Revolutia romana de la 1848

Revolutia romana de la 1848

Romania revolutionara tablou pictat de Constantin Daniel Rosenthal

De ce am ales aceasta tema?

Dintre toate temele din manualul de a10-a cel mai mult m-a atras aceasta lectie mai ales ca s-a legat strict de formarea si unirea romanilor. Consider ca aceasta lectie este una dintre cele mai importante lectii studiate pana acum. In acest mic referat vreau sa povestesc in mare parte unele evenimente din aceasta revolutie evidentiind importanta ei asupra statului Roman.

Revolutia romana de la 1848 a fost parte a revolutiei europene din acelasi an si expresie a procesului de afirmare a natiunii romane si a constiintei nationale. Un factor deosebit de important l-a constituit Revolutia franceza din februarie 1848 care a avut repercusiuni asupra intregii Europe. Deoarece Franta era un stat national unitar, revolutia de aici a avut un predominant caracter social, pe cand in celelalte tari a luat diferite forme, dupa necesitatile locale. Astfel ca, principiul libertatilor cetatenesti cerute de revolutionarii francezi a evoluat si s-a transformat in libertati nationale pentru popoarele supuse, iar peste revendicarile sociale s-a suprapus ideea de unitate nationala .

Revolutia romana de la 1848 s-a desfasurat in conditiile in care parti din teritoriul national se aflau in stapanirea imperiilor vecine (Transilvania, Bucovina), in timp ce Moldova era constransa sa accepte protectoratul Rusiei tariste, iar Muntenia, suzeranitatea Imperiului Otoman .

In Moldova

In Moldova, miscarea revolutionara a avut un caracter pasnic, ea mai fiind denumita in epoca si revolta poetilor si s-a concretizat printr-o petitie in martie 1848 si printr-un program in august 1848. Petitia cuprindea 35 de puncte si a fost redactata, de catre Vasile Alecsandri, la o intrunire a tinerilor revolutionari moldoveni care a avut loc la hotelul Petersburg din Iasi, cu stirea domnitorului Mihail Sturdza, in data de 27 martie. Aceasta 'petitiune a boierilor si notabilor moldoveni' avea un caracter moderatat datorita atitudinii rezevate a principelui Sturza, care era presat de prezenta trupelor ruse la granita. Simtind pericolul unei miscari, sub influenta celor de afara, si in Moldova, domnitorul insusi le-a cerut petitia. Cu toate ca memoriul lor nu cuprindea decat reforme moderate, mai mult de ordin administrativ si cultural in conformitate cu Regulamentul Organic, domnitorul l-a folosit ca pretext pentru arestarea capilor miscarii. Acestia urmau sa fie trimisi in Turcia, insa au reusit sa-i cumpere pe cei care trebuiau sa-i treaca Dunarea (una dintre persoanele care au jucat un rol definitoriu a fost Maria Rosetti, care 'mergea pe talvegul Dunarii cu copilul in brate si cu pungile de galbeni' pentru a-i elibera pe cei cazuti prizonieri), ajungand la Braila. De aici au reusit sa plece in Transilvania, de unde au trecut in Bucovina .

In vara lui 1848 se aflau in Bucovina si mai ales in Cernauti circa 50 din fruntasii tineretului revolutionar moldovean, printre care: Alexandru Ioan Cuza, C. Negri, D. Canta, Vasile Alecsandri, Al. Russo. Acestora li s-a adaugat si Mihail Kogalniceanu, care avusese un conflict cu fiul domnitorului. In august 1848 este redactat un program in 36 de puncte care a fost publicat de Kogalniceanu, purtand numele de 'Dorintele partidei nationale din Moldova'. Acest program se deosebea radical de petitia din martie fiind impotriva Regulamentului organic si a protectoratului tarist. Se cereau, printre altele: egalitate politica si civila, instructiune gratuita, improprietarirea taranilor si se incheia cu o dorinta arzatoare: unirea Moldovei cu Muntenia^[4] .

Tara Romaneasca

Revolutionari din Tara Romaneasca

In Tara Romaneasca, revolutia s-a bucurat de mai mult succes ca in Moldova, deoarece tinerii revolutionari munteni, spre deosebire de cei moldoveni, au incercat traducerea ideilor in fapte. In acest scop i-au atras in tabara lor pe intelectualii mai de seama din acea vreme, precum si o parte a administratiei si armatei.

• 7 iunie 1848 Craiova. Gheorghe Magheru, Nicolae Balcescu si Costache Romanescu alcatuiesc, in ilegalitate, primul guvern provizoriu revolutionar.

• 9 iunie 1848. De teama unor conflicte armate se hotaraste citirea proclamatiei revolutionare la Islaz, un mic port la Dunare din Romanati pentru ca doi dintre cei mai importanti membri ai clubului revolutionar craiovean conduceau destinele in Romanati. Este vorba de Ioan Maiorescu (fusese numit prefectul judetului) si capitanul Nicolae Plesoianu ai carui dorobanti primisera ordin sa se deplasase din Craiova la Islaz. Bibescu ordonase paza tuturor porturilor pentru a aresta, imediat dupa debarcare, agitatori revolutionari veniti de la Paris. Sub obladuirea lui Ioan Maiorescu si Nicolae Plesoianu va fi organizata de catre Popa Sapca, o mare adunare populara la Islaz.

Guvernul provizoriu format la Islaz ii cuprindea pe ofiterii: Gheorghe Magheru si Nicolae Plesoianu, pe preotul Radu Sapca pe membrii clubului craiovean: Stefan Golescu, Ioan Maiorescu si ca secretar al guvernului provizoriu, pe Costache Romanescu. Acestora li s-au alaturat Ion Heliade Radulescu si Christian Tell.

• 11 iunie 1848. Bucuresti. Stiind ca a pierdut sprijinul armatei, Bibescu semneaza, la Bucuresti proclamatia de la Islaz care va deveni noua constitutie. A doua zi, rusii au protestat prin consulul lor si au amenintat ca vor invada tara. In aceste conditii, Gheorghe Bibescu abdica. Guvernul provizoriu revolutionar se deplaseaza intai la Craiova pentru a inlatura grupul care il sprijinea pe Bibescu.

• 13 iunie 1848. Craiova a fost ales ca loc de intrunire a guvernului provizoriu si prima capitala a revolutionarilor pasoptisti, inainte ca acestia sa ajunga la Bucuresti.

Ioan Maiorescu a citit declaratia de la Islaz in fata unei multimi in delir. A doua zi, in zorii zilei, cand strazile orasului erau amortite iar craiovenii visau la idealurile revolutiei, reactiunea craioveana incearca contralovitura. Ion Heliade Radulescu primeste delegatia contrarevolutionarilor, soldatii colonelui Ion Vladoianu, cunoscut reactionar, se strecoara, deghizati pe strazile aproape pustii la acea ora, impresoara sediul guvernului revolutionar si aresteaza o parte a membrilor guvernului. Dar Gheorghe Magheru, alaturi de Grigore Bengescu, Iancu Obedeanu, Nica Locusteanu si Ioan Maiorescu aduna in graba dorobantii, mobilizeaza locuitorii Craiovei si inconjoara, la randul lor, partizanii contrarevolutiei, despresurand sediul guvernului provizoriu.

Prima varianta a steagului revolutionar

• 14 iunie 1848 Craiova. Guvernul adopta ca steag national, tricolorul revolutionarilor. Primul steag tricolor al pasoptistilor, cel purtat la Islaz de Popa Sapca si dupa care au fost intocmite toate celelalte steaguri pasoptiste, a fost cusut doar de mainile domnitei Maria Alexandrina, copila lui Gheorghe Magheru, in amintirea steagului purtat de Tudor Vladimirescu si pentru ca primul steag al revolutiei sa poarte simbolul neprihanirii.

• 15 iunie 1848, Guvernul provizoriu se afla inca la Craiova. Insotit de o oaste alcatuita din dorobantii aflati sub comanda lui Nicolae Plesoianu, carora li se alatura numerosi tarani, guvernul provizoriu revolutionar pleaca spre Bucuresti.

In aceiasi zi, are loc o intrunire la varf ruso-turca la Istambul. In timp ce turcii priveau cu neutralitate evenimentele din Tara Romaneasca, rusii care urmareau cucerirea stramtorilor Bosfor si Dardanele si extinderea imperiului tartist in Balcani, gaseste revolutiile romane un bun prilej de reincepere a ostilitatilor. Rusii declara ca nu vor tolera un focar revolutionar la granita imperiului lor.

• 16 iunie 1848 Bucuresti. Revolutionarii ajung la Bucuresti in frunte cu membrii guvernului provizoriu. Sunt intampinatii cu entuziasm de populatia Bucurestiului. De teama represiunilor celor doua imperii se retuseaza guvernul provizoriu care va cuprinde nu numai aripa radicala a revolutionarilor ci si o aripa moderata. Noul guvern provizoriu va fi condus de mitropolitul Neofit si va avea ca membri pe: Ion Heliade Radulescu, Nicolae Golescu, Stefan Golescu, Christian Tell, Gheorghe Magheru, C.A. Rosetti, Nicolae Balcescu si Ion C. Bratianu.

• 19 iunie 1848 Bucuresti. Reactionarii incearca o contralovitura anihilata imediat de revolutionari care cer sprijinul populatiei. In fruntea aparatorilor guvernului se afla Ana Ipatescu si Nicolae Golescu. Gheorge Magheru primeste conducerea armatei si sarcina constituirii bazei armate a revolutiei in Oltenia.

Varianta finala a steagului revolutionar

• 19 iulie 1848 Giurgiu. Urmare a intelegerii ruso-turce, rusii vor invada Moldova iar turcii vor patrunde in Tara Romaneasca. Guvernul revolutionar trimite o delegatie la cartierul general al comandantului trupelor turce, Soliman Pasa asigurandu-l de relatiile cordiale ale guvernului revolutionar fata de turci. Soliman cere dizolvarea guvernului care isi schimba denumirea in locotenenta domneasca avand in frunte pe Ion Heliade Radulescu, Cristian Tell si Nicolae Golescu, noua formula pastra membrii guvernului dar punea in fata trei persoane considerate moderate pentru adormirea vigilentei turcilor. Soliman este bine primit in Bucuresti, nu intra cu armata, se dau reprezentantii in cinstea lui iar acesta recunoaste locotenenta domneasca drept guvern legal. Urmarea acestei recunoasteri va fi recunoasterea legalitatiui guvernului de catre toate guvernele europene cu exceptia rusilor. Rusii reclama mituirea lui Soliman si incapacitatea acestuia de a pricepe ce se intampla in tara si cer sultanului inlocuirea lui Soliman cu Fuad pasa, omul masurilor dure.

• 13 septembrie 1848 Bucuresti. In cursul intrarii trupelor otomane, un incident a dus la lupta din Dealul Spirii intre turci si Compania de Pompieri condusa de Pavel Zaganescu, care s-a terminat cu un rezultat defaforabil revolutionarilor romani.

• 30 noiembrie 1848, in ajunul intrarii in Craiova a primei divizii otomane, evaluata la 10 000 de ostasi si comandata de Hussein-Pasa, sute de sateni din jurul Craiovei si locuitori ai orasului, inarmati cu pusti, sulite, topoare si coase, au intampinat trupele straine, netinand seama de superioritatea numerica covarsitoare a acestora. Rezultatul a fost din nou defavorabil romanilor. Revolutia fusese invinsa. .

Fruntasii Revolutiei din Tara Romaneasca

Revolutia de la 1848 in Transilvania

In Transilvania miscarea romaneasca a avut un caracter preponderent national. O parte din romani au aderat la revolutia burgheza maghiara. Dieta de la Cluj a avut in componenta ei si cativa romani, iar apoi cea de la Debretin ceva mai multi. Burgezia maghiara revolutionara, care a pus pe picioare o armata bine organizata, a cautat sa-si impuna controlul asupra intregului Ardeal. In acest context au fost reprimate toate miscarile de impotrivire ale romanilor, sasilor si ungurilor ramasi fideli Casei de Habsburg. La 29 mai 1848Dieta de la Cluj a proclamat unirea Transilvaniei cu Ungaria, fapt care a nemultumit deopotriva parti importante ale romanilor ardeleni, ale sasilor si maghiarilor. Insusi poetul Sandor Petfi se ridicase impotriva hotararii unirii Transilvaniei cu Ungaria, argumentand ca in Dieta care luase decizia se aflasera din 300 reprezentanti numai 3 romani si 24 de sasi. In martie 1848 izbucnise revolutia la Viena, miscare care a patruns mai apoi in Ungaria, unde intelectualitatea liberala maghiara dorea sa impuna stat national independent de Austria. Ideea de libertate si de unitate nationala era inteleasa de burghezia maghiara in sensul formarii unei natiuni civice dupa modelul preconizat de Revolutia franceza, adica netinand seama de componenta etnica eterogena a tarii, ba tocmai prin omogenizarea fortata a specificului diferitelor regiuni si prin impunerea unei singure limbi oficiale. Liderii romanilor din Transilvania nu au impartasit ideea crearii unui stat national maghiar si au convocat o adunare proprie in care sa discute problemele care ii preocupau. Adunarea romanilor transilvaneni a avut loc la Blaj pe 15 mai 1848, fiind cunoscuta ca Adunarea de la Blaj. Se formeaza in Muntii Apuseni o armata de voluntari romani condusa de avocatul Avram Iancu. Acestia reusesc doua victorii importante impotriva armatelor maghiare la Abrud si Marisel. Pe langa romani se ridicasera si croatii dar nici ei nu doreau sa faca parte din statul ungar. Nicolae Balcescu s-a dus chiar la Budapesta pentru a incerca aplanarea conflictului romano-maghiar dar Kossuth si membrii nobilimii maghiare au refuzat sa acorde drepturi egale romanilor. In lupta de la Siria langa Arad, armatele unguresti fura cu totul zdrobite de rusi iar Ungaria si Ardealul vor fi predate de rusi austriecilor potrivit prevederilor Sfintei Aliante.

La intrunirea organizata de revolutionarii munteni pentru a discuta participarea lor la Adunarea de la Blaj, cei mai multi fruntasi si-au exprimat dorinta de a participa la reuniunea programata de revolutionarii romani transilvaneni. Unii revolutionari munteni ca Dumitru Bratianu au reusit sa ajunga la Blaj inainte ca autoritatile sa impuna masuri restrictive. Lui Nicolae Balcescu si celor care au solicitat eliberarea unui pasaport li s-a refuzat acest lucru. Al. Papiu-Ilarian spune ca la interesul mare manifestat de munteni pentru Adunarea de la Blaj, autoritatile au raspuns prin ridicarea unui zid politienesc. Totusi unii revolutionari munteni au reusit sa ajunga la Blaj. Mai favorizati de evenimente au fost romanii moldoveni care au avut un numar mare de lideri la Blaj: Alexandru Ioan Cuza, G. Sion, A. Russo, Lascar Rosetti, Petrache Cazimir, Nicolae Ionescu, V. Alecsandri, C. Negri.

Liderii miscarii din Transilvania: Avram Iancu,Alexandru Papiu Ilarian , Ioan Axente Sever , Simion Balint , Simion Barnutiu , Ioan Buteanu , Petru Dobra , Timotei Cipariu , Ioan Dragos , Ioan Sterca-Sulutiu , David Urs de Margina

Bibliografie

Ioan Chindris, Uitatii prefecti ai muntilor

Gelu Neamtu, Maghiari alaturi de revolutia romana de la 1848 din Transilvania

Istoriografia revolutiei romane de la 1848-1849 din Transilvania

'Enciclopedia Cugetarea' de Lucian Predescu

'Istoria romanilor' de Constantin C. Giurescu si Dinu C. Giurescu

'Revolutia romana de la 1848' de Apostol Stan