Conceptul de terorism

Conceptul de terorism

Termenul de terorism a capatat o forma de etichetare fara rost pentru unii si cu folos pentru altii. Acest termen este folosit de guvernanti, mass-media, centre academice si chiar de unele grupari teroriste. Pentru unii, terorismul inseamna actiuni violente ale unor grupari impotriva statelor si non-combatantilor, pentru altii, terorismul inseamna o eliberare nationala sau o revolutie in numele unei ideologii propuse.

Termenul de terorism a devenit un simplu cuvant al denigrarii, care nu mai descrie un tip specific de activitate antisociala sau de crima impotriva umanitatii. Este necesar sa facem diferenta intre diversele ipostaze ale violentei si diversele moduri de conflict, indiferent cum le-am numi, daca dorim sa intelegem mai bine de unde am pornit, care sunt factorii, cauzele si cum putem sa le facem fata pentru a preveni si combate acest flagel mondial.

Conceptul de terorism asociat cu alte concepte specifice violentei, cum ar fi crima sau o actiune militara in timp de razboi, poate fi totusi definit in termeni calificati in mod rezonabil ca obiectivi. Dar se pare ca sarcina unei definiri clare si obiective a conceptului este extrem de dificila, in marea majoritate a cazurilor. Chiar in domeniul academic nu s-au putut oferi definitii unanim acceptate. Fiind atat de complex, conceptul de terorism a capatat multe modificari si pe baza acestora s-au generat discutii care nu au dus la niciun rezultat.

Ariel (2001) argumenta in studiul sau: "Terrorism as a Strategy Insurgence" cu privire la acest concept ca, definirea lui nu trebuie sa aiba numai o latura conceptuala propusa de catre Statele Unite si Europa, ci trebuie sa se tina cont si de conceptele altor parti ale lumii pentru a surprinde fenomenul ca intreg. Cercetatorul in stiinte sociale si militare defineste o actiune terorista ca fiind folosirea calculata a violentei inopinate, socante si ilegale impotriva non-combatantilor (inclusiv civili, militari in rezerva, angajati ai securitatii in situatii de pace si orice tip de consumator) si a altor tinte simbolice, intre care se infiltreaza unul sau mai multi membrii ai unei grupari subnationale ori unul sau mai multi agenti clandestini, cu scopul psihologic de a face publica o cauza politica sau religioasa si/sau de a determina sau sili un guvern sau societatea civila sa le accepte revendicarile si sa le recunoasca drepturile in numele cauzei.

Astfel, conceptul de terorism provine din latinescul "terror" care inseamna violenta fizica, spaima, teroare provocate deliberat prin acte de violenta publica, folosirea cu intentie a unor mijloace capabile sa duca la un pericol comun. Caracteristicile terorii sunt: violenta si amenintarea cu violenta, folosirea sistematica si persistenta a violentei, intimidarea si sensibilizarea prin agresivitate si ura (Jabri, 2006).

Dupa unele definitii oficiale din America si Regatul Unit, precum si din alte state, terorismul reprezinta utilizarea ilegala sau amenintarea cu violenta a persoanelor sau a proprietatilor acestora cu scopul de a atinge unele obiective politice sau sociale in vederea intimidarilor, pentru a constrange psihologic un guvern, individ sau organizatie pentru a schimba favorabil comportamentul sau politicile negociate. Terorismul mai inseamna lupta de lunga durata pentru atingerea unor obiective politice sau religioase prin atacuri repetate impotriva non-combatantilor sub forma omuciderilor, rapirilor, santajului, incendierilor criminale, atentatelor cu explozivi, intimidarilor mediatice si a altor forme de manifestare ale terorii (Huysmans, 2006).

Tot Ariel (2001) propune trei elemente comune care pot acoperi multitudinea definitiilor subliniate pentru a intelege conceptul de terorism. Astfel, el numeste:

- utilizarea violentei;

- obiectivele violentei;

- intentia de a intimida psihologic grupul-tinta.

Dupa Magureanu (2003), terorismul este cel mai periculos si nociv efect al puterii, "in sensul ca se legitimeaza prin forta cea mai brutala si folosirea ei lipsita de orice scrupul, in conditiile in care singura regula este cea dictata de terorist, fie el un individ, grup sau stat".In delimitarea conceptuala a fenomenului este important sa fie amintite analiza si sinteza formelor de manifestare: de violenta, de distrugere, algoritmul teroristilor, precum si comparatia acestora cu unele forme ale criminalitatii care nu reprezinta acte de terorism.

La fel cum psihologia personalitatii nu are o definitie unica, existand varietati in delimitarea conceptuala a acesteia, se poate spune ca nici in cazul terorismului nu exista un concept incontestabil. De ce ? Fiindca terorismul manifesta cele mai bizare si unice forme de violenta impotriva civililor. Este dificil sa se dea un concept general acceptat, caci ceea ce pentru un individ, grup sau stat inseamna terorism, pentru altii reprezinta lupta pentru eliberare nationala. De asemenea, apare o confuzie intre termenii de violenta, terorism, crima organizata, razboi civil si stat dictatorial, confuzia fiind chiar mai mare atunci cand se incearca asocierea terorismului cu miscarile insurgente ori separatiste. Terorismul este singurul fenomen nociv si antisocial care genereaza frica, groaza, haos, soc, neliniste si tulburari psihice in masa in randul societatii civile.

Un alt cercetator, Sondhi (2000), defineste terorismul ca: "O forma speciala de violenta politica, nu o filozofie sau o miscare politica. Terorismul este o arma sau o metoda utilizata de-a lungul istoriei atat de state, cat si de scopuri politice". Acelasi cercetator descrie cinci caracteristici speciale ale terorismului:

- este premeditat si urmareste sa creeze un climat de teama si teroare;

- este directionat catre un grup tinta;

- este violent;

- este antisocial;

- este influentabil pentru a-si atinge scopul.

Dupa afirmatiile lui Hudson si Majeska (2005), teroristii internationali, incapabili sa isi atinga scopurile prin mijloace conventionale, incearca sa transmita un mesaj ideologic sau religios prin terorizarea publicului larg. Prin alegerea tintelor, care adesea sunt simbolice sau reprezentative pentru natiunea vizata, teroristii incearca sa creeze un impact puternic asupra publicului inamic prin acte de violenta, in ciuda putinelor resurse materiale de care dispun. Prin aceasta ei spera sa demonstreze mai multe, astfel incat guvernul sau guvernele vizate sa nu poata sa-si protejeze cetatenii; prin asasinarea unei anumite victime, pot ca o lectie publicului, generand astfel socul si teama.

Este de la sine inteles ca notiunea de terorism a capatat o multitudine de definitii din partea academicienilor, politicienilor, expertilor in probleme de securitate sau jurnalistilor. In unele cazuri, toata atentia este indreptata spre modul in care opereaza organizatiile teroriste, in timp ce in altele se urmareste accentuarea motivatiilor si caracteristicilor terorismului sau acel "modus operandi" al fiecarui terorist. O alta metoda folosita in vederea stabilirii dinamicii si gradului de ostilitate a teroristilor este aceea a descrierii manierei in care acestia au ca tinta societatea civila (Coombs, 2000).

Astfel, in "Terrorism: How the West Can Win", 1985, Benyamin Netanjahu da o alta definitie actului terorist considerandu-l "crima deliberata si sistematica, ranire si amenintare a nevinovatilor, ce inspira teama". In lucrarea "Fighting Terrorism" apartinand aceluiasi autor, termenul de "nevinovati" este substituit cu notiunea de "societate civila", deoarece o definitie cuprinzand primul termen ar deveni insignifianta si ar degenera intr-un instrument al jocului politic. De nenumarate ori s-a pus problema elaborarii unei definitii obiective si exhaustive a terorismului, destinata sa constituie fundamentul si sa fie acceptata in unanimitate pentru cercetarile academice. Una dintre definitiile propuse sustine ca terorismul se traduce prin folosirea internationala sau amenintarea cu recurgerea la violenta impotriva societatii civile sau a unor tinte din randul acesteia, in vederea atingerii obiectivelor politice sau religioase. De aici se desprind trei ramuri elementare:

nucleul actiunii devine folosirea sau amenintarea cu folosirea fortei. In speta, o activitate care nu implica amenintari si acte de violenta nu poate fi conceputa ca act de terorism;

obiectivul actiunii este intotdeauna unul de natura politica sau religioasa. Cateva exemple in aceasta directie ar fi rasturnarea regimului prezent, schimbarea acelor persoane in mainile carora este concentrata puterea si inlocuirea politicilor de factura economica si sociala;

tinta teroristilor este reprezentata de insasi societatea civila. Terorismul capata dimensiunile unui act indreptat direct si premeditat impotriva civililor.

Dupa cum se stie, nici un terorist nu are empatia si congruenta relatiei umane, nu se culpabilizeaza pentru ranirea si ucidere oamenilor nevinovati datorita restructurarilor cognitive pentru a face fata atunci cand este pus fata in fata cu regula sociala a respectului si demnitatii fata de aproapele sau. (Bandura, 1998).In interiorul organizatiilor teroriste pare sa se distinga o caracteristica a unei conditii psihologice denumita si tulburare a personalitatii antisociale sau psihopatice.

Terorismul nu mai este demult o problema locala a anumitor tari pentru ca, in timp,a luat forma unui cadru in care sunt incluse numeroase aspecte pe plan international. Organizatiile de acest gen beneficiaza de sprijin direct sau indirect din partea diferitelor state, pretinzand suportul diverselor comunitati etnice. Nu poate exista un rezultat operational in lipsa unei definitii clare asupra acestui concept in contextul mobilizarii internationale pwntru combaterea terorismului.

Ganor (2006), unul dintre cei mai de seama cercetatori in domeniul combaterii terorismului afirma in articolul intitulat "Defining Terrorism: Is One Man's Terrorist Another Man's Freedom Fighter?" ca necesitatea unei descrieri mult mai ample a conceptului de terorism este evidenta in cadrul fiecarei etape a luptei pentru combaterea actelor de cruzime. Din perspectiva consideratiilor morale, organizatiile teroriste devin irascibile fata de modul in care este criticata actiunea lor indreptata impotriva civililor, lucru reflectat adeseori in literatura lor si in interviuri. Tot el mai precizeaza ca terorismul se diferentiaza de lupta de gherila, razboiul conventional si revolutiile indreptate catre o guvernare ostila prin intimidare, propaganda, strategie de insurgenta, provocare, haos si manipulare.

Asadar, plecand de la conceptualizarea si definirea terorismului, vom aborda mai jos diferentele de manifestare si de identitate dintre terorism si violentele antisociale, revolutionare pentru a intelege si surprinde tipul specific formei de terorism si pentru a evita confuzia cu alte forme de manifestare sociala.