Comunitatea Economica Europeana (CEE) si Comunitatea Europeana pentru Energia Atomica (CEEA sau Euratom)

Comunitatea Economica Europeana (CEE) si Comunitatea Europeana pentru Energia Atomica (CEEA sau Euratom)

1. Momente

Observand atat experienta acumulata in perioada functionarii CECO cat si avantajele si dezavantajele acestei structuri, dar mai ales, pentru a raspunde situatiei economice si politice pe plan mondial in acea perioada, statele europene si-au propus continuarea drumului inceput in conditii care sa permita o reala relansare economica.

La 25 iunie 1950 izbucneste razboiul din Coreea care aduce in discutie interese legate de aparare; sunt exprimate intentiile blocurilor opuse[1] care pun in lumina necesitatea crearii anumitor organizatii militare integrate. Statele europene au incercat sa realizeze o comunitate de aparare de natura economica propunand un tratat de creare a unei Comunitati de aparare, dar era prea recent dupa cel de-al doilea Razboi Mondial si, ca atare, Franta s-a opus categoric, iar tarile Beneluxului au observat ca intre ele deja functiona o anumita uniune vamala, care a fost inaugurata pentru a se dezvolta la scara intregii Europe de Vest . Atunci, tarile Beneluxului au adoptat un proiect olandez care prevedea crearea unei Piete comune generalizate, unde produsele sa circule liber, neingradite, desfiintandu-se barierele vamale dintre statele membre .

Deci primul moment de referinta in procesul constituirii CEE a fost constituit Memorandul tarilor Beneluxului, elaborat la 20 mai 1952, a carui idee principala a constituit-o faptul ca 'integrarea economica trebuia sa preceada integrarea politica'.

Memorandumul este supus unei analize aprofundate si a fost discutat la Reuniunea de la Messina 1-3 iunie 1955 (la care au luat parte ministrii de externe din Italia, Franta, Germania, Belgia, Olanda, Luxemburg). La reuniune a fost desemnat Paul-Henri Spaak - ministru de externe belgian - sa elaboreze, cu ajutorul unui Comitet de delegati guvernamentali, un proiect privind posibilitatile de extindere a integrarii sectoriale in domeniul energiei atomice cat si pentru a crea o piata comuna generalizata[4]. Proiectul se justifica sub ambele aspecte, caci, pe de o parte, in domeniul nuclear era necesara o reglementare aparte datorata specificului sau, iar pe de alta parte, proiectul corespundea nevoii de generalizare a integrarii economice si de transformare a pietei comune intr-o piata interna. Raportul Spaak - prezentat la 21 aprilie 1956 - a deschis calea negocierilor dintre 'cei sase' care s-au finalizat prin semnarea la 25 martie 1957 la Roma, a Tratatelor privind constituirea Comunitatii Europene a Energiei Atomice sau Euratom (CEEA) si a Comunitatii Economice Europene (CEE) sau Piata comuna.

2. Tratatul CEEA

In scopul dezvoltarii cercetarii stiintifice in domeniul energiei atomice si crearii unei Piete comune a combustibililor nucleari precum si in vederea unui control riguros in industria atomica s-a convenit constituirea Comunitatii Europene a Energiei Atomice[5].

Tratatul CEEA cuprinde dispozitii relative la folosirea energiei atomice in exclusivitate in scopuri civile iar dintre directiile de actiune amintim: 1) dezvoltarea cercetarii stiintifice in domeniu si a distribuirii tehnicii de specialitate; 2) stabilirea de norme de securitate comune; 3) facilitatea investitiilor in domeniul nuclear; 4) crearea unei piete comune pentru materialele si echipamentele nucleare cat si pentru capitalurile legate de domeniul nuclear.

Tratatul, intrat in vigoare la 1 ianuarie 1958, obliga statele membre sa adopte masurile care se impun pentru a impiedica orice utilizare ilicita a materiilor nucleare si pentru a proteja sanatatea populatiei (inregistrarea unor accidente in acest domeniu au pus in alerta pe liderii europeni si ai celorlalte state ale lumii care au propus si adoptat reglementari adecvate in cadrul Agentiei Internationale pentru Energia Atomica[6]).

Printre scopurile crearii Comunitatii Europene a Energiei Atomice se numara si: 'contribuirea prin stabilirea conditiilor necesare formarii si cresterii rapide a industriilor nucleare, la cresterea nivelului de viata in statele membre si dezvoltarea schimburilor cu alte tari (art. 1)'. E vorba deci, pentru semnatarele tratatului de a asigura cresterea rapida a industriei nucleare, industrie in care statele membre inregistrau o reala intarziere in raport cu alte state - mai ales SUA si URSS[7]. Pe de alta parte, Europa, si in particular Franta, suferea, in privinta formelor de energie traditionala de un deficit care impunea importul de mijloace energetice (ceea ce punea statele intr-o stare de dependenta fata de furnizori ). Rezulta ca atat ramanerea in urma fata de alte state, cat si deficitul de mijloace traditionale energetice au incitat statele membre sa faca din energia nucleara un mijloc de independenta energetica. Energia nucleara si dezvoltarea ei a ridicat in fata statelor membre un obstacol deloc de neglijat: pretul deosebit de ridicat si aceasta, cu atat mai mult, cu cat in aceasta industrie, in afara de Franta care intreprinsese niste cercetari, statele europene trebuiau sa porneasca de la zero. De aceea infiintarea CEEA, unirea statelor membre a dus la depasirea problemelor intampinate de statele izolate .

3. Tratatul CEE

Tratatul include in art. 2 scopul Comunitatii: 'Comunitatea are ca misiune, prin stabilirea unei piete comune si prin participarea progresiva a politicilor economice ale statelor membre, de a promova o dezvoltare armonioasa a activitatilor economice in ansamblul Comunitatii, o expansiune continua si echilibrata, o stabilitate crescuta, o crestere accelerata a nivelului de viata si relatii mai stranse intre statele pe care le reuneste'.

In vederea realizarii acestui scop sunt stabilite (in art. 3) o serie de politici: 1) eliminarea in relatiile dintre statele membre a taxelor vamale precum si a restrictiilor cantitative la importuri si exporturi de bunuri, ca si a oricaror alte masuri cu efect echivalent acestor restrictii; 2) stabilirea unor tarife vamale comune si a unei politici comerciale comune in relatiile cu terte state nemembre ale Comunitatii; 3) inlaturarea in relatiile dintre statele nemembre a obstacolelor in calea liberei circulatii a persoanelor, serviciilor si capitalurilor; 4) adoptarea unei politici comune in domeniul agriculturii; 5) adoptarea unei politici comune in domeniul transportului; 6) crearea unei politici comunitare in domeniul concurentei comerciale; 7) elaborarea de politici coordonate in domeniul bancar; 8) apropierea legislatiilor nationale; 9) constituirea Fondului Social European in vederea imbunatatirii posibilitatilor de angajare a lucratorilor in Comunitate; 10) crearea unei Banci Europene de Investitii.

Pentru atingerea acestor scopuri, activitatile statelor membre si ale Comunitatii cuprind, adoptarea unei politici economice bazate pe stransa coordonare a politicilor statelor membre, pe piata interna si pe definirea obiectivelor comune si dirijate conform principiului unei economii de piata, deschise, in care concurenta este libera (in acelasi timp, aceste activitati cuprind fixarea irevocabila a ratelor de schimb, care va conduce la introducerea unei monede unice, ECU, precum si definirea si promovarea unei politici monetare si a unei politici de schimb unic, al caror obiectiv principal este mentinerea stabilitatii preturilor si sustinerea politicilor economice generale in Comunitate (art. 3 Tratatul CEE).

Patru principii fundamentale stau la baza constituirii pietei comune: 1) libera circulatie a marfurilor, persoanelor, serviciilor, capitalurilor; 2) armonizarea progresiva a politicilor economice ale statelor membre (sau chiar crearea de politici comune in diferite sectoare); 3) crearea unor tarife vamale comune pentru desfasurarea comertului pe teritoriul Comunitatii si in relatiile cu terte state; 4) stabilirea unei politici comerciale comune pentru desfasurarea relatiilor economice intre Comunitate si terte state[11].

O piata comuna inseamna o piata unica inclusa pe teritoriul statelor membre si care prezinta aceleasi caracteristici de piata nationala (ea se realizeaza prin crearea unei uniuni vamale si o libera circulatie a factorilor de productie dublata de o protectie externa printr-un tarif vamal comun).

In privinta organelor celor doua Comunitati, trebuie subliniata diminuarea caracterului supranational, astfel ca Inalta Autoritate este inlocuita cu o Comisie care desi reprezinta interesul Comunitatii si-a pierdut caracterul dominant supranational. Deci, este vorba nu doar de o schimbare a calificarii Inaltei Autoritati, cu o calificare mai neutra (Comisia) dar si de un transfer al puterii de decizie de la o institutie ce reprezinta interesul Comunitatii la o institutie interguvernamentala, anume Consiliul. Consiliul de Ministri, Parlamentul si Curtea de Justitie isi mentin caracterul si atributiile iar sub aspect bugetar noile Comunitati depind de contributia statelor membre, nemaiavand independenta de care dispunea CECO.