Razboiul biologic

Razboiul biologic

Mai multe state apartinand principalelor zone de tensiune din lume ( Golful Persic sau Asia Orientala) sunt detinatoare de potential militar biologic. Putem mentiona Irakul, Iranul, Israelul, Libia, Siria, Coreea de Nord, China si Taiwan.

In timpul celor doua conflagratii, principalele puteri participante (Germania, Uniunea Sovietica, Statele Unite ale Americii, Japonia, Anglia) au dezvoltat, testat si folosit atacul cu arme biologice.

Cele doua superputeri ale Razboiului Rece au fabricat de asemenea arsenale considerabile de arme biologice in cursul anilor '50, '60, inainte de a semna, in 1972, Conventia Internationala asupra Armelor Biologice si a Toxinelor si de a declara ca au distrus in intregime stocurile.

De-a lungul istoriei, in zonele conflictuale de importanta maxima au existat epidemii de diverse feluri care au afectat prin curmarea de vieti si au influentat finalitatea respectivului conflict. Tabelul de mai jos evidentiaza mai clar influenta bolilor asupra unor razboaie de importanta insemnata in paginile istoriei:

Tabelul nr. 1

Influenta bolilor asupra razboaielor

Sursa: Ludovic Paun, Bioterorismul si armele biologice, Editura Amaltea, Bucuresti, 2003, pag. 71.

1. Folosirea armelor biologice in cursul Razboaielor Mondiale

Germania

Anton Dilger medic de origine germana a infiintat in 1915 in America un laborator de bacteriologie in Washington si a produs mari cantitati de bacterii utilizand materiale asigurate de Guvernul Imperial German. La docurile de incarcare, agentii germani au inoculat culturile de bacterii la 3.000 de exemplare de cai, catari si cornute destinate fortelor aliate din Europa.

In Romania a fost identificat B. Antracis de catre Institutul de Bacteriologie in culturile confiscate de la Legatia Germana din Bucuresti, culturi care erau destinate infectarii oilor care trebuiau exportate in Rusia.

Agentii germani au actionat si in Mesopotamia unde au inoculat 4500 catari, precum si in Franta unde au inoculat caii utilizati de cavaleria Franceza.

Septelul argentinian destinat exportului catre fortele aliate a fost infectat cu B. anthracis si B. mallei, determinand 200 de morti printre catari intre anii 1917 - 1918.

In operatiile efectuate de aceeasi agenti pe teritoriul Statelor Unite s-a intentionat contaminarea hranei cailor destinati exportului in cursul primului razboi mondial catre fortele aliate.

Prizonierii din lagarele naziste de concentrare au fost infectati cu Rickettsia prowazekii, Rickettsia moseri, hepatitis Avirus si Plasmodia spp., in scopul descifrarii patogeniei si prepararii unor remedii: vaccinuri si medicamente.

In Germania sunt bine cunoscute experientele dr. Joseph Mengele, urmarit dupa 1945 in calitate de criminal de razboi, in realitate pentru ca toate marile puteri incercau sa-si apropie atunci savantii germani, ale caror cercetari le blamau in public dar le desfasurau in secret, in conditiile razboiului rece.

U.R.S.S.

In anul 1942 cu putin timp inainte de batalia de la Stalingrad pe frontul germano-sovietic, a aparut o importanta epidemie de Tularemie cu mii de cazuri la soldatii sovietici dar si germani; 79% prezentau simptome de tularemie pulmonara dovada a atacului biologic. Ulterior s-a dovedit ca sovieticii au dezvoltat un program biologic de Tularemie umana.

Japonia

In anul 1918 a fost infiintata in armata japoneza o sectie (Unitatea 731) pentru dezvoltarea armelor biologice; in anul 1931 Japonia si-a extins teritoriul sau peste Manciuria. Unitatea 731 a functionat sub conducerea lui Shiro Ishii (1932 - 1942) si a lui Kitano Mijuhi (1942 - 1945). Localizata langa orasul Pingfan, unitatea 731 a functionat ca Centru Japonez pentru dezvoltarea armelor biologice.

Alte unitati functionau la Munkden, Changehun si Nanking. Prizonierii au fost infectati cu agenti patogeni: B. antracis, Neisseria meningitidis, Shigella Species, Vibrio Cholarae si Yersinia Pestis. Cel putin 10.000 prizonieri au murit ca rezultat al experimentarii infectiilor la om intre anii 1932 - 1945.

Unsprezece orase chineze au fost atacate cu agenti biologici care au infectat rezervoarele de apa si hrana raspanditi direct in case sau prin spray din avion.

Investigarea dupa al doilea razboi mondial a scos in evidenta faptul ca in multe cazuri victimele au fost expuse la antrax transmis pe cale respiratorie.

In anul 1939 militarii japonezi au infectat sursele de apa sovietice cu Salmonella Tiphy. In cursul atacului din 1941, militarii japonezi au raspandit din aeroplane 15 milioane de purici infectati cu Y. Pestis peste satele din China si Manciuria, declansand mai multe epidemii de pesta. In anul 1945 japonezii aveau stocate 400kg de antrax pregatite pentru diseminare cu bombe.

In urma unui atac asupra localitatii Changtech in anul 1941 rapoartele estimeaza aproximativ 10.000 de cazuri de imbolnaviri si 1700 de decese, in cea mai mare parte datorate holerei.

Experimentele au incetat sub comanda lui Misaji in anul 1942 desi cercetarile de baza au continuat pana la sfarsitul razboiului in 1945.

Exista unele indoieli asupra fundamentarii stiintifice a unor date vehiculate cu privire la experimentele desfasurate de japonezi, dar se pare ca nu sunt sanse sa se infirme informatiile care au servit la intocmirea rapoartelor organismelor internationale dupa Al doilea Razboi Mondial. Pe de alta parte nici japonezii nu si-au protejat in mod corespunzator, in toate cazurile, trupele proprii.

Marea Britanie

In timpul celui de-al doilea Razboi mondial, oamenii de stiinta britanici au efectuat experimente cu bombe care contineau spori de B. antracis pe insula Grinard langa coasta Scotiei inducand o contaminare masiva. Desi s-a apreciat ca distanta fata de coasta Scotiei era suficienta pentru a proteja zona impotriva unei contaminari, s-a dovedit ulterior ca aprecierea nu a fost corecta intrucat a aparut o epidemie de antrax la oi si cornute pe coasta Scotiei vis-à-vis de grinard in anul 1943, fapt care a condus la decizia englezilor de a intrerupe testarile si desfasurarea unui program complex de eliminare a agentului biologic.

Zona a fost contaminata timp de aproape cincizeci de ani, pana cand in 1990 a avut loc un program de eradicare completa a sporilor de antrax.

Statele Unite ale Americii

In anul 1942 in SUA a fost organizat un program de cercetare in domeniul armelor biologice, sub conducerea Agentiei civile ,,The War Reserve Service". Programul a desfasurat cercetarie la Camp Detrick. Dupa razboi cercetarile au fost intrerupte, iar dotarile au fost utilizate pentru industria farmaceutica. Cercetarile fundamentale au fost continuate la Forst Detrick pentru a se obtine medicamente, vaccinuri si reactivi pentru diagnostic.

US Army Medical Research Institute of Infectious Diseases (USAMRIID) a fost nominalizat pentru a continua dezvoltarea apararii medicale pentru militarii Statelor Unite impotriva unui atac biologic, in colaborare cu Universitatile de medicina si alte institute de cercetare.

Sustinerea tehnica a masurilor de aparare dupa ,,Antrax attack 2001" s-au sprijinit pe rezultatele acestor programe de cercetare.

2. Programe de cercetare si testare a armelor biologice

Statele Unite:

Fort Detrick este situat in Frederick, Maryland, in inima districtului Frederick, al treilea district ca crestere economica din Maryland, la o ora distanta de mers cu masina fata de Washington DC, usor de ajuns si accesibil datorita autostrazilor interstatale din apropiere. Fort Detrick este un centru de cercetare biologica si biotehnologica al Armatei americane. Aici isi au sediul cele mai importante institutii de cercetare dezvoltare din domeniul medical cum ar fi ,, United States Army Medical Research and Materiel Command" (MRMC) sau Institutul National de Cercetare a Cancerului, plus alte 36 organizatii foarte importante. Principala misiune a complexului este cercetarea si dezvoltarea in domeniul biomedical, dar pe langa asta si managementul materialelor medicale precum si telecomunicatiile globale.[5]

Institutul Armatei Statelor Unite de Cercetare Medicala a Bolilor Infectioase (USAMRIID) este un institut ce cercetare medicala a armetei situat la Fort Detrick ce realizeaza cercetari cu privire la bolili infectioase, cercetari ce ar putea avea aplicativitate impotriva razboiului de natura biologica si ar proteja populatia Statelor Unite in eventualitatea unui atac.

USAMRIID este o resursa critica pentru Armata si pentru Departamentul de Aparare al Statelor Unite. Aici lucreaza cadre militare decorate si oameni de stiinta civili pregatiti la cel mai inalt grad care contribuie la avansrea in cunosterea stiintifica a domeniului, si colaboreaza cu Centrele de Prevenire si Control al Bolilor, cu Organizatia Mondiala a Sanatatii, dar si cu centrele academice de excelenta din intreaga lume.[6]

Laboratoarele medicale ale Statelor Unite responsabile pentru primele cercetari cu privire la decontaminare, sterilizare gazoasa sau purificarea agentilor biologici, au fost situate la Detrick Field (1931 - 1943), denumire ce a fost schimbata in Camp Detrick si pastrata pana in 1956. In timpul celui de-Al Doilea Razboi mondial aici era locul unor cercetari intense in ceea ce priveste razboiul biologic ce implica diferiti agenti patogeni. In aceasta baza exista o cladire - Cladirea 470, deseori facandu-se referiri la ea cu numele de Turnul Antrax.

In anul 1956, Camp Detrick devine Fort Detrick, continuand misiunea de cercetare biomedicala si rolul sau de lider mondial printre campusurile de cercetare a agentilor biologici cu regim special.

La 11 noiembrie 1969, presedintele Richard Nixon a cerut Senatului sa ratifice Protocolul Geneva din 1925 prin care se interzicea folosirea armelor biologice si chimice. Presedintele Nixon a asigurat Fort Detrick ca cercetarile nu vor fi intrerupte, astfel la 25 noiembrie 1969 a semnat un ordin executiv prin care sublinia cercetarile ofensive din domeniul biologic ale Statelor Unite.

Proiectul Bachus a fost un proiect de cercetare si investigare a Departamentului de Aparare al Statelor Unite pentru a determina daca este posibil sa se obtina facil arme biologice fara echipament foarte avansat tehnologic. Au avut loc simulari timp de doi ani in care producerea bacteriei de antrax a fost indeplinita cu succes. Oamenii de stiinta care au participat au reusit sa produca in jur de un kilogram de particule ale bacteriei.

Numele proiectului a fost dat dupa Bachus, zeul grec al vinului deoarece acesta este produs prin fermentatie, iar bacteria de asemenea.

Operatiunea Whitecoat a fost o operatiune secreta a armatei Statelor Unite in perioada 1954 - 1973 care sa desfasurat la Fort Detrick si care a dezvoltat experimente asupra voluntarilor, cei mai multi venind din randurile Adventistilor din Ziua a Saptea. Principalul scop al experimentelor era apararea trupelor dar si a civililor in eventualitatea unui atac cu arme biologice, si se credea ca si Uniunea Sovietica dezvolta programe asemanatoare.

Marea Britanie:

Porton Down este un parc stiintific militar al Guvernului Marii Britanii situat la nord-est de Porton langa Salisbury in Wiltshire. Pe harti, Porton Down, apare ca zona periculoasa ce inconjoara intregul complex. Aici sunt dituate Laboratoarele de Aparare Stiintifica si tehnologica si locul este considerat a fi unul dintre cele mai sensibile si mai secrete locuri de cercetare militara din Marea Britanie.

In momentul deschiderii, in martie 1916, scopul sau era de a furniza o baza stiintifica solida cu privire la razboiul chimic; acest lucru a fost raspuns la actiunea germanilor din 1915. Cercetarile din domeniul armelor biologice au inceput in timpil celui de-Al Doilea Razboi Mondial, concentrandu-se pe antrax si toxina botulinica. In 1942 s-au facut teste cu antrax ca arma biologica, sustinute de Porton Down in insula Gruinard.

Un subiect foarte controversat in ceea ce priveste Port Down este testarea anumitor substante cum ar fi gazul sarin sau gazul nervos, asupra subiectilor umani.

Cea mai mare parte a lucrurilor desfasurate la Port Down trebuie sa ramana secreta, astfel ca Guvernul marii Britanii a fost criticat vehement pentru ca nu dezvaluie adevaratele progrese obtinute. Se stie ca in momentul de fata se fac cercetari asupra antraxului si ca s-a obtinut deja un vaccin eficace impotriva acestei bacterii. In orice caz, oficialitati din Guvern au declarat ca nici ei nu au date exacte asupra a ceea ce se cerceteaza la Port Down.

Port Down este implicat in experimentele pe oameni dar si in testarea pe animale, tendinta observata a fi in crestere in ultimii ani.

Rusia:

Biopreparat a fost stabilit in 1973. Cei 30.000 de angajati ai sai au ajutat la dezvoltarea cercetarii cu privire la producerea de arme biologice pentru a fi folosite intr-un razboi major. Proiectul a fost initiat de catre academicianul Yuri Ovchinnikov, care l-a convins pe Leonid Brezhnev ca dezvoltarea armelor biologice este necesara. Cercetarile de la Biopreparat au constituit o violare grava a Conventiei asupra Armelor Biologice din 1972, de catre Uniunea Sovietica. Biopreparat a avut de suferit f mult odata cu prabusirea Uniunii Sovietice. De atunci, destul de multe linii de producere de arme biologice au fost oficial inchise. Cu toate acestea este foarte probabil ca Biopreparat si entitatile sale succesoare sa fi continuat cercetarile si dezvoltarea armelor biologice cel tarziu pana in anii '90.

Biopreparat a fost cel mai mare centru de producere a antraxului ca arma biologica din Uniunea Sovietica si totodata lider in dezvoltarea de noi biotehnologii.

Scurgerea de antrax de la Sverdlovsk este un incident in care, spori de antrax au fost accidental eliberati dintr-un centru militar in orasul Sverdlovsk, aflat la 1500km est de Moscova la data de 2 aprilie 1979. In urma aparitiei bolii 94 de oameni erau infectati si alti 64 murind intr-o perioada de sase saptamani. A fost estimata o rata de fatalitate de 67%. Multi ani acest incident a fost negat de Uniunea Sovietica, vina fiind aruncata asupra expunerii intestinale la consumul de carne infestata din zona. Toate inregistrarile victimelor au fost musamalizate pentru a ascunde faptul ca majoritatea afectiunilor erau datorate expunerii respiratorii, dar si pentru a evita faptul ca au incalcat serios prevederile Conventiei asupra Armelor Biologice.

Centrul de Cercetare de Virusologie si Biotehnologie VECTOR , cunoscut si ca Institutul Vector este un centru de cercetare biologica foarte sofisticat din Koltsovo, Novosibirsk Oblast, Rusia. Interesele stiintifice ale complexului de la Vector sunt indreptate catre studierea patogenilor infectiosi pentru a lupta contra bolilor infectioase si pentru a oferi securitate biologica fiecarui cetatean din Rusia.

Insula Vozrozhdeniya, cunoscuta si sub numele de Insula renasterii, este o fosta insula din marea Aral, devenita peninsula in urma actiunii de restrangere a Marii Aral. Acum este impartita de Kazakhstan si Uzbekistan.

Situata in centrul Marii Aral, insula Vozrozhdeniya era unul dintre principalele laboratoare de cercetare si testare microbiologica a fostei Uniuni Sovietice. In 1948 a fost stabilit aici un laborator sovietic secret de arme biologice. Aici au fost cercetati si depozitati spori de antrax si de bacil bubonic. Principalul oras era Kantubek, care astazi zace in ruine, si avea in trecut in jur de 1500 de locuitori.

Membrii ai personalului de laborator au parasit insula in 1991.Multe dintre containerele care detineau spori nu au fost corect depozitate sau distruse, iar in ultima decada cele mai multe dintre ele au dezvoltat scurgeri. In timp ce marea Aral continua sa se retraga, zona se va conecta tot mai mult la terenurile din jur. Multi oameni de stiinta se tem ca animalele se vor misca spre zonele inconjuratoare si vor purta cu ele agenti biologici mortali.

Japonia:

Unitatea 731 era un complex de cercetare si dezvoltare a Armatei Imperiului Japonez unde au avut loc experimente umane letale inainte dar si in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial. Este responsabila pentru cele mai de notorietate crime de razboi efectuate de personalul japonez. Mai mult de 10.000 de oameni au fost subiecti ai experimentelor purtate la Unitatea 731.[11]

Fortareata Zhongma era o zona de cercetare biologica a Armatei Japoneze Kwantung. Aici au avut loc o serie de experimente medicale bizare asupra prizonierilor sai. Acestia erau de obicei foarte bine hraniti in ideea de a se face experimentele pe subiecti sanatosi. In multe cazuri prizonierii erau secati de sange mai multe zile la rand, inregistrandu-se cu atentie deteriorarea fizica a starii lor de sanatate. Altii erau subiecte pentru infometare sau insetare pana la moarte. Cei care supravietuiau testelor, dar erau intr-o stare precara erau executati.

Unitatea 100 de sub comanda veterinarului Wakamatsu Yujiro era destinat studierii vaccinurilor animale pentru protejarea septelului japonez si dezvoltarea tehnicilor razboiului biologic veterinar. Mai multe boli au fost testate pe animale de provenienta sovietica si chineza. In afara de aceasta, in Unitatea 100 functiona o fabrica de bacterii care producea materialul necesar altor unitati. Aici s-au facut teste pentru sabotajul biologic.

Irak:

Salman Pak este un complex militar langa Bagdad, centru cheie a programelor biologice si chimice irakiene. Este situat la aproximativ 24 de kilometrii la sud de Bagdad pe o peninsula. In anii 1989 si 1990, laboratoarele din complex au facut cercetari asupra antraxului, toxinei botulinice, micotoxinelor si ricinului.

In timpul invaziei Irakului din 2003 s-a discutat problema cum ca Salman Pak ar fi fost tabara de antrenare a teroristilor dar, Comitetul de Inteligenta al Senatului a declarat c[ atat CIA cat si DIA au ajuns la concluzia ca nu exista nici o dovada care sa sustina aceste acuzatii.

Natiunile unite au localizat si distrus mari cantitati de arme de distrugere in masa in anii 1990, dar mai tarziu in 2003 credeau ca Saddam Hussein inca detine arsenal si era necesara prevenirea de a mai produce. Marea controversa a fost in momentul in care nu au fost gasite stocuri in ciuda acuzatiilor aduse de catre Statele Unite si George W. Bush in special, deoarece aceasta fusese justificarea adusa asupra actiunii de invadare a Irakului.