IMPERIUL BIZANTIN DUPA MOARTEA LUI LEON VI INTELEPTUL REGENTA BIZANTINA SI RAPORTURILE CU BULGARII LUI SIMEON

IMPERIUL BIZANTIN DUPA MOARTEA LUI LEON VI INTELEPTUL REGENTA BIZANTINA SI RAPORTURILE CU BULGARII LUI SIMEON

La 12 mai 912 inceta din viata Leon al VI-lea dupa o lunga boala de intestine, care s-a agravat in timpul Postului Mare si a facut evidenta in ochii tuturor moartea iminenta a imparatului. Conducerea imperiului a fost luata de fratele sau Alexandru, care fusese asociat de mai multa vreme la domnie, dar a preferat sa stea de o parte de treburile publice si sa aiba o viata usoara. Avea 42 de ani si alaturi de el asociat la tron pe Constantin, minor de 6 ani. Domnia lui Alexandru a fost scurta (12 mai 912 - 13 iunie 913, deci cam un an si o luna) si izvorul unor tulburari interne si conflicte externe , care vor zgudui viata imperiului. De la inceputul domniei il readuce pe scaunul patriarhal pe Nicolae Misticul, iar Eftimie detronat, improscat cu injurii este exilat in final intr-o manastire, unde a fost tratat foarte rau. O data cu patriarhul Eftimie si-au pierdut scaunele si mitropolitii, care-l parasisera pe Nicolae Misticul in disputa tetragamica. S-a creat astfel o noua opozitie in sanul Bisericii, care grupa pe mitropolitii nemultumiti. Acestora li s-a alaturat si Arethas, Arhiepiscopul Cesareii Capadociei, o mare personalitate culturala si stiintifica. Toti acestia au refuzat sa-l recunoasca pe Nicolae Misticul ca patriarh. O alta masura luata de Alexandru a fost izgonirea din palatul imperial a lui Zoe si destituirea unor demnitari care fusesera apropiati ai lui Leon.

Mai grav in consecinte a fost refuzul imparatului de a plati tributul datorat bulgarilor lui Simeon dupa infrangerea de la Bulgarophygon si care va determina atacuri din partea acestora impotriva teritoriului bizantin.

In acest context intern si extern, Alexandru moare si neavand copii, succesor legal la tron ramane minorul Constantin de 7 ani. Regenta formata are in frunte pe patriarhul Nicolae Misticul, care nu permite intoarcerea la palat a imparatesei Zoe. De slabiciunea conducerii imperiului profita Simeon, care in 913 invadeaza teritoriul bizantin pana aproape de capitala, dar dandu-si seama de inexpugnabilitatea zidurilor trateaza cu patriarhul Nicolae Misticul cerandu-i acestuia sa fie recunoscut ca Basileu si sa dea in casatorie tanarului Constantin pe una din fiicele sale. Prima cerere a fost implinita, caci patriarhul l-a incoronat la Constantinopol ca basileu, fara sa precizeze daca se intelege prin aceasta ca Simeon era numai co-imperator al lui Constantin ori basileu al Bulgarilor. Satisfacut si crezand ca si-a atins scopul, Simeon paraseste capitale, promitand bizantinilor o pace lunga. Cerinta lui Simeon de a fi incoronat si recunoscut ca basileu, fara precedent in raporturile Bizantului cu popoarele barbare, isi gaseste explicatia in faptul ca el crescuse la Constantinopol, cunostea cultura si splendorile capitalei si devenise prin educatie aproape jumatate grec, cum il califica unele izvoare; el nutrea visul sa devina stapan peste acest imperiu al civilizatiei, in care sa includa Bulgaria formand un stat unitar.

Infrangerile militare bizantine si actul incoronarii lui Simeon au fost privite de opozitie ca slabiciune si deci insuccese ale regentei. Profitand de aceasta situatie, imparateasa se intoarce in capitala, revenire ceruta si de fiul ei Constantin. Instalata la palat ea inlatura din regenta si din functii importante pe demnitarii numiti de Alexandru, readucand pe vechii ei colaboratori. Ea devine sef al regentei si incearca sa destituie chiar pe Nicolae Misticul dar acesta are sansa sa ramana in scaun numai datorita refuzului lui Eftimie de a redeveni patriarh. Nicolae Misticul se va ocupa de acum incolo numai de probleme bisericesti.

Pe plan extern Zoe declara nula intelegerea cu Simeon, ceea ce va declansa razbunarea tarului Bulgar, cu consecinte nefaste pentru imperiul bizantin. Armata imperiala este infranta in august 917 la Acheloos, apoi aproape de Constantinopol la Katasyrtai. Tarul bulgar nu ataca nici de aceasta data capitala, ci prefera sa porneasca spre sud ajungand pana la golful Corinthului. In aceasta situatie grea pentru Bizant, era nevoie de un om cu calitati militare deosebite in stare sa opuna rezistenta bulgarilor si in acelasi timp bun diplomat. Aceasta personalitate a fost Roman Lecapenul, drongar al flotei. El reuseste sa inlature toate obstacolele din calea logodnei fiicei sale Elena si apoi a casatoriei ei cu tanarul imparat porfirogenet Constantin (mai 919) si acest act ii deschide calea spre conducerea imperiului. Ca si altadata Stelianos Zautzes, Roman primeste titlul de basileopator, iar in 24 sept 919 pe cel de caesar, pentru ca in decembrie acelasi an sa devina co-imperator. Ceea ce nu reusise sa realizeze cu puterea armelor puternicul Simeon, implineste acest amiral, care era, de altfel, de origine taraneasca din Armenia.