Gaius Iulius Caesar

Gaius Iulius Caesar

Repere biografice:

.Se naste la 13 iulie 101 a.Chr., intr-o venerabila familie de patricieni, ginta Iulia, care se pretindea a fi descendenta lui Iulus, fiul eroului troian Aeneas si nepotul zeitei Venus. Unchiul sau a fost marele politician si consul Marius.

.Prima sa experienta militara se produce in Asia, Caesar intrand in politica, in tabara popularilor.

.63 a.Chr. devine pontifex maximum, un fel de sef al religieiromane.

.60 a.Chr. realizeaza primul triumvirat, alaturi de Pompei si Crassus.

.59 a.Chr. devine consul, il anihileaza pe Bibulus, colegul sau de consulat, si obtine un proconsulat in Gallia Cisalpina. Lasa mana libera lui Clodius, tribunul plebei, care-l exileaza pe Cicero.

.58-50 a.Chr. incepe razboiul de cucerire al Galliei libere, apoi dupa infrangerea acesteia, incepe un razboi civil, pornind de la pretextul unei dispute juridice, legate de drepturile tribunilor plebei.

.49 a.Chr. trece Rubiconul, patrunde in Italia si ocupa Roma.

.48 a.Chr. il invinge pe Pompei, la Pharsalus, acesta conducand armata optimatilor. Ulterior este ales dictator pae 10 ani, apoi pe viata, in aceasta calitate realizand o serie de reforme de maxima importanta: promovarea partizanilor sai in senat, crearea de colonii pentru plebe in afara Italiei, acordarea cetateniei romane galilor cisalpini, reorganiza-rea calendarului roman.

.15 martie 44 este asasinat in senat, in urma unei conspiratii conduse de Marcus Iunius Brutus si Gaius Cassius Longinus.

Opera: Opera sa esentiala este istoriografica, materializata in scrierile memorialistic din timpul razboaielor cu galii sau a celor civile purtate impotriva republicanilor. Se presupune ca a existat un unic ciclu memorialistic intitulat Gaii Iulii Caesaris commentarii rerum gestarum, impartit in zece carti.

1.De bello Gallico sau Despre razboiul cu galii debuteaza cu descrierea Galliei si a preliminariilor rezboiului, apoi trateaza cronologic toate campaniile militare, cu luptele si strategiile abordate, intrigile si vitejia romanilor, dar si a dusmanilor. Cartea I prezinta victoria reputata impotriva gallilor, cea de a doua centrandu-se pe clementa caesariana succedata luptei. In continuare este detaliata micronic expansiunea romana in Gallia, pe mare, in cartea a treia, iar in urmatoarele trei sunt narate luptele impotriva britanilor si germanilor. Urmeaza dorinta de libertate a galilor si rebeliunea acestora, curmata de victoria finala a lui Caesar. Importante sunt descrierile obiceiurilor, a riturilor, ceremoniilor, moravurilor, mentalitatilor si mecanismelor sociale ale dusmanilor, printre care se distinge populatia helvetilor si evocarea lui Orgetorix, dar interesante sunt si informatiile despre belgi, suebi si britanni. Pentru prima oara in istorie, Caesar face o diferentiere semantica si etnica intre germani si celti.

2.De bello Civilli sau Despre razboiul civil a fost scris la sfarsitul anului 45, cand dictatorul pregatea marea expeditie din Orient, Caesar apeland la informatiile obtinute de la ofiterii sai, dar si la experienta personala, consemnata in rapoartele sale adresate senatului, de notele cu valoare personala. Se insista asupra nevoii imperioase de a salvgarda libertatea traditionala impotriva oligarhiei senatoriale, de a apara drepturile tribunilor plebei, satirizand tabara pompeiana de la Pharsalus, unde Caesar a reputat o veritabila victorie.

Scrierile sale reflecta conceptia clasica, aticista, urmarind persuadarea opiniei publice din Capitala in favoarea sa. Istoria narata debuteaza "ex abrupto", cu exceptia primei carti care relateaza razboiul cu galii, unde Caesar face un excurs privind asezarea geografica a Galliei, descrisa insa succint. Este evidentiat rolul de stapan absolut al Romei asupra poparelor lumii si se exaltata misiunea ei de a reconcilia natiunile. Istoricul crede ca civilizatia umanizeaza, de aceea galii, aflati mai aproape de romani, sufera influenta binefacatoare a acestora, fiind mai susceptibili de romanizare. Caesar ramane fidel fata de legalismul politic, de mentalitatile impuse de traditie , de asa numita fides romana.

Incercand obtinerea obiectivitatii istoricului, in ciuda unei subiectivitati existente in relatarile sale, Caesar vorbeste despre sine la persoana a treia.

Desi sunt amintite faptele de vitejie ale dusmanilor, temerile romanilor in anumite situatii, faptele fiind realist relatate, exista totusi o mistificare si o deformare a istoriei reale, prin omiterea unor lucruri semnificative, disimularea sau remanierea unor adevaruri nefavorabile, perceptia subiectiva a spatiului si a timpului, minorate sau amplificate in functie de interesele sale. Modul de narare a istoriografiei caesariene aduce o imagine panoramata, de o austeritate personala, dar incarcata de realism si dramatism, pe alocuri. Descrierile sale sunt pline de acuratete, succinte, dar inteligibile pentru evenimentele relatate, lipsite de efuziuni sentimentale, concentrate si dinamice.