Inceputul domniei Iui AI. I. Cuza si lupta pentru desavarsirea Unirii (1859-1862)

inceputul domniei Iui AI. I. Cuza si lupta pentru desavarsirea Unirii

Deoarece dubla alegere, formal, contrazicea textul Conventiei de la Paris, aceasta prevazand alegerea a doi Domni fara a stipula insa, in mod expres, interdictia alegerii aceluiasi Domn dintr-o provincie in alta recunoasterea oficiala a dublei alegeri de catre marile puteri garante, care presupunea consensul lor, intampina serioase dificultati. De aceea, prima dintre problemele domniei lui Cuza a fost insasi aceea a recunoasterii sale ca Domn in ambele Principate.

in perspectiva convocarii Conferintei marilor puteri, solicitata in primul rand de Turcia, aceasta considerand dubla alegere a lui Cuza o grava incalcare a Conventiei, Domnitorul a initiat o energica actiune diplomatica pentru influentarea deciziei marilor puteri intr-un sens favorabil. El a trimis misiuni diplomatice in principalele capitale europene, in scopul recunoasterii dublei alegeri. La Constantinopol a trimis o delegatie mixta, cu un moldovean si un muntean (C. Negri si L I. Filipescu); la Paris, Londra si Torino (Sardinia) a trimis pe V. Alecsandri, ulterior, acestuia alaturandu-i-se St. Golescu, D. Bratianu si I. Balaceanu; la Viena si Berlin, pe Ludovik Steege, iar la Petersburg, pe printul Obolenski.

Bunavointa cu care avea sa fie primita misiunea, mai ales la Paris (unde V. Alecsandri, in doua randuri, este primit de Napoleon al Ill-lea), la Torino (unde poetul are o intrevedere cu regele Victor Emanuel al 11-lea si cu primul ministru Cavour), precum si la Berlin, anticipa, intr-un fel, rezolvarea favorabila a problemei.

intre timp, se deschideau la Paris, la martie/7 aprilie lucrarile Conferintei puterilor garante; dupa ce, intr-o prima etapa, dubla

alegere este recunoscuta de cinci mari puteri, inclusiv de Anglia, succesiv procedeaza la recunoastere Austria si Turcia, aceasta din urma recunoscand Unirea numai pe timpul domniei lui Cuza; lucrarile Conferintei, desfasurate cu intreruperi, in ritmul luarii deciziilor de catre cele sapte mari puteri, se incheiau abia la august/7 septembrie, _cu recunoasterea in unanimitate de catre plen a dublei alegeri. Contribuise Ia decizia Turciei, pe langa presiunea puterilor pro-unioniste, si masura pe care o luase Domnitorul, pentru o eventualitate de exceptie, anume, concentrarea armatelor munteana si moldoveana, sub comanda unica, la Floresti.

Mai dificila, pe masura importantei, se va dovedi o a doua problema, in ordine cronologica, a domniei lui Cuza, anume desavarsirea Unirii. Aceasta presupunea amendarea textului Conventiei si in privinta celorlalte dispozitii ale sale privind organizarea institutiilor centrale ale statului: doua guverne, doua Adunari legislative. Odata cu recunoasterea dublei alegeri a lui Cuza, aceste prevederi ramanand in vigoare, mecanismul statal nu putea sa functioneze decat cu mari dificultati: pe de o parte, un sef unic al statului, pe de alta, guverne si parlamente separate; in plus, cum am anticipat, procedura foarte greoaie de functionare a Comisiei Centrale, care avea misiunea de a elabora legi comune, complica si mai mult lucrurile.

Si de aceasta data, Domnitorul a procedat cu multa intelepciune, reusind sa obtina pe cale diplomatica acordul marilor puteri, inainte de convocarea unei noi conferinte in acest scop a marilor puteri, pe canale diplomatice s-a straduit sa convinga autoritatile turcesti, pe reprezentantii celorlalte puteri, de necesitatea unificarii administrative, Ia nivel central; a folosit in acest sens vizita sa la Constantinopol, un timp amanata si bine pregatita (septembrie 1 pentru a infrange opozitia Turciei si Austriei, cu tact, a amenintat chiar cu proclamarea de catre cele doua Adunari intrunite a desavarsirii Unirii (o asemenea initiativa politica, efectiv, existand in tara).

O noua Conferinta a marilor puteri, convocata la Constantinopol, se deschidea in septembrie ea isi prelungea un timp lucrarile datorita tergiversarilor provocate de Poarta, in cele din urma, sub Presiunea celorlalte puteri, dandu-si acordul si aceasta. Apoi, recunoasterea desavarsirii Unirii administrative de catre marile puteri era adusa de Domn la cunostinta romanilor, la decembrie printr-o

cunoscuta proclamatie. "Unirea este indeplinita, nationalitatea romana este intemeiata''¹, se spunea in proclamatie, subliniindu-se semnificatia evenimentului, care a starnit un veritabil entuziasm, asemanator, intrucatva, cu cel din ianuarie prilejuit de dubla alegere.

Ca simbol al noii situatii politice, cele doua Adunari legislative, abrogate de Domn la aceasta data, dupa ce in prealabil ele au omagiat succesul lui Cuza, urmau sa se intruneasca la ianuarie intr-un parlament unic.

Trebuie precizat aici ca si in primii ani de domnie, cand sistemul statal era greu functionabil si cand problema majora era aceea a desavarsirii Unirii, si in aceste conditii s-a facut simtita politica de reforme a Domnitorului, fiind adoptate, in limita situatiei date, o serie de masuri pe linia unificarii administratiei de stat, si anume: unificarea administratiei telegrafului; adoptarea hotararii de stabilire a orasului Bucuresti, drept Capitala unica; unificarea vamilor din cele doua tari sub o conducere unica (Directia Generala a vamilor); unificarea cursului monedelor; adoptarea unei steme unice (cu zimbru si vultur); stabilirea zilei de ianuarie ca zi nationala; infiintarea Universitatii din Iasi s.a. De o insemnatate deosebita, de la inceputul domniei, au fost mai ales primele reforme din domeniul armatei si justitiei, ele fiind facilitate, cum am observat, si de stipulatiile din textul Conventiei (asupra acestor reforme din urma, urmeaza sa revenim ceva mai departe!).