D-na Joyce Lewis

D-na Joyce Lewis      

Doamna Joyce Lewis se tragea dintr-o familie excelenta din Warwickshire, se bucura de o educatie aleasa si era obisnuita sa fie in societatea oamenilor rafinati si culti. Sotul ei, Thomas Lewis era din acelasi comitat si era de acelasi rang, doar ca era un om dur si egoist. D-na Lewis a fost educata catolica si frecventa in mod regulat biserica, asculta liturghia, se spovedea si respecta credincioasa toate ceremoniile bisericii - aceasta pana a fost convinsa de adevarurile credintei reformate.      

Convertirea ei a avut loc atunci cand a fost prezenta la arderea pe rug a lui Lawrence Sanders si a cerut sfatul lui Glover care i-a spus sa studieze Scriptura si sa-si orienteze credinta si trairea potrivit cu ea. Intr-o zi oarecare,d-na Lewis era la slujba din Biserica Catolica impreuna cu sotul ei si si-a exprimat dezacordul cu privire la anumite ceremonii pe care le-a vazut, intorcandu-se cu spatele spre altar. Reactia ei a fost observata de cativa oameni si l-au anuntat pe episcopul de Litchfield despre acest lucru, care i-a trimis o citatie. Cand un ofiter i-a prezentat citatia, d-na Lewis s-a maniat atat de tare incat l-a amenintat pe ofiter cu un pumnal si l-a silit sa distruga citatia inainte ca sa-i dea drumul sa plece. Episcopul i-a chemat imediat pe Lewis si pe sotia sa la el; Lewis si-a cerut scuze si a fost lasat sa plece iar d-nei Lewis i s-a spus ca poate sa plece doar daca recunoaste ca a facut un lucru rau in biserica. Ea s-a tinut tare spunand ca a facut lucrul potrivit si a refuzat sa-si ceara scuze. Fiindca era o persoana importanta in oras, episcopul i-a dat o luna intreaga la dispozitie ca timp de gandire, eliberand-o pe baza garantiei sotului ei. Cand s-a apropiat ziua infatisarii la judecata, multi din prietenii d-lui Lewis l-au sfatuit sa nu-si lase sotia sa apara la tribunal ci sa o ia cu el si sa o duca undeva incalcandu-si garantia depusa. Dar Lewis era mai ingrijorat pentru cele o suta de lire sterline depuse ca garantie decat era pentru sotie, astfel ca a dus-o la episcop, care la randul lui a trimis-o la inchisoare. Doamna Lewis a fost examinata de cateva ori de catre episcop, care in final a condamnat-o ca eretica si a dat sentinta de moarte pe rug. Doamna Lewis a fost trimisa inapoi in inchisoare unde a mai trebuit sa stea un an intreg.      

Cand s-a apropiat vremea mortii sale, ea a chemat in celula ei pe cativa prieteni, ca sa mai poata sta de vorba cu ei odata inainte sa moara. Intreaga noapte de dinaintea executiei Doamna Lewis a fost voioasa si nu s-a intristat decat putin. In jurul orei opt dimineata, fara nici un anunt prealabil a aparut la ea seriful care i-a zis: "Doamna Lewis, vin ca sa-ti aduc vesti despre porunca reginei. Mai ai doar un ceas de trait in aceasta lume, asa ca pregateste-te."       

"Domnule serif, mesajul dumitale este binevenit si Ii multumesc lui Dumnezeu ca m-a socotit vrednica sa-mi dau viata pentru cauza Sa" a raspuns ea dupa un minut de gandire.      

Doamna Lewis a fost dusa prin tot orasul, cu o multime de oameni in jurul ei, fiind insotita de doi prieteni care au ramas cu ea pana a ajuns la rug. In momentul in care a fost legata de stalp cu un lant, a aratat atata bucurie si lipsa de teama incat toti cei prezenti au fost miscati profund. Iar cand s-a dat foc rugului, nici nu s-a agitat nici nu s-a zbatut, ci si-a ridicat doar mainile catre cer si a murit repede, fiindca seriful s-a ingrijit ca lemnele sa fie bune si uscate.