Lumi Disparute

Atlantida

Vizavi de misteriosul continent Atlantida exista multe ipoteze, dar toate acestea nu ar fi incepu niciodata daca nu ar fi existat relatarile lui Platon, filozof grec (427-347 i.Hr). In doua dialoguri ale sale el povesteste urmatoarele: Atlantida era o insula mult mai mare decat Asia si Libia luate la un loc si s-ar afla dincolo de coloanele lui Hercule (probabil stramtoarea Gibraltar). Cu 6 milenii inainte de Solon (640-558 i.Hr), Atlantida era un regat puternic cu o civilizatie rafinata o constitutie politica rafinata si cu baze politice ideale. Din cauza decaderii si a dorintei de a cucerii atlantii au starnit mania zeilor si Atlantida a fost scufundata sub ape. Platon spunea ca auzise povestea de la Critias, care o auzise la randul lui de la bunicul lui, iar strabunicul lui Critias o auzise de la Solon insusi.

O poveste similara era cunoscuta si in Egipt (2000-1700 i.Hr). Intr-un papirus se povesteste de intamplarile unui calator naufragiat egiptean, care in timp ce calatorea spre minele faraonului, corabia sa a esuat. Dup ace a fost aruncat pe tarmul unei insule necunoscute, de valuri, acesta a fost tras de catre un dragon in salasul lui, fara insa ai face un rau. Dragonul i-a povestit ca insula era canva locita de 75 de dragoni feiiti, si ca insula ar fi fost un taram al dorintelor implinite si al bogatiei. Dar in present nu mai traia decat el, restul fusesera arsi de o stea cazatoare. Dragonul, dup ace l-a asigurat ca va fi salvat de o corabie egipteana a adaugat ca niciodata nu va mai revedea aceasta insula caci ea va fi inghitita de ape.

O alta poveste despre o fericita si prospera insula care avea sa fie scufundata in mare apare si in Mahabharata, epopeea indienilor, putand fi vorba de un mit comun mai multor popoare sau ca acestea ar fi avut cunostinta sau contact cu Atlantida.

Dovezi istorice recente presupun faptul ca in trecut ar fi existat o astfel de insula, arheologii incercand sa o localizeze in teren. Arheologul grec S. Marinatos, a gasit centrul unui mare oras in care casele s-au conservat cu toate cele 2 sau 3 etaje ale infatisand scene din viata de zi cu zi. Au fost gasite de asemenea aproape intacte mobilierul, vase de ceramica insa nici o urma de oseminte omenesti sau bijuterii. Toate acestea au fost descoperite pe mica insula vulcanica Santorini din Marea Egee. Multi sunt de parere ca acest Vulcan izbucnind ar fi acoperit si scufundat misteriosul continent Atlantida, pentru ca in urma calculelor vulcanologice explozia a fost de 4 ori mai puternica decat cea a vulcanului Cracatoa aflat intre Sumatra si Java. Cenusa scuipata in urma exploziei ar fi putut acoperi anumite portiuni ale insulei cu un strat de 30 de m grosime.

O alta ipoteza a fost lansata de vulcanologul francez Fouque Ferdinand, care a descoperit pe insula Tera in Marea Egee un oras ingropat in cenusa vulcanica peste 3000 de ani in urma. Autorii medievali cosiderau Atlantida drept un loc real, cunoscand povestea Atlantidei de la geografii arabi. Ei considerau Atlantida o insula paradisiacal numita insula fericitilor, insula celor 7 orase sau insula Brendan si erau toate marcate pe hartile secolelor XIV-XV. Vindecatorul si mediumul ameican Edgar Cayce (1877-1945), a profetit ca continenul Atlantidei va incepe din nou sa se ridice de sub ape, precizand chiar si locul, in Bahamas in anul 1968 sau 1969. O extraordinara coincidenta facea ca pilotii unei linii aeriene sa fotografieze in 1968 siluetele unor constructii in largul acestei insule Bimini, din Bahamas iar explorarile submarine au scos la iveala pe fundul marii drumuri pietruite, ziduri ciclopice, piramide si cercuri din pietre. Edgar Cayce credea ca atlantii controlau energia Atomica si cunosteau principiile zborului si ca civilatia ar fi fost distrusa de 3 dezastre nucleare, ultimul in jur de anul 10.000 i.Hr.

Madam Blavatsky sustinea ca Atlantida se afla in Atlanticu de nord si era populate de atlanti foarte rafinati care descindeau din lemurieni ca 'a patra rasa originala a omenirii'.

De asemenea alti ocultisti sunt de parere ca atlantii manipulau energia cristalelor si a elementelor naturii folosind tehnologii foarte avansate, bazate pe principiile naturii. Se presupune ca erau finite foarte avansate spiritual, putand comunica telepatic, avand o constitutie bazata pe iubire si toleranta mentinandu-si astfel mult timp imperiul spiritual.

Eldorado

Nu se stie exact unde se afla Eldorado. Desi multi au plecat in cautarea lui in speranta de a gasi minunatele comori din aur despre care vorbesc legendele Americii de sud. Unii au crezut ca acest tinut fabulos se afla pe malurile lacului Guatavita in nord-estul Bogotei. Altii s-au gandit la tara mitica Manoa care s-ar afla pe dealurile Buianeze de dincolo de fluviul Orinoco.

In limba bastinasilor americii de sud, Eldorado inseamna 'omul de aur' iar aceasta comunitate se tesea in jurul acestei mitologi a omului de aur. Un ritual relatat de un martor ocular ce se desfasura in marea laguna Guatavita si relatata de un cronicar spaniol in 1636 descria: 'in timpul ceremoniei din laguna au construit o pluta din papura umpluta din lucrurile cele mai de soi pe care le aveau, au asezat pe ea 4 vetre cu jaratec unde ardea tamaie, rasini si multe alte parfumuri. In acest timp l-au dezbracat pe mostenitor de haine ungandu-l cu ceva lipicios peste care au suflat praf de aur acoperindu-l in intregine iar la picioare i-au asternut o gramada de aur si smaralde pe care le oferea zeului lor. Cand pluta a parasit malul muzica a izbucnit cu trompete, flaute si alte instrumente. Indianul aurit a daruit ofranda zeului aruncand gramada in lac iar vasalii care il insoteau au facut acelasi lucru. Cu aceasta ceremonie noul conducator era acceptat si recunoscut drept rege.' Acesta ceremonie arata ca Eldorado este mai degraba o comunitate bazata pe ideologie spirituala, traind in prosperitate si armonie. Aurul are in simbolistica universala o calitate esentiala, aceea de piatra filozofala de om solar, cosmic in acceptiunea misticilor de om perfect. Taramul de aur, domeniul omului de aur semnifica deci o comunitate pur spirituala.

Noii sefi ai comunitatilor de pe malurile lacului Guatavita sunt unsi cu rasina iar apoi li se sufla printr-o teava praf de aur pe piele ritualul impregnand prin semnificatie ideea ca locuitorii sunt condusi de omul aurit, omul solar, omul perfect - alchimic care si-a alchimizat natura sa inferioara in aur pur

Lyonesse

Traditiile medievale descriu un taram pur spiritual care a existat candva dincolo de capatul sud-vestic al Angliei. Lyonesse este tara regelui Arthur, a eroilor Tristan si Isolda a legendarilor Lancelot, Parcefal si alti aventurieri care au plecat in cautarea Sfantului Graal, a vrajitorului Merlin si a preafericitulu oras Camelot.

Despre disparitia acestei parti mitice a Angliei in apele marii exista nenumarate teorii. Cea mai veche relatare scrisa despre existenta in largul coastei Cornwall a unui teritoriu disparut sub ape, dateaza din secolul al XV-lea, scrisa de William Worcester. El vorbeste despre paduri, campii intinse si 140 de biserici, azi toate scufundate intre insulele Scilly si muntele cu acelasi nume. Arheologul Richard Carew din Cornwall a scris in urma descoperirilor arheologice facute de el: '.iar marea navalind a pustiit si rapit intregul pamant Lyonesse impreuna cu alte pamanturi intinse, ceea ce spun si urmele ramase. Intinsul dintre Lands End si insulele Scilly de vreo 30 de mile, pastrata pana azi numele din Cornwall: Lethosow si adancimea lui este de 40-60 de prajini, ceea ce nu este lucru obisnuit in imparatia marii'.

Povestile din vremea lui Carew spuneau despre Lethosow ca, atunci cand marea a navalit inecand pamantul, un om numit Trevelian a scapat fugind din calea valurilor pe un cal alb, ceea ce explica blazonul familiei Trevelian: un cal alb iesind din apa marii.

Ce se stie despre regele Arthur si cavalerii mesei rotunde care meditau asupra Sfantului Graal aflat in centrul mesei este ca aici ei deveneau intru totul egali atat in drepturi cat si in rang mentinand un legamant al adevarului si al devotiunii totale fata de tinutul pe care acestia il conduceau. Ei erau initiati in mistere ezoterice fiind ajutati la nevoie chiar si de magul alb Merlin, ceea ce aminteste de acea monarhie spirituala care se intalneste la toate taramurile fantastice, prospere care decurg in deplina pace, armonie si intelegere.

Lemuria

Pentru oamenii de stiinta gasire unui continent de legatura intre India si America era necesar, altfel nu s-ar fi putut explica distributia faunei si florei din zona oceanului Indian cum ar fi de exemplu prezenta lemurului, creatura ce traieste in insula Madagascar, dar mai putin in Africa, chiar si in India sau arhipelagul Malaieziei. Alte animale si plante au ridicat aceeasi problema. Cum ar fi putut lemurul sa treaca peste oceanul Indian? Un document prost conservat si un model de teracota spart l-au inspirit pe ocultistul britanic Scott Elliot in desenarea unei harti a Lemuriei, asa cum era la momentul intinderii ei maxime. Naturalistul german Ernst Haikel credea ca un continent s-ar fi intins candva din Madagascar pana in Malaiezia si ar fi putut explica arealul de distributie al lemurilor si al altor specii. Doctorul francez Augustus Le Longeon care a facut sapaturi in ruinele mayase din Yucatan a tradus una din cartile mayase 'codecs troana'. Acolo era o extraordinara relatare despre asa zisul continent Mu, un teritoriu infloritor, paradisiac distrus de un cutremur. Lep Longeon sustinea ca are dovezi dupa care locuitorii din Mu ar fi fost stramosii mayasilor dar si ai egiptenilor. Celebrul occultist Helena Blavatski in peregrinarile sale prin Tibet ar fi gasit in manastirile sacre ale Tibetului la asa zisi Mahatmas (suflete mari,iluminate) un manuscris intitulat 'Cartea Dzyan'. Despre acesta inteleptii spuneau ca este un vechi text din Atlantida in care se pomenea de evolutia umanitatii prin mai multe rase (7 rase) intre care lemurienii ar fi fost a treia. Dupa cartea Helenei Blavatski acestia ar fi trait pe un continent ce acoperea cea mai mare parte din emisfera sudica. Ei erau creature gigantice asemanatoare cu maimutele. Unii aveau patru brate in timp ce altii aveau un al treilea ochi in ceafa. Nu vorbeau nici o limba, comunicau doar telepathic si detineau uimitoare puteri paranormale. In timp, Lemuria s-a fragmentat descinzand din ea continental Atlantida si lumea actuala.

William Scott, un alt teozof spunea despre lemurieni ca aveau aproape 4,5 m inaltime si pielea bruna. Fetele lor erau tesite, fara frunti dar cu maxilare iesite inafara. Ochii le erau atat de departati unul de celalalt incat puteau vedea la fel de bine in lateral ca si inainte. Aveau calcaiele atat de lungi si de intinse inapoi incat puteau merge cu spatele la fel ca si cu fata. Ei ar fi fost candva hermafroditi dar in timp au ajuns sa se inmulteasca la fel ca oamenii.

Shambala

Despre Shambala s-au scris uimitoare povesti si s-a mentionat in nenumarate rubrici de religie si cultura. Chiar ilustrul scriitor Mircea Eliade pomeneste despre acest taram intr-o nuvela fantastica 'Strada Mantuleasa'. Scrieri budiste stravechi vorbesc despre acest taram mirific ca fiind atat real cat si mitic adica cuprinzand domeniul ceresc. Fiind descries ca un izvor de intelepciune ancestrala, credinta in el era candva larg raspandita in China sub denumirea de Kun Lun - o vale in care nemuritorii traiesc in perfecta armonie. In traditia Indiana exista un loc denumit Kalapa aflat al nord de Himalaya si in care traiesc oameni desavarsiti. In Rusia se spune ca in drumul spre Mongolia ajungi la Belovodai, loc in care oamenii sfinti traiau separate de lume, 'o tara a apelor albe'. Muntii Tibetului ascund un taram misterios numit Shangri-La. Acest misterios taram aflat la nordul Tibetului unde muntii inchid in stransoarea lor vai secrete fertile si pline de verdeata, nu este trecut pe vreo harta. Locul exact al lui Shangri-La despre care se spune in Tibet ca ar fi Shambala, se poate afla in regiunea Tibetana din Himalaya, in muntii Cun Lun din China sau poate in Altai din Mongolia. Legendele si textele referitoare la Shangri-La indica totusi o zona la nord de India.

Inainte de invazia chineza, platoul Tibetan era cel mai izolat taram locuit de pe pamant, tocmai aceasta favorizand nasterea unei civilizatii spirituale condusa de Dalai-Lama, direct din templul lui aflat in Lhasa. Calugarii budisti si misticii Tibetului detineau si detin inca puteri iesite din comun. Una din tehnicile cele mai cunoscute este Lung-gom-pa, un exercitiu care le permitea Tibetanilor sa strabata distante foarte intinse intr-un timp foarte scurt. O alta tehnica (prezentata si pe canalul TV Discovery) era cea de Tumo, tehnica prin care tibetanii rezistau la temperaturi foarte joase fara vreun acoperis si cu o imbracaminte extrem de sumara, ei putand sa doarma in zapada la temperaturi de minus 40 de grade la altitudini de 5000 m, aproape goi. Aceasta descriere a Tibetului sacru este foarte aproape de descrierea mirificului taram Shambala.

Calatorul rus Nicolas Roerich, membru al societatii Teofizice, intreband un lama daca Shambala este un loc real, i se raspunse: 'Shambala este un maret domeniu ceresc si nu are de a face cu pamantul nostru'. Multe texte sacre budiste descriu drumul si harta care duce in Shambala, dar mai degraba obstacolele (munti, rauri, paduri) si drumurile piezise sunt probe si teste spirituale pe care aspirantul parcurgandu-le dobandeste accesul in domeniul Shambalei. Pe langa aceasta traditia budista vorbeste de un paradis subteran denumit Agharta, care este si el legat de existenta Shambalei. Roerich il numea Agharti si auzise de el in timpul unei expeditii prin muntii Altai din Mongolia si Tibet. Un lama i-a spus ca Shambala se afla chiar in inima tarii Agharta si este condusa de un 'rege al lumii'. Textele sacre vorbesc de orasul Shambala ca fiind perfect rotund, in el se inalta coloane, piramide, si temple colosale, locuitorii sai fiind fiinte desavarsite spiritual traind intr-o perfecta pace si armonie. Rolul acestui centru este acela de a mentine pacea si armonia in lume si de a inspira si ghida spiritual locuitorii planetei.