NATIONALISMUL. J. G. FICHTE, J. MICHELET, G. MAZZINI, H. TAINE

Nationalismul. J. G. Fichte, J. Michelet, G. Mazzini, H. Taine

Statul-natiune ramane si astazi realitatea politica esentiala, constituita in jurul unui nucleu national, si in acelasi timp suveranitate angajata in relatii internationale.

Intre contemporanii revolutiei franceze, cel mai cunoscut teoretician al nationalismului ramane Johann Gottlieb Fichte, cu lucrarile sale Contributii destinate sa rectifice judecata publicului asupra Revolutiei franceze (1793) si Bazele dreptului natural (1796), Statul comercial inchis (1800):

Dreptul este de alta natura decat morala si nu suporta aceleasi reguli;

O unitate a subiectilor umani destul de larga pentru a putea constitui un popor se poate numai in conditiile "vointei generale" descrisa de Rousseau, in care fiecare subiect in actiune este un subiect pentru toti ceilalti;

Numai puterea de stat este capabila sa obtina limitarea libertatii daunatoare altuia, pentru ca ea defineste cetatenia;

Cetatenia, fara nici o legatura cu calitate de proprietar, nu este o consecinta a dreptului natural;

Un stat autoritar are functia de organizare a economiei, pentru ca astfel forta natiunii sa creasca, sa fie eliminate conflictele dintre indivizi si sa fie stimulate energiile germane.

Nationalismul sau este incununat prin Cuvantari catre natiunea germana (1870):

Limba germana este, prin esenta sa, filozofica - deci capabila de absolut;

Trecutul german (in care predomina Luther, o culme a gandirii crestine), cultura germana (singura care pune in acord viata cu ratiunea) arata ca Germania este Natiunea prin excelenta. Aceasta a decazut pentru ca si-a uitat Ego-ul;

"Oamenii cu minti nobile vor fi activi si pragmatici si se vor sacrifica ei insisi pentru popor Pentru a-si salva natiunea, ei trebuie sa fie pregatiti chiar sa moara pentru ca ea sa poata dainui, iar in interiorul ei, sa traiasca singura viata pe care si-au dorit-o totdeauna".

In planul gandirii istorice, nationalismul a fost piatra unghiulara a operei lui Jules Michelet (1847-1853), in Istoria Frantei si Istoria Revolutiei Franceze:

Scopul descrierii istoriei este de a retrai in prezent complexitatea trecutului;

Prin Revolutie, natiunea franceza a deschis calea emanciparii universale, in timp ce fraternitatea patriotica realizeaza sarbatoarea omenirii;

Monarhia Vechiului Regim a uzurpat timp de secole locul poporului; Revolutia il retrocedeaza, aducand si o Franta unitara in sens modern, nu feudal.

Gandirea lui Michelet a inspirat multi teoreticieni si activisti politici din natiunile aflate sub dominatie straina. Intre acestia, Giuseppe Mazzini, cu a sa Alianta a popoarelor (1849), pe care o opune Sfintei Aliante a monarhilor opresori:

Esecul revolutiilor din 1848-1849 dovedeste ca echilibrul european (bazat pe Sfanta Alianta) este amenintat de doua pericole: conflict intern in tarile avansate, odata cu dezvoltarea ordinii industriale si cresterea revendicarilor clasei muncitoare; conflict intre statele mai puternice, aflate in criza economica. Se adauga riscul miscarilor de eliberare ale natiunilor europene aflate sub dominatie straina;

Acestea favorizeaza dezvoltarea unui nou tip de nationalism in Franta, Germania si Anglia, pe baza traditiei (familie, pamant, stramosi), a moralei sacrificiului, renuntarii si supunerii pentru a conserva ceea ce este - este un nationalism reactionar;

Organizarea lumii in state-natiuni diferite este justificata de geografie, muntii si apele fiind granite lasate de Dumnezeu intre popoare - dar aceste popoare trebuie sa convietuiasca in armonie.

In spritul evolutionist si pozitivist din ultima parte a secolului, s-au impus teoretizarile despre natiune ale lui Hippolyte Taine, cu monumentala sa lucrare Originile Frantei contemporane (1875-1893):

Exista trei cauze care determina evolutia sociala:

Rasa (ansamblul de caractere bilogice trasmise ereditar);

Mediul (traditiile, credintele, obiceiurile mentale, institutiile care formeaza individul);

Momentul (ansamblul de circumstante care declanseaza actiunea);

In aceasta perspectiva, Revolutia a fost produsul unor creiere bolnave;

Guvernarea este o problema de cunoastere si trebuie stabilit un sistem care sa permita elitelor competente sa ia decizii bune si sa initieze un sistem de educatie care sa fereasca populatia de tirania unei singure persoane sau de tirania tuturor.