CONVENTIA PENTRU SALVAREA PATRIMONILUIU ARHITECTURAL AL EUROPEI

CONVENTIA PENTRU SALVAREA PATRIMONILUIU ARHITECTURAL AL EUROPEI

Granada 03.10.1985 - Rezumat

Documentul se bazeaza pe toate documentele anterioare de acest fel si doreste sa asigure conservarea si reabilitarea monumentelor si a siturilor istorice.

Partile semnatare se angajeaza sa asigure un cadrul legal potrivit pentru protectia monumentelor, sa le inventarieze si sa le analizeze conform standardelor actuale. Legislatia si normativele trebuie sa prevada modul in care un monument poate fi modificat, deplasat sau reabilitat. Sa asigure cadrul legal ce va sprijini initiativele de reabilitare ale particularilor si sa preintampine actiunile ce ar putea duce la distrugerea, modificarea sau alterarea monumentelor. Partile semnatare se angajeaza sa sprijine dezvoltarea unor metode noi moderne pentru salvarea si protejarea obiectelor de patrimoniu. Legea trebuie sa asigure pastrarea monumentelor, demolarea partilor construite ulterior parazitare, pedepsirea celor ce incalca legea si distrug monumentele istorice.

Politica de conservare integrata presupune includerea problemelor legate de patrimoniu in legislatia si in reglementarile de urbanism. Prin reglementarile urbanistice se pot lua masuri care sa duca la o refolosire corecta a cladirilor istorice in ceea ce priveste functiunea. Partile se angajeaza sa sprijine actiunile prin care monumentele istorice devin vizitabile pentru public, si actiunile pentru protejarea monumentelor. De asemenea vor sprijini implicarea societatii in munca de restaurare.

Partile se angajeaza sa colaboreze in plan tehnic si legislativ in domeniul conservarii monumentelor.

DOCUMENTUL DE LA NARA JAPONIA despre autenticitate

Rezumat

Acest document a fost conceput in spiritul "Cartei de la Venetia" si ca o completare a acesteia.

Diversitatea culturala si de patrimoniu trebuie pastrate deoarece lor le datoram bogatia spirituala.

Trebuie respectate toate formele si modalitatile de exprimare care formeza patrimoniul unei culturi. Semnarea acestei declaratii implica luarea de catre semnatari a unor obligatii referitor la pastrarea patrimoniului.

Pastram patrimoniul istoric pentru ca se considera ca el are valoare culturala. Valoare este strans legata de ideea de autenticitate in ceea ce priveste forma si materia din care este facut obiectul. Autenticitatea este cea care asigura credibilitatea. Rolul acesteia este crucial atat pentru studiul stiintific, cat si pentru procedura de inscriere pe Lista Patrimoniului Mondial.

Pentru fiecare cultura patrimoniul inseamna altceva, de aceea problema patrimoniului trebuie judecata in mod diferit pentru fiecare cultura in parte, din respect pentru acestea.

Trebuie recunoscute caracteristicile specifice ale fiecarei culturi.

Judecarea autenticitatii se face in orice caz pe baza unor surse de informatii diverse. Acestea includ dupa caz: conceptie si forma, material si substanta, functiune si forma, traditie si tehnica, situatie si amplasare, spirit si expresie, stare originara si transformare in timp. Sursele pot fi interne ale obiectului sau externe. Acestea dau posibilitatea descrierii obiectului de patrimoniu sub aspect artistic, tehnic, istoric si social.

Nu exista metode unice pentru stabilirea autenticitatii unui monument sau a unui sit.

Fiecare cultura trebuie sa-si creeze metodele proprii pentru analizarea valorii de autenticitate. Legat de multidiciplinaritate si pe baza toturor cunostintelor necesare. Sa se asigure ca obiectul respectiv este intr-adevar reprezentativ pentru o cultura anume. O documentare clara asupra felului in care obiectul respectiv sau locul respectiv este autentic. Trebuie sa ne bazam pe valori recunoscute, si pe o procedura multidisciplinara complexa. Este necesara in acest sens colaborarea internationala a specialistilor.

Definitie

Conservare : include toate operatiile care vizeaza intelegerea unei opere, cunoasterea istoriei sale si a semnificatiilor sale, asigurarea pastrarii ei materiale, si eventual restaurarea si punerea ei in valoare. (Patrimoniul cultural include monumentele, ansamblurile construite, si siturile, asa cum le defineste articolul 1 al conventiei mondiale a patrimoniului.)

CARTA DE LA WASHINGTON (carta ICOMOS) - privind reabilitarea zonelor istorice

Aceasta carta a fost adoptata in octombrie 1987, la intrunirea generala ICOMOS la Washington DC. Cele mai importate idei pot fi rezumate astfel:

Atat zonele proiectate cat si cele aparute spontan pot avea valoare culturala.

Acesta carta se ocupa de zone urbane istorice, mici sau mari, mai vechi sau mai noi, dar cu semnificatie istorica-culturala. Ele trebuie sa fie studiate impreuna cu vecinatatile si imprejurimile lor. Documentul se doreste a fi o continuare a Cartei de la Venetia, in conditiile in care foarte multe zone urbane vechi din lume sunt periclitate sau partial distruse astazi. Documentul studiaza principiile, obiectivele si metodele necesare pentru reabilitarea zonelor istorice. Zonele vechi trebuie conservate, protejate, restaurate, si adaptate pentru a fi utile economic in conditiile de astazi. Este necesara din aceasta cauza o politica urbana de planificare si de investitii pe masura problemelor existente.

Trebuie pastrata trama stradala istorica, relatia dintre cladiri si spatiul verde, caracterul si stilul cladirilor, relatia dintre oras si zonele inconjuratoare, functiunile traditionale ale cladirilor. Autenticitatea orasului sau cartierului istoric tine de toate aceste elemente. Locutorii zonelor istorice trebuie implicati in viitoarele operatii. Reabilitarea trebuie facuta cu prudenta, dar cu flexibilitate , deoarece fiecare caz este oarecum diferit.

Proiectarea pentru o zona istorica trebuie sa fie precedata de studii pluridisciplinare: arhitectura, structura, arheologie, sociologie, economie.

Se urmareste o integrare armonioasa a orasului istoric in structura intregului oras. Din studii rezulta care dintre cladiri sunt valoroase si care mai putin valoroase, care trebuie conservate, care pot fi modificate sau chiar inlocuite. In lipsa unor studii detaliate pentru o zona se vor urma prescriptiile Cartei de la Atena si a acestui document. Zonele istorice trebuie intretinute in permanenta. Noile functiuni trebuie sa fie competente cu caracterul zonei. Cladirile noi integrate intr-o zona istorica trebuie sa respecte scara si caracterul cladirilor vechi.

Traficul si parcarile din zonele istorice trebuie bine controlate. Caile de circulatie majora nu au voie sa traverseze zonele istorice. Orasele istorice trebuie protejate impotriva dezastrelor naturale si contra poluarii. Trebuie incurajate profesiile necesare pentru restaurare. Populatia trebuie informata in mod corect.