Parnasianismul

Parnasianismul

Parnasianismul s-a impus in cadrul literaturii mai mult ca un curent poetic, bazat pe principii opuse naturalismului. Astfel, in timp ce scriitorul naturalist era obsedat de reflectarea minutioasa a realitatii, poetul parnasian doreste cu orice pret evadarea din chingile realitatilor in care traieste. Scoala poetica a parnasianismului s-a constituit in Franta ca un protest pasiv fata de ingerintele apasatoare din viata social-politica din timpul lui Napoleon al III-lea. In culegerea de poezii "Parnasul contemporan" adeptii acestui curent literar promoveaza impersonalitatea in arta ca manifestare a unui aristocratism intelectual.

Reprezentantii curentului parnasian au fost: Th. Gautier, L. de Lisle, Ch. Baudelaire ("Florile raului"), s.a. Parnasianismul a influentat si unii poeti din Romania, astfel Al. Macedonski a pendulat initial intre parnasianism si simbolism, iar Tudor Arghezi sugereaza prin "Flori de mucigai" (1919) prezenta poeziei lui Baudelaire in spatiul culturii romanesti.