MONARHIA IN ROMANIA (1918-1940)

MONARHIA IN ROMANIA (1918-1940)

regimul monarhiei constitutionale in Romania a fost statuat in anul 1866, dupa ce la 11 februarie 1866, Alexandru Ioan Cuza a semnat actul de abdicare;

dupa ce Filip de Flandra, fratele regelui Leopold II al Belgie a refuzat domnia, la 14 martie 1866 I.C. Bratianu si Ion Balaceanu au avansat la Bucuresti ideea candidaturii lui Carol de Hohenzollern;

potrivit Constitutiei din anul 1866, titulatura oficiala este cea de domn; la 9 septembrie Consiliul de Ministri a decis ca domul Carol I sa poarte titlul de Alteta Regala; in Romania a devenit Regat iar Carol I a devenit primul rege al Romaniei;

27 septembrie 1914 Carol I a incetat din viata, la 28 septembrie a depus juramanul noul rege - Ferdinand I;

15 octombrie 1922, la Alba Iulia a avut loc incoronarea Regelui Ferdinand I, ca rege al tuturor romanilor, si a sotiei sale, regina Maria - ceremonia a marcat simbolic desavarsirea Marii Uniri;

Constitutia Romaniei din anul 1923

Titlul III: Despre puterile statului

Art. 33 Toate puterile statului emana de la natiune, care nu le poate exercita decat numai prin delegatiune si dupa principiile si regulile asezate in Constitutiunea de fata.

Art. 34. Puterea legislativa se exercita colectiv de catre Rege si Reprezentanta Nationala ()

Art. 39. Puterea executiva este incredintata Regelui, care o exercita in modul regulat prin Constitutie

Art. 40. Puterea judecatoreasca se exercita de catre organele ei.

Art. 92. Guvernul exercita puterea executiva in numele Regelui, in modul stabilit prin Constitutie

C A P IT O L U L II

Despre Rege si Ministri

Sectiunea I

Despre Rege

"Art. 77. Puterile constitutionale ale regelui sunt ereditare in linie coboratoare directa si legitima a Maiestatii Sale Regelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, din barbat in barbat prin ordinul de primogenitura si cu exclusiunea perpetua a femeilor si coboratorilor lor. Coboratorii Maiestatii Sale vor fi crescuti in religiunea ortodoxa a Rasaritului.

Art. 78. In lipsa de coboratori in linie barbateasca ai Maiestatii Sale Regelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, succesiunea Tronului se va cuveni celui mai in varsta din fratii sai sau coboratorilor acestora, dupa regulile statornicite in articolul precedent.

Daca nici unul dintre fratii sau coboratorii lor nu s-ar mai gasi in viata sau ar declara mai dinainte ca nu primesc tronul, atunci Regele va putea indica succesorul sau dintr-o dinastie suverana din Europa cu primirea Reprezentatiunii nationale, data in forma prescrisa de art. 79.

Daca nici una, nici alta nu va avea loc, Tronul este vacant.

Art. 79. La caz de vacanta a Tronului, ambele Adunari se intrunesc de indata intr-o singura Adunare, chiar fara convocare, si cel mai tarziu pana in opt zile de la intrunirea lor aleg un Rege dintr-o dinastie suverana din Europa occidentala.

Prezenta a trei patrimi din membrii care compun fiecare din ambele Adunari si majoritatea de doua treimi a membrilor prezenti sunt necesare pentru a se putea procede la aceasta alegere.

La caz cand Adunarea nu se va fi facut in termenul mai sus prescris, atunci in a noua zi, la amiazi, Adunarile intrunite vor pasi la alegere oricare ar fi numarul membrilor prezenti si cu majoritatea absoluta a voturilor.

Daca Adunarile s-ar afla dizolvate in momentul vacantei Tronului, se va urma dupa modul prescris la articolul urmator.

In timpul vacantei Tronului, Adunarile intrunite vor numi o locotenenta regala, compusa din trei persoane, care va exercita puterile regale pana la suirea Regelui pe Tron.

In toate cazurile mai sus aratate votul va fi secret.

Art. 80. La moartea Regelui, Adunarile se intrunesc chiar fara convocare cel mai tarziu zece zile dupa declararea mortii.

Daca din intamplare ele au fost dizolvate mai inainte si convocarea lor a fost hotarata in actul de dizolvare pentru o epoca in urma celor zece zile, atunci Adunarile cele vechi se aduna pana la intrunirea acelora care au a le inlocui.

Art. 81. De la data mortii Regelui si pana la depunerea juramantului a succesorului sau la Tron puterile constitutionale ale Regelui sunt exercitate, in numele poporului roman, de ministri, intruniti in Consiliu si sub a lor responsabilitate.

Art. 82. Regele este major la varsta de optsprezece ani impliniti.

La suirea pe Tron, el va depune mai intai in sanul Adunarilor intrunite urmatorul juramant:

"Jur a pazi Constitutiunea si legile poporului roman, a mentine drepturile lui nationale si integritatea teritoriului'.

Art. 83. Regele, in viata fiind, poate numi o Regenta, compusa din trei persoane, care, dupa moartea Regelui, sa exercite puterile regale in timpul minoritatii succesorului Tronului. Aceasta numire se va face cu primirea Reprezentatiunii nationale, data in forma prescrisa la art. 79 din Constitutiunea de fata.

Regenta va exercita totdeodata si tutela succesorului Tronului in timpul minoritatii sale.

Daca, la moartea Regelui, Regenta nu s-ar gasi numita si succesorul Tronului ar fi minor, ambele Adunari intrunite vor numi o Regenta, procedand dupa formele prescrise la art. 79 din Constitutiunea de fata.

Membrii Regentei nu intra in functiune decat dupa ce vor fi depus solemn inaintea ambelor Adunari intrunite juramantul prescris prin art. 82 din Constitutiunea de fata.

Art. 84. Daca Regele se afla in imposibilitate de a domni, ministrii, dupa ce au constatat legalmente aceasta imposibilitate, convoaca indata Adunarile.

Acestea aleg Regenta, care va forma si tutela.

Art. 85. Nici o modificare nu se poate face Constitutiunii in timpul Regentei.

Art. 86. Regele nu va putea fi totdeodata si seful unui alt stat fara consimtamantul Adunarilor.

Nici una din Adunari nu poate delibera asupra acestui obiect daca nu vor fi prezenti cel putin doua treimi din membrii care le compun, si hotararea nu se poate lua decat cu doua treimi din voturile membrilor de fata.

Art. 87. Persoana Regelui este inviolabila. Ministrii lui sunt raspunzatori.

Nici un act al Regelui nu poate avea tarie daca nu va fi contrasemnat de un ministru, care prin aceasta chiar devine raspunzator de acel act.

Art. 88. Regele numeste si revoaca pe ministrii sai.

El sanctioneaza si promulga legile.

El poate refuza sanctiunea sa.

El are dreptul de amnistie in materie politica.

Are dreptul de a ierta sau micsora pedepsele in materii criminale, afara de ceea ce se statorniceste in privinta ministrilor.

El nu poate suspenda cursul urmaririi sau al judecatii, nici a interveni prin nici un mod in administratia justitiei.

El numeste sau confirma in functiile publice potrivit legilor.

El nu poate crea o noua functiune fara o lege speciala.

El face regulemantele necesare pentru executarea legilor, fara sa poata vreodata modifica sau suspenda legile si nu poate scuti pe nimeni de executarea lor.

El este capul puterii armate.

El confera gradele militare in conformitate cu legea.

El va conferi decoratiunile romane conform unei anume legi.

El are dreptul de a bate moneda conform unei legi speciale.

El incheie cu statele straine conventiunile necesare pentru comert, navigatiune si alte asemenea; insa pentru ca aceste acte sa aiba autoritate indatoritoare, trebuie mai intai a fi supuse puterii legislative si aprobate de ea.

Art. 89. Legea fixeaza lista civila pentru durata fiecarei domnii.

Art. 90. La 15 octombrie a fiecarui an, Adunarea Deputatilor si Senatul se intrunesc fara convocare, daca Regele nu le-a convocat mai inainte.

Durata fiecarei sesiuni este de cinci luni.

Regele deschide sesiunea prin un Mesaj, la care Adunarile fac raspunsurile lor.

Regele pronunta inchiderea sesiunii.

El are dreptul de a convoca in sesiune extraordinara Adunarile.

El are dreptul de a dizolva ambele Adunari deodata sau numai una din ele.

Actul de dizolvare trebuie sa contina convocarea alegatorilor pana in doua luni de zile si a Adunarilor pana in trei luni.

Regele poate amana Adunarile; oricum, amanarea nu poate depasi termenul de o luna, nici a fi reinnoita in aceeasi sesiune fara consimtamantul Adunarilor.

Art. 91. Regele nu are alte puteri decat acele date lui prin Constitutiune".     

Atributiile regelui conform Constitutiei din anul 1923:

numeste si revoaca ministri; desemneaza persoana insarcinata cu formarea guvernului care poate sau nu sa provina din majoritatea parlamentara; guvernul se constituie, iar Corpurile legiuitoare confirma totdeauna actul Regelui;

sanctioneaza (act legislativ) si promulga (act administrativ) legile; sanctionarea legii este actul de adeziune al sefului statului la opera legislativa; dupa sanctionare, legea trebuie promulgata-promulgarea este ordinul catre agentii puterii executive de a aduce la indeplinire legea, regele ordonand publicarea legii in "Monitorul Oficial";

Regele are dreptul de amnistie in materie politica, de gratiere sau micsorare a pedepselor in materie criminala, in afara de ceea ce in mod deosebit se prevede in privinta ministrilor.; numeste sau confirma in functiile publice, potrivit legilor; poate elabora regulamente pentru executarea legilor fara sa poata modifica sau suspenda legile, in numele lui se executa hotararile judecatoresti; are dreptul de a bate moneda conform unei legi speciale;

el este capul puterii armate; confera gradele militare si decoratiile potrivit legii;

incheie cu statele straine conventii in materie de comert si navigatie, care insa trebuie sa aiba aprobarea puterii legislative;

Regele deschide sesiunea Corpurilor legiuitoare printr-un Mesaj - expunerea situatiei politice si a programului de activitate legislativa - si pronunta inchiderea sesiunii. El are dreptul de a convoca in sesiune extraordinara Adunarile; are dreptul de a dizolva Adunarile - deodata sau numai una din ele -, dar actul de dizolvare trebuie sa contina convocarea alegatorilor pana in doua luni de zile si a Adunarilor pana in trei luni;

Regele se bucura de cele doua privilegii monarhice: principiul irevocabilitatii si principiul inviolabilitatii. Este irevocabil in sensul ca nu poate fi revocat, puterile sale fiind pe viata si ereditare. Este inviolabil in sensul ca ministrii sai sunt raspunzatori; nici un act al regelui nu are putere daca nu este contrasemnat de un ministru, care, prin aceasta, devine raspunzator de acel act;

puterile constitutionale ale regelui sunt ereditare in linie ci directa si legitima a Regelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, din barbat in barbat in ordinul de primogenitura si cu excluderea perpetua a femeilor si coboratorilor lor; succesiunea la tron este asigurata in linie directa, descendenta si legitima, in lipsa de urmasi ( cheama la tron pe fratii suveranului si descendentii lor de sex barbatesc, in ordinea genitura; daca suveranul nu are descendenti nici frati, el poate sa indice, cu asentimet Reprezentantei nationale, un succesor ales dintr-o familie suverana din Europa; daca moare fara succesor, tronul este vacant, in acest caz, cele doua Adunari se intrunesc intr-o singur fara convocare, pentru a alege ca rege pe un principe dintr-o dinastie din Europa;

mostenitorul tronului devine rege numai dupa depunerea juramantului in fata Parlamentului;

Consiliul de Coroana din 31 decembrie 1925 a primit renuntarea principelui Carol la tronul Romaniei; pentru a lua act de situatia creata si a adopta masurile care se impuneau, Reprezentanta nationala a fost convocata in ziua de 4 ianuarie 1926 care a votat:

legea prin care Adunarile Nationale Constituante care primesc renuntarea principelui Carol la succesiunea tronului si la toate drepturile, titlurile si prerogativele de care, in virtutea Constitutiei si a statutului Familiei domnitoare, se bucura. Pe temeiul prevederilor constitutionale, ele constata ca succesiunea tronului Romaniei revine astfel de drept A.S.R. principele Mihai (fiul principelui Carol), coboratorul direct si legitim, in ordinea de primogenitura barbateasca a Regelui domnitor.

legea pentru primirea de Reprezentatiunea nationala a Regentei instituita de Regele Ferdinand I pentru a exercita puterile regale si tutela mostenitorului tronului, in cazul cand acesta ar fi chemat sa domneasca in timpul minoritatii sale; primeste numirea celor trei persoane care compun aceasta Regenta: principele Nicolae, Miron Cristea, patriarhul Romaniei, si Gheorghe Buzdugan, prim-presedintele inaltei Curti de Casatie si Justitie.

legea privitoare la actele civile ale membrilor Familiei domnitoare, care vor fi supuse regulilor asa cum sunt ele cuprinse in statutul modificat al Familiei domnitoare (statut ce abroga dispozitiile legii si statutului actelor de stare civila ale membrilor Familiei domnitoare din 30 august 1920).

toate aceste legi si problematica ivita cu ocazia renuntarii la tron a principelui Carol au conturat "Actul de la 4 ianuarie 1926";

20 iulie 1927 - regele Ferdinand a incetat din viata;

24 iulie 1927 Regenta a intrat "in functiune", care a devenit Inalta Regenta;

modul de functionare a Regentei nu era stipulat in Constitutia tarii, in cazul in care unul sau mai multi membrii renunta sau deceda; neintelegerile dintre membrii Regentei, ca de altfel si diferitele influente ale partidelor politice in modul de functionare si in deciziile acesteia a facut ca un nou curent carlist sa se dezvolte;

6 iunie 1930 Carol revine in tara;

7 iunie 1930 - membrii Regentei isi dau demisia;

8 iunie 1930 - corpurile legiuitoare se intrunesc intr-o singura Reprezentatiune pentru a decide asupra exercitarii prerogativelor regale;

8 iunie 1930 - au fost adoptate: Legea pentru abrogarea art. 6 si 7 din legea privitoare la actele civile ale Familiei domnitoare, Legea prin care mostenitorul tronului ia si numele de Mare Voievid de Alba Iulia si Legea privind desemnarea A.S.R. principelui Carol ca Rege al Romaniei sub numele de Carol II; la ora 15.15, Carol II a rostit juramantul ca rege al Romaniei;

Ion Mamina - "Proclamarea lui Carol II ca rege s-a facut prin anularea unui act constitutional, situatie acceptatza de fortele politice cu o usurinta greu de inteles. Actiunea a reprezentat, in fapt, o lovitura de forta impotriva ordinei constitutionale existente. Sub Carol II, monarhia, dintr-un factor de echilibtu in disputele politice, a devenit treptat centrul polarizator al fortelor ostile regimmului parlamentar. Planul rasturnarii va fi dus la indeplinire pana in februarie 1938 cand, printr-o lovitura de stat, Carol II a instaurat dictatura sa personala".