CATEGORII DOCUMENTE |
Arheologie | Istorie | Personalitati | Stiinte politice |
Poporul roman plamadit din romanizarea triburilor trace, s-a format in primele veacuri ale erei crestine, pe ambele maluri ale Dunarii, intre Balcani si Carpatii Nordici, intre Tisa si Nistru, in stransa legatura teritoriala cu lumea romana din Apus. Procesul de romanizare, s-a inceput cu mult inainte de cucerirea Daciei de catre romani. Incepand cu anul 15 dupa Hristos cand a fost organizata provinciei Moesia Inferior (Dobrogea si o parte din Ungaria de azi) si Moesia Superior (aprox. Iugoslavia de azi)geto-dacii vin in direct cu lumea romana.
Atunci cand Traian a supus
Deci procesul de romanizare a fost accelerat de cele doua Moesii, provincii care au fost cucerite cu aproape doua secole inaintea Daciei, fapt ce a determinat ca procesul de transformare a populatiei romanizate in populatie romaneasca propriu-zisa sa continue intr-un ritm alert.
Un rol important in procesul de romanizare la avut
orasele formate si conolidate de romani cuceritori in cele aproape doua secole
de dominatie politica indeosebi in Transilvania, Banat si Oltenia: Porolissum
(Salaj), Potaisa (Turda), Apulum (Alba Iulia), Cedonia (
Limba etruscilor, oscilor,
umbrilor (element substrat) s-a contopit cu limba
Poporul roman este urmasul geto-dacilor. Datorita imprejurarilor istorice,
geto-dacii au fost nevoiti sa se amestece, incepand cu anul 106, cu colonistii
romani, adusi in Dacia dupa al doilea razboi ci Imperiul Roman, din diferite
zone ale Europei, Africii si chiar Asiei. Vorbitor de limba
Toate neamurile care s-au
deprins sa vorbeasca
Dupa anul
271, armata si administratia romana au parasit
Un factor important in continuarea procesului de
romanizare a Daciei la constituit crestinismul. Un rol
important in constituirea crestinismului l-a avut colonistii si ostasii adusi
in Moesia Inferior si Dacia Traiana, in deosebi cei originali din Kappadacia,
Egipt si Iudeea. Crestinismul la romani s-a produs chiar
inainte de declararea crestinismului ca religie oficiala dupa romani.
Asa se si explica de ce cuvintele din terminologia
religioasa sunt de origine
Crestinismul a devenit religie de stat in Imperiul Roman in secolul IV, imparatut - Constantin cel Mare, al carui nume a fost dat bizantului, capitala Imperiului Roman de Rasarit=Constantinopol. Legiferarea crestinismului s-a produs dupa "Edictul de la Milano" in 313, dat de Constantin cel Mare pentru intreaga imparatie romana.
Atat procesul de crestinare cat si procesul de formare a poporului nostru, au loc simultan. De aici facem afirmatia pertinenta ce apartine numai poporului nostru si anume: "Noi ne-am nascut crestini", nu am fost ca alte popoare.
Romanii au primit legea crestina in forma latina, adica ritul si limba predicarii latineste, afirmatie sustinuta de marii istorici, precum Nicolae Iorga, Dimitria Onciul, Ioan Lupas, Lucian Blaga, etc.
Patrunderea
slavilor in
In secolul al VII- lea Europa este calcata de barbarii care sunt toti de rasa galbena (popare turanice), bulgarii, tatarii, turcii, ungurii.
Bulgarii se stabilesc intre
Don si
Imperiul Bizantin are lupte cu ei. Chiar in urma unui razboi
cu bizantinii in locul tratativelor de pace, regele lor, Boris, primeste
crestinismul in numele imparatului Mihail, al Bizantului. Acum ei se
organizau, formeaza statul slavo - bulgar (in sec. al
IX-lea) iar crestinismul il impune regele Boris poporului sau in anul 864, cand
el s-a botezat. Initial Boris, prin crestinismul acceptat si prin legaturile
mai vechi cu popoarele autohtone cu biserica romana, el accepta ritul latin. Intre timp, datorita neintelegerilor cu Papa, el
scoate limba
Cand bulgarii isi organizau un stat in sudul Dunarii, in secolul al IX- lea patrund maghiarii in Dacia, condusi de regele Arpad, care intemeiaza o dinastie care ii poarta numele. In urma unor lupte cu popoarele germanice din zona, pierd batalia si sub influenta acestora primesc crestinismul in 1001, de la emisarii (calugarii) veniti de la Roma in timpul lui Stefan cel Sfant.
Aparitia statului bulgar si crestinarea lui, aparitia statului maghiar crestin si patrunderea maghiarilor in Transilvania au avut urmari foarte importante in istoria romanilor si a limbilor. Asa explicam ca de la sfarsitul secolului al IX- lea limba bisericii romane sa devina limba slava si alfabetul romanesc sa fie cel chirilic. Astfel crestinismul in care s-au nascut romanii, dupa o perioada de 500 ani (sfarsitul secolului IV - sfarsitul secolului IX), perioada care in mintea poporului s-au imprimat cuvinte latine ce n-au mai putut fi scoase din gandirea lor, au fost siliti sa ramana sub ordinea bisericeasca bulgara pana la organizarea Bisericii Romane, in secolul XIV, dupa intemeierea principatelor romane. Biserica a constituit pentru toate popoarele o palghe a puterii in statul feudal.
Dupa caderea Constantinopolului in biserica se produc transformari. Turcii acorda puterea bisericeasca patriarhilor bizantini (greci) care introduc in Biserca limba greaca. Urmeaza perioada fanariota si mai incarcata de tulburari, incheiata in 1821.
Acestor imprejurari, raportam dezvoltarea culturii romanesti structurata pe momente si documente. Primul document cunoscut scris in romaneste este o scurta scrisoare din anul 1521 "Scrisoarea lui Neasu din Campulung catre judele Brasovului, Hans Beckner".
Prin Reforma s-a trecut la traduceri religioase din limba slavona (evangheliere, liturghiere, cazani, psaltiri, etc.) s-au facut traduceri la Maramures, din Sfintele Scripturi, de unde vine si numele de "texte maramuresene": Psaltirea Scheana, Psaltirea Voronetiana, Codicele Voronetian, Psaltirea Hurmuzachi.
Trebuie sa
afirmam ca in paralel cu cultura populara de circulatie orala au fost
consemnate aspecte ale vietii omenirilor si in scris. Dacii au folosit
alfabetul grecesc si cel latinesc, Decebal foloseste limba
Datorita migratiunii
slavilor, care in sudul Dunarii formeaza primul stat slavo-bulgar, legaturile
directe ale Tarilor Romane cu Imperiul Roman scad. In aceste conditii limba
O opera importanta in limba
Paralel cu scrierile religioase se dezvolta o literatura istorica originala in limba slavona la curtea lui Stefan cel Mare si apoi urmasilor acestora "Letopisetul Moldovei" inceput la curtea lui Stefan cel Mare, este continuat apoi de calugarii Macabrie, Azarie, Eftinie care I-au slujit pe diversi domnitori (Alexandru Lapusneanu, Petru Rares, Petre Schiopul).
Despre o literatura romana in limba slavona se poate vorbi in sec al XVI-lea prin lucrarea filozofica, pedagogica, moral politica "Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie"
Dupa traducerile facute sub influenta Reformei un rol important l-a avut tipografia si tipariturile efectuate. Asa s-a tiparit "Cahetismul luteran" la Sibiu (1544), sunt bine cunoscute tipariturile lui Coresi la Targoviste si Brasov, apoi tipariturile unor mitropoliti Varlaam, "Cartea romaneasca de invatatura" sau "Cazamia"; traducerea Noului Testament de catre mitropolitul Transilvaniei Simion Stefan, cunoscut si sub numele Noul Testament de la Balgrad; apoi la Bucuresti mitropolitul Antim Ivirneanu, tipareste o carte de invataturi intitulata "Didahi". Mitropolitul Moldovei, Dosoftei tipareste "Psaltirea in versuri". O carte de mare importanta este "Biblia de la Bucuresti" (1688), tiparita pe timpul lui Serban Cantacuzino, urmata apoi de "Biblia de la Blaj".
Abia in sec al XIX- lea se poate vorbi de o cultura romaneasca in limba romana cu litere latine in perioada domniei lui Cuza, unde un rol important l-au avut carturari de la Blaj, in frunte cu filologul Timotei Ciparu.
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 2054
Importanta:
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved