Misiunea militara germana in Romania. Tratative si reactii

Misiunea militara germana in Romania. Tratative si reactii

In septembrie 1940, grava criza pe care o traversa Romania, afectata de pierderile teritoriale suferite in vara cedarea Basarabiei, nordului Bucovinei si a Hertei, in iunie, si a partii de nord-vest a Transilvaniei, in august , a determinat abdicarea regelui Carol II. Noul conducator al statului, generalul Antonescu, era privit de categorii largi ale populatiei drept persoana care putea salva ceea ce mai ramasese din statul roman.

Nu acelasi lucru se poate spune si despre esaloanele superioare ale armatei. In perioada in care fusese secretar general al Ministerului Apararii, sef al Statului Major General prin delegatie (1933-1934), ministru al Apararii in guvernul Goga-Cuza, Antonescu intrase in conflict cu mai multi dintre colegii sai. Iar atunci cand Carol II ii fixase domiciliu obligatoriu, multi generali nu au considerat necesar sa intervina in sprijinul colegului lor. De altfel, dupa ce a preluat puterea, Antonescu s-a rafuit cu multi dintre ei (Magazin istoric, nr. 9, 10/1999).

Armata romana se afla atunci din punct de vedere al inzestrarii si al gradului de instruire intr-o situatie foarte dificila, agravata de contextul politic international. Iar prin disparitia Cehoslovaciei, fusese pierduta principala sursa de unde se achizitiona armamentul.

Iata in ce conditii soseste in tara Misiunea militara germana, care avea sa joace un rol inca insuficient analizat in pregatirea armatei romane pentru conflictul in care urma sa fie angrenata.

Istoricul Misiunii incepe inca din vremea domniei regelui Carol II. La 14 iulie 1940, atasatul militar german la Bucuresti, colonelul Wahle, raporta la Berlin: 'Cum v-am anuntat telegrafic la 12 iulie, atasatul militar al aerului si subsemnatul am fost chemati in dupa-amiaza aceleiasi zile intr-o audienta la rege Regele a deschis aceasta intrevedere prin a declara ca acum este serios hotarat sa mearga alaturi de Germania. De aceea ne-a cerut serviciul de a transmite Comandamentului Suprem german rugamintea lui oficiala de trimitere a Misiunii militare dupa cum el deja ar fi propus Fhrerului. Pana acum regele a ramas fara un raspuns favorabil'. Si nu l-a primit nici pana in ziua in care a plecat din tara.

In dupa-amiaza zilei de 7 septembrie 1940 deci, doar la o zi de la investirea in functia de conducator al statului , generalul Antonescu il primea pe reprezentantul atasatului militar german la Bucuresti, colonelul Alfred Gerstenberg. In cursul intrevederii, conducatorul statului roman i-a spus:

'A.1. Armata romana doreste trimiterea unor ofiteri germani ca profesori pentru Academia de Razboi, pentru scolile militare de infanterie, de artilerie si de motomecanizate si ca specialisti tehnici in Statul Major General.

2. Armata doreste expedierea unor unitati complete de motomecanizate si de aviatie.

3. In ce priveste aviatia si blindatele s-au facut interventii pentru material.

4. Generalul Antonescu doreste sosirea grabnica a unui general german pentru inceperea tratativelor legate de colaborarea armatei germane cu armata romana in domeniul militar. Armata romana doreste sa evite pe cat posibil sa aiba ofiteri germani in functia de comandanti de unitati.

B. Ideea generalului Antonescu despre reorganizarea armatei sale consta in restructurarea si asigurarea cu unitati mobile puternic motorizate si mecanizate. Trebuie sa fie puternici mai ales in apararea antiaeriana. Centrul de greutate al apararii trebuie orientat inspre Est. De intarit posibilitatile de aparare de pe tarm, in special in Delta Dunarii, pentru zadarnicirea eventualelor tentative de debarcare. Frontul spre Ungaria si Bulgaria se descopera. Despre reconstructia de aici trebuie sa se trateze cu un general german. Generalul Antonescu afirma cu siguranta ca va colabora 100% cu Germania. Va licentia pe toti ofiterii care ii stau in drum'.

Peste numai o saptamana, la 15 septembrie 1940, generalul locotenent Kurt von Tippelskirch sosea la Bucuresti. S-a intalnit in doua randuri cu generalul Ion Antonescu, in prezenta generalului Rozin, a colonelului Gerstenberg si a capitanului von Zichlberg. El i-a prezentat emisarului german un tablou al situatiei armatei romane, pe care von Tippelskirch l-a rezumat astfel: 'Armata avea un foarte scazut nivel moral. Ii lipsea increderea in conducerea statului, inclusiv in generalii care au instalat aceasta conducere. Prin schimbarile pe care le-am intreprins, moralul armatei s-a restabilit. De acum inainte garantez pentru puterea si disciplina armatei. In privinta lipsurilor ei, sunt edificat. Ele privesc urmatoarele compartimente:

1. Nu avem avioane si nici piloti. Ne lipseste organizarea teritoriului. A fost aplicata o foarte precara politica.

2. Nu avem unitati motorizate si mecanizate. Aici avem nevoie, ca si in cazul aviatiei, de un deosebit ajutor german.

El propunea ca sa se disloce unitati germane in Romania, care sa instruiasca trupa romana in exploatarea aparaturii germane. Apoi, aparatura era preluata de trupele romane.

3. Nu avem aparare antiaeriana. Ceea ce avem este incomplet, absolut insuficient.

4. A fost creata o vasta industrie de razboi, [dar] lipseste materia prima, astfel ca productia va inceta curand si ameninta somajul.

In legatura cu cele expuse la punctul 2, l-am intrebat daca doreste sa aiba trupe de instructie numai pentru unitatile mecanizate sau si pentru scoli. Profesorii singuri ar fi, dupa parerea mea, prea putin.

Referitor la aceasta, generalul Antonescu si-a exprimat parerea ca trupele sale sunt bune si ascultatoare, iar ofiterii foarte dornici sa invete.

I-am atras atentia ca unui profesor german i-ar veni foarte greu sa lucreze fara trupele sale de instructie, desigur, fara a pune la indoiala prin aceasta calitatea armatei romane.

Generalul Antonescu a replicat ca dislocarea unui mare numar de unitati ar fi de admis, in ceea ce-l priveste, numai in circumstantele incheierii unei aliante militare. Din considerente de politica externa, in conditiile relatiilor noastre actuale, nu poate fi propus decat un numar limi-tat de efective. Altfel n-ar putea evita presiunea celor-lalte puteri.

Am constatat ca generalul Antonescu apreciaza ca admisibila dislocarea in teritoriu a unor astfel de unitati (motomecanizate si mecanizate) care, in perspectiva, ar putea sa le predea [romanilor] materialele. Amanuntele in legatura cu aceasta, respectiv ce se intelege prin unitati motomecanizate si mecanizate, trebuie sa se clarifice maine.

Generalul Antonescu a prezentat apoi o serie de harti:

1. O harta cu dispunerea fortelor militare rusesti, din care ii pare deosebit de amenintator marele numar de divizii mecanizate si motomecanizate;

2. O harta cu dispunerea actuala a unitatilor la frontiera cu Rusia, care, dupa parerea sa, ar respecta prea mult forma unui cordon in pozitionarea lor. Pe o alta harta a argumentat ordinul pe care intentioneaza sa-l dea de separare a unei puternice rezerve atat pe lungimea frontului, cat mai ales in spatele flancului drept, la Galati, incat rusii sa nu poata strapunge pivotul dispozitivului.

In zona nord-estica a Bucurestiului intentioneaza sa adune el insusi o armata de rezerva. Aici conteaza pe prezenta, intr-un viitor cat mai apropiat, a unitatilor germane mecanizate. Acesta este planul sau operativ. Pe langa o lovitura in flancul sau drept, se teme si de o strapungere in Valea Siretului. Pentru ca, pentru moment, n-ar avea la dispozitie nici o unitate mecanizata sau motomecanizata, ar urma sa dea ordin ca o astfel de lovitura sa fie invaluita pe flancuri. Apararea sa fie in asa fel condusa, incat urmatoarele unitati de infanterie sa atace pe partile laterale, taind drumul trupelor din rezerva unitatilor intrate prin bresa. Aceasta este viziunea sa tactica.

3. O harta a dispunerii unitatilor A.A. [antiaeriene], la care a explicat ca atat ca numar, cat si calitativ, fortele sunt total insuficiente. Pentru a organiza totusi apararea intentiona sa ordone o concentrare de forte pe linia Galati varful sud-estic al noului teritoriu ungar. Prin aceasta se creeaza o anumita siguranta pentru industria de razboi, pe care a comentat-o pe o alta harta, si pentru zona petrolifera.

4. In final, a indicat pe o harta a Europei de Sud ca sunt posibile amenintari ale zonei petrolifere prin atacuri aeriene de pe portavioanele engleze din Marea Egee. Am spus ca, dupa cate stiu, raza de actiune a unui avion decolat de pe un portavion n-ar fi suficienta pentru a atinge zona petrolifera. Colonelul Gerstenberg a confirmat aceasta. Dar am fost de acord ca amenintarea zonei petrolifere de catre englezi trebuie avuta permanent in vedere.

Am intrebat apoi ce trebuie sa se inte- leaga prin expresia specialisti tehnici pentru Statul Major General. A reiesit ca generalul Antonescu s-a gandit numai la specialisti in compartimentul tehnicii motoarelor, nu la introducerea de ofiteri ai Statului Major General german in Statul Major General roman. El ar colabora direct din acest punct de vedere cu viitorul sef al Misiunii militare, dupa cum isi considera datoria sa in primul rand legata de domeniul militar'.

In incheierea raportului sau privind intrevederile avute cu conducatorul statului roman, generalul von Tippelskirch spunea: 'Generalul Antonescu face impresia unui om cu o vointa puternica. Abordeaza misiunea pe care si-a propus-o cu o energie de fier. Se bucura de o inalta apreciere in tara sa din pricina respingerii permanente, fara compromisuri, a regelui [Carol al II-lea] si a cercului acestuia.

In primul rand, eforturile sale sunt puternic ori- entate in directia lichidarii fenomenelor de coruptie din guvern. El procedeaza cu o severitate lipsita de orice menajamente. Despre capacitatea sa ca om de stat, in contextul reconstructiei vietii politice, nu se pot face inca aprecieri.

In tara domneste o liniste absoluta. Miscarea legionara este, cel putin pentru viitorul imediat, limitata. Nu se intrevede inca faptul ca aceasta miscare ar putea deveni forta conducatoare a statului. Dupa parerea generala, prin vointa si capacitatile spirituale, Antonescu este departe de a fi surclasat de catre conducatorul Legiunii, Horia Sima.

Personal, generalul Antonescu mi-a trezit simpatia facandu-mi impresia unui om deschis'.

Intr-un raport cu nr. 106, din 14 ianuarie 1941, Serviciul Externe din cadrul Misiunii militare germane comunica Inaltului Comandament de la Berlin: 'Ieri generalul Antonescu a primit o scrisoare semnata de catre Iuliu Maniu si Dinu Bratianu, presedintii Partidului National-Taranesc, respectiv Partidului Liberal, in care ii sunt puse lui Antonescu o serie de intrebari:

Exista intre Romania si Germania un acord recent privind trecerea trupelor germane peste teritoriul romanesc? Si-a dat Antonescu acordul sa transforme Romania intr-un teatru de razboi, impotriva cui si in ce scop?

Antonescu nu considera a fi potrivit sa se indice trupelor germane anumite trasee, incat tara sa nu fie amenintata de bombardament?

Considera Antonescu indicat sa vanda germanilor carburanti, carne si alte produse?

Ce garantii a dat Germania Romaniei pentru despagubiri in cazul in care Romania devine teatru de razboi?'.

In continuare, Maniu si Bratianu au cerut sa se interzica germanilor folosirea podului peste Dunare de la Cernavoda, Bucurestiul sa fie declarat oras deschis si sa nu se permita germanilor stationarea in acest oras pentru a nu fi bombardat.

Ambii semnatari i-au cerut, in final, lui Antonescu sa precizeze daca a obtinut din partea Reichului asigurarea ca Romania va fi repusa in vechile ei granite. Daca da, ar dori Fhrerul sa faca o declaratie oficiala in acest sens care ar indatora intregul popor german? Reichstagul ar trebui sa fie convocat pentru a lua cunostinta de aceasta promisiune.

Cu doar o zi inainte, la 13 ianuarie, generalul Antonescu se intalnise cu colonelul dr. Spalcke, in prezenta maiorului Troitzsch si a locotenent-colonelului Buchas, carora li se alaturase generalul Dobre, secretar de stat la Ministerul Inzestrarii: 'In procesul de modernizare a armatei romane spusese Antonescu vor trebui facute distinctii intre sarcinile ce pot fi indeplinite cu propriile puteri ale tarii si cele care vor fi de rezolvat numai cu ajutorul german. Despre capacitatea de productie a industriei de inzestrare veti fi informat de catre generalul Dobre. S-a mentionat ca industria de inzestrare romaneasca nu atinge capacitatea de productie teoretic posibila. Multora dintre aceste fabrici le lipseste materia prima necesara. In cateva ramuri ale acestei industrii lipsesc specialistii, astfel ca se poate lucra numai intr-un schimb.

Doresc ca industria de inzestrare romaneasca sa fie adusa la o inalta capacitate de productie si sa fie apta sa lucreze si pentru Germania. Atingerea acestui tel inseamna, in primul rand, materie prima, in al doilea rand specialisti.

Daca pana acum nu au fost date o serie de comenzi necesare in sine industriei romanesti de inzestrare, aceasta se explica prin faptul ca, dupa ce am intrat in Axa [la 24 noiembrie 1940], relatiile s-au schimbat fundamental.

Atunci Fhrerul mi-a explicat: Germania nu asteapta ca armata romana sa lupte; dimpotriva, Germania se bazeaza pe faptul ca va avea mari avantaje economice in urma aderarii Romaniei la Axa'.

Documentele prezentate aici pentru prima oara aduc numeroase elemente care explica pozitia celor doua parti in privinta rosturilor Misiunii. Germanii acceptau formal rolul de instructori, dar urmareau (ordinele erau clare) infiltrarea unor efective cat mai consistente si in pozitii cheie pentru planurile lor viitoare. Este interesant ca inca din primele zile, un militar german de talia lui von Tippelskirch il prefera pe Antonescu lui Horia Sima.