John Dewey (1859-1952)

A predat filosofia la Universitatea din Michigan (1884-1894) apoi la Chicago, unde a organizat un laborator scolar (1896). In 1914 a fost numit profesor de filosofie la Universitatea Columbia, unde a ramas pana la pensionare (1930). Dewey a punctat cateva idei legate frontal de ceea ce constitue contributia sa in psihologie: a) disciplinele scolare trebuie sa fie concordante cu interesele copilului. Acesta nu trebuie sa aiba in atentie neaparat achizitionarea de cunostinte, care ori cum tot se va face, cat rezolvarea de probleme pe care el le intalneste in contact cu mediul; b) atmosfera scolii trebuie sa devina democratica; c) sarcinile trebuie sa fie relatate copilului, sprijinite pe experienta sa si oferite atunci cand este gata pentru ele; d) Invatarea poate devenii reala cand materialul se problematizeaza pentru copil; e) experienta scolara nu trebuie sa se converteasca doar in performante academice, ci sa impregneze tanarului cu spirit de investigatie si sa-l pregateasca totodata la participarea activa pentru locul sau in comunitate.

Dewey a considerat ca scoala trebuie sa se adapteze la cerintele "revolutiei industriale" ce se consuma in acea vreme in America. A pledat pentru practica scolara si a dezvoltat o psihologie a operatiilor mentale si a acceptat existenta unor acte semiconstiente. Lucrarile sale sunt orientate spre un tel practic si instrumentalist.

Opere principale: Psychology (1887)

The reflex Arc concept of Psychology (1895)

My pedagogic creed (1897)

Human Nature and conduct (1922)

The quest for certainty (1929)

Experience and Education (1938)

Problems for Man (1946)