Scoli si Universitati in Evul Mediu

In timpul dinastiei Carolingiene, bisericile si manastirile aveau scoli, in care baietii se pregateau sa devina preoti si calugari. In secolele XI si XII au aparut in cateva orase noi tipuri de scoli. Acestea erau diferite de cele vechi deoarece erau de obicei plasate in catedralele oraselor mai degraba decat in manastiri, si erau destinate pentru invatamantul superior fata de scolile obisnuite. Din acest motiv scolile au atras studenit si profesori nu numai din imprejurimi ci din intreaga Europa, care erau interesati in studiul filozofiei, medicinei si al legii. Multi studenti ai acestor scoli au urmat cariere bisericesti. Altii au devenit avocati si doctori, adesea servind negustorii instariti si familiile lor. In acelasi timp altii au devenit servitori civili ai printilor si regilor.

Franta si Italia au impus ritmul in dezvoltare scolilor orasenesti. Italia si sudul Frantei      rau faimoase pentru scolile lor in domeniul dreptului si al medicinii. Nordul Frantei, in special Parisul, erau cunoscute pentru scolile lor de filozofie si teologie.

In secolul XIII multe din aceste scoli erau organizate in universitati. La sfarsitul Evului Mediu erau aproximativ 80 de universitati in intreaga Europa, nu numai in Franta, Italia si Spania ci si in imperiu - la Praga, Heidelberg si Cologne - in Polonoa si in Scandinavia. Aveau o mare autoconducere impunand propriile lor reguli de vestimentatie, activitati de clasa si materiile predate. Profesorii, numiti maestri, decideau cand studentii erau pregatiti sa absolve sau sa poata preda cursuri.

Studentii si profesorii au avut adesea conflicte cu autoritatile. Acestea au condus uneori la proteste din partea studentilor si a maestrilor, pentru obtinerea de privilegii speciale si pentru a creste puterea de autoguvernare a universitatilor. De exemplu, in anul 1200 a izbucnit un conflict puternic intre studenti si politie in Paris. Unii dintre studenit au fost omorati si maestrii au fost destituiti. Regele Frantei era speriat ca profesorii ar parasii orasul si aceasta ar duce la scaderea prestigiului si a vitalitatii comerciale pe care prezenta lor o dadea regatului. Pentru a preveni acest lucru el a recunoscut statutul clerical al studentilor. Din acel moment daca studentii erau arestati ei erau judecati de curti bisericesti, nu de curtea regala. Cum curtile bisericesti tindeau sa devina mai ingaduitoare, acest privilegiu a multumit atat maestrii cat si studentii.

Aproape in toate universitatile se predau asa numitele "sapte arte". Cele mai importante dintre acestea erau primele trei, denumit "trivium": gramatica (ceea ce astazi s-ar numi scriere si citire), retorica (literatura si alte lucruri mai complexe ale scrierii) si logica. In timpul invatarii acestora studentii puteau studia deasemenea o parte sau tote celelalte patru denumite "quadrivium". Acestea erau subiecte matematice si stintifice: aritmetica (ceea ce s-ar numi astazi teoria numerelor), geometria (relatia numerelor), musica (proportii si armonii) si astronomia. Unii studenti studiau si teologia, care era considerata cea mai inalta si mai profunda materie, atata timp cat reprezenta studiul depre Dumnezeu si munca sa. Cand terminau studiile, studentii deveneau maestrii.

Cursurile nu erau identite in toate universitatile, astfel incat la Bologna, in Italia, studentii invatau legile Imperiului Roman. La inceputul secolului XII, scolarii au redescoperit acest imens si sistematic corp al legii, care parea sa acopere toate problemele. La Salerno, in Italia, studentii studiau tratamentele medicale, faceu disectii pe animale, si invatau teoria corpului derivate din lucrarile filozofului grec Aristotel. Ei au invatat despre Aristotel de la scolarii arabi, care a redescoperit, tradus si comenta lucrarile sale.

La majoritatea cursurilor in scolile medievale profesorii citeau cu voce tare un text      si comentau cele mai importante si dificile pasaje, in timp ce studentii urmareau atenti avand o copie a textului. Alte cursuri erau organizate ca discutii in care atat maestrii cat si studentiipuneau intrebari unii altora si isi sustineau si demonstrau raspunsurile. Acestea erau adesea intruniri foarte interesante, fapt care placea foarte mult studentilor si crea o atmosfera de angajament in clasa.

Nu toate cursurile se desfasurau in orase si nu toti studentii eminenti au predat la universitati. Alte centre de invatatura ale secolului XII au fost manastirile, majoritatea acestora aflandu-se in mediul rural. Multi scolari respectati proveneau de la manastiri. De exemplu Sfantul Saint Bernard de Clairvaux a scris tratate despre dragoste incredere si unire mistica cu Dumnezeu.

Desi cuvantul medieval este utilizat adesea in sensul de "barbar","ignorant" si "inapoiat", putem spune ca perioda Evului Mediu a avut importanta ei majora in creerea multor institutii importante precum colegiile si universitatile.