Gaius Valerius Catullus

Gaius Valerius Catullus

I. Contextul istoric: Republica romana (509 a. chr.-31 a. Chr.):

II. Contextul literar: perioada clasica-republicana a sec. I

III. Repere biografice:

. Desi data nasterii este controversata, se stie ca s-a nascut la Verona, in Gallia Cisalpina, intr-o familie de notabili locali foarte instariti, care

i-a asigurat o educatie solida.

. Incepand cu anul 66 a. chr. vine la Roma si incepe sa frecventeze cercul poetilor neoterici, asa numitii poeta novi.

. Dupa 62 incepe pentru Catul evenimentul cardinal al existentei lui: dragostea romantica pentru frumoasa matroana, Lesbia, transpusa poetic in opera sa. Probabil ca acest pseudonim apartine Clodiei, sora unui celebru tribun al plebei, cu care poetul a trait o dragoste furtunoasa, nu lipsita de tribulatii, cu gelozii, infidelitati si efemere reconcilieri. Clodia era maritata, dar sotul sau a decedat in 59 a. chr.

. In 57 a. chr., poetul pleaca in Bithynia, in anturajul guvernatorului, deziluzionat de iubire si indurerat de moartea fratelui sau. Un an mai tarziu se intoarce la Roma si pana la sfarsitul vietii mult prea fragile (30-33 ani) va trai pentru dragostea Lesbiei-Clodia.

. 55-54 a.chr. Catul isi traieste ultima perioada a vietii atacand, pe langa Lesbia, si pe partizanii lui Cezar si Pompei

54 a.chr.se pare ca Lesbia a incercat o impacare, dar a fost refuzata; in acelasi an poetul moare, lasand in urma sa o opera de mici dimensiuni, in care coexista rafinamentul alexandrin cu ecouri din poezia arhaica elina, dintr-un Alceu sau din Safo si poate si de la Arhiloh in accentele crude ale poeziilor din ultimii ani, asta pe langa, poate, un acetum italicum, foarte posibil.

IV. Opera:

. 116 poezii, carmina, grupate in functie de constructia metrica in trei parti:

a. poeme scrise in metru grecesc: 1-60;

b. poeme mitologice, compuse in hexametru dactilic: 61-68;

c. poeme transpuse in distih elegiac: 69-116.

Poemele abordeaza o tematica diversa, repartizata pe doua mari compartimente:

a. poezii cu continut biografic si personal, adresate Lesbiei, scrise la moartea fratelui, dedicate unor prieteni sau chiar unor adversari;

b. poezii cu caracter mitologic, alexandrine sau epitalamuri.

Cele mai importante poeme catuliene au insa in centru figura Lesbiei, desi tema iubirii pentru aceasta e tratata doar in douazeci de poezii din cele o suta saisprezece poeme. Modelul sau literar este poetesa Safo, iar elegiile sale erotice sunt generate de o dragoste care i se pare chiar lui insolita si bizara, cauzatoare de rani sufletesti, lipsita de otium, agitata si nedreapta.

Cantecul sau poetic este incarcat de hedonism, sfidand traditionalismul roman, facand apel la manifestarile erotice senzuale si materiale "Da-mi o mie de sarutari, apoi o suta, apoi alte mii, apoi o a doua suta, apoi inca alte mii, apoi sute. Cand vom fi facut multe mii, le vom invalmasi, ca sa nu le mai stim socoteala, ca nici un rau sa nu poata sa ne deoache, cand va sti cate sarutari au fost".

Desi iubit la inceput cu pasiune, poetul va fi tradat de frivola Lesbia, fapt reflectat in scrierile sale prin accente sfasietoare, elegiace, traire emotionala intensa, deziluzie, amaraciune exacerbata.

In poeziile dedicate prietenilor sau Veronei natale se impletesc versuri boeme, simple, frivole cu un lirism miniatural, delicat, viciat si malitios pe alocuri. Poezia sa nu se lasa impresionata de cadrul natural, poetul fiind mai degraba un admirator al orasului, un poet doct, de stricta obedienta callimahiana.

Aproximativ 108 poeme catuliene au vocatie epigramatica, satirica, un ton caustic, zeflemistic, care vehiculeaza invective socante pentru acea vreme, utilizand un vocabular din sfera trivialului si a scatologiei. El ridiculizeaza pretentia lui Caesar de a reintemeia Roma, ii acuza pe ceilalti doi triumviri, Pompei si Crassus, pentru tulburarea vietii romanilor.

Stilul sau este simplu, aticist, evitand incarcatura tropilor, utilizand limbajul colocvial, trivial, vulgar, apeland la detalii picante. In poemele mitologice insa versul apare rafinat, prolix, apeland la expresia metaforica.

Ceea ce caracterizeaza prevalent scrierile catulliene este o strategie nuantata, o extraordianra diversitate a motivelor, in manifesta congruenta cu diversitatea modalitatilor de a versifica cele mai variate continuturi.

Prima jumatate a sec I a.Chr. este epoca cea mai agitata din toata istoria Romei. Necontenite razboaie externe, rascoale interne au facut ca republica sa-si traiasca ultimii ani. Pana acum literatura avea un caracter marcant cetatenesc si, potrivit modelului sau grecesc, clasic. Acum, insa, alte conditii economice, politice si sociale duc catre o alta directie literara. In aceasta epoca, omul de litere face din literatura un mijloc de divertisment si de evadare, iar poetul se plaseaza in centrul propriei sale atentii.Poetul tipic al acestei directii este Caius Valerius Catullus.

Climatul cultural intens in care s-a format i-a dezvoltat harul innascut. Venind la Roma, s-a implicat in dezbaterile literare ale cenaclului poetilor neoretorici si, totodata, in viata mondena a personalitatilor proeminente. Fire patimasa, Catullus se daruieste, ani de zile, unei iubiri chinuitoare pentru Clodia, femeie frumoasa, rafinata si nestatornica.Opera lui cuprinde 114 poezii dintre care mentionam: poezii de dragoste ocazionale, elegii, epigrame si poeme mitologice.

Catullus este cunoscut ca un poet al iubirii si a exercitat o mare influenta asupra viitoarei poezii latine. In poezia sa, sentimentul iubirii apare cu infinite si subtile nuante. Toata gama sentimentelor legate de povestea iubirii sale pentru Lesbia (Clodia) este dominata de suferinta iubitului parasit, iar vibratia sentimentala sincera si pura a poetului - altadata glumet, galant, chiar frivol - comunica cititorului convingerea lui Catullus ca iubirea nu este pentru el un divertisment, ci o pasiune mai puternica decat vointa si chiar decat moartea.

Poetul traieste cu patima o iubire obsesiva, sufera, este disperat, dar nu poate renunta la sentimentul care-i innobileaza sufletul. Nici macar orgoliul nu-l poate impiedica sa se desparta de cea pe care o iubeste mai presus de orice. Desi afla ca i-a fost infidela, Catullus se intoarce plin de tristete si invins la picioarele marii iubiri.

Motivul central prezent in acesta poezie catulliena este, in principiu, "basium" (sarutul) luat de poet ca masura primordiala pentru a-si exprima pasiunea pentru iubita. Acesta simte atat de intens iubirea incat nu gaseste limita la cate sarutari

i-ar darui Lesbiei.

Cuvintele cheie care accentueaza starea euforica a poetului, imbatat de dorinta sarutarilor, sunt constructiile verbale: "ar fi de ajuns" sau "ar fi destule", ce sugereaza nesaturatia indragostitului de a-si saruta iubita.

Prin traditie, filologia clasica distinge, in cadrul corpus-ului catullian, intre poezia personala si cea alexandrina. Prima categorie cuprinde poeziile inchinate Lesbiei (nume conventional, camuflaj onomastic pentru Clodia), celel care depland moartea fratelui sau, dar si "biletelele" catre prieteni, poezie ocazionala si invectivarea unor adversari, a doua - epiliile (mici poeme mitologice in gustul alexandrin) si epitalamurile (unul pentru nunta lui Manlius Torquatus cu Iunia Aurunculeia, iar celalalt folosind procedeul alternarii amebeice, juxtapune un cor de fete si unul de baieti; fetele lauda meritele virginitatii, baietii le indeamna sa se supuna legilor firesti ale casniciei). Constanta ramane constiinta artistica foarte marcata, si in consecinta emfatizarea (cat se poate de "moderna") a autoreflexivitatii poetice. Dincolo de segmentarile conventionale pe care le operam, in nici un caz nu s-ar putea nega intensitatea adeziunii la alexandrinism (sau, cum ar spune E. Cizek, la "callimachism") invederata de opera poetului neoteric. Chiar poemul care deschide acest libellus, un paratext dedicatoriu (dedicatarul fiind istoricul Cornelius Nepos) face evidenta acuitatea constiintei literare a poetului. Ludicul si sofisticarea sunt trasaturi definitorii ale poeticii implicite si explicite (poetica asumat-manierista).

Caracterul programatic al acestui poem proemial a fost sesizat si de Liviu Franga, care observa in acelasi timp aspectul nesistematic al metapoeziei catulliene: "Finalitatea programatica a acestuia, accentuata de functia sa dedicatorie, se afla in afara oricarei indoieli. Din aceasta perspectiva, el ar putea fi considerat, in egala masura, un manifest al neoterismului, ca si poemul 95. Ceea ce ne intareste convingerea ca nu este indreptatit - avand in vedere cel putin forma incompleta sub care ni s-a transmis opera catulliana - sa consideram ca un poem sau altul ar detine, in raport cu celelalte, rolul privilegiat de "program", de manifest poetic. Daca admitem existenta unui atare "program", acesta nu este, in opera lui Catullus, in nici un caz consecinta unei sinteze. Conceptia catulliana despre poezie se degaja dintr-o multitudine, uneori deconcertanta, a "declaratiilor" risipite de-a lungul poemelor."(Poetica latina clasica, Editura Fundatiei "Romania de Maine", Bucuresti, 1997, p.73.)

Fara indoiala, epiliile lui Catul sunt remarcabile performante poetice, tehnice si compozitionale. Ele raman insa productii mimetice, de obedienta alexandrina, considerabil marcate de conventiile manierismului "de scoala". Prin ele insa neoterismul marcheaza o reala revolutie lirica, fara a ramane in teoretic sau in vagul si nedeterminarea unei cautari cu orice pret a noutatii. Principiile noii poetici sunt bine aplicate si exemplificate si, chiar daca astazi cadrul artificial al unor pastise ca Attis, Nunta zeitei Thetis cu Peleu sau Cosita Berenicei (omagiu lui Callimach, practic o traducere din poemul omonim al acestuia) poate parea fastidios si perimat, nu putem ignora, in perspectiva istoriei literare, a evolutiei limbajelor lirice, nici "contributia" unor astfel de prestidigitatii dificile la progresul artei lirice de expresie latina. Livresti, factice, cautate, poemele mitologice sunt totusi "personalizate" de Catul: criticii au sesizat convergenta intre temele alese pentru aceasta zona "impersonala" si obsesiile poeziei subiective: dragostea lui furtunoasa se contrapune arhetipului nuntii (exortatiile denota sensibilitate si chiar respect pentru o institutie traditionala, ceea ce e surprinzator la un neoteric, noncomformist in toate privintele.

Tribulatiile sentimentale, cu oscilatia paradoxala intre iubire si ura, idealizarea obiectului iubirii si invectiva violenta si grotesca (ca si epigramele dure la adresa adversarilor, a denigratorilor sau rivalilor literari, poemele din perioada rupturii cu Lesbia pot fi privite ca simptom al unei remanente a acelei rusticitas romane. Ironia lui Catul e intr-adevar redutabila, pe potriva delicatetii extraordinare de care de asemenea s-a dovedit capabil, ca mai tarziu ironia lui Horatiu sau, in perioada imperiala, a epigramistului Martial, care isi recunostea, de altfel, in corifeul neotericilor un model. "Odi et amo. Quare id faciam, fortasse requiris / Nescio, sed fieri sentio et excrucior"). Catul a exprimat poate cel mai lapidar si mai convingator ambivalenta afectiva care mineaza cea mai intensa traire erotica. Nu numai ca iubirea-pasiune se stinge atunci cand e implinita, nu numai ca se transforma in ura sub pretextul tradarii, dar sentimentele contrarii pot fi simultane, coprezente, ca senzatiile de cald si frig in stilemele petrarchismului. Oximoronul si paradoxul nu se reduc la statutul unor artificii tipic alexandrine, ci au o intemeiere, o inradacinare ideatic-afectiva de-a dreptul abisala.

IDEI POETICE.

. Este emotionant cum poetul isi exprima sentimentul de iubire. El doreste atatea sarutari "cat e ninipul Libiei" ("Quam magnus numerus Libysse harenae") sau cat e bogatia de silfiu " de la mormantul sfant al batranului Battus la tempul ars de soare al lui Iove".

. O importanta remarcabila o are cadrul nocturn, care amplifica, parca, dragostea asemanata cu "un foc subtire" (vers inspirat dintr-o transpunere celebra a unui poem din limba greaca scris de Sappho). Sfera cosmica, redata prin "stele", sugereaza dragostea nemuritoare, fara margini a lui Catullus, pentru ca acesta i-ar da iubitei tot atatea sarutari cate stele sunt pe cer "cand noaptea tace" ("cum tacet nox").

. Poetul isi insuseste epitetul de "nebun" recunoscandu-si, astfel, iubirea dezlantuita si profunda ce-i mistuie sufletul.

. Ultimele versuri sugereaza ideea ca poetul este nepasator fata de rautatile lumii care nu pot rani un suflet indragostit.

EUL LIRIC. Prezenta eului liric este sugerata de verbul la persoana I "vad", dar si de pronumele personale, cu forme neaccentuate la pers. I "MA-ntrebi", "MI-ar fi de ajuns"..Intre eul liric si cel biografic exista o relatie de interdependenta, deoarece imaginea Clodiei este identica cu cea a Lesbiei.

IMAGINI ARTISTICE. FIGURI DE STIL.

Ideile poetice, sentimentele sunt prezentate prin intermediul unor imagini artistice si figuri de stil. Astfe, imaginea vizuala "Si cate stele vad cand tace noaptea" sugereaza legatura indisolubila dintre cadrul natural si eul poetic. Poezia este presarata cu epitete ("mormantul sfant", "tara cea bogata"), personificari ("tace noaptea") - personificare ce are rolul de a reda atat linistea peisajului nocturn, cat si cea din sufletul poetului.

Un rol deosebit in redarea universului liric il au STRUCTURILE GRAMATICALE CU VALOARE STILISTICA,

de exemplu, folosirea conjunctivului cu valoare de imperativ ("sint"). Folosirea pronumelor personale de persoana I si a II-a sugereaza ideea ca textul poetic este realizat sub forma unui monolog liric adresat.

VERSIFICATIA. Muzicalitatea versurilor este data de versificatie, metrul predominant in lirica lui Catullus fiind cel alexandrin.

INCHEIERE.

Catullus a fost un tanar drag zeilor, iar harul dat de acestia nu trebuie nesocotit. Acestia l-au facut sa se avante atat in dragoste, cat si in ura. Poezia lui este "viata" transpusa, iar in viata stau alaturi surasul si lacrima, fericirea si

Poezia catulliana are un continut personal, incarcate de simplitate, naturalete si sinceritate. Primele 60 de "carmina" sunt scrise in metrii poeziei lirice grecesti, poemele 61-68 in hexametru dactilic, fiind poeme mitologice, restul find expuse in distih elegiac.

Poemul are o tonalitate elegiaca, incadrandu-se in viziunea poetilor neoterici care au introdus la Roma alexandrinismul grec, cu predilectie poemul scris intr-o nota sentimentala.Elementele esentiale care constituie acest poem sunt factorul subiectiv si preferinta pentru exprimarea starilor sufletesti presonale si a sentimentelor iubirii.

Dragostea si patima lui Catullus pentru Lesbia constituie tema multor poezii.

Acest fragmentul debuteaza cu indemnul poetului la iubire, insotit de adresarea directa Lesbiei numita scumpa, un lucru de pret al sufletului sau.Catul pune in antiteza placerea spirituala a erosului cu cea materiala, financiara, sustinuta de "batranii posomorati", proclamand superioritatea iubirii.

Invitatia la iubire exprima hedonismul sau individualist, care sfideaza normele de viata ale batranilor, adica ale traditionalistilor.Exprimarea este simpla, predomina directetea si concretetea imaginilor, fiind elogiata iubirea senzuala ca scop al vietii scurte, deoarece soarele poate sa se stinga si sa renasca, dar oamenii isi sting scurta lumina a vietii o singura data.

Poetul cere o mie de sarutari, apoi o suta si alte sute. Apoi cere invalmasirea lor ca scut impotriva raului. Oamenii fericiti trebuie sa se apere de invidiosii care i-ar deochea. Daca Lesbia si Catul ar fi cunoscut exact numarul sarutarilor ar fi sporit primejdia. Aveau mai multe sanse sa scape de pericol prin sarutari nenumarate, simbolizand aici eternizarea iubirii.

Lesbia nu e definita fizic, iar scriitura catulliana nu traduce tendinta spre colorarea imaginii, evita epitetele ornante, cauta deliberat o simplitate cristalina, chiar sobra care-l inrudeste cu aticismul.

Fraza este simplu construita si indeobste scurta. Poetul isi asuma cadentele limbajului cotidian, a faimosului sermo vulgaris, a conciziei expresive.

Ultimele doua versuri fac trecerea de la particular la general, parand a exprima o dragoste adolescentina, pasionala, plina de efuziuni. Predomina in fragment motive specific catulliene "frenezia iubirii" "efemeritatea vietii" si "trainicia mortii", "multimea sarutarilor ca motiv de invidie". Este utilizat conjunctivul hortativ, persoana a I-a si a II-a ca marci ale eului liric, antiteza viata-moarte. Apare repetitia anaforica a lui "dein" sau "deinde".

Exemple de comentariu

V. ad Lesbiam

"VIVAMUS mea Lesbia, atque amemus,

rumoresque senum seueriorum

omnes unius aestimemus assis!

soles occidere et redire possunt:

nobis cum semel occidit breuis lux,

nox est perpetua una dormienda.

da mi basia mille, deinde centum,

dein mille altera, dein secunda centum,

deinde usque altera mille, deinde centum.

dein, cum milia multa fecerimus,

conturbabimus illa, ne sciamus,

aut ne quis malus inuidere possit,

cum tantum sciat esse basiorum."

Si traducerea lui Teodor Naum:

Lesbiei

"Sa ne iubim, o! Lesbia mea scumpa,

Si sa traim! Pe ce soptesc batranii

Posomorati noi nici un ban sa nu dam!

Caci soarele apune si rasare,

Dar cand s-a stins vapaia vietii scurte,

Atunci dormim pe veci o noapte lunga.

Da-mi sarutari o mie, -apoi o suta

Si iar o mie si-apoi iar o suta!

Cand la sfarsit mai multe mii vom face,

Le-om incurca, sa nu le dam de capat,

Ca nu cumva sa ne deoache-un dusman,

Stiind ce mult ne-am sarutat, iubito!"

Ceea ce caracterizeaza prevalent poemele catulliene este o strategie nuantata o extraordinara diversitate a motivelor, in manifesta congruenta cu diversitatea modalitatilor de a versifica cele mai varitare continuturi.

Aceste fragmente comporta versuri impregnate de sinceritate genuina, de prospetime a sentimentelor, de o substanta erotica inocenta. Ele reflecta tribulatiile sufletesti ale eului liric in fata unei iubiri coplesitoare, impactul ego-iubire, ipostazata in chipul Lesbiei, provocand adevarate metamorfoze la nivel fiziologic "limba se leaga", comunicarea devenind imposibila, prin vene curge focul ascuns al pasiunii, auzul "tiuie"si ochii se acopera de un val de negura. Sunt reactii ale timiditatii sau ale puterii absolute a erosului asupra fiintei.

Acesta este cel dintai poem dedicat Lesbiei "poemul seducerii", cum l-a numit Pierre Grimal, care comporta in principal o traducere fidela a unui poem al lui Safo, poeta insulei Lesbos, sub auspiciile culturale ale acesteia fiind asezata intreaga creatie erotica catulliana.Catul deplange aprehensiunile generate de dragoste care lui insusi ii apare insolita si bizara.

In comparatie cu el un altul "ille", care isi poate manifesta trairile admirative in fata Lesbiei pare un zeu. Ba mai mult el poate sa se bucure de dulceata rasului, acesta putandu-si comunica simtirile.

In final, poetul deplange tihna"otium", aflata la baza pasiunii sale. Tihna ii prilejuieste prea multa tulburare si prea mult avant, iar in trecut tihna a facut sa piara regi si orase fericite. Poetul pare a regreta neasumarea civismului activ al vechilor romani, nefiindu-i usor sa conteste modul de viata al stramosilor "mos maiorum".

Catul confera un lirism frivol si personal, asumandu-si structuri diverse si originale. Catul a fost un "poet doct", de stricta obedienta callimahiana, dar si un poet al combustiei interioare a liricului elegant, usor frivol, cu un ton elegiac emotionant.

Poetul veronez semnalizeaza rezidurile artei poetei Safo, dar prezinta intertextualitati cu vechii scriitori eleni, Arhiloh din Paros, autor de epigrame si cantece frivole si Anacreon, care celebreaza dragostea si vinul.

Chiar daca strigatele de pasiune devoranta, smulse parca din inima poetului si alte accente diverse par a se mula in forme conventionale, ele sunt foarte sincere. Structura de adancime a poemelor lui are o spontaneitate de substanta, oda safica fiind convertita in tipica drama italica a dragostei fatale.

Poezia sa cristalina si rafinata isi asigura actualitatea.Iubirea agitata a lui Catul pentru Lesbia i-a inspirat poetului cele mai sincere si puternice versuri.

Poemul 51 are meritul de a introduce in lirica elegiaca latina strofa safica, formata din trei hendecasilabi safici si un adonic.

Lesbia o intruchipeaza, dupa cum am amintit anterior, pe Clodia, o tanara nobila, foarte frumoasa, dar capricioasa, nestatornica, cu moravuri nu tocmai oneste. Iubirea lor a durat 4 ani cu nesfarsite certuri si impacari datorate deselor infidelitati ale acesteia, dar si a propriei gelozii.

Patima si sinceritatea poetului vor fi exprimate in versuri de mare finete si frumusete in care se impregneaza un sentiment gingas, o tandrete delicata, dar si ardenta unui suflet, stapanit de eros.

V. Concluzii: Catul poate fi considerat primul poet antic modern si modernist, precursor al poeziei medievale si renascentiste.

Cert este ca el a fost un deschizator de drumuri in poezie, cel care a creat primul un vocabular adecvat pentru poezie in limba latina, cel care a turnat cel mai bine pana la el in cuvinte latine metrii elini: hexametrul si pentametrul, dar si metri lirici ca hendecasilabul lui Alceu si Safo. In ciuda laudei de sine a lui Horatiu (Carmina III, 30), Catul a fost acela care a adaptat limba latina versului grecesc, caci incercari se vor mai fi facut si inainte de el.