| CATEGORII DOCUMENTE |
| Arheologie | Istorie | Personalitati | Stiinte politice |
Cristian Jurevitsch Rakovski
luat de catre functionarul GPU, Gabriel G.
Kuzmin, la 26 ianuarie 1938, la Moscova
Tiparit dupa manuscris
Titlul originalului spaniol: Sinfonia en Rajo Mayor
Capitulo XI: Radiografia de la Revolucion
INTRODUCERE
In timpul marsului din est, in al doilea razboi mondial, un voluntar din divizia albastra spaniola a gasit, intr-o casa din Rusia, cadavrul medicului dr. Josef Landovski, multi ani medicul oficial al NKVD-ului, precum si o multime de manuscrise.
Aceste manuscrise au fost traduse in spaniola in anul 1950, de catre Mauricio Carlavilla, sub titlul 'Sinfonia en Rajo Mayor'. Cartea, dupa aparitia ei, a dezlantuit efecte alarmante si a fost retrasa de pe piata de anumite puteri.
Senzational este protocolul dupa interogatoriul luat lui Cristian Rakovski, fostul ambasador sovietic la Paris. Acesta, un vechi bolsevic din garda lui Trotzki, a fost arestat in cadrul marii 'Tischistka' impreuna cu Gomornik, Jakir, Tuhacevski si altii, dar spre deosebire de acestia, in mod surprinzator, el nu a fost 'lichidat'.
De ce? Acest lucru se poate explica, daca vom analiza cu atentie acest interogatoriu.
Cititorul sa nu treaca usor peste pasajele mai dificil de inteles, ci sa le aprofundeze minutios. Ar fi bine, de asemenea, sa compare neintrerupt descrierea cu evenimentele petrecute in realitate. Efortul acesta merita pe deplin sa fie facut, pentru a se putea intelege importanta majora a acestor documente.
Interogatoriul luat lui Cristian Jurevitsch Rakovski -ambasadorul sovietic la Paris - de functionarul GPU Gabriel G. Kuzmin, la 26 ianuarie 1938, la Moscova
Kuzmin: Dupa cum ne-am inteles la Lubjanka, eu mi-am dat osteneala sa obtin o ultima sansa pentru dumneavoastra; prezenta dumneavoastra aici este o dovada ca aceasta mi-a reusit. Sa vedem daca nu ne veti insela.
Rakovski: Eu sper ca nu.
Kuzmin: Inainte de toate insa, un sfat ca de la om la om: aici este vorba numai de adevarul curat. Nu de 'adevar pentru proces', care, in lumina marturisirilor celorlalti inculpati, trebuie sa fie conform cu cerinta politica a 'ratiunii de stat', cum se spune in Occident.
Cerintele politicii internationale ne fac sa tinem secret adevarul, 'adevaratul adevar'. Indiferent cum va decurge procesul, popoarele si oamenii vor afla numai ce trebuie sa afle; unul singur trebuie sa stie totul: Stalin. Cuvintele dumneavoastra aici, indiferent cum vor fi, nu va pot agrava propria situatie. Aceasta, dupa cum stiti, nu poate fi mai grava. Va puteti numai imbunatati situatia. Va puteti recastiga viata pierduta. Asadar, vrem sa vedem: voi toti ati recunoscut ca sunteti spioni ai lui Hitler, in slujba Gestapoului si a OKW*, nu-i asa?
Rakovski: Da!
Kuzmin: Si sunteti in adevar, spioni ai lui Hitler?
Rakovski: Da!
Kuzmin: Nu, Rakovski, nu! Spuneti adevarul, un adevar pentru proces!
Rakovski: Noi nu suntem spioni ai lui Hitler, noi il uram pe Hitler, asa cum il urasti dumneata, asa cum il poate ura Stalin, poate chiar mai mult. Dar problema este foarte complicata.
Kuzmin: Incerc sa va ajut. Poate stiu si eu ceva. Voi trotzkistii, ati luat contact cu Statul major german, nu-i asa?
Rakovski: Da!
Kuzmin: De cand?
Rakovski: Data exacta nu mi-o amintesc, dar curand dupa rasturnarea lui Trotzki, cu mult inainte de venirea lui Hitler la putere.
Kuzmin: Atunci, nu sunteti spioni personali ai lui Hitler sau ai regimului lui?
Rakovski: Exact, am fost cu mult inainte.
Kuzmin: Cu ce scop? Poate sa-l ajutati intr-o victorie si sa cedati teritorii rusesti Germaniei?
Rakovski: Nu, bineinteles ca nu.
Kuzmin: Atunci, ca spioni ordinari, pentru bani?
Rakovski: Pentru bani? Noi nu am primit nici o marca de la germani. Hitler nu are nici pe departe atatia bani ca sa cumpere
* Comandamentul General al Wermachtului
un comisar al poporului Uniunii Sovietice, insarcinat cu afaceri externe, care are insa la dispozitia lui un buget mai mare decat averea lui Ford, Morgan si Vanderbilt la un loc, fara sa dea socoteala.
Kuzmin: Atunci, din ce motive?
Rakovski: Imi permiteti sa vorbesc liber?
Kuzmin: Va rog chiar, pentru acest lucru v-am chemat.
Rakovski: N-a avut si Lenin un motiv mai important sa accepte ajutorul Germaniei, ca sa poata ajunge in Rusia? Trebuie acceptate calomniile care s-au indreptat impotriva lui? Nu l-au numit si pe el, un spion al Kaiserului?
Legaturile lui cu Kaiserul, interventia Germaniei care a favorizat intrarea bolsevicilor in Rusia, bolsevicii fiind instigatorii care au facilitat infrangerea Rusiei, sunt doar fapte evidente.
Kuzmin: Daca ele sunt adevarate sau false, aceasta nu face parte din discutia noastra.
Rakovski: Nu, permiteti-mi sa inchei cu acestea. Nu este sigur ca felul de a actiona al lui Lenin a fost de folos statului german? Permiteti-mi: aici este vorba de pactul Brest-Litovsk, prin care teritorii imense au fost puse la dispozitia Kaiserului.
Cine a proclamat inca in 1913, ca infrangerea este favorizata de bolsevism? Lenin. Eu cunosc pe de rost scrisoarea lui, adresata lui Gorki:
'Razboiul dintre Austria si Rusia va fi pentru Revolutie de mare folos, dar nu este sigur ca Franz Josef si Nikita ne vor oferi acest prilej'.
Observati? Noi, asa-zisii trotzkisti, am planuit infrangerea in 1905, Lenin referindu-se, chiar, la aceasta metoda, in 1913, iar noi urmam pana azi aceasta tactica, tactica lui Lenin.
Kuzmin: Cu mica deosebire, Rakovski, ca azi in Uniunea Sovietica domneste socialismul si nu tarismul.
Rakovski: Sunteti convins de durata socialismului in Uniunea Sovietica?
Kuzmin: Nu este Uniunea Sovietica socialista?
Rakovski: Pentru mine, numai cu numele. Aici este adevaratul motiv al Opozitiei. Trebuie sa-mi ingaduiti - daca urmarim o logica pura - trebuie sa-mi dati dreptate ca noi, teoretic si rational, avem acelasi drept sa spunem 'Nu', cand Stalin a spus 'Da'?
Si daca victoria comunismului cere provocarea unei infrangeri, atunci cei ce socot ca comunismul a fost tradat de bonapartismul lui Stalin, au tot atata drept sa provoace o infrangere, cum a facut-o Lenin.
Kuzmin: Eu cred, Rakovski, ca acest stil inalt dialectic va atrage spre teoretizari. In public, bineinteles, va voi contrazice; eu recunosc ca in situatia dumneavoastra este singurul argument plauzibil, insa cred ca pot dovedi ca este un sofism. Dar aceasta o lasam pe alta data, vom avea cu siguranta ocazia si sper ca imi veti acorda o revansa. Pentru moment insa, numai atat; daca actiunea dumneavoastra vizeaza infrangerea insasi a Uniunii Sovietice si are ca scop instaurarea socialismului, a adevaratului socialism, dupa dumneavoastra - trotzkismul, in momentul de fata o asemenea infrangere este lipsita de scop si sens, toate cadrele si promotorii acestei actiuni vor fi consecvent 'lichidati', asa cum o facem noi acum. Infrangerea va avea ca urmare intronarea unui 'Fhrer' sau a unui tar fascist, nu-i asa?
Rakovski: Desigur, concluzia dumneavoastra este justa.
Kuzmin: Asadar, cred ca noi am ajuns departe. Eu, stalinist, dumneavoastra trotzkist, am facut din imposibil posibil si am ajuns la un punct in care suntem de acord. Noi suntem amandoi de parere ca astazi Uniunea Sovietica nu are voie sa fie invinsa.
Rakovski: Trebuie sa recunosc, ca n-am crezut sa am inaintea mea un om atat de inteligent. Intr-adevar, acum si inca multi ani de acum inainte, nu avem voie sa dorim infrangerea Uniunii Sovietice sau sa o provocam, pentru ca astazi - acest lucru este sigur - nu am fi in masura sa tragem folos dintr-o acaparare a puterii. Noi, comunistii, nu am avea nici un avantaj.
Aceasta este intr-adevar situatia, sunt de acord cu dumneavoastra. Nimicirea statului stalinist nu ne poate interesa pe noi. Eu spun aceasta, subliniind ca acest stat este, dintre toate, cel mai anticomunist. Dupa cum vedeti, eu sunt sincer.
Kuzmin: Recunosc, aceasta este singura cale ca sa ne putem intelege. Dar va rog sa-mi dati o explicatie intr-o chestiune pe care eu o calific drept contradictie: daca pentru dumneavoastra statul sovietic este cel mai anticomunist, de ce nu doriti azi distrugerea lui? Altul va fi mai putin anticomunist, obstacolul va fi mai mic si ati putea instaura comunismul dumneavoastra adevarat.
Rakovski: Nu, aceasta este o deductie prea simplista. Chiar daca bonapartismul lui Stalin sta in contradictie cu comunismul, ca Napoleon fata de Revolutie, este clar ca Uniunea Sovietica are mai departe o doctrina si o forma comunista, ea are un comunism formal si nu real. Asa cum disparitia lui Trotzki a permis automat lui Stalin sa transforme comunismul real in unul formal, tot asa disparitia lui Stalin va permite transformarea comunismului sau formal intr-unul real. Intr-o ora am realiza aceasta. M-ati inteles?
Kuzmin: Da, bineinteles. Mi-ati spus un adevar clasic, nimeni nu distruge ce doreste sa mosteneasca. Ei bine, aceasta este o prezentare sofisticata. Se bazeaza pe presupuneri, care nu corespund faptelor si anume, anticomunismul lui Stalin. Avea Uniunea Sovietica proprietate privata? Exista un plan individual, o plusvaloare? Existau clase? Nu vreau sa enumar mai mult, ce reprezinta toate acestea?
Rakovski: Eu am admis existenta unui comunism formal. Tot ceea ce enumerati, sunt forme goale.
Kuzmin: Asa? Dintr-un pur capriciu?
Rakovski: Nu, este o necesitate! Nu este posibil sa tinem in loc evolutia doctrinei materialiste, chiar daca dorim sa o incetinim. Si cu ce pret! Cu pretul ca in teorie o propagam, iar in practica o combatem. Puterea ce mana omenirea spre comunism este de neinvins, aceasta putere insa, in cazul unei intorsaturi, sta in calea revolutiei permanente.
Kuzmin: Un exemplu?
Rakovski: Hitler. Este exemplul cel mai vadit. El s-a folosit de socialism pentru a combate socialismul. De aici, socialismul lui antisocialist - acesta este national-socialismul.
Stalin are nevoie de un comunism pentru a invinge comunismul.
De aici comunismul lui anticomunist, acesta este national-comunismul sau. Paralela bate la ochi. Totusi, antisocialismul lui Hitler si anticomunismul lui Stalin reusesc, chiar fara voia lor, sa instaureze un socialism si un comunism. Cu vointa sau cu stiinta lor, acestia cladesc un socialism si un comunism formal, pe care noi, mostenitorii lui Marx, trebuie sa le acceptam.
Kuzmin: Mostenire? Cine mosteneste si pe cine? Lichidarea trotzkismului este definitiva.
Rakovski: Chiar daca dumneavoastra o spuneti, eu nu sunt convins, cu toate 'lichidarile' enorme ce au loc; noi, comunistii, le vom supravietui. Cat de lungi ar fi tentaculele Ohranei lui Stalin, ele nu pot cuprinde pe toti comunistii.
Kuzmin: Rakovski, va rog, la nevoie va ordon, sa va abtineti de la aluzii jignitoare. Nu faceti uz, va rog, de imunitatea dumneavoastra diplomatica.
Rakovski: Cum, inca sunt ministru plenipotentiar? Sau ambasador? Al cui?
Kuzmin: Exact spus, al statului stalinist, acest trotzkism esuat, daca il pot numi astfel.
Rakovski: Acestia, la care faceti aluzie, nu m-au imputernicit si nici nu sunt reprezentantul lor. Dv. m-ati numit.
Kuzmin: Incep sa am incredere. Eu notez in favoarea dumneavoastra ca, atunci cand am pomenit de trotzkism, dumneavoastra nu l-ati negat. Acesta este un start bun.
Rakovski: Cum as putea eu sa-l neg? Eu l-am adus in discutie.
Kuzmin: Dupa ce noi amandoi am ajuns la o intelegere, ca exista un anumit trotzkism, va rog sa-mi dati cateva detalii ca sa le pot preciza in raportul meu.
Rakovski: Eu pot face aluzie la fapte, care cred eu ca fac parte din tema, insa nu pot fi sigur ca sunt ideile 'acelora'.
Kuzmin: Deci, asa trebuie sa inteleg.
Rakovski: Suntem de acord ca acum Opozitia nu are interes sa-l rastoarne pe Stalin, deoarece nu-l poate inlocui fizic. Suntem de aceeasi parere. Insa, un fapt sigur este ca agresorul potential exista. Este marele nihilist Hitler, care-si indreapta pistolul Wermachtului contra intregului orizont. Cu sau fara ajutorul vostru - va deschide el focul contra Uniunii Sovietice? Pentru noi este enigma hotaratoare. Am pus problema bine?
Kuzmin: Problema este bine pusa, pentru mine insa nu este o enigma hotaratoare. Eu consider agresiunea lui Hitler asupra Uniunii Sovietice mai mult ca sigura.
Rakovski: De ce?
Kuzmin: Foarte simplu, pentru ca cei ce-i dau instructiuni, ordona astfel. Hitler nu este decat condottierul capitalismului international.
Rakovski: Recunosc existenta acestui pericol, dar de aici si pana la certitudinea ca Hitler va ataca Uniunea Sovietica, sunt prapastii adanci.
Kuzmin: Agresiunea sta insasi in natura fascismului; afara de aceasta, toate statele capitaliste, care l-au ajutat sa se inarmeze, il imping spre acest lucru. De asemenea, i-au inlesnit insusirea diferitelor baze strategice si economice. Acest lucru este evident.
Rakovski: Dumneavoastra uitati un lucru important: reinarmarea lui Hitler si nerespectarea tratatului de la Versailles au fost favorizate de statele capitaliste, intr-o vreme cand in Rusia Opozitia (trotzkistii) era prezenta si noi am fi putut fi urmasii unui Stalin invins. Socotiti aceasta o simpla coincidenta?
Kuzmin: Eu nu vad nici o legatura intre faptul ca actiunile tratatului de la Versailles i-au permis lui Hitler reinarmarea si existenta opozitiei in Rusia. Insemnatatea hitlerismului este clara si logica. Agresiunea lui Hitler asupra Uniunii Sovietice se afla de mai mult timp mentionata in programul sau. Distrugerea comunismului si intinderea lui spre est este dogma in 'Mein Kampf', acest talmud al national-socialismului, iar politica 'invingerii', al carei adept sunteti, ar voi sa faca uz de aceasta amenintare, fiind pe linia ideologiei dumneavoastra politice.
Rakovski: Da, la prima vedere toate acestea par logice si de la sine intelese, dar sunt prea logice si simple, ca sa fie adevarate.
Kuzmin: Ca sa impiedicam acest lucru, ca sa nu ne atace Hitler, ar fi intelept sa mizam pe alianta Frantei; dar este o copilarie sa ne inchipuim ca capitalismul ar face sacrificii pentru salvarea comunismului.
Rakovski: Daca discutam ca la o intrunire populara, fara sa avem prea multe cunostinte politice, aveti perfecta dreptate. Dar, daca dumneavoastra credeti serios ce spuneti, sunt deziluzionat. Eu am socotit ca fortele de securitate ale lui Stalin au un inalt nivel politic.
Kuzmin: De altfel, agresiunea hitlerista asupra Uniunii Sovietice este o necesitate dialectica, adica ea va ridica soarta luptei de clasa la nivel international. De partea lui Hitler va sta de nevoie intreaga lume capitalista.
Rakovski: Privind dialectica dumneavoastra scolastica imi fac o imagine si mai saracacioasa a nivelului politic al stalinistilor. Va aud vorbind cum ar vorbi Einstein unor elevi de liceu despre fizica cuantica. Eu constat ca v-ati insusit din marxism numai ce este elementar: demagogia si populismul.
Kuzmin: Daca nu se intra prea mult in amanunte, va rog sa-mi dezvaluiti ceva din 'teoria relativitatii' si 'teoria cuantica' a marxismului.
Rakovski: Fara ironie! Eu vorbesc in numele unor idealuri inalte. In marxismul elementar, care se invata in universitatile lui Stalin, puteti gasi motivul care contrazice teza dumneavoastra, a necesitatii agresiunii lui Hitler asupra Uniunii Sovietice. Azi marxismul este inca piatra de hotar, contradictie in sanul capitalismului, boala incurabila si distructiva a capitalismului. Nu-i asa?
Kuzmin: Asa este.
Rakovski: Daca intr-adevar capitalismul sufera economic din cauza contradictiilor interne? Economia si politica sunt entitati de sine statatoare, ele sunt factori sau dimensiuni ale elementului social luat in intregime. Contradictiile interne se manifesta pe taram social si influenteaza factorul economic sau politic, sau pe amandoua. Ar fi absurd sa numim ca insucces in economie, dar succes pe taram politic, teza dumneavoastra cu privire la atacarea Uniunii Sovietice.
Kuzmin: Constructia dumneavoastra se bazeaza numai pe contradictia sau soarta inevitabila a burgheziei, de a pieri inainte de a se ajunge ca Hitler sa atace Uniunea Sovietica. Eu sunt marxist, Rakovski, dar intre noi fie vorba, si fara sa jignesc un luptator, cu toata credinta mea in Marx, nu pot admite, la fel ca Stalin, ca existenta Uniunii Sovietice se bazeaza pe eroarea dusmanilor ei.
Rakovski: Eu insa da, nu ma priviti va rog asa, eu nu glumesc si nici nu sunt nebun.
Kuzmin: Permiteti-mi cel putin sa fiu sceptic, atata timp cat nu-mi aduceti argumente care sustin aceasta teza.
Rakovski: Vedeti cata dreptate am avut sa consider pregatirea dumneavoastra marxista, mediocra? Dumneavoastra reactionati ca un luptator oarecare din randul maselor.
Kuzmin: Si nu am dreptate?
Rakovski: Da, aidoma unui sef de cadre, unui birocrat sau marii mase populare. Ei trebuie sa creada asa si sa scandeze incontinuu. Va rog sa ma ascultati in mod confidential - marxismul se aseamana cu religiile esoterice din antichitate: credinciosii trebuiau sa cunoasca numai lucrurile elementare, de suprafata, daca se urmarea impunerea credintei; deci, in revolutie la fel ca in religie.
Kuzmin: Nu cumva doriti sa-mi dezvaluiti un marxism misterios, cam in felul unei noi masonerii?
Rakovski: Nu, nimic din esoteric. Dimpotriva, va voi explica clar, ca lumina zilei. Marxismul, inainte de a deveni un sistem filozofic, politic sau economic, a fost o conspiratie in vederea revolutiei.
Si fiindca pentru noi revolutia este o realitate absoluta, politica, economia sau filozofia sunt adevaruri numai in masura in care folosesc revolutiei. Adevarul subiectiv, intim, in filozofie, politica, economie si in morala nu exista, el este adevar sau eroare numai ca o componenta abstracta in marxism. Componenta abstracta este insa, pentru noi, subordonata dialecticii revolutionare; de aceea, asa trebuie sa gandeasca fiecare revolutionar adevarat, chiar si Marx. Va amintiti citatul lui Lenin, prin care raspunde cuiva care-i reproseaza ca tinta lui sta in contradictie cu realitatea? 'Eu cunosc realitatea', a spus el. Credeti ca a spus o prostie? Nu, pentru ca realitatea era relativa fata de o alta realitate absoluta: revolutia.
Marx a fost un geniu. Daca opera sa ar fi numai o critica solida a capitalului, ar fi deja o lucrare desavarsita; dar maiestria lui se transforma in ironie: 'Comunismul trebuie sa triumfe, pentru ca dusmanul sau, Capitalul, ii aduce triumful'. Aceasta este teza lui Marx. Vreti o ironie mai mare? Ca sa se faca crezut, a fost de ajuns sa depersonalizeze capitalismul si comunismul, sa transforme fiinta umana intr-o fiinta rationala, ca un trisor.
Aceasta a fost metoda lui geniala, sa arate capitalistilor, celor ce reprezinta capitalul, ca triumful comunismului se datoreaza numai idioteniei lor innascute. Fara o idiotenie permanenta a lui 'homo economicus' nu poate sa existe in sine contradictia de care vorbeste Marx. Ca un ' homo sapiens' sa se transforme in 'homo stultus', trebuie o putere magica, o putere care sa-l faca pe om sa coboare pe scara zoologica acolo de unde a pornit, adica de la animal.
In epoca aceasta a capitalismului, existenta lui 'homo stultus 'fiind o realitate, Marx are posibilitatea sa formuleze axioma lui: contradictie interna + timp = comunism. Va rog sa ma credeti cand noi, cei initiati, privim portretul lui Marx, chiar daca se afla deasupra portalului de la Lubjanka, ne apuca un ras in hohote - il vedem deasemenea, in umbra barbii lui, cum isi bate joc de toata omenirea.
Kuzmin: Sunteti cu adevarat in stare sa va bateti joc de cel mai minunat invatator al epocii?
Rakovski: Eu, sa-mi bat joc? Nu, acesta este un semn de admiratie! Marx a reusit sa pacaleasca atatia oameni de stiinta, el a fost mai presus ca ei. Acum insa, daca vrem sa-l masuram in toata grandoarea lui, trebuie sa-l privim pe adevaratul Marx, revolutionarul, promotorul 'Manifestului comunist'. Marx, conspiratorul, a trait tot timpul revolutia din conspiratie. Nu degeaba revolutia ii datoreaza succesul si victoria.
Kuzmin: Asadar, tagaduti procesul dialectic al contradictiei interne a capitalismului ca fiind triumful comunismului?
Rakovski: Fiti sigur ca daca Marx ar fi crezut ca triumful comunismului sta in contradictia capitalismului, n-ar fi pomenit nici o singura data, in miile lui de pagini stiintifice, acest lucru. Acesta este imperativul unui revolutionar si nu al unui teoretician. Un revolutionar, un conspirator, nu dezvaluie niciodata dusmanului sau secretul victoriilor sale. El nu furnizeaza niciodata 'informatii', ci 'dezinformatii', ca in contraspionaj. Nu-i asa?
Kuzmin: Expunerea dv. ne duce deci, la concluzia ca nu exista contradictii interne in capitalism si, daca Marx vorbeste despre ele, este numai o strategie revolutionara. Asa este? Daca marile si permanentele contradictii in capitalism sunt evidente, inseamna ca Marx a mintit spunand adevarul.
Rakovski: Ca dialectician, care rupe cu dogma scolastica, deveniti primejdios! Este adevarat, Marx mintea spunand adevarul. El a mintit cand a spus ca in istoria economiei capitaliste contradictia interna este o 'constanta' indubitabila si predestinatoare. Dar el a stiut ca aceste contradictii se pot provoca din ce in ce mai mult, pana la punctul culminant.
Kuzmin: Acum sustineti o antiteza.
Rakovski: Nu este nici o antiteza. Marx inseala din motive tactice cand este vorba de cauzele ce duc la contradictii in capitalism. Marx stia cum se provoaca acestea, cum se pot ascuti si, in sfarsit, cum pot duce la totala anarhie a productiei capitaliste, care duce inevitabil la revolutia comunista. El a stiut ca toate acestea vor avea loc, pentru ca ii cunostea pe cei care le pot produce.
Kuzmin: Este o noutate stranie sa descopar acum ca nu contradictia in sine duce la 'sinuciderea capitalismului', cum a formulat Schmalenbach, un mare om de stiinta, care l-a interpretat atat de bine pe Marx.
Dar acum ma intereseaza sa ajungem la problemele personale.
Rakovski: N-ati bagat inca de seama? N-ati observat cum se contrazice Marx intre vorba si fapta? El proclama necesitatea si predestinarea contradictiei interne in capitalism si face aluzie la acumularea de capital. El indica o realitate. O concentrare mai mare a mijloacelor de productie inseamna, spune el, o concentrare in masa a proletariatului, o concentrare de munca, de forta pentru a instaura comunismul. Dar, in acelasi timp, cand el proclama acestea, punea si bazele Internationalei.
Internationala este in lupta de clasa, 'reformatoare', ceea ce inseamna o organizatie care sa opreasca, sau chiar sa desfiinteze acumularea de capital. Obiectiv, privind prin teoria lui Marx, 'Internationala' este o organizatie contrarevolutionara, anticomunista.
Kuzmin: Asta inseamna ca Marx era un contrarevolutionar, un anticomunist?
Rakovski: Vedeti cum se poate manevra o teza elementara marxista? Sa formulam Internationala ca un factor anticomunist si contrarevolutionar, cu claritate logica si doctrinara, inseamna sa privim numai efectele imediate, sa vedem in text numai literele. La asemenea concluzii absurde ajungem pentru ca vorbele si faptele in marxism sunt subordonate unor legi stricte: legile conspiratiei si revolutiei.
Kuzmin: Putem ajunge la un sfarsit?
Rakovski: Imediat. Daca lupta de clasa, pe plan economic, in efectul ei imediat este reformista si deci opusa raspandirii comunismului, importanta ei reala si adevarata este totusi revolutionara. Dar, dupa cum am mai repetat, este supusa regulilor conspiratiei, ceea ce inseamna trecerea sub tacere si ascunderea telului ei adevarat. Ingradirea acumularii de capital si a plusvalorii cu ajutorul luptei de clasa este numai fatada, un fel de sarlatanie pentru a razvrati primele mase revolutionare.
Greva este deja un inceput de mobilizare revolutionara. Indiferent daca reuseste sau nu, consecintele ei pe plan economic sunt anarhice. In sfarsit, acest mod de a imbunatati starea economica a unei clase, are deja in sine o slabire a economiei generale; indiferent daca greva este generala sau nu, rezultatul ei inseamna totdeauna o scadere in domeniul productiei.
Ca rezultat general: o mai mare mizerie, din care clasa muncitoare cu greu poate iesi. Acest lucru inseamna mult. Dar acesta nu este singurul defect, nici macar efectul principal.
Asa cum stim, singurul scop al luptei de clasa pe plan economic este munca mai putina si castig mai mult. Tradus in sens economic, consum mai mare, la o productie mai scazuta.
Un asemenea procedeu economic absurd - dupa lexicul nostru, o asemenea 'contradictie interna', ignorata de masele orbite pe moment de ridicarea salariului - aduce cu sine ridicarea preturilor, chiar daca acestea sunt ingradite de stat. Contradictia, a voi sa consumi mai mult, dar sa produci mai putin, va fi compensata prin inflatie. Si astfel se invarte cercul vicios - greva, foame, inflatie, foame si asa mai departe
Kuzmin: In afara cazului in care greva este dusa pe socoteala plusvalorii capitalismului.
Rakovski: Teorie, pura teorie! Intre noi fie spus, sa luam bilantul unui stat oarecare, sa impartim venitul pe cap de salariat si veti vedea ce coeficient anormal va iesi. Acest coeficient este cel mai contrarevolutionar din lume si noi trebuie sa-l pazim ca pe cel mai mare secret. Deoarece, daca din venit scadem salariile si veniturile propietarilor pe care noi i-am desfiintat, atunci ramane pentru masa proletara aproape totdeauna o dividenda pasiva. Mai mult, daca punem la socoteala scaderea volumului productiei si scaderea calitatii. Dupa cum vedeti, grevele despre care se afirma ca sunt un mijloc de a imbunatati traiul proletariatului, constituie numai un paravan indispensabil pentru sabotarea productiei in capitalism. Astfel, se unesc contradictiile sistemului proletar cu cele ale puterii de mijloc si fauresc o arma dubla pentru revolutie. Este usor de inteles ca acest lucru nu vine de la sine, aceasta necesita o organizare, un conducator, o disciplina si mai ales putine greseli. Nu vi se naste banuiala ca celebrele 'contradictii interne ale capitalismului' mai ales ale Finantei, ar putea fi organizate de cineva?
Ca idee fundamentala, va reamintesc ca Internationala proletara a fost la declansarea inflatiei in concordanta cu Finanta Internationala. Acolo unde este concordanta, este posibil si un pact. Acestea sunt cuvintele dumneavoastra.
Kuzmin: Vad in toate acestea o absurditate si o incercare de a crea un nou paradox, incat nu-mi pot inchipui nimic. Imi face impresia ca dumneavoastra sustineti existenta unei Internationale Comuniste opusa Kominternului.
Rakovski: Exact. Cand am spus Finanta Internationala am personificat-o exact asa cum numim Kominternul. Enuntarea acestui Komintern nu spune ca este dusmanul
Kuzmin: Daca doriti sa pierdem timpul aici cu sofisticari sau lucruri fantastice, ati ales prost momentul.
Rakovski: Credeti poate, ca eu sunt sclava din povestile celor 1001 nopti, care seara de seara isi risipeste imaginatia ca sa isi salveze viata? Nu, daca sunteti de parere ca eu bat campii, gresiti.
Dar, ca sa ajungem acolo unde ne-am propus, trebuie sa limpezesc anumite lucruri importante, avand in vedere nestiinta dumneavoastra totala in materia 'marxismului superior'. Eu nu pot renunta la aceasta clarificare, pentru ca eu cunosc nestiinta care domneste la Kremlin. Va rog sa-mi spuneti daca pot continua.
Kuzmin: Puteti continua, dar eu va spun deschis: daca totul se reduce la o discutie fantasmagorica, placerea dumneavoastra va avea un epilog amarnic. V-am prevenit.
Rakovski: Continuu, ca si cand nu as fi auzit nimic. Deoarece sunteti scolastic in domeniul 'Capitalului', iar eu as dori sa trezesc in dumneavoastra aptitudini inductive, am sa va amintesc ceva special. Luati seama va rog, cu ce spirit ascutit descrie Marx industrialismul rudimentar in Anglia de pe vremea sa, si cat de respingator face portretul industriasului. Fantezia dumneavoastra, ca si a maselor, cand cauta sa-si reprezinte monstruosul 'Capital', arata asa cum l-a descris Marx: un industrias burtos, tigara de foi in gura, ghiortaind satisfacut, care incearca sa seduca fiica sau nevasta lucratorului. Nu este asa? Pe de alta parte, amintiti-va cat de ponderat si de bine crescut apare Marx cand descrie Finantele. La bani nu apar renumitele lui 'contradictii interne'.
Lumea financiara, ca unitate, nu exista pentru el, comertul si moneda sunt pentru el consecintele sistemului capitalist de productie, caruia ii este subordonat si de care depinde.
In problema banilor, Marx apare reactionar. Este surprinzator ca era asa, cu toate ca avea inaintea ochilor steaua cu cinci colturi, steaua sovietica, care stralucea peste toata Europa; cei cinci frati Rotschild cu bancile lor, domnind peste cea mai mare acumulare de capital pe care a vazut-o omenirea.
Pe langa aceasta monstruoasa realitate care orbea imaginatia acelei epoci trece Marx cu vederea. Nu este curios? Poate ca din aceasta atitudine a lui Marx reiese un fenomen comun in revolutiile ultimilor ani. Noi toti putem dovedi ca atunci cand masele pun mana pe un oras sau natiune, au o frica aproape superstitioasa de banci si bancheri. Ei au ucis regi, generali, patriarhi, politisti, preoti si alti reprezentanti ai privilegiatilor dusmaniti, au jefuit si au dat foc bisericilor, palatelor si chiar locurilor stiintifice, dar acesti revolutionari economico-sociali au respectat viata bancherilor, iar bancile le-au lasat neatinse. Pana in ziua cand am fost arestat, se petrecea la fel
Kuzmin: Unde?
Rakovski: In Spania. Nu stiati aceasta? Va rog sa-mi raspundeti: nu vi se pare acest lucru curios? Nu-mi dau seama daca ati observat asemanarea miraculoasa intre Internationala finantelor si Internationala proletariatului. Putem spune ca una este oglinda celeilalte, Proletariatul fiind mai nou decat Finantele.
Kuzmin: Unde vedeti o asemanare la o asemenea contradictie?
Rakovski: Obiectiv sa spunem, ele sunt identice. Da, asa cum am aratat, Kominternul, sustinut de reformisti si intregul aparat sindical, produce anarhie in productie, inflatie, mizerie si disperarea maselor. Internationala Finantelor, constient sau inconstient, sprijinita de financiarii particulari, creeaza aceleasi conditii, numai ca in numar mult mai mare. Noi ne putem inchipui de ce Marx a trecut sub tacere 'contradictiile interne' ale lumii Finantelor, lucruri care cu siguranta n-au putut ramane neobservate de catre el. Finantele erau aliatul sau, ele actionau irevolutionar si jucau de pe atunci un mare rol.
Kuzmin: O coincidenta inconstienta, nu o alianta care presupune un pact.
Rakovski: Daca sunteti de acord, suspendam acest aspect. Este mai bine sa trecem la analiza subiectiva a Finantei si sa privim personajele care o reprezinta.
Este bine cunoscut ca banii, prin puterea lor, sunt internationali. Din acest adevar putem deduce ca banul este cosmopolit. Finantele in varf, adica Internationala Finantei, neaga nationalitatea si nu o recunoaste. Ea nu recunoaste nici Statul, de aceea, obiectiv privind, ea este anarhica, si asa va fi intotdeauna: Stat in Stat. Acest Stat exclude Puterea, Banul este Puterea, Banul este Statul. Suprastatul comunist pe care-l cladim de peste o suta de ani, a carui schema este Internationala lui Marx (prototipul este Uniunea Sovietica), nu este nimic altceva decat Puterea curata. Identitatea ambelor creatii este perfecta. Este o predestinare, deoarece personajele care le-au creat au fost identice: financiarul si comunistul sunt amandoi internationalisti. Ambii, din motive diferite si cu mijloace diferite, duc razboi impotriva statului national burghez. Marxistul care face parte din statul comunist este un internationalist. Financiarul neaga statul national burghez, ca scop in sine; putem spune ca nu este internationalist, ci un cosmopolit anarhic. Astazi el se prezinta in felul acesta, dar vom vedea mai departe cine este el si ce vrea. In sens negativ, dupa cum vedeti, este o analogie intre comunistul internationalist, financiarul cosmopolit, deci intre Internationala comunista si Internationala finantei.
Kuzmin: Analogie subiectiva, intamplatoare, care insa la radacina, nu tine.
Rakovski: Permiteti-mi sa nu va raspund, ca sa nu pierd firul logic. Eu vreau numai sa subliniez axioma de baza. Banul inseamna puterea. Banul este si centrul gravitatiei in lume. Nu-i asa?
Kuzmin: Continuati, va rog.
Rakovski: Ca sa intelegem cum a fost posibil ca Internationala Finantei sa devina stapana peste Bani, acest talisman magic, care a devenit azi pentru oameni ceea ce odata a fost Dumnezeu si Natiunea, acest lucru este mai mult decat arta strategiei revolutionare, acest lucru este in acelasi timp arta si revolutie. Eu va voi explica.
In timp ce masele si istoricii erau orbiti de racnetele si succesul Revolutiei Franceze, regele si privilegiatii detronati de putere si nimiciti, nu au observat ca o mana de oameni tacuti, prudenti si din umbra au pus mana pe putere, pe adevarata putere monarhica, aproape dumnezeiasca. Masele n-au observat ca strainii au pus mana pe putere si aveau sa introduca un sclavagism mai mare decat cel de pe timpul regilor. Regele, prin religiozitate, prin principii morale, prin neghiobia lui, nici nu a fost in stare de un asemenea sclavagism. De aceea au si fost in stare acesti oameni sa smulga regilor puterea, prin calitatile lor intelectuale si cosmopolite. Bineinteles, acesti oameni, din nastere, nu sunt crestini ci cosmopoliti.
Kuzmin: Care sa fie puterea magica pe care si-au insusit-o?
Rakovski: Si-au insusit privilegiul regal de a bate moneda. Va rog nu zambiti, nu-mi vine sa cred ca nu stiti ce inseamna a bate moneda. Ma vad in postura unui medic care trebuie sa explice unuia de la Institutul Pasteur bacteriologia Dar nu va acuz de aceasta ignoranta. O limba care a jonglat cu cuvinte ce au ascuns adevarate fapte si teluri nu poate mijloci notiuni exacte. Eu am vorbit despre moneda; am vazut in ochii dumneavoastra ca v-ati gandit la moneda fizica, din metal sau hartie. Nu, insa! Acesta nu este Banul! Banul fizic care este in circulatie este un adevarat anacronism. Daca acesta este inca in circulatie, numai datorita unui atavism practic, unei iluzii, unei fictiuni a fanteziei se mai mentine.
Kuzmin: Un paradox fantastic, aproape poetic!
Rakovski: Fantastic, daca vreti, dar nu paradox. Eu stiu ca in zilele noastre se bat monezi cu insigne regale sau bancnote cu insigne nationale, dar ce insemnatate mai au acestea?
Marea masa a banilor circula in lume, banii marilor tranzactii, contravaloarea bogatiilor nationale o au 'Aceia' la care fac mereu aluzie. Titluri, obligatiuni, cecuri, polite, note bancare, conturi, cursuri, cifre si mereu cifre, au cazut ca niste imense cascade de apa si au inundat popoare. 'Aceia', ca niste psihologi foarte subtili, si-au permis inca mai mult, datorita lipsei generale a sanctiunilor si datorita ignorantei totale.
Peste imensele sume financiare au creat 'Creditele', inzestrandu-le cu un caracter infinit si cu iuteala gandului. O abstractiune, o cifra, un credit, o credinta puteti intelege? Escrocherie, bani falsi la un curs legal Cu alte cuvinte, ca sa ma intelegeti mai bine, banci, burse, intregul sistem financiar sunt o masinarie gigantica care este o monstruozitate contra naturii, cum a spus Aristotel: banul sa produca iar ban, este o nelegiuire fata de economie; in cazul financiarilor e nelegiuire fata de Codul penal, deoarece este o afacere camatareasca.
Imi dau seama ce argument vor aduce: ca lucreaza cu procente legale. Dar daca amintim acest lucru, camata ramane aceeasi, deoarece chiar daca procentul este stabilit de lege, ei inseala prin falsul unui capital ce nu exista. Bancile au totdeauna posibilitatea sa dea credite, bani in cifre, care sunt de cinci sau o suta de ori mai mari decat suma pe care o au la dispozitie drept capital fizic. Lasand la o parte creditele ce depasesc banii depusi la banca, este vorba aici de un capital inexistent care aduce procente, in consecinta, aceste procente sunt indreptatite. Va rog sa tineti seama ca eu vorbesc aici de un sistem care este mai putin culpabil. Imaginati-va, daca puteti, o mana de oameni cu o putere neingradita asupra proprietatii bunurilor reale, dictatori absoluti asupra valorii adevarului, adica dictatori ai productiei si distributiei, deci ai muncii si consumului. Daca aveti putere de imaginatie, inchipuiti-va acest lucru pe plan mondial si veti recunoaste efectul anarhic si revolutionar pe plan social si moral. M-ati inteles?
Kuzmin: Nu, inca nu.
Rakovski: Desigur, este greu sa pricepi minuni.
Kuzmin: Minuni?
Rakovski: Da, minuni! Nu este o minune daca o banca de lemn se transforma intr-o catedrala? Asemenea minuni au trait in ultimul timp oamenii de nenumarate ori, fara a clipi din ochi. Este o minune uimitoare ca tarabele unde camatarii negociau cu banii lor, s-au transformat in 'temple'. La fiecare colt de strada triumfa fatadele lor pagane, catre care alearga multimea stapanita de o credinta pe care nici zeii n-au reusit sa le-o insufle: sa aduca tot ce au zeului 'Ban', despre care sunt convinsi ca sta pe tronul safeului bancherului si are puterea dumnezeiasca sa inmulteasca banul la nesfarsit.
Kuzmin: Aceasta este noua religie a burgheziei lenese.
Rakovski: Desigur, religie. Religia Puterii!
Kuzmin: Asadar, dumneavoastra sunteti un poet al economiei?
Rakovski: Iti trebuie o doza de poezie ca sa-ti faci o imagine despre finante, opera cea mai geniala si mai revolutionara din toate timpurile.
Kuzmin: Este un mod de a vedea gresit. Finantele, asa cum le-a definit Marx si mai ales Engels, sunt determinate de sistemul de productie capitalist.
Rakovski: Exact, dar invers: sistemul productiei capitaliste este determinat de Finante. Ceea ce Engels aduce ca argument contrar si ceea ce cauta sa demonstreze, este dovada cea mai convingatoare ca Finantele domina productia burgheza. Si pentru ca asa este, Marx si Engels au evitat sa enunte si sa dea la iveala Finantele, cea mai grandioasa masinarie a Revolutiei, un joc de copil in comparatie cu Kominternul.
Dimpotriva, folosindu-se de talentul lor stiintific, au camuflat inca o data adevarul in interesul Revolutiei. Si acest lucru l-au facut amandoi.
Kuzmin: Povestea nu este noua. Imi amintesc ca asa ceva a scris Trotzki, acum zece ani cand a proclamat ca Kominformul este o organizatie conservatoare, asemenea bursei din New York si ca marii bancheri sunt promotorii Revolutiei.
Rakovski: Da, acest lucru l-a scris intr-o brosura mica, unde a prezis si decaderea imperiului britanic. El se intreba: Cine impinge Anglia de partea Revolutiei? si tot el raspundea: Nu Moscova, ci New Yorkul.
Kuzmin: Dar va amintiti ca tot el a afirmat ca, daca oamenii Finantelor au pregatit de la New York Revolutia, acest lucru l-au facut inconstient!
Rakovski: Motivul pentru care v-am spus ca Marx si Engels au ascuns adevarul, este valabil si pentru Trotzki.
Kuzmin: Am apreciat la Trotzki punctul lui de vedere, prin care se exprima aproape literar: 'Bancherii indeplinesc irezistibil si inconstient misiunea lor revolutionara'.
Rakovski: Si ei indeplinesc misiunea lor, cu toate ca Trotzki ii arata cu degetul? Curios ca nu-si schimba tactica!
Kuzmin: Financiarii sunt revolutionari inconstienti, datorita neputintei lor psihice, ei nu vad consecintele pana la sfarsit.
Rakovski: Credeti intr-adevar acestea? Credeti ca aceste adevarate genii actioneaza inconstient? Ii considerati pe acesti oameni de care asculta azi o lume intreaga, drept o mana de idioti? Aceasta ar fi o contradictie ingrozitoare.
Kuzmin: Adica, ce vreti sa spuneti?
Rakovski: Foarte simplu. Eu afirm ca ei sunt, obiectiv si subiectiv, revolutionari constienti.
Kuzmin: Bancherii, ati innebunit?
Rakovski: Eu nu, poate dumneavoastra; reflectati, va rog. Acesti oameni sunt oameni ca mine si ca dumneavoastra. Ca ei poseda bani, ca ei sunt debitorii creditelor, acestea nu sunt ambitiile lor finale. La ei, ambitia este pentru Putere. De ce sa nu aiba acesti bancheri, acces spre stapanirea totala?
Kuzmin: Daca insa ei au deja in mana puterea economica, ce si-ar mai putea dori?
Rakovski: Repet, puterea totala. O putere ca a lui Stalin asupra Uniunii Sovietice, dar pe plan universal.
Kuzmin: O putere ca a lui Stalin, dar cu scop invers.
Rakovski: Puterea, daca este intr-adevar absoluta, este numai una. Gandul la absolut exclude diversitatea. Asadar, puterea spre care tind Kominternul si Kapinternul pentru a avea influenta politica trebuie sa fie identica. Puterea absoluta este scop in sine; altfel nu este absoluta. Pana acum, nu se cunoaste o masinarie a puterii totale mai mare ca statul comunist. Puterea burghezo-capitalista, chiar la apogeul ei, a fost o putere limitata, cand faraonii si cezarii in antichitate au fost intruchiparea zeilor, viata economica era atat de primitiva si aparatul tehnic al statului atat de inapoiat, incat era destul spatiu liber de actiune pentru individ. Intelegeti ca aceia care stapanesc deja natiuni si guverne pe acest pamant doresc sa fie stapani absoluti? Intelegeti ca acesta este singurul lucru pe care inca nu l-au atins?
Kuzmin: Interesant, cel putin ca un aspect al nebuniei.
Rakovski: Mai putin nebuni decat Lenin, care visa intr-o mansarda in Elvetia sa domine intreaga lume, sau Stalin, care visa acelasi lucru dintr-o coliba de lemn, unde era surghiunit in Siberia. O asemenea ambitie mi se pare mult mai naturala la acesti domni ai banilor, de la nivelul unui zgarie-nori in New York.
Kuzmin: Sa ajungem la un final. Cine sunt 'Aceia'?
Rakovski: Credeti ca daca as sti cine sunt 'Aceia', m-as afla aici intemnitat?
Kuzmin: De ce?
Rakovski: Foarte simplu, cine-i cunoaste pe 'Aceia' nu se afla in postura sa fie obligat sa-i numeasca. Aceasta este o regula elementara a conspiratiei inteligente, stiti si dumneavoastra.
Kuzmin: N-ati spus dumneavoastra ca ei sunt bancheri?
Rakovski: Eu nu, amintiti-va ca eu am spus totdeauna 'Finanta Internationala' si cand voiam sa-i numesc am spus mereu 'Aceia' si nimic altceva. Daca vreau sa va informez, ma pot referi numai la fapte, nu pot numi persoane, deoarece eu nu-i cunosc. Cred ca nu va insel, daca spun ca 'Aceia' nu sunt persoane care ocupa functii in politica sau banci, in lume. Dupa cate stiu, de la omorarea lui Rathenau - Rathenau de la Rapallo - ei folosesc in politica si in Finante numai intermediari. Bineinteles, barbati in care au deplina incredere, care garantat le sunt fideli, din o mie de motive. De aceea putem fi siguri ca politicienii si bancherii sunt oamenii lor 'de paie', oricat de mare ar fi rangul lor sau oricat ar voi sa para ca sunt Independenti.
Kuzmin: Totul este logic si de inteles, dar nu cumva dumneavoastra incercati sa camuflati si sa va jucati de-a v-ati ascunselea? Dupa cele ce cunosc eu din acte si despre persoana dumneavoastra, ati jucat un rol mult prea mare in aceasta conspiratie, ca sa nu stiti mai multe. Nu banuiti cel putin o persoana dintre 'Aceia'?
Rakovski: Da, dar poate n-o sa ma credeti. Eu cred ca sunt personalitati mistice ale Puterii absolute, un fel de Gandhi, dar nu atat de batatoare la ochi. Nume sau adrese ale 'Acelora' nu cunosc. Imaginati-va: Stalin ar stapani azi Uniunea Sovietica ca un simplu cetatean, fara ziduri si fara garda personala. Care ar fi mijlocul prin care s-ar putea feri de atentate? Mijlocul fiecarui conspirator, indiferent cata putere are, este anonimatul!
Kuzmin: Este foarte logic ceea ce spuneti, totusi eu nu va pot crede.
Rakovski: Va rog sa ma credeti, eu nu stiu! Daca as sti, ce fericit as fi eu azi! N-as sta aici pe scaun sa-mi apar viata! Eu inteleg indoiala dumneavoastra si ca meseria de politist va impinge sa aflati lucruri mai concrete. Ca sa va fac pe plac si ca o necesitate in discutia pe care o ducem, voi incerca sa va initiez.
Stiti ca istoria nescrisa, pe care o cunoastem numai noi, il da pe Adam Weishaupt, in secret, ca intemeietorul primei Internationale comuniste. El era seful Iluminatilor, ordin mason cunoscut; numele l-a purtat de la a doua conspiratie comunista, anticrestina a epocii noastre. Acest mare revolutionar, semit si iezuit, a prevazut triumful Revolutiei franceze; el s-a decis (sau a fost insarcinat) sa creeze o organizatie absolut secreta - se spune ca seful lui a fost filozoful Mendelssohn - si sa conduca mai departe telurile politice ale Revolutiei franceze, spre a o transforma intr-o revolutie sociala, pentru infaptuirea comunismului. In acele timpuri era un mare pericol enuntarea comunismului ca scop.
De aici toate masurile de precautie ale Iluminatilor. A trebuit sa treaca inca un secol, pentru ca cel ce se intitula comunist sa nu fie aruncat in inchisoare sau executat. Ceea ce a ramas un mister, este legatura intre Weishaupt cu aderentii lui si primul Rotschild. Acesti renumiti bancheri au finantat primul Komintern (Revolutia franceza).
Este cunoscut ca, de indata ce cei cinci frati Rotschild si-au impartit intre ei imperiul financiar european, o putere secreta i-a ajutat sa-si sporeasca averea legendara. Poate au fost primii comunisti din catacombele bavareze (Weishaupt si Co. in 1790), care s-au raspandit apoi in intreaga Europa.
Altii spun, ceea ce cred si eu, ca Rotschild a fost nu numai trezorierul, ci si capul acelor primi comunisti misteriosi. Aceasta teorie se sprijina sigur pe faptul ca Marx si capeteniile de varf deja cunoscute (printre altii Heine, Herzen), ale primei Internationale, ascultau de baronul Lionel Rotschild. Disraeli, evreu, primul ministru englez, a format imaginea revolutionara a lui Lionel Rotschild, acest multimilionar de care asculta o gloata de spioni: carbonari, masoni, evrei, tigani, revolutionari etc
Acestea par fantasmagorii, dar este dovedit ca fiul batranului Nathan Rotschild a dus o lupta contra tarului Nikolai in favoarea lui Herzen, pe care a castigat-o.
In lumina acestor fapte adevarate, putem spune pe drept cine este intemeietorul masinariei Acumularii si Anarhiei ce reprezinta Internationala Finantei; este acelasi care a creat Internationala revolutionara.
Ceva genial: prin capitalism, sa creezi acumularea capitalului in cel mai inalt grad, sa impingi proletariatul spre greve si sa-l aduci la disperare si in acelasi timp sa creezi organizatia care sa uneasca proletariatul si sa-l puna in miscare spre revolutie.
Acesta este capitolul cel mai 'sublim' din istorie. Si inca mai mult: va amintiti de spusele mamei celor cinci frati Rotschild 'daca fiii mei nu doresc, nu vom avea razboi'. Adica ei au fost arbitrii si stapanii pacii si ai razboiului, nu regii. Puteti sa va imaginati un fapt de o asemenea importanta cosmica? Nu vedeti deja ca razboiul a capatat o functie revolutionara? Razboi - Comuna! De atunci, oricare razboi a devenit un pas urias spre Comunism. Cu o putere magica a fost ajutat Lenin in dorinta lui impartasita de Gorki intre 1905-1914! Recunoasteti cel putin, ca doua din cele trei parghii care au dus lumea spre Comunism n-au fost si nu au putut fi manuite de proletariat. Razboaiele n-au fost initiate si purtate de Internationala a III-a si nici de Uniunea Sovietica, care nu exista atunci. Nici acele grupari minore de bolsevici din exil n-au putut sa duca sau sa provoace razboaie, cu toata dorinta lor arzatoare. Acest lucru este limpede. Mai mult, Internationala sau Uniunea Sovietica n-au putut ajunge la acumularea capitalului, si anarhia nationala sau internationala a productiei capitaliste este capabila sa distruga imense cantitati de hrana, in loc sa le-o dea celor ce mor de foame, este capabila sa determine ca 'jumatate din mapamond sa produca gunoi, iar cealalta jumatate sa fie obligata sa-l cumpere' - citat din Rathenau*.
Proletariatul nu-si poate asuma progresia geometrica a inflatiei galopante, devalorizarea, furtul perpetuu al plusvalorii, nerefinantarea capitalului economisit, lipsa procentelor adecvate la capital, scaderea continua a puterii de cumparare, care duc la pauperizarea clasei de mijloc, principalul dusman al Revolutiei.
Nu proletariatul are in mana parghia razboiului sau a economiei. El este parghia a treia, vizibila si care, printr-un ultim salt asupra fortaretei statului capitalist, il cucereste. Desigur, il cucereste daca 'Aceia' ii permit.
Kuzmin: Toate acestea, expuse atat de literar, au un nume: contradictia capitalismului - in discutia noastra am repetat-o de o suta de ori. Dar daca faceti aluzie la o Putere sau o Actiune pe care proletariatul nu o cunoaste, eu va cer concret sa-mi numiti acum un fapt anume.
Rakovski: Sunteti multumit cu un singur exemplu? Asadar, 'Aceia' au izolat politic pe tar in razboiul ruso-japonez. America a finantat Japonia, mai bine spus, Jakob Schiff seful casei bancare Kuhn Loeb & Co., cel mai mare urmas al bancii Rotschild. Puterea lui era atat de mare, incat a reusit ca natiunile ce posedau colonii in Asia (Franta, Anglia, Olanda), sa treaca de partea imparatiei japoneze xenofobe; aceasta xenofobie o simte acum Europa. In lagarele japoneze, prizonierii rusi au fost instruiti de
* Ministru de externe, evreu, in Germania, 1922
americani revolutionari si trimisi inapoi la Petrograd ca luptatori perfecti; cei ce au finantat pe japonezi, au obtinut invoirea Japoniei in aceasta actiune.
Razboiul ruso-japonez, prin infrangerea organizata a armatei tariste, a fost un prolog spre revolutia din 1905. Chiar daca revolutia a fost prematura, era aproape sa triumfe. Ea a creat conditiile politice necesare pentru victoria din 1917.
Mai mult inca. Ati citit biografia lui Trotzki? Va amintiti de perioada lui de inceput ca revolutionar? Era inca un baietas, dupa fuga lui din Siberia, cand s-a aciuat printre emigranti in Londra, Paris, Elvetia; Lenin, Plechanov, Martov, vad in el un novice foarte promitator. Dar el, la prima sciziune isi permite sa ramana independent si ia rol de arbitru. In anul 1905, la doar 25 de ani, se intoarce singur in Rusia, fara de partid si fara organizatie proprie. Cititi rapoartele 'nefrizate' ale lui Stalin despre revolutia din 1905, rapoartele lui Lunatscarski, care nu este trotzkist. Trotzki sta in fruntea revolutiei din Petrograd. Acesta este adevarul. Numai el se ridica cu prestigiu si popularitate dintre revolutionari. Nici Lenin, nici Martov, nici Plechanov, nu sunt la inaltimea lui. Cum si de ce se ridica acest necunoscut Trotzki si capata deodata autoritate peste cei mai cunoscuti si vechi revolutionari? Foarte simplu. El s-a casatorit. Cu el vine in Rusia sotia sa, Sedova. Stiti cine era ea? Fiica lui Jivtovski, din cercul bancherilor Warburg, companionii si verii lui Jakob Schiff, ai grupului financiar care a finantat Japonia si care prin Trotzki, a finantat revolutia din 1905. Aici aveti motivul pentru care Trotzki se afla deodata pe treapta de sus a revolutionarilor. Si aveti de asemeni, cheia pentru a va explica persoana lui Trotzki. Facem un salt in 1914. In spatele atentatului contra mostenitorului tronului, a stat Trotzki; acest atentat a dezlantuit primul razboi mondial. Credeti ca atentatul si razboiul au fost simple intamplari? Analizati, va rog, in lumina 'neintamplarii', mersul operatiunilor din Rusia. 'Manevrarea' infrangerii este o capodopera. Ajutorul aliatilor pentru tar a fost asa de dozat si regulat, incat ambasadorii aliatilor de pe atunci spuneau ca prostia tarului duce ofensive de automasacrare. Carnea de tun a rusilor era imensa, dar fara importanta. Ofensivele organizate au dus la revolutie. Incoltiti din toate partile, au gasit solutia in proclamarea unei Republici democrate. O republica a 'soliilor', cum a numit-o Lenin, si a asigurat nepedepsirea tuturor revolutionarilor. Kerenski mai organizeaza inca o ofensiva de masacru, ca sa dea republica democrata peste cap si, mai mult, Kerenski trebuie sa predea puterea totala a statului, comunistilor. Trotzki preia 'neobservat' intregul aparat de stat. Acesta este adevarul despre mult cantata Revolutie din Octombrie. Bolsevicii au luat puterea pe care 'Aceia' le-au permis sa o ia si le-au predat-o.
Kuzmin: Indrazniti sa afirmati ca Kerenski a fost complicele lui Lenin?
Rakovski: Nu al lui Lenin, ci al lui Trotzki, mai bine-zis complicele 'Acelora'.
Kuzmin: Absurd!
Rakovski: Nu puteti intelege? Tocmai dumneavoastra? Ma uimiti. Daca dumneavoastra, ca spion, v-ati afla comandant intr-o fortareata pe care inamicul vrea sa o cucereasca, nu ati deschide portile celor ce o asalteaza si in serviciul carora sunteti? Nu veti risca sa muriti in timpul asaltului, daca un agresor va crede dusman? Credeti-ma, fara monumente si mausolee, comunismul datoreaza mai mult lui Kerenski decat lui Lenin.
Kuzmin: Vreti sa spuneti ca Kerenski s-a lasat de buna voie invins?
Rakovski: Da, pentru mine este sigur. Intelegeti, va rog, eu am fost la toate prezent. Va spun mai mult: stiti cine a finantat revolutia din Octombrie? 'Aceia' au finantat-o, mai bine spus, aceiasi oameni care au finantat Japonia, revolutia din 1905. Jakob Schiff si fratii Warburg, adica marele cuplu al bancilor, una din bancile Federal Reserve, banca Kuhn Loeb & Co. la care au participat si banci europene: Gugenheim, Hanauer, Breitung, Aschberg de la 'Nya Bank' din Stockholm. Am fost martor la predarea banilor. Pana a venit Trotzki, eu am fost singurul dintre revolutionari. La sfarsit a venit Trotzki. Aliatii l-au expulzat din Franta pentru actiuni subversive si tot ei l-au lasat liber sa mearga in Rusia aliata, unde sa organizeze infrangerea. Tot fapte intamplatoare? Cine a dirijat aceasta? Aceiasi oameni care au reusit, prin intermediul lui Rathenau, sa-l faca pe Lenin sa treaca liber prin Germania. 'Aceiasi' oameni au reusit in Anglia, ca Trotzki sa iasa dintr-un lagar canadian si, cu pasaport, sa treaca liber toate granitele pana in Rusia. Daca veti studia odata istoria revolutiilor si razboaielor civile cu spiritul cercetator al unui politist, veti gasi o sumedenie de fapte 'intamplatoare'.
Kuzmin: Bine, sa spunem ca toate acestea n-au fost la intamplare; ce consecinte practice reies din ele?
Rakovski: Lasati-ma sa ispravesc aceasta scurta poveste, apoi tragem concluziile. Trotzki, de la venirea lui la Petrograd, este acceptat fara rezerve. Dupa cum stiti, divergentele de pareri intre el si Lenin in timpul revolutiei au fost mari. Totul s-a dat uitarii si Trotzki este maestrul triumfator al revolutiei, chiar daca Stalin o doreste sau nu. De ce? Secretul il pastreaza sotia lui Lenin, Krupskaia. Ea stie cu adevarat cine este Trotzki, ea l-a convins pe Lenin sa-l accepte pe Trotzki. Ea l-a deblocat pe Lenin in Elvetia. Lenin a stiut cat de imens a fost ajutorul material din afara adus de Trotzki; vagonul plombat a fost dovada. Apoi unirea tuturor acelora de stanga revolutionara, socialisti, anarhisti, este opera lui Trotzki si nu incapatanarea lui Lenin. Nu degeaba este liga veche a proletarilor evrei adevaratul 'partid' al lui Trotzki cel fara partid, 'liga' din care au fost recrutate 90% din capeteniile revolutiei. Bineinteles, nu liga publica, ci liga conspirativa, care patrunsese in toate partidele socialiste si ai caror sefi stateau sub conducerea acestei ligi.
Kuzmin: Si Kerenski?
Rakovski: Si Kerenski impreuna cu alti sefi de partide nationaliste, partide conservatoare.
Kuzmin: Cum asa?
Rakovski: Nu uitati rolul masoneriei in prima faza burghezo-democratica a revolutiei!
Kuzmin: Ascultau si ei de 'liga'?
Rakovski: Cu o treapta mai presus de ei, dar ascultau de 'Aceia'.
Kuzmin: Cu toata miscarea marxista care se ridica si le periclita drepturile si viata?
Rakovski: Cu toate acestea. Desigur ei n-au recunoscut pericolul. Tineti seama, fiecare mason crede ca stie mai mult decat realitatea, imaginatia lui se orienteaza dupa dorintele lui. Apoi, numarul mare de masoni in guvernele statelor burgheze, este pentru ei dovada puterii lor politice. Tineti cont ca, pe vremea aceea, toti sefii de guverne ai aliatilor, cu mici exceptii, au fost masoni. Ei toti au crezut ca revolutia se va desfasura ca revolutia franceza. Masonii n-au invatat lectia intai, ca in revolutia cea mare, in care ei au jucat un rol important, majoritatea lor a fost inghitita: marele maestru, principele de Orleans, regele, care era tot mason, apoi Girondinii, Herbertistii, Iacobinii Daca vreo cativa au scapat cu viata, aceasta a fost datorita lui Napoleon si loviturii lui de stat din Brumaire.
Kuzmin: Vreti sa spuneti ca masonii au fost sortiti sa moara de mana revolutiei pe care ei insisi o initiasera?
Rakovski: Exact Ati pronuntat un adevar secret. Eu sunt mason, va voi destainui secretul care li se spune masonilor ca il vor afla. Dar nici a 25-a, sau a 33-a, sau a 93-a loja nu-l afla.
Kuzmin: Si ce poate sa fie?
Rakovski: Organizatia masonica a fost creata cu scopul de a pregati revolutia comunista mondiala, lichidarea clasei burheze si a clasei de mijloc, lichidarea fizica a conducatorilor burgheziei, care inseamna sinuciderea fiecarui mason mai important. De aceea, spre a li se ascunde adevarul, este nevoie de atata teatru, mistere, secrete etc Nu pierdeti ocazia sa priviti trasaturile fetei ce exprima stupoarea si spaima fiecarui mason, cand intelege ca trebuie sa moara pentru revolutie. Este un spectacol de ras.
Kuzmin: Si mai negati inca, prostia din nastere a burgheziei?
Rakovski: Neg prostia clasei burgheze, nu a anumitor indivizi ai ei. Prezenta caselor de nebuni nu demonstreaza ca nebunia este generala. Masoneria este o casa de nebuni, dar in libertate. Eu continuu. Dupa victoria revolutiei, s-a ivit prima problema: pacea, si cu ea, prima sciziune in partid. Nu vreau sa discut despre lupta de la Moscova, intre adeptii si adversarii pacii de la Brest-Litovsk. Vreau sa spun ca gruparea care s-a numit mai tarziu 'opozitia lui Trotzki', cei lichidati si cei ce urmau sa fie lichidati, toti fusesera sau erau contra semnarii pacii. Aceasta pace a fost o eroare, o tradare inconstienta a lui Lenin fata de revolutie. Inchipuiti-va pe bolsevici la Natiunile Unite sau la Conferinta de pace de la Versailles, in spatele lor cu armata rosie, dotata si intarita de aliati. Dar Lenin, orbit de putere, sustinut de Stalin, urmati de aripa national-rusa a partidului, au izbandit. Astfel s-a nascut national-comunismul, sub care Stalin a ajuns azi la apogeu. Desigur, au fost lupte interne, dar numai in masura in care nu distrug statul comunist - aceasta este conditia sine qua non a opozitiei, pana azi. Acesta a fost motivul esuarii noastre si al insucceselor ce au urmat. Dar a fost o lupta salbatica, chiar daca a fost camuflata, pentru a nu pierde puterea. Trotzki a organizat atentatul lui Kaplan contra lui Lenin. Din ordinul lui, Blukim a ucis pe ambasadorul Von Mirbach. Puciul Spiridonovei si al social-revolutionarilor ei, era in intelegere cu Trotzki. Sotul ei nu fusese banuit, era acel Rosenblum, un evreu din Lituania cu numele O'Reilly, unul din cei mai buni spioni ai Intelligence Service. L-au ales pe Rosenblum, ca in cazul unui esec, vina sa cada pe englezi si nu pe trotzkisti. Asa s-a si intamplat. Razboiul civil ne-a dat posibilitatea sa renuntam la metodele conspirative si teroriste, el ne-a dat puterea in mana, cand Trotzki a fost numit organizatorul si seful armatei rosii. Armatele sovietice, care se retrageau mereu din fata 'armatei albe' si au redus Uniunea Sovietica la marimea principatului Moscovei, au inceput ca prin minune sa fie victorioase. Pe ce cale credeti, prin minune sau intamplare? Va pot spune: nouazeci la suta este datorita 'Acelora'. Sa nu uitam ca armata alba era formata din 'democrati' cu restul de mensevici si din alte partide liberale, in mijlocul carora 'Aceia' au avut foarte multi oameni in serviciul lor. Cand a preluat Trotzki puterea, ei au capatat ordin sa tradeze pe 'albi', cu promisiunea ca vor face parte din viitorul guvern sovietic. Maiski a fost unul dintre acestia, unul din putinii fata de care 'Aceia' si-au tinut cuvantul si aceasta numai pentru ca s-a aratat loial fata de Stalin. Prin aceste acte de sabotaj, impreuna cu diminuarea ajutorului pentru generalii 'albi", sarmanii idioti au suferit infrangeri peste infrangeri. In sfarsit, Wilson a luat decizia sa se puna capat ostilitatilor prin punctul 6 din cele 14. In timpul razboiului civil, Trotzki a fost prezumtivul urmas al lui Lenin. Lenin, care scapase de glontul lui Kaplan, nu va mai scapa cu viata din eutanasia care s-a complotat impotriva sa (si care a fost aplicata de medicul sau, Levin).
Kuzmin: Trotzki i-a scurtat viata? Un 'clou' in procesul dumneavoastra!
Rakovski: Trotzki? Poate a actionat si el. 'Aceia' au atatea canale si posibilitati, incat executia tehnica este lipsita de importanta. Cert este ca si-au atins scopul.
Kuzmin: Oricum, uciderea rafinata a lui Lenin este de o mare importanta, incat ar trebui adusa in discutie la primul proces.
Rakovski: Va sfatuiesc sa nu va atingeti de acest fir rosu, este prea periculos, chiar pentru Stalin insusi. Puteti face cu propaganda dumneavoastra ce voiti, dar 'Aceia' au si ei propaganda lor si ei sunt mult mai puternici decat eventuala marturisire a lui Stalin. Zicala 'qui prodest' lasa sa cada banuiala ca Stalin este ucigasul lui Lenin.
Kuzmin: Adica, ce voiti sa spuneti?
Rakovski: Metoda clasica ca sa descoperi un ucigas, trebuie sa afli cui i-a folosit crima. In cazul lui Lenin, Stalin a fost acela care a smuls puterea, Stalin, seful dumneavoastra. Este un secret cunoscut. Daca Trotzki nu i-a urmat lui Lenin, cauza nu a fost de natura umanitara. In timpul ultimei boli a lui Lenin, Trotzki poseda mai multa putere decat avea nevoie. Noi aveam deja condamnarea la moarte a lui Stalin; scrisoarea pe care Krupskaia a smuls-o barbatului ei, a fost motiv indeajuns pentru Trotzki sa-l lichideze pe Stalin. Dar o intamplare neprevazuta a cauzat esuarea planurilor noastre. Trotzki s-a imbolnavit, o boala ca din senin, luni de zile. Nu a fost in stare de nici o activitate in momentul decisiv, cand Lenin murea. Natural ca un Trotzki pregatit pentru misiunea sa nu putea fi deodata improvizat. Nici unul din noi, nici Zinoviev, nici Kamenev n-a avut instructiunile sau parghiile necesare in mana. De altfel, Trotzki, gelos, n-ar fi lasat pe nimeni sa-l inlocuiasca. Asa ca, la moartea lui Lenin, ne aflam in fata lui Stalin (care dusese o nemaipomenita activitate secreta) si am intrevazut, pentru noi trotzkistii, viitoarea infrangere in Comitetul Central. Deci, trebuia sa improvizam o solutie: aceia dintre noi care se puteau alatura lui Stalin, trebuiau sa se alature, sa devina mai stalinisti decat el, sa exagereze, adica sa-l saboteze. Restul il cunoasteti, lupta noastra subversiva si esecul permanent fata de Stalin, care s-a dovedit un geniu in materie politieneasca. Mai mult inca: dintr-un atavism nationalist, Stalin pune accent pe elementul rusesc si se inconjoara de indivizi pe care noi am fost hotarati sa-i nimicim, promotori ai comunismului national in contradictie cu comunismul international pe care-l reprezentam noi. Stalin a pus Internationala in slujba Uniunii Sovietice; aceasta este in slujba lui, deci Internationala ii slujeste lui. Daca vom cauta in istorie o paralela, o putem gasi in bonapartism si daca mai cautam o personalitate asemanatoare lui Stalin, nu o vom gasi. Eu cred ca am gasit o paralela: Fouch si Napoleon. Daca lasam la o parte a doua jumatate din viata lui Napoleon, cu lucruri fara importanta ca uniforme, ierarhie militara, coroana, care pe Stalin nu-l interesau, si luam ceea ce este important: sugrumarea revolutiei, careia el nu-i aduce nici un serviciu, ci se foloseste de ea, identificarea cu vechiul imperialism rusesc, ca Napoleon cu cel galic, crearea unei paturi aristocratice, nu din militari, caci nu a avut victorii, ci din patura birocratico-politieneasca
Kuzmin: Destul. Nu sunteti aici ca sa faceti propaganda trotzkista. Vreti in sfarsit sa deveniti concret?
Rakovski: Desigur, voi ajunge acolo. Dar, cand voi reusi sa fac sa aveti macar o mica idee despre 'Aceia' cu care avem de-a face concret? Tin foarte mult la acest lucru.
Kuzmin: Atunci deveniti mai concis.
Rakovski: Esecul nostru, care din an in an devenea mai concret, se explica si prin faptul ca, tot ce s-a intreprins dupa razboi pentru continuarea revolutiei de catre 'Aceia', a fost fara tel. Tratatul de la Versailles, pe care politicienii si economistii nu l-au inteles, pentru ca nimeni nu-i vedea scopul, a fost conditia hotaratoare pentru revolutie.
Kuzmin: Teoria este foarte nebuloasa. Cum voiti sa o explicati?
Rakovski:
Nici unui popor nu i-a servit impunerea reparatiilor si embargoului
economic de la
le-au criticat. Numai Franta revendica o suma
care era mai mare decat averea ei nationala, de parca
pamantul ei se transformase intr-o
Kuzmin: Asta se poate, fara intentie. Nu-mi puteti spune, de ce mereu va abateti de la cursul normal al dezvoltarii comunismului si revolutiei si faceti front comun cu fascismul care triumfa in Italia si Europa? Ce aveti de spus?
Rakovski: Daca nu tinem seama de scopul 'Acelora', aveti dreptate; dar noi nu avem voie sa ignoram existenta si telul 'Acelora' si faptul ca Stalin detine puterea in URSS.
Kuzmin: Nu vad nici o legatura intre acestea.
Rakovski: Pentru ca nu voiti! Puncte de reper sunt o multime. Stalin este pentru noi (trotzkistii) un bonapartist, nu un comunist.
Kuzmin: Dar fascismul este anticomunism curat, atat contra comunismului stalinist, cat si contra celui trotzkist. Daca 'Aceia' au atata putere, de ce nu au impiedicat aceasta?
Rakovski: Pentru ca 'Aceia' l-au propulsat pe Hitler.
Kuzmin: Acum bateti recordul in absurditati.
Rakovski:
Eu am recunoscut ca opozitia a esuat. 'Aceia' au
recunoscut ca Stalin nu poate fi rasturnat printr-o lovitura de
stat, de aceea, cu experienta lor istorica, au gasit alta
solutie: sa procedeze cu Stalin, ca odinioara cu tarul. Era
insa o piedica care ni se parea noua de neinvins: in Europa
nu era o
Pe cerul
foametei din
Deoarece aceasta a esuat sub Stalin, pentru ca Germania sa nu cada sub acest nou Bonaparte, s-au imaginat planul Dawes si planul Young, care au ameliorat putin situatia Germaniei.
Determinismul economic a silit proletariatul german sa recurga la revolutie.
Dar,
fiindca sub Stalin revolutia social-internationala a fost
zadarnicita, proletariatul german a fost canalizat spre
revolutia national-socialista. Aceasta a fost o fapta
dialectica (arta de a actiona cu metoda). Cu toate
conditiile propice, national-socialistii n-ar fi izbandit in
Kuzmin: Dupa spusele'dumneavoastra, cei ce tind spre un comunism perfect, sa inarmeze tocmai pe unul ca Hitler, care jura sa nimiceasca prima natiune comunista? Ce sa spun, halal logica la acesti oameni ai finantelor!
Rakovski:
Dumneavoastra uitati mereu bonapartismul lui Stalin.
Amintiti-va ca, in comparatie cu Napoleon, care a anihilat
efectele revolutiei franceze, chiar un Ludovic al XVIII-lea, un
Nu
observati ce mielusei s-au facut lupii de la
Kuzmin: Eu nu cred in fabule si nici in minuni!
Rakovski: Asadar, daca dumneavoastra nu vreti sa credeti ca 'Aceia' sunt in stare sa realizeze ceea ce doresc, atunci pregatiti-va sa traiti invazia in Uniunea Sovietica si sfarsitul lui Stalin in decurs de un an. Chiar daca acum considerati acestea drept minuni sau hazarduri, sa fiti pregatiti sa le traiti. Dar, chiar in cazul ca acestea sunt ipoteze, intr-adevar refuzati sa credeti ceea ce v-am povestit?
Kuzmin: Bine, sa privim lucrurile ipotetic, ce propuneti?
Rakovski: Pe noi nu ne intereseaza atacul asupra Uniunii Sovietice, deoarece doborarea lui Stalin inseamna distrugerea acestui comunism; chiar daca el este formal, noi vom reusi inca o data sa-l transformam intr-un comunism real.
Kuzmin: Minunat, care este solutia?
Rakovski: In primul rand, trebuie sa avem grija ca pericolul potential din partea lui Hitler sa dispara.
Kuzmin: Daca dumneavoastra spuneti ca 'Aceia' l-au adus in varf ca Fhrer, ei trebuie sa aiba putere asupra lui, iar el trebuie sa-i asculte.
Rakovski: In graba, nu m-am exprimat indeajuns de limpede si nu m-ati inteles. Chiar daca 'Aceia' l-au finantat, poate ca scopul final al 'Acelora' este diferit de al lui.
Warburg s-a intalnit cu Hitler sub un nume fals, nu stiu daca Hitler a stiut ca el este evreu. Apoi, el i-a spus o minciuna, ca un grup de financiari ai Wall Street-ului l-au trimis ca sa finanteze national-socialismul impotriva Frantei, deoarece Franta duce o politica economica care provoaca o criza in America.
Kuzmin: Si Hitler a crezut aceasta poveste?
Rakovski: Nu stiu, nu este important. Pentru noi a fost important ca el sa vina la putere, telul nostru a fost sa provocam razboiul si Hitler inseamna razboi. Intelegeti?
Kuzmin: Inteleg. Dar acum eu nu vad alta cale decat un pact intre Uniunea Sovietica si tarile democratice, pact care sa-l intimideze pe Hitler. Eu cred ca puterea lui nu este atat de mare, incat sa se indrepte impotriva tuturor statelor lumii, dar destul de mare sa lupte cu ele rand pe rand.
Rakovski: Nu vi se pare aceasta o solutie prea simpla, pot spune chiar, contrarevolutionara?
Kuzmin: Ca sa impiedicam un razboi contra Uniunii Sovietice?
Rakovski: Taiati aceasta fraza in doua: 'sa impiedicam un razboi' nu suna contrarevolutionar? Ganditi-va: fiecare comunist adevarat, avand in fata pe Lenin ca idol si pe alti mari strategi, trebuie sa doreasca totdeauna razboi. Nimic nu grabeste pasii revolutiei mondiale, ca razboiul. Aceasta este o dogma marxist-leninista. Acest comunism national, acest bonapartism, este capabil sa intunece de asa maniera mintea comunistului pur, incat acesta nu-si da seama de intorsatura. Stalin tinde sa subordoneze Revolutia Natiunii, in loc sa subordoneze Natiunea Revolutiei.
Kuzmin: Ura dv. fata de Stalin va intuneca mintea si va face sa va impotmoliti in controverse. N-am fost noi de parere ca un atac impotriva Uniunii Sovietice trebuie evitat?
Rakovski: Si de ce un razboi trebuie sa fie indreptat neaparat impotriva Uniunii Sovietice?
Kuzmin: Ce alt popor ar fi tinta atacului lui Hitler? Este clar ca in urma discursurilor lui, atacul este indreptat contra Uniunii Sovietice. Ce dovezi ne mai trebuie?
Rakovski: Daca dv. si barbatii de la Kremlin credeti fara discutie acest lucru, atunci de ce ati provocat razboiul civil in Spania? Sa nu-mi spuneti ca motivele au fost exclusiv revolutionare. Stalin nu este capabil sa realizeze o oarecare teorie marxista. Daca la baza ar fi fost un motiv revolutionar, atunci nu era corect sa se jertfeasca atatea minunate forte revolutionare. Este natiunea cea mai indepartata geografic de Rusia si o cunoastere elementara a regulilor strategice ar fi impus sa nu se iroseasca acolo atata putere. Cum ar fi putut Stalin sa aprovizioneze o republica sovietica spaniola si sa o sustina din punct de vedere militar? Dar, sa fim seriosi: alti factori au stat la baza razboiului din Spania. Acolo este un punct strategic important, o rascruce a intereselor tarilor capitaliste. Teoretic, a fost just, dar nu si in practica. Dupa cum vedeti, nu are loc un razboi intre capitalismul democratic si cel fascist. Daca Stalin este capabil sa creeze un motiv care sa duca la un conflict intre statele capitaliste, atunci de ce sa nu fie posibila o situatie inversa?
Kuzmin: Putem admite ipoteza, in cazul in care conditiile sunt aceleasi.
Rakovski: Deci, suntem de acord ca un razboi contra Uniunii Sovietice trebuie evitat si ca acesta trebuie provocat intre statele capitaliste.
Kuzmin: Noi doi suntem de acord, sau aceasta parere o au 'Aceia'?
Rakovski: Este parerea mea. Eu nu am de la 'Aceia' nici o insarcinare si nici nu am contact cu ei. Dar va pot asigura ca 'Aceia' au la acest punct aceeasi parere, la fel si Kremlinul.
Kuzmin: Este important sa stabilim de la inceput acest lucru. Totusi as vrea sa stiu, pe ce va bazati cand credeti sigur ca 'Aceia' sunt de aceeasi parere?
Rakovski: Daca as fi avut timp sa expun in intregime Planul lor, atunci ati fi cunoscut motivele pentru care ei sunt de acord. Acum voi numi numai trei motive.
Kuzmin: Care sunt acestea?
Rakovski: Unul este ca Hitler, acest incult si primitiv individ, a creat din intuitie naturala si chiar impotriva opozitiei tehnice a lui Schacht, un sistem economic periculos in cel mai inalt grad. Analfabet in orice teorie economica, tinand seama numai de necesitati, el a facut ca noi in Uniunea Sovietica: a exclus Finanta internationala si cea particulara. Aceasta inseamna ca el si-a luat dreptul si privilegiul sa faca bani, nu numai moneda fizica, ci si moneda financiara pentru tranzactii contabile (moneda fictiva); el si-a insusit astfel instrumentul de a produce in exclusivitate pentru stat. El ne-a intrecut, deoarece noi in Rusia am desfiintat acest sistem si l-am inlocuit cu un aparat greoi, numit capitalism statal; aceasta a fost o victorie foarte costisitoare in slujba demagogiei prerevolutionare. Soarta i-a fost favorabila lui Hitler; el nu a avut nici un gram de aur, de aceea n-a fost ispitit sa puna aurul la paritatea sau la baza monedei lui. Singura paritate a monedei sale au fost capacitatea tehnica si munca sustinuta a germanilor; tehnica si munca au fost tezaurul lui. Acestea sunt atat de contrarevolutionare, incat, dupa cum stiti, a desfiintat ca prin minune si radical somajul in randul milioanelor de germani.
Kuzmin: Printr-o inarmare galopanta.
Rakovski: Ah, nici gand! Hitler ar fi fost singurul in stare, spre deosebire de celelalte state, sa puna fara greutate economia lui in slujba unei productii pacifiste. Puteti sa va imaginati ce inseamna un asemenea sistem, daca de el s-ar molipsi si alte popoare si ar forma un sistem autarchic intr-un cerc inchis? Ca, spre exemplu, Commonwealth-ul britanic? Imaginati-va, daca ar functiona ceva atat de contrarevolutionar? Pericolul inca nu este amenintator: noi am avut noroc ca Hitler a construit acest sistem fara o baza teoretica, absolut empiric, nicaieri formulat stiintific. Aceasta inseamna ca sistemul nu a trecut un examen rational deductiv, nu exista nici o teza stiintifica, nu este inca nicaieri formulata o instructiune. Dar pericolul este latent: in fiecare clipa, pe calea inductiei, se pot crea formule. Acesta este un lucru foarte serios, mai serios decat intreg teatrul si cruzimea national-socialismului. Propaganda noastra nu se atinge de aceasta tema; din controverse polemice s-ar putea naste formularea si sistematizarea acestei stiinte economice contrarevolutionare! Avem o singura scapare: Razboiul!
Kuzmin: Si al doilea motiv?
Rakovski: Daca Thermidorul revolutiei ruse a triumfat, atunci acest lucru a fost posibil nurnai datorita existentei anterioare a unui nationalism rus. Fara un asemenea nationalism, bonapartismul rus nu ar fi fost posibil. Daca in Rusia s-a intamplat asa, unde nationalismul era embrionar in persoana tarului, atunci va inchipuiti ce obstacole ar fi intampinat marxismul intr-o Europa cu un nationalism perfect dezvoltat! Marx a facut o mare greseala in alegerea locului in care sa invinga revolutia. Marxismul nu a biruit in tarile puternic industrializate, ci in Rusia, unde proletariatul a fost aproape inexistent. Vedeti cum se ridica nationalismul puternic in centrul Europei si se transforma in fascism? Vedeti cat este de molipsitor? Veti intelege ca acum este momentul sa traga Stalin foloase si deci, este posibila zdrobirea nationalismului in Europa printr-un razboi. Acest razboi ar fi foarte profitabil.
Kuzmin: Ca s-o luam sistematic, Rakovski, ati numit un motiv economic si unul politic. Care este al treilea?
Rakovski: Usor de ghicit. Mai avem un motiv religios. Fara sa zdrobim ceea ce a ramas din crestinism, este imposibila victoria comunismului. Istoria ne arata ca, revolutiei i-au trebuit saisprezece secole pana la un prim succes, cand i-a reusit o prima sciziune a bisericii. Intr-adevar, crestinismul este singurul nostru dusman: politicul si economicul, in natiunile burgheze, sunt numai consecintele lui. Crestinismul care defineste individul este capabil sa asfixieze statul ateist sau laic cu toata poleiala lui revolutionara, asa cum o traim in Rusia. Crestinismul poate produce un nihilism spiritual, care inca traieste in masele asuprite si crestine: acesta nu a fost biruit nici in douazeci de ani de marxism. Trebuie sa recunoastem ca, pe plan religios, Stalin nu a fost un bonapartist. Nici noi nu am fi putut face mai mult. Daca Stalin, ca si Napoleon, ar fi indraznit sa treaca Rubiconul crestinismului, atunci nationalismul cu efectul lui antirevolutionar ar fi crescut inmiit.
Kuzmin: Intr-adevar, parerea mea personala este ca ati enuntat trei puncte, care formeaza linia unui plan. Cu aceasta pot fi de acord. Dar eu am rezerve si neincredere in ceea ce priveste expunerea dv. cu privire la oameni, organizatii si fapte. Dar, continuati cu linia generala a planului dv.
Rakovski: Da, acum da. Momentul a sosit. Cu o rezerva: eu expun cele trei puncte ca pareri ale 'Acelora'; dar este posibil ca pentru acest scop ei sa aiba alt plan, poate mai eficient. Tineti cont de acest lucru. Sa fiu cat se poate de scurt. Pentru armata germana nu mai exista motivul pentru care a fost conceputa, anume distrugerea comunismului (finantata fiind de 'Aceia', dar cu alt scop si anume: instaurarea trotzkistilor in locul lui Stalin). Cu alte cuvinte, noua, opozitiei, sa ni se dea posibilitatea de a lua puterea, sa schimbam frontul, iar agresiunea lui Hitler sa aiba loc de la est spre vest.
Kuzmin: Excelent. Aveti un plan pentru realizarea practica?
Rakovski: Pentru acest lucru, am avut destul timp in Lubjanka. Acolo am gandit. Vedeti dv., daca la inceput a fost dificil sa fim de acord, acum intelegerea intre noi este posibila si naturala; tot asa, ar trebui sa gasim ceva, unde Stalin si Hitler sa fie de acord.
Kuzmin: Da, dar aceasta este o problema grea.
Rakovski: Dar nu atat de greu de realizat. Numai contradictii dialectice subiective fac problemele greu de rezolvat. Hitler si Stalin ar putea sa fie de acord. Desi opusi, la origine sunt cam identici. Amandoi sunt egoisti, nici unul nu este idealist, amandoi bonapartisti, adica imperialisti clasici. Si pentru ca este asa, usor se poate obtine intre ei o concordanta. De ce nu, daca intre un tar si un rege prusac a fost posibila o concordanta?
Kuzmin: Rakovski, sunteti incorigibil
Rakovski: Nu ghiciti? Daca Polonia a fost motivul unei neintelegeri intre Ekaterina a II-a si Friederich al II-lea, de ce sa nu fie tot Polonia, motivul unei intelegeri intre Hitler si Stalin? Pe aceeasi linie istorica, de la tari la bolsevici si de la monarhi la national-socialisti, Hitler si Stalin s-ar putea juca pe pamantul Poloniei. Cred ca este in spiritul 'Acelora', mai ales ca polonezii sunt un popor crestin si catolic. Daca se obtine o concordanta, se poate obtine si un pact.
Kuzmin: Intre Hitler si Stalin? Aberant! Imposibil!
Rakovski: In politica nu exista nici termenul de aberant, cu atat mai putin imposibil.
Kuzmin: Sa admitem ipoteza: Hitler si Stalin ataca Polonia.
Rakovski: Imi permiteti o intrerupere: atacul poate insemna 'razboi sau pace'.
Kuzmin: Da, si?
Rakovski: Credeti ca este posibil ca Franta si Marea Britanie, cu inferioritatea lor in trupe si aviatie, sa atace pe Hitler si Stalin, cand acestia sunt uniti?
Kuzmin: Intr-adevar, mi se pare greu fara ajutorul Americii.
Rakovski:
Lasam pentru moment
Kuzmin: Logic, imi pare foarte posibil.
Rakovski:
In acest caz, ar fi un atac aproape fara sens asupra Poloniei.
Acesta nu ar duce decat la distrugerea intre ele a statelor burgheze. Dupa
impartirea Poloniei, amenintarea Rusiei de catre Hitler ar
aparea din nou, chiar daca ambele ar castiga forta.
Germaniei ii trebuie resurse naturale, Rusia are nevoie de
Kuzmin: Nu vad o alta solutie.
Rakovski: Exista o solutie.
Kuzmin: Care?
Rakovski: Democratiile sa atace si sa nu atace pe agresor.
Kuzmin: Sa atace, sa nu atace, nu inteleg nimic.
Rakovski: Credeti? Linistiti-va. Nu sunt amandoi agresori? N-am stabilit ca agresiunea sa fie savarsita de amandoi? De ce ar fi de neconceput ca democratiile sa atace numai un agresor?
Kuzmin: Ce vreti sa spuneti?
Rakovski: Simplu, democratiile sa declare razboi numai lui Hitler.
Kuzmin: Este o ipoteza ieftina.
Rakovski: Ipoteza, dar in nici un caz ieftina. Ganditi-va: fiecare popor care trebuie sa lupte impotriva unei coalitii dusmane, are ca tel strategic sa le bata separat, una dupa alta. Este o regula cunoscuta, care nu are nevoie de dovezi. A crea aceasta posibilitate, nu ar fi fals. Stalin nu se va simti atacat, daca democratiile ii declara lui Hitler razboi si nici nu are nevoie sa-i sara in ajutor.
Franta
si
Kuzmin: Da, daca conflictul il marginiti numai intre aceste patru puteri. Dar nu sunt patru, ci mai multe. Intr-un conflict atat de mare, neutralitatea este greu de pastrat.
Rakovski: Desigur, dar posibilitatea intrarii intr-un conflict a altor popoare, nu schimba echilibrul de forte. Nici o natiune care ar intra in razboi de partea Angliei si a Frantei nu poate lua un rol conducator.
Kuzmin: Dumneavoastra uitati Statele Unite.
Rakovski:
Veti vedea indata ca nu le-am uitat.
Kuzmin: Va rog sa-mi expuneti realizarea tehnica.
Rakovski: Cum v-am aratat, interesele lui Hitler si Stalin coincid in ceea ce priveste agresiunea asupra Poloniei; ramane de vazut cum se poate formula acest pact.
Kuzmin: Va imaginati ca este usor?
Rakovski: Cert ca nu este simplu. Este nevoie de o diplomatie mai mare decat cea a lui Stalin. Ar trebui diplomati ca aceia care zac azi in Lubljanka. Litvinov ar fi fost unul potrivit, dar in cazul lui, fiindca este evreu, tratativele cu Hitler sunt un handicap: azi, el este un om sfarsit, cuprins de panica, se teme mai mult de Molotov decat de Stalin. Talentul lui este ca s-a putut face credibil ca nu este trotzkist. Nu vad deocamdata omul potrivit; afara de aceasta, el trebuie sa aiba sange curat de rus.
Pentru primele tatonari, imi ofer eu serviciile. Si accentuez, oricare ar fi aceasta persoana, tratativele trebuie sa aiba loc pe o platforma de incredere perfecta si plina de sinceritate.
Concret, vreau sa spun ca trebuie jucat
cu Hitler. Trebuie sa fie asigurat ca aici nu este vorba de un joc
dublu, nu este vorba de o provocare, care sa-l incurce intr-un conflict pe
doua fronturi. De exemplu, sa i se promita si sa i se
arate ca mobilizarea noastra se va reduce numai la trupele necesare
intrarii in Polonia, ceea ce necesita intr-adevar oameni
putini. Influenta noastra trebuie sa actioneze
intr-atat, incat Hitler sa-si concentreze fortele in vederea
unui atac anglo-francez. Stalin trebuie sa fie mai generos in exportul
petrolului catre
Deocamdata, atat imi trece prin minte. Se vor ivi pe parcurs mii de probleme, care insa, toate trebuie rezolvate in felul acesta. Hitler sa aiba toata siguranta ca noi nu dorim partea noastra din Polonia. Asta inseamna a-l insela pe Hitler cu un adevar.
Kuzmin: Dar unde vedeti inselaciunea?
Rakovski: Va pot face sa vedeti singur, in ce consta inselarea lui Hitler. Dar, mai intai vreau sa accentuez si, va rog sa uitati ca eu am expus pina acum un plan logic si normal. Cu acest plan, putem reusi ca statele capitaliste sa se distruga intre ele, in conflictul fascisto-burghez. 'Aceia' ramin in umbra, ca sa realizeze planul. Ei nu intervin. Ghicesc in ochii dv. ca socotiti o prostie faptul ca eu vreau sa va demonstrez mereu existenta 'Acelora'.
Kuzmin: Adevarat.
Rakovski: Fiti sincer. Nu vedeti interventia 'Acelora'? Ca sa va ajut, interventia lor este evidenta si hotaratoare. Intr-devar nu-i recunoasteti pe 'Aceia'?
Kuzmin: Ca sa fiu sincer, nu!
Rakovski:
Natural si logic ar fi ca Hitler si Stalin sa se
nimiceasca reciproc. Un lucru usor pentru democrati, usor
de obtinut, chiar daca permit - notati, va rog -
'permit' lui Hitler sa-l atace pe Stalin.
Kuzmin: Cu ce trebuie sa incepem?
Rakovski: Eu voi incepe chiar maine sa sondez Berlinul.
Kuzmin: Pentru o intelegere in atacarea Poloniei?
Rakovski: Nu voi incepe asa. Ma voi arata conciliator, deziluzionat de democrati. In legatura cu Spania, voi fi mai moderat apoi voi aborda problema poloneza.
Kuzmin: Sa fiu sincer, dupa cum gandesc oamenii Kremlinului, astazi este greu sa-mi inchipui o asemenea intorsatura in politica internationala. Numai cu dezvaluirile, cu argumentele si cu ipotezele dv., nu putem invinge pe nimeni. Eu personal, care v-am ascultat si, recunosc, sunt foarte impresionat de cele spuse de dv., nu-mi pot imagina un pact intre Uniunea Sovietica si Hitler.
* In anul 1940, Churchill era ministrul marinei. Chamberlain era prim-ministru. Churchill era deja de partea 'Acelora' si voia sa ocupe postul de prim-ministru, pentru a forta razboiul contra lui Hitler. Ca persoana particulara, Churchill era falit. El datora 8 milioane de lire sterline (copii lui erau mana-sparta), lucru care constituia o mare piedica pentru a ajunge prim-ministru, fapt comentat in presa londoneza. 'Aceia' - Benes (presedintele Cehoslovaciei) - indeamna un milionar ceh evreu, proprietar al mai multor mine de aur sud-africane, sa-i plateasca datoriile lui Churchill. Acesta executa planul, Churchill este ales prim-ministru. Asa se manifesta actiunea 'Acelora'.
Rakovski: Evenimentele internationale vor sili aceasta.
Kuzmin: Dati-mi ceva concret, ceva care dovedeste autenticitatea spuselor dv.
Rakovski: Este de ajuns daca cineva neoficial ar lua contact cu o persoana importanta?
Kuzmin: Da, este mai concret. Ati vorbit de omeni de finante importanti, de un anume Schiff sau de un altul care a vorbit cu Hitler si-l finanteaza.
Exista politicieni sau personalitati de rang care apartin 'Acelora' sau sunt in slujba 'Acelora'. Cunoasteti pe vreunul?
Rakovski: Voi incerca sa va satisfac, desi v-am spus, eu nu-i cunosc pe 'Aceia'.
Trotzki mi-a spus odata, ca unul era Walther Rathenau. Apoi altul, Lionel Rotschild. As putea sa va enumar persoane care, banuiesc eu, sunt din tabara 'Acelora', dar daca ei comanda sau asculta de comenzi, nu pot spune.
Kuzmin: Spuneti-mi cativa.
Rakovski: Din casa bancara Kuhn Loeb & Co., in Wall Street, familia Schiff, Warburg, Loeb si Kuhn. Cei inruditi cu ei: Baruch, Frankfurter, Altschul, Cohen, Benjamin, Strauss, Steinhardt, Blum, Rosenman, Lippmann, Lehman, Dreyfus, Lamont, Rotschild, Loed, Mandel, Morgenthau, Ezechiel, Lasky.
Sunt convins ca fiecare din cei enumerati vor duce un mesaj 'Acelora', daca nu sunt chiar ei insisi. Pe urma, nu se asteapta raspuns. Raspunsul il constituie faptele. Este o tehnica de care trebuie sa tineti seama. Spre exemplu, daca doriti sa faceti un pas diplomatic, nu este nevoie de o forma directa, ci numai de o aluzie si apoi se asteapta
Kuzmin: Veti intelege ca nu am nici o cartoteca sa caut aceste persoane pe care le-ati enumerat. Unde se afla?
Rakowski:
In
Kuzmin: Daca noi incepem o actiune, aceasta costa mult timp, si noi ne grabim, mai bine spus nu noi, ci dumneavoastra.
Rakovski: Eu?
Kuzmin: Amintiti-va: procesul dumneavoastra incepe curand. Hotarator este ca planul pe care l-ati expus sa intereseze Kremlinul inaintea procesului. Eu cred ca trebuie, in interesul propriu, sa ne furnizati foarte repede o dovada ca ati spus adevarul. Daca puteti sa ne dati, va asigur ca va pot salva viata In caz contrar, nu garantez pentru nimic.
Rakovski: Bine, voi incerca. Stiti daca Davies se afla la Moscova? Ambasadorul american.
Kuzmin: Cred ca da, cred ca s-a intors.
Rakovski: Aceasta ar fi o cale. Un asemenea caz neobisnuit imi da dreptul sa calc uzantele diplomatice.
Kuzmin: Putem presupune ca guvernul american sta in spatele tuturor?
Rakovski: Nu in spate, ci dedesubt.
Kuzmin:
Rakovski: Banuiesc. Urmariti cele ce va spun. Cu mania dumneavoastra pentru romane de spionaj, eu as putea sa inventez o poveste intreaga, atata imaginatie am, si sa fie credibila. Pentru fapte si date cunoscute public, nu sunt dovezi mai plauzibile.
Amintiti-va de acea dimineata de 24 octombrie 1929. Va veni vremea, cand aceasta data va fi mai importanta pentru revolutie decat 24 octombrie 1917. A fost crahul bursei din New York, inceputul asa-numitei 'depresiuni', a adevaratei revolutii, 15 milioane de someri!
In februarie 1933, ultima lovitura a crizei a fost inchiderea bancilor. Mai mult n-a putut face 'Finanta', decat sa-i dea una in cap americanului clasic, care mai statea in reduta industriei sale, si sa-l faca sclavul Wall Street-ului.
Este cunoscut ca fiecare pauperizare a
economiei duce la inflorirea parazitismului si 'Finanta'
este marele Parazit. Dar aceasta revolutie
Puterea banului ca putere politica a fost exercitata pana acum indirect. Acum, aceasta putere se va exercita direct, barbatul care va intruchipa aceasta putere va fi Franklin Delano Roosevelt.
In anul 1929, in februarie, in primul an al acestei revolutii americane, Trotzki pleaca din Rusia. Finantarea lui Hitler incepe in iulie 1929 si crahul bursei are loc in octombrie. Credeti ca acestea au fost intamplatoare?
Cei patru
ani ai presedintiei lui
Franklin Delano Roosevelt si Eleanor Roosevelt, acest cuplu formidabil, au fost executantii.
Kuzmin:
Rakovski: Nu stiu. N-are importanta, el isi cunoaste misiunea si o indeplineste cu mare constiinciozitate.
Kuzmin: In cazul contactului cu Davies, ce forma alegeti?
Rakovski: Mai intai, trebuie bine aleasa persoana. Cineva ca 'Baronul'. Mai traieste inca?
Kuzmin: Nu stiu.
Rakovski: Bine, alegerea persoanei este treaba dumneavoastra, el trebuie sa fie discret si intim si sa se deghizeze ca facand parte din opozitie.
Pozitia gresita a Uniunii
Sovietice trebuie comparata cu pozitia gresita a
democratiei americane, acesta ar fi punctul de apropiere. Daca Rusia
si
Daca Europa pierde toata puterea sa
intr-un razboi, atunci Anglia, cu imperiul ei de limba engleza,
va gravita imediat catre
Atunci trebuie pusa intrebarea: ce atitudine trebuie sa ia Statele Unite si Uniunea Sovietica fata de un razboi care, indiferent de motiv, este un razboi intre imperialisti?
Iata mersul planului:
1) Pact cu Hitler si impartirea Cehoslovaciei sau a Poloniei. Preferabil a Poloniei.
2) Hitler va urma planul.
3) Statele democratice (aliatii) vor declara razboi lui Hitler si nu lui Stalin. Oficial, se va spune ca ambii sunt agresori dar, strategic si din punct de vedere al intaririi, trebuie invinsi pe rand, mai intai Hitler, apoi Stalin.
Kuzmin: Dar daca Hitler invinge si invinge rapid? Daca la fel ca Napoleon, mobilizeaza intreaga Europa contra Uniunii Sovietice?
Rakovski: Nu este posibil. Uitati factorul decisiv: SUA. Nu va fi normal ca SUA sa sustina pe Stalin si pe aliati? Daca sprijinim cu ajutoare ambele parti care se afla in conflict, asiguram prelungirea razboiului.
Kuzmin: Si Japonia?
Rakovski:
Japonia are destul de furca cu
Kuzmin: Credeti ca ambasadorul Davies
Rakovski:
Nu am fost lasat sa iau contact cu el. Dar tineti
minte un amanunt - numirea lui Davies ca ambasador a fost anuntata
oficial in noiembrie 1936; presupunem ca
Pot sa jur ca numirea lui Davies are ca singur scop sa revizuiasca din nou politica 'Acelora' fata de Stalin. Sunt convins. Cu cata ingrijorare a urmarit Davies caderea unuia dupa altul a sefilor opozitiei in 'lichidarea' (curatirea) lor din Partid! Stiti ca el a fost prezent si la procesul lui Radek?
Kuzmin: Da.
Rakovski: Il vedeti. Vorbiti cu el, asteapta de luni de zile acest lucru.
Kuzmin: Pentru azi trebuie sa incheiem. Dar inainte de a ne desparti, vreau sa stiu mai mult.
Presupunem ca toate cele ce am discutat sunt adevaruri si totul se va realiza. In acest caz, 'Aceia' vor pune anumite conditii. Banuiti care pot fi acestea?
Rakovski: Nu este greu de ghicit. Prima conditie este ca executarea comunistilor, asa-zisii trotzkisti, cum suntem numiti noi, sa inceteze. Apoi se vor fixa sfere de influenta, granita ce va desparti comunismul formal de comunismul real. Apoi se va discuta despre asigurarea ajutorului reciproc pe perioada executarii planului.
Veti trai paradoxul ca o multime de oameni, dusmani ai lui Stalin, il vor sprijini, acestia nefiind nici proletari, nici spioni de meserie. In paturile cele mai de sus ale societatii se vor ridica, plini de curaj, oameni care vor sustine comunismul formal al lui Stalin. Este cunoscut ca marxismul este numit si hegelianism.
Idealismul lui Hegel este adaptarea vulgara la misticismul lui Baruch Spinoza. 'Aceia' sunt adeptii lui Spinoza si viceversa. 'Acela', adica Marx, ca adept al lui Spinoza, n-a fost credincios invataturii sale din motive tactice. Marxismul nu are dreptate cand spune ca din contradictie se naste sinteza.
Dupa integrarea reusita a tezei si antitezei ca sinteza, se naste o realitate, un adevar care culmineaza intr-un acord final intre subiectiv si obiectiv.
Nu vedeti?
La Moscova - comunism, la
In rezumat: Finanta Internationala, Capitalism, Comunism si, deasupra tuturor, in ultima instanta: 'ACEIA'.
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 2850
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
