o sedinta a adunarii legislative de la Bucuresti, este pomenit pentru prima data numele de Romania.

e. Domnia si reformele lui Al. I. Cuza (1859-1866)

Dupa recunoasterea Unirii, Cuza, ajutat de ministrul Mihail Kogalniceanu, a trecut la o serie de reforme pentru modernizarea statului roman.

Reforme:

- 1863 - legea privind secularizarea averilor manastiresti (terenurile manastirilor conduse de calugarii greci au fost trecute in proprietatea statului)

- 1864 - proiect de reforma agrara (improprietarirea taranilor) acest proiect nu a putut fi pus in aplicare datorita opozitiei unor boieri din adunarea legislativa. Pentru a realiza reforma agrara, Cuza, printr-o lovitura de stat, dizolva adunarea legislativa si instituie un regim autoritar (2 mai 1864). Reforma agrara se poate realiza, in acelasi an fiind improprietariti cca. 500.000 de capi de familie.

Alte reforme realizate de Cuza:

- reforma invatamantului (clasele primare erau obligatorii si gratuite si s-au infiintat doua universitati: la Iasi si la Bucuresti)

- se introduce in justitie codul civil si codul penal

- reforme in administratie (se infiinteaza consiliile judetene)

- reforme economice (se introduce codul comercial).

Regimul autoritar al lui Cuza si reforma agrara au determinat formarea unei coalitii ("monstruoasa coalitie"). Membrii acestei coalitii l-au obligat pe Cuza sa abdice pe 11 februarie 1866.

3. Inceputurile vietii politice moderne in Romania

Dupa abdicarea lui Cuza, Romania este condusa de o locotenenta domneasca formata din: Lascar Catargiu, Nicolae Golescu, colonelul Haralambie. Aceasta locotenenta domneasca conduce Romania din februarie pana in mai 1866.

Pe 10 mai 1866, principele german Carol de Hohenzolern-Sigmaringen este proclamat domn al Romaniei. Prima grija a noului domnitor a fost sa dea tarii o noua constitutie.

a. Constitutia din 1866

Constitutia din 1866 a fost facuta dupa un model belgian si a fost adoptata pe 1 iulie.

Constitutia facea referire la:

- teritoriul Romaniei

- drepturile si obligatiile cetatenilor romani

- separarea puterilor in stat: executiva (domn si guvern), legislativa (parlament bicameral), judecatoreasca (Curte de Casatie si tribunal)

- organizarea armatei si finantele

Conform constitutiei, domnitorul avea puteri foarte mari, de exemplu, avea dreptul de veto prin care se putea opune legilor, iar sistemul de vot era cenzitar, adica se vota in functie de avere.

b. Viata politica in Romania intre anii 1866-1895

La inceputul domniei, Carol I s-a confruntat cu o anumita opozitie din partea unor boieri intelectuali care doreau ca Romania sa fie republica, si nu monarhie. Fiind foarte putini, boierii au fost repede anihilati.

Scena politica romaneasca este dominata de doua partide:

      Partidul Liberal:

- era format din radicali (rosii)

- infiintat in 1875

- reprezenta interesele burgheziei

- reprezentanti: I. C. Bratianu, D. Bratianu, D. Sturdza, C. A. Rosetti.

      Partidul Conservator:

- format din moderati (albi)

- infiintat in 1880

- reprezenta interesele marilor proprietari de pamanturi

- reprezentanti: Lascar Catargiu, P. P. Carp, Titu Maiorescu.

Intre aceste doua partide aveau loc lupte politice agresive. De aceea, in 1895, Carol I instituie Sistemul Rotativei Guvernamentale prin care fiecare partid venea, pe rand, la putere.

4. Razboiul de independenta al Romaniei (1877-1878)

Dupa venirea lui Carol I ca domn al Romaniei si dupa adoptarea constitutiei din 1866, singura piedica in dezvoltarea Romaniei era dependenta ei fata de Imperiul Otoman.

Conservatorii doreau independenta Romaniei obtinuta pe cale diplomatica, in timp ce liberalii doreau obtinerea independentei prin orice mijloace, chiar si prin razboi.

a. Crizele politico-militare din Peninsula Balcanica

In 1875, Bosnia-Hertegovina se revolta impotriva turcilor.

In 1876, bulgarii, ajutati de sarbi, se revolta impotriva turcilor.

Rusia, care se declara aparatoarea slavilor din Pen. Balcanica, declara razboi Imperiului Otoman.

b. Inceputul si desfasurarea razboiului

Pe 4 aprilie se semneaza Conventia romano-rusa, prin care Romania permitea Rusiei sa-si tranziteze armata la S. de Dunare.

Afland de acest lucru, artileria otomana bombardeaza orasele romanesti: Braila, Giurgiu, Oltenita, Calafat. Romanii raspund acestui atac prin bombardarea Vidinului. Din acest moment se creeaza o stare de razboi intre Romania si Imperiul Otoman.

Pe 9 mai 1877, Mihail Kogalniceanu proclama independenta Romaniei in Parlamentul de la Bucuresti, spunand la sfarsitul discursului: "Suntem liberi, suntem independenti!"

Pe parcursul lunii iulie, armata rusa intampina greutati la S. de Dunare incercand sa cucereasca reduta Plevna. Pe 19 iulie 1877, comandantul armatei rusesti, principele Nicolae, printr-o telegrama adresata lui Carol I, cere ajutor din partea Romaniei.

Armata romana trece Dunarea si ajuta armata rusa in cucerirea puternicelor redute: Plevna, Grivita, Rahova, Smardan si Vidin.

In noiembrie 1877 se semneaza armistitiul.

c. Pacea de la San Stefano (februarie 1878)

La pacea de la San Stefano participa numai Rusia si Imperiul Otoman. In privinta Romaniei s-a hotarat:

- sa cedeze Rusiei cele trei judete din S. Basarabiei

- primea in schimb Dobrogea

- ii era recunoscuta independenta.

Romanii nu au fost de acord cu pacea de la San Stefano si au facut apel catre marile puteri Europene.

d. Congresul de la Berlin

S-a desfasurat in iulie 1878; participa marile puteri Europene: Rusia, Anglia, Franta, Germania, Italia, Austria, Imperiul Otoman. Din partea Romaniei participa primul ministru de atunci, I. C. Bratianu.

In privinta Romaniei, marile puteri sunt de acord cu prevederile pacii de la San Stefano, doar ca, in plus, Romania mai primea si Delta Dunarii.

5. Romanii din Transilvania, Bucovina si

Basarabia la sfarsitul secolului XIX si inceputul

secolului XX

a. Transilvania

Dupa revolutia de la 1848-1849, in Imperiul Austriac au loc reforme de care vor beneficia si romanii din Transilvania:

- improprietarirea taranilor (1851-1853)

- legea privind reprezentarea nationalitatilor in Dieta (1861)

- in 1863, prin alegeri, romanii obtin majoritatea in Dieta; obtinand majoritatea, ei au votat urmatoarele legi: drepturi egale cu ale celorlalte nationalitati si limba romana sa devina limba oficiala alaturi de maghiara si germana.

In 1866, izbucneste un razboi intre Austria si Rusia. Austriecii pierd razboiul si, pentru a mentine unitatea imperiului, le ofera drepturi egale maghiarilor.

Se formeaza astfel, in 1867, Imperiul Austro-Ungar. Transilvania va face parte din Ungaria si legile din 1863 vor fi anulate. Romanii vor protesta pe plan politic: in 1868, prin Pronunciamentul de la Blaj, si intre 1892-1894, prin Actiunea Memorandista.

Romanii din Transilvania se vor organiza si in partide pentru a-si obtine drepturile: Partidul National Roman din Transilvania (pasiv) si Partidul National Roman din Banat, Crisana si Maramures (activ).

Cele doua partide s-au unit in 1881 sub denumirea simpla de Partidul National Roman, care devine activ in 1905.

b. Bucovina

Bucovina devine provincie austriaca in 1774.

Dupa revolutia de la 1848, Bucovina devine provincie autonoma in cadrul Austriei.

Autoritatile austriece vor incuraja emigrarea in provincie a evreilor si rutenilor, fapt care va diminua numarul populatiei romanesti din provincie.

Si romanii din Bucovina se vor organiza in partide, cel mai important fiind Partidul National Roman din Bucovina.

c. Basarabia

Din 1812, Basarabia face parte din Rusia, romanii fiind supusi unui proces de rusificare (limba romana este interzisa in scoli si administratie).Romanii din Basarabia nu s-au putut organiza in partide politice deoarece au fost interzise.

6. Romania in Primul Razboi Mondial

a. Politica externa a Romaniei inainte de Primul Razboi Mondial

Dupa ce a devenit stat independent, Romania a fost nevoita sa faca parte dintr-o alianta europeana. Ea s-a indreptat spre Tripla Alianta (Germania, Austro-Ungaria si Italia).

In 1883, Romania semneaza actul de intrare in aceasta alianta.

In 1913, Romania participa la al doilea razboi Balcanic contra Bulgariei. Prin pacea de la Bucuresti, Romania obtine S. Dobrogei (Cadrilaterul).

In 1914 incepe Primul Razboi Mondial prin dublul asasinat de la Sarajevo. Cele doua blocuri politico-militare, Tripla Alianta si Antanta (Franta, Anglia si Rusia), isi declara razboi. Romania se declara neutra.

b. Romania in anii neutralitatii (1914-1916)

Pe parcursul neutralitatii, clasa politica romaneasca s-a impartit in doua tabere: germanofilii (conservatori) si antantofilii (liberali).

Germanofilii spuneau ca Romania ar trebui sa-si respecte angajamentele fata de Tripla Alianta si la terminarea razboiului vom primi Basarabia de la rusi.

Antantofilii spuneau ca odata intrati de partea Antantei, la sfarsitul razboiului, vom primi Transilvania.

Dupa multe presiuni facute din partea Antantei pentru intrarea in razboi si dupa ce in 1916 se formeaza un guvern liberal condus de I. C. Bratianu, pe data de 27 august 1916 printr-un Consiliu de Coroana, Romania declara razboi Triplei Aliante.

c. Romania in razboi (1916-1918)

Romania este obligata sa lupte pe doua fronturi: in Transilvania si in Dobrogea. In Transilvania se inainteaza destul de usor pana la sosirea armatelor germane, linia frontului fiind Sibiu-Sighisoara-Toplita. Odata cu sosirea armatelor germane, Romania trebuie sa evacueze Transilvania si mai apoi Oltenia si Muntenia.

In Dobrogea, armata bulgara si cea germana infrang armata romana la Turtucaia in septembrie 1916. Romania trebuie sa evacueze Dobrogea; Guvernul, Parlamentul, regele si o parte din populatie se retrag in Moldova. Capitala se muta la Iasi.

Iarna dintre anii 1916-1917 a fost deosebit de grea; datorita aglomeratiei mari din Moldova, a frigului si a saraciei izbucnesc epidemiile de tifos.

Iarna este folosita de armata romana pentru a se reface, ajutata fiind de o expeditie militara franceza condusa de generalul Henri Bertholot.

In lunile iulie si august 1917, armata romana, refacuta si ajutata de armata rusa, reuseste sa opreasca ofensiva germana de la Marasti, Marasesti si Oituz. Sloganul acestor lupte a fost "Pe aici nu se trece!". In aceste batalii s-au remarcat generalii romani Alexandru Averescu si Eremia Grigorescu.

In octombrie 1917, in Rusia, are loc o revolutie comunista, guvernul comunist care vine la putere scoate Rusia din razboi. "Defectiunea" Rusiei obliga Romania sa incheie pacea cu Tripla Alianta. Pacea se incheie la Bucuresti pe data de 24 aprilie 1918. Conditiile pacii sunt deosebit de aspre pentru Romania:

- Subcarpatii sunt ocupati de Austro-Ungaria

- Dobrogea este ocupata de Bulgaria

- produsele cerealiere si petroliere sunt cedate Triplei Aliante pe o perioada de 10 ani, iar la Bucuresti se instaureaza un guvern pro-german condus de Alexandru Maghiloman (conservator).

Aceasta pace din aprilie va dura pana in octombrie 1918 cand francezii si englezii ajung pe linia Dunarii. Armata romana se reinarmeaza si trece in Transilvania. Statele din Tripla Alianta capituleaza in noiembrie 1918 ceea ce marcheaza sfarsitul razboiului.

7. Marea Unire din anul 1918

Anul 1918 reprezinta anul unirii tuturor romanilor si formarea Romaniei mari. Rand pe rand se unesc cu Regatul Romanesc provinciile Basarabia, Bucovina si Transilvania.

a. Unirea Basarabiei cu Romania

In octombrie 1917, in Rusia se instaureaza un guvern comunist condus de V. I. Lenin. Lenin da dreptul poparelor din fostul Imperiu Rus sa devina libere (dreptul de autodeterminare); de acest lucru beneficiaza si Basarabia care, prin organul legislativ (Sfatul Tarii), isi proclama independenta sub denumirea de Republica Democratica Moldoveneasca in ianuarie 1918.

Deoarece soldatii rusi care se intorceau de pe front produceau dezordini, Sfatul Tarii cheama in ajutor armata romana. In acest caz, Sfatul Tarii ia o decizie importanta: unirea Basarabiei cu Romania (27 martie 1918).

b. Unirea Bucovinei cu Romania

Dupa dezintegrarea Imperiului Austro-Ungar, Bucovina se confrunta cu dorinta Ucrainei de a o anexa. Consiliul National Roman (CNR), condus de Iancu Flondor, cheama in ajutor armata romana si, de asemenea, propune intrunirea unui Congres General al Bucovinei. Congresul hotaraste pe 15 noiembrie 1918 Unirea Bucovinei cu Romania.

c. Unirea Transilvaniei cu Romania

In luna octombrie 1918, imparatul Austro-Ungariei, Carol I, emite un manifest catre "popoarele mele credincioase" prin care cerea federalizarea imperiului pentru ca acesta sa nu se desfiinteze.

Romanii din Transilvania au raspuns acestui manifest printr-o declaratie de independenta citita in Parlamentul de la Budapesta de Alexandru Vaida-Voevod.

Se infiinteaza un Consiliu National Roman Central (CNRC) format din sase membri PNR si sase membri ai PSD. Consiliul propune formarea unor garzi romanesti pentru a apara Transilvania (noiembrie 1918).

Ungaria nu recunoaste independenta Transilvaniei si de aceea CNRC propune o mare adunare nationala la Alba-Iulia.

Pe data de 1 decembrie 1918, prin Adunarea Nationala de la Alba-Iulia, unde participa cca. 100.000 de oameni si 1228 de delegati, se hotaraste unirea Transilvaniei cu Romania. Pana la unirea definitiva, la Alba-Iulia se hotaraste ca Transilvania sa fie condusa de un: Sfat National (organ legislativ), Consiliu Dirigent (organ executiv) si Iuliu Maniu.

Deoarece la Budapesta se instaleaza un guvern comunist care ataca Transilvania la cererea Antantei; Romania raspunde atacului si armata romana, printr-o contraofensiva puternica, ocupa Budapesta in august 1919.