Robert Barnes

Robert Barnes      

Dupa ce a absolvit universitatea din Louvain, Robert Barnes a fost numit abatele si conducatorul calugarilor augustini de la Cambridge. In acele vremuri se preda prea putina literatura la Cambridge, insa Barnes a introdus studiul literaturii, dand astfel societatii multi tineri educati care erau familiarizati cu lucrarile lui Terence, Plaut, Cicero si altii. Odata ce studiul literaturii a fost pus la punct, Barnes a inceput sa predice din epistolele lui Pavel, dand astfel Bisericii multi oameni destoinici.      

Cunostintele scripturale ale lui Barnes au devenit faimoase datorita prelegerilor, discutiilor si predicilor sale, caci el predica intotdeauna impotriva episcopilor si ipocritilor; insa a continuat sa sustina idolatria Bisericii pana cand a fost convertit de catre Bilney.      

Barnes si-a rostit prima predica de protestant la biserica St. Edward din Cambridge si imediat a fost acuzat de erezie. Adus in fata cardinalului Wolsey, a fost convins de prietenii sai sa abjure si a facut penitenta publica la biserica St. Paul inainte de a fi intemnitat pentru un an si jumatate. Dupa eliberarea sa din inchisoare, Barnes a fost trimis in calitate de detinut eliberat la calugarii din Londra, ordinul augustin, insa acestia i-au adus in curand si mai multe acuzatii si a fost silit astfel sa plece in Antwerp, la Luther.      

In timpul petrecut la Antwerp, Barnes s-a imprietenit cu Luther, Melanchton, Ducele de Saxonia si regele Danemarcei, care l-a trimis impreuna cu Lubeck ca ambasador la regele Henric VIII. Sir Thomas More a vrut sa-l prinda in timpul cat a fost in tara insa regele nu l-a lasat deoarece Cromwell, prietenul si sfatuitorul sau a devenit protectorul protestantilor. Barnes a avut permisiunea sa sustina dispute cu episcopii si sa paraseasca tara atunci cand va dori. El s-a intors la Luther inWittemberg ca sa-si publice cartile, dupa care a venit in Anglia la inceputul domniei reginei Anna de Boleyn si a devenit un predicator respectat.      

Odata ce Stephen Gardiner a sosit din Franta, au inceput din nou necazurile protestantilor. Din acel moment incolo religia a avut de suferit, ca si regina Anna si Cromwell de altfel, iar Barnes a fost intemnitat in Turnul Londrei pana la arderea sa pe rug in ziua de 30 iulie, cu doua zile dupa moartea lui Cromwell. Impreuna cu el au fost arsi pe rug alti doi protestanti, Gerrand si Jerome, si trei catolici, Powel, Featherstone si Abel. Faptul ca atat protestantii cat si catolicii au fost pedepsiti in acelasi timp pentru credinta lor a pus intreaga natiune in incurcatura, desi acesta a fost rezultatul politic al divizarii consiliului de coroana, jumatate fiind catolici si jumatate fiind protestanti.