John Rogers      

John Rogers a fost educat la universitatea din Cambridge si a slujit ca si capelan al comerciantilor englezi care traiau la Antwerp in Olanda. Acolo el s-a intalnit cu William Tyndale si Miles Coverdale, care amandoi au parasit Anglia cu o vreme inainte. Fiind convertit la protestantism, Rogers i-a ajutat pe cei doi la traducerea Bibliei in limba engleza, s-a casatorit si s-a mutat la Wittemberg, unde i s-a incredintat o adunare s-o conduca.       

Rogers si-a slujit adunarea timp de doi ani inainte de a se intoarce in Anglia, in timpul domniei regelui Edward VI, care a proscris catolicismul si a facut din protestantism religie de stat. Rogers a slujit in biserica St. Paul pana cand tronul a fost ocupat de regina Maria, care a proscris Evanghelia si a adus inapoi catolicismul in Anglia.      

Chiar si in aceste conditii Rogers a continuat sa predice impotriva proclamatiei reginei, pana cand consiliul i-a ordonat sa ramana in arest la domiciliu in propriul sau oras, ceea ce el a si facut desi ar fi putut lesne parasi tara. Protestantismul nu a putut sa prospere in timpul domniei reginei Maria. Rogers stia ca ar putea gasi de lucru in Germania si avea si o sotie si zece copii la care trebuia sa se gandeasca, insa a ales sa nu-si abandoneze cauza de dragul de a-si scapa viata. A ramas in arest la domiciliu pentru o buna bucata de timp, pana cand Bonner, episcopul Londrei a facut ca sa fie intemnitat la Newgate, laolalta cu hotii si criminalii, ca apoi Winchester sa-l condamne la moarte.      

Dimineata devreme, in ziua de 4 februarie 1555, sotia temnicerului l-a trezit pe Rogers si i-a spus sa se imbrace in graba; era ziua in care trebuia sa urce pe rug. El si-a intalnit sotia si cei unsprezece copii pe drum spre Smithfield, dar a refuzat sa abjure. Sosit la Smithfield, a mai primit o sansa din partea serifului Woodroofe.      

"Voi pecetlui cele ce le-am predicat cu sangele meu", a raspuns Rogers.      

"Deci este un eretic." a zis Woodroofe.      

"Asta se va cunoaste doar in ziua judecatii."      

"Ei bine, eu n-am sa ma rog pentru tine!"       

"Eu insa ma voi ruga pentru dumneata."      

Cu putin inainte de a fi aprins rugul, a sosit o gratiere dar Rogers a refuzat sa se lepede de credinta sa si sa accepte gratierea, devenind astfel primul martir care a murit in timpul domniei reginei Maria.