Prezenta romana pe tarmul de nord al Marii Negre (sec. I-III p.Chr.)

Prezenta romana pe tarmul de nord al Marii Negre (sec. I-III p.Chr.)

Din inscriptia de la Tibur, aflam ca Ti. Plautius Silvanus Aelianus, guvernatorul Moesiei, a intervenit chiar in ajutorul orasului Chersonessus, obligand pe regele scitilor sa ridice asediul acestei cetati. Se pare ca inca de atunci o garnizoana romana a fost stabilita la Charax (in Crimeia). Trebuie adaugat ca o inscriptie, destul de recent aparuta, ne informeaza ca tot acum cetatea Olbia cauta protectia romana, incheind o alianta (symmachia) cu Roma. De mentionat iarasi ca inca din anul 57, cetatea Tyras trece la o noua era calendaristica. Asadar, abia instaurata (ajunsa) la gurile Dunarii si Mare, puterea romana urmarea deja transformarea Pontului Euxin in lac roman" (mare nostrum). Controlarea punctelor de imbarcare de pe litoralul nord-pontic ferea provinciile balcanice si pe cele din Asia Mica de surpriza unor eventuale atacuri ale populatiilor scitice". Astfel, limes-ul moesic era extins la nordul Marii Negre.

Incepand de la Traian, prezenta romana este bine documentata si in diferite puncte de pe litoralul nord-pontic.

La Tyras, o inscriptie din anii 116/117 arata efectuarea unor lucrari de constructie: Q. Pompeius Falc[o, leg(atus) Aug(usti)] pr(o) pr(aetore) fecit per vexil(lationem) l[eg(ionis) V Mac(edonicae)] et auxiliis eius sub cura [M(arci) En]ni Illadiani, (centurionis) le(gionis) V Ma[c(edonicae)]; prezenta unui detasament din legiunea V Macedonica este cunoscuta si din alte inscriptii si stampile tegulare. Un centurion legionar inchina o inscriptie imparatului Antoninus Pius si lui Aurelius Verus Caesar. O stampila tegulara inregistreaza o formatiune (probabil vexillatio) din legiunile I Italica, V Macedonica si XI Claudia, precum si auxiliari, sub conducerea unui centurion al legiunii I Italica (deci inainte de anul 168, cand legiunea V Macedonica este trimisa in Dacia). De mentionat de asemenea dedicatia fragmentara (autori necunoscuti) pentru imparatul Septimiu Sever si fiii sai.

Tot la Tyras, o inscriptie aminteste pe M. Antonius Hiberus (guvernator al Moesiei Inferioare; anii 138-139), pentru privilegiile acordate acestei cetati. Inscriptia cuprinde de fapt doua epistole latinesti ale imparatului Septimiu Sever adresate una tyranilor (locuitorilor cetatii Tyras), cealalta lui Heraclitus, procuratorul vamilor din Illyricum - cu porunca sa fie scutita aceasta cetate greaca de impozitele pe marfuri (prevazandu-se totodata si sanctiuni pentru eventuale abuzuri, care, depasind limitele acestei imunitati, ar aduce prejudicii veniturilor vamii); la sfarsit este transcrisa scrisoarea din 17 februarie 201 a lui Ovinius Tertullus, guvernatorul la acea data al Moesiei Inferioare. Atentia cu care autoritatile romane trateaza cetatea de la limanul Nistrului ni se pare demna de retinut, daca avem in vedere ca, in curand, pe timpul lui Caracalla, cetatea va avea de infruntat primejdii din partea unor dusmani necunoscuti, dar pentru a caror respingere imparatul trimite un centurion de rang superior. Se considera ca aceasta actiune s-a desfasurat in 214, an din care dateaza o inscriptie votiva, probabil pentru Sol Invictus Mithra, pusa de un mil(es) cl[as(siarius)] (ceea ce denota prezenta unei escadre navale la Tyras).

Olbia, cum s-a vazut, intrase in sfera de influenta a Moesiei inca de pe timpul lui Ti. Plautius Silvanus Aelianus. Aici inscriptiile mentioneaza cetateni cu nomen-ul Ulpius, semn ca primisera cetatenia inca de pe timpul lui Traian. Din biografia lui Antoninus Pius (SHA, Vita Pii, 9) aflam ca imparatul a trimis ajutoare cetatii, obligand pe taurosciti sa dea ostatici olbiopolitilor. Un bloc de constructie mentioneaza si aici o vexilatie din legiunile moesice (XI Claudia, I Italica si V Macedonica) si auxiliari, sub conducerea unui centurion din legiunea XI Claudia. Ultima inscriptie datata este o dedicatie din anul 248 pentru Filip Arabul si fiul sau, pusa de un militar (nu se indica trupa).

Influenta romana se intinde si in Bosporul Cimerian, al carui rege, Sauromates, bate monede cu chipul imparatului Traian, iar in inscriptii se intituleaza filkaisar kaì filormaio iubitorul de imparat si al romanilor"), desi poarta si titlul de traditie orientala de basileù tn basilwn ( rege al regilor"); cu prilejul razboiului parthic, el primeste instructiuni pentru aprovizionarea armatei romane din Armenia. Din Historia Augusta mai aflam ca imparatul Antoninus Pius a intervenit in conflictul dintre Rhoemetalcus si Eupator, rivali la tronul acestui regat; de asemenea a trimis in Pont ajutoare olbiopolitilor contra tauroscitilor si i-a facut pe taurosciti sa dea ostatici olbiopolitilor" (Vita Pii 9,8-9). Dar prezenta efectiva a romanilor in Crimeia este atestata de o serie de descoperiri epigrafice.

Astfel, la Chersonessus se cunosc 74 de texte lapidare latinesti din secolele II-IV. Singura dedicatie pentru un imparat din perioada care ne intereseaza este pentru Commodus. Dar inscriptiile mentioneaza militari din legiunile I Italica, V Macedonica si XI Claudia, din cohortele I Bracarum, I Cilicum si II Lucensium, precum si din classis Flavia Moesica, unii morti in timpul serviciului militar. Pe tegule intalnim stampile mentionand legiunea V Macedonica, legiunea XI Claudia si o vexilatie din Moesia Inferior. O inscriptie de la Mactaris (Africa Proconsularis) mentioneaza pe Ti. Plautius Ferruntianus, trib(unus) mil(itum) leg(ionis) I Italic(ae), praepositus vexillatiionibus Ponticis apud Scythiam et Tauricam (circa 175-179). O alta vexilatie este atestata pe timpul lui Commodus intr-o inscriptie de la Chersonessus, sub comanda unui tribun din legiunea I Italica (anul 185); intr-o alta inscriptie este amintita o vexillatio Chersonessitana.

Un alt punct din Crimeia pazit de trupe romane era la Charax. Aici apare, intr-o dedicatie pentru Iupiter Optimus Maximus, un b(ene)f(iciarius) Ummid[i] Quadrati co(n)s(ularis) (acesta a guvernat Moesia Inferioara pe la anul 120). De asemenea, se cunosc tigle stampilate per L. A() C(), (centurionem) leg(ionis) I It(alicae), praep(ositum) vex(illationis) Moes(iae) Inf(erioris) ori ale legiunii XI Claudia.

Aceste puncte fortificate sunt marcate si pe scutul de la Doura Europos: Tyras, Borysthenes (Olbia), Chersonesus, apoi Trapezous (in Pont, pe tarmul de sud al Marii Negre); drumul dintre aceste doua ultime localitati era parcurs pe mare. Probabil ca spatiul dintre stramtoarea Cherci (pe partea dinspre Crimeia se afla Panticapaeum) si pana in zona Caucazului (Sebastopolis) nu mai era sigur.

Din cele prezentate rezulta ca, odata ajunsi la gurile Dunarii si Mare, romanii si-au pus si problema asigurarii sigurantei litoralului vest-pontic. In secolul I, aceasta sarcina a avut-o eventual acel praefectus orae maritimae - dar, cum am mai spus, existenta acestui organism militar este pusa sub semnul intrebarii. Pentru secolele II-III, se invoca o serie de dovezi privind apararea coastei dobrogene; dar acestea se refera cu precadere la zidurile oraselor pontice (care oricum erau de data mai veche) si unele turnuri de paza (acestea nu depasesc totusi simplul rol de supraveghere politieneasca a litoralului, in special prin prezenta unor beneficiari consulari in zona oraselor vest-pontice).

Acelasi lucru se poate spune si despre litoralul de sud al Marii Negre; nordul Asiei Mici intra in componenta provinciilor Pontus et Bithynia si Cappadocia. Supravegherea litoralului de sud al Marii Negre era in grija unei flote, classis Pontica, avand baze la Sinope si Trapezunt. Rolul ei era in special sa combata pirateria, asa cum reiese din analiza activitatii lui L. Iulius Vehilius Gratus, proc(urator) Aug(usti) et praef(ectus) classis Po[ntic]a[e], pe la anul 173. De mentionat, de asemenea, misiunea unui alt ofiter ce avea sa devina celebru, M. Valerius Maximianus, care, dupa cea de-a doua militie ecvestra (in Cappadocia), primeste sarcina de praep(ositus) orae gentium Ponti Polemoniani, avand grija comunicatiilor si aprovizionarii armatei romane in cursul operatiunilor din Armenia conduse de M. Statius Priscus, guvernatorul Cappadociei.

In zona Caucazului, romanii instaleaza garnizoane pe tarmul marii (Apsarus, Petra, Phasis), formnd un adevarat limes Ponticus. Singura descoprita ramanea portiunea de la stramtoarea Cherci pana la Caucaz (Pityus); de altfel, de aici va veni prima surpriza de pe mare, in 256 (asediul Pitzundei).

Pe langa supravegherea politieneasca a litoralului pontic, imparatii romani au conceput aceasta aparare si in adancime. Astfel, doua provincii inermes isi schimba rangul: Thracia, provincie procuratoriana, este guvernata incepand de la Traian de un legatus Augusti pro praetore de rang pretorian; de asemenea, Pontus et Bithynia, provincie senatoriala, devine definitiv sub Marcus Aurelius provincie imperiala de rang consular. Chiar daca nu li s-au afectat legiuni, rangul acestor guvernatori le permitea, prin faptul ca detineau imperium militiae, sa conduca in caz de nevoie efective din legiuni. In jurul Marii Negre se formeaza astfel o salba de provincii imperiale: Moesia Inferior, Thracia, Pontus-Bithynia, Cappadocia. Garnizoanele romane de la nordul Marii Negre (Tyras, Olbia, Chersonessus, Charax), precum si navele flotei militare romane care patrulau intre ele, reprezinta o continuare fireasca a limes-ului dunarean. De remarcat, in cazul cetatilor Tyras si Olbia, ca ele pazeau intrarile de la limanurile Nistrului si Bugului (nu departe de acesta se varsa in mare si fluviul Nipru), fluvii care reprezentau cai foarte comode pentru barbarii din zona de silvostepa si mlastinile Pripetului pentru a cobori spre mare. Nu intamplator este faptul ca prima invazie maritima asupra coastelor Asiei Mici s-a produs in anul 170; invadatorii (bastarnii) au jefuit in Bithynia, impotriva lor fiind trimise forte din armata Moesiei Inferioare. In Dobrogea insasi, dupa trecerea costobocilor, se constata inceputul unei opere de refortificare a cetatilor pontice; astfel, la Callatis, o inscriptie latina vorbeste despre construirea zidului cetatii (prin anul 172), pentru care s-a perceput un impozit special: curam agente exactionis pecuniae et operis extructionisque murorum praeside provinciae, consulare M. Valerio Bradua, legato Augusti pro praetore. Poate tot in aceeasi vreme, la Tomi, locuitorii sunt impusi la o contributie pentru refacerea zidurilor cetatii.

Aceste cazuri citate reprezinta totusi simple exceptii. Adevaratele invazii maritime debuteaza abia in anii 256-257, cand boranii si herulii ataca Pitzunda si Trapezunt de pe tarmul de nord al Asiei Mici; in 258, gotii si alte neamuri barbare dezlantuie o invazie dubla, pe uscat si pe mare, cu ajutorul navelor construite la limanurile Nistrului si Bugului (dupa ce cetatile Tyras si Olbia incapusera in mainile lor). Printr-o situatie nefericita, reiesea acum importanta apararii litoralului nord-pontic: nu doar pentru siguranta navigatiei in Marea Neagra, cat pentru apararea posesiunilor romane din Pontul Stang si Asia Mica.