Joseph Alois Schumpeter

Joseph Alois Schumpeter

Joseph Alois Schumpeter s-a nascut in localitatea Triesch, din Moravia, la 8 februarie , in acelasi an cu John Maynard Keynes, si al trecerii in eternitate a lui Karl Marx. Tatal sau (Joseph) a murit cand Joseph avea varsta de 4 ani. Mama lui, Johanna (nascuta Grner), s-a recasatorit in 893 cu generalul Sigismund von Keller, comandantul trupelor din garnizoana Viena, pentru ca in 906 sa divorteze de acesta.

Joseph Alois Schumpeter ("Yoshi" - pentru prieteni) si-a facut studiile elementare si

medii la faimosul liceu Theresianum din Viena. In aceasta perioada el s-a initiat in

cunoasterea limbilor straine si a literaturii umaniste clasice (greaca, latina, dar si engleza

franceza, italiana). Din il gasim student al Facultatii de Drept din Viena. Aici - alaturi de

studiile in drept - le-a urmat si pe cele in economie. Printre profesorii lui s-au numarat nume

sonore alte teoriei economice din vremea aceea: Karl Theodor von Inama-Sternegg (Istorie

si Statistica), Eugen von Philippovich, Friedrich von Wieser, Eugen Bhm Ritter von

Bawerk (Economie politica Printre colegii de studii se aflau - de asemenea - viitoare mari

personalitati ale vietii stiintifice si sociale ale Austriei: Ludwig von Mises (liberal convins),

Otto Bauer Rudolf Hilferding Emil Lederer (ultimii trei, activisti social-democrati, care au

influentat, intr-o oarecare masura, gandirea ulterioara a lui Schumpeter).

In anul 906 Joseph Alois Schumpeter a obtinut titlul de doctor in drept, la

Universitatea din Viena. In acelasi an a vizitat Anglia, ocazie cu care a realizat mai multe

contacte cu Alfred Marshall si Francis Ysidoro Edgeworth. Cu acest prilej a cunoscut fiica

unui "inalt demnitar al bisericii anglicane", cu care s-a casatorit si a plecat la Cairo, unde, timp

de un an, a fost avocat si consilier al unei printese egiptene. In anul 920 a divortat de prima

sotie. Dupa aceasta data a mai fost casatorit de doua ori. Prima data cu o austriaca (decedata in

somn in anul 926), apoi, in 937 cu economista americana Elisabeth Boody, care i-a

supravietuit cativa ani. Schumpeter obisnuia sa afirme "bogatia productiei stiintifice a unui

cercetator este invers proportionala cu reusita sa in viata matrimoniala . El a probat

din plin adevarurile acestei asertiuni.

In perioada J. A. Schumpeter a indeplinit functia de profesor de Economie

politica la Universitatea Cernauti, Romania. In anul a fost numit profesor la Universitatea

Graz din Austria. In perioada 4 a devine "visiting professor" la Universitatea

Columbia, New York, Statele Unite ale Americii. Perioada Primului Razboi Mondial l-a

deprimat profund, incat avea sa aprecieze ca "razboiul este o nebunie sangeroasa". In perioada

interbelica Karl Kautsky ( 938, jurnalist german, editorul postum al unor importante

opere ale lui Karl Marx) a condus - in cadrul guvernului socialist german - Sozialisierungs

Kommission, pentru nationalizarea intreprinderilor industriale. Intre membrii acestei comisii

figurau, printre altii, vechii colegi de facultate ai lui Schumpeter: Hilferding si Lereder.

Comisia l-a solicitat pe Schumpeter sa participe la activitatile ei, in calitate de "personalitate

stiintifica neutra"2523. Schumpeter a acceptat, fara placere, afirmand ca: "daca cineva doreste sa

se sinucida, este bine ca un doctor sa fie prezent"2524. In anul 9 Schumpeter a acceptat - la

solicitarea lui Otto Bauer - portofoliul de secretar de stat la ministerul de finante in guvernul

austriac de coalitie, compus din socialisti si social-democrati. Dupa numai 7 luni si-a dat

demisia, din cauza animozitatilor cu "stanga", "dreapta" si cu "administratia". In anul

Schumpeter a fost numit presedintele bancii private "Biedermann Bank", foarte veche si cu o

excelenta reputatie. In urma crizei de stabilizare din Austria, banca a dat faliment in anul

Schumpeter s-a ruinat si a fost obligat sa ramburseze datoriile personale din veniturile sale de "jurnalist ocazional". El a refuzat sa beneficieze de posibilitatile oferite de legislatia in materie de faliment, considerand ca achitarea datoriilor este - pentru el - "o chestiune de onoare". In anul s-a reintors la cariera universitara pe care n-a mai parasit-o pana la sfarsitul vietii.

Este, credem, demn de remarcat, in acest context, ca Viena nu i-a oferit, niciodata, o cariera universitara. A predat la diferite universitati din strainatate: Japonia (Tokio) si Germania (Bonn) in perioada 932. Tot in acest interval a fost si "visiting professor" la

Universitatea Harvard, SUA. Mutat definitiv in SUA, din perioada interbelica, Schumpeter a

fost, in intervalul 950, profesor titular de Economie politica la Universitatea Harvard.

Joseph Alois Schumpeter a incetat din viata la 8 ianuarie "probabil in timpul somnului in

ianuarie 950"2525, in localitatea Taconic, Connecticut, SUA.

Printre lucrarile mai importante ale lui Schumpeter amintim: Das Wesen und der

Hauptnbalt der theoretischen Nationalkonomie Natura si continutul principal al vietii

economice Theory of Economic Evolution Teoria evolutiei economice

Epochen der Dogmen - und methodengeschicte Business Cycles Ciclurile

economice Theoretical, Historical and Statistical Analysis of the Capitalist Process

Analiza teoretica, istorica si statistica a procesului capitalist Capitalism, Socialism

and Democracy Capitalism, Socialism si Democratie Ten Great Economists from

Marx to Keynes Zece mari economisti de la Marx la Keynes 952). Capodopera intregii

sale creatii este History of Economic Analysis Istoria analizei economice

publicata postum de catre sotia sa Elisabeth Boody

Joseph Alois Schumpeter este considerat de multi exegeti ai operei sale, drept

un ganditor eretic.

Erezia2528 (eterodoxia) lui Joseph Alois Schumpeter tine, pe de o parte, de

independenta sa fata de Scoala de la Viena si de marginalism in general, cu toate ca el

integreaza in lucrarile sale rezultatele si rationamentele marginaliste. Conceptia sa despre

"circuitul" economic a fost inspirata din modelul "echilibrului general" al lui Lon Walras. Pe

de alta parte, demersul sau, puternic influentat de Karl Marx, este unul istoric, insotit de un

efort de teoretizare riguroasa

Problematica in care Schumpeter se deosebeste de marginalisti, si devine eretic, este

circumscrisa studierii factorilor cresterii, dezvoltarii si crizelor economice periodice. Aceasta

abordare dinamica originala (chiar daca ea datoreaza foarte mult lecturilor pe care autorul le-a

facut asupra lui Marx) este tema centrala a Teoriei Evolutiei Economice 2), precum si a

altor lucrari, precum Ciclurile Economice Capitalism, Socialism si Democratie

In Teoria Evolutiei Economice 2) Schumpeter analizeaza - prin antiteza

notiunile "CIRCUIT" si "EVOLUTIE".

"CIRCUITUL" este - dupa parerea lui - un model economic rutinier cu

functii de productie stabile si prezinta urmatoarele trasaturi

Concurenta perfecta

Eficienta constanta a factorilor de productie;

Absenta inovatiei;

Egalitate intre cerere si oferta (atat pe piata bunurilor, cat si pe piata

factorilor de productie),

Preturile tind sa se stabilizeze la nivelul costurilor de productie, iarprofiturile se anuleaza

Se realizeaza reproductia simpla

In cadrul circuitului economia este statica

Circuitul - aprecia Alain Geledan - va fi bucla cu o crestere zero (starea

stationara a lui Ricardo, reproductia simpla a lui Marx, echilibrul general static al lui

Walras)"2530

"EVOLUTIA" reprezinta introducerea de noi combinatii productive"253 si

este caracterizata prin:

Concurenta imperfecta

Modificarea permanenta a eficientei factorilor de productie;

Inovatia reprezinta elementul esential al dinamicii economice;

Inegalitatea dintre cerere si oferta

Departarea continua a preturilor de nivelul costurilor si obtinerea de

profituri

Se realizeaza reproductia largita

In cadrul evolutiei economia este dinamica

Schumpeter aprecia ca deosebirea fundamentala intre circuit si evolutie consta in

"INOVATIE", adica punerea in functiune a unor noi functii de productie"2532.

"Analiza dinamica propriu-zisa incepe - aprecia Schumpeter - cu aparitia unui

perturbator INTREPRINZATORUL, care pune in opera noi combinatii"2533.

La termene lungi intervine inovatia, care incepe un nou ciclu.

Schumpeter a plecat in demersul sau stiintific de la echilibrul stationar walrasian.

Acest echilibru static nu mai este propriu capitalismului Schimbarea economica

calitativa se face prin inovatie ("o combinatie noua" a factorilor de productie) sau ("punerea

in opera a unei noi functii de productie").

INOVATIA (elementul esential al evolutiei) presupune - in conceptia lui

Schumpeter - cinci combinatii:

"Folosirea unui bun nou" sau "a unei calitati noi".

"Introducerea unei metode de productie noi".

"Deschiderea unui nou debuseu".

"Cucerirea unei surse noi de materii prime" sau "de produse semi-fabricate".

"Realizarea unei noi organizari" sau "aparitia unui nou monopol"2534

"Noile combinatii" ("new combinations") apar spontan in economia capitalista si de

aceea aceasta se dezvolta in salturi. Schumpeter subliniaza trei idei

Nu trebuie confundate doua functii aparent vecine: "inovatia" si "inventia

"Inventatorul este un tehnician". "Inovatorul este un intreprinzator".

Inovatia "implica introducerea unor noi metode de productie"2535. "Inovatia" este

posibila fara "inventie" si ea genereaza ciclicitatea care este determinata de caracterul si

perioada implementarii inovatiei. Inovatia este factorul exogen al productiei, "care face ca viata

economica sa aiba caracter ciclic"2536. Inovatia nu se confunda cu inventia. Inventia unui nou

procedeu de fabricatie nu devine inovatie atat timp cat nu este introdusa in productie. A inova

reprezinta - pentru Schumpeter - functia specifica a unei categorii speciale de indivizi,

INTREPRINZATORII Acestia sunt condusi in activitatea lor de cautarea profitului. Ei

reprezinta - la fel ca si la Marshall - un factor de productie distinct de capital si cu un venit specific. In vreme ce detinatorul capitalului obtine dobanda, intreprinzatorului ii revine

profitul

INVENTIA in sine nu are consecinte economice

"Inovatia implica o pozitie particulara a intreprinzatorului pe piata

"Pentru a invinge rezistenta mediului la nou, mijloacele suplimentare trebuie oferite

de catre institutiile bancare prin credite"2537. Astfel, bancherul se transforma din "intermediar"

in "producator" de marfa. Intreprinzatorul capitalist este "un debitor "tipic" si "permanent".

"Capitalismul este forma de economie cu proprietate privata unde inovatiile sunt

realizate cu mijloace banesti imprumutate"2538. In circuitul schumpeterian - intocmai ca si

in modelul echilibrului general walrasian - profitul este nul, preturile de vanzare stabilindu-se

(intr-un climat de concurenta libera si perfecta) la nivelul care acopera numai serviciile

furnizate de factorii de productie si - deci - sunt egale cu costurile. Pentru a obtine un profit,

intreprinzatorii trebuie sa inoveze si - prin aceasta - sa scoata economia dintr-un astfel de

circuit, plasand-o in evolutie. Intre intreprinzatorul walrasian (preluat si promovat de Scoala

Neoclasica pana la Schumpeter) si cel schumpeterian exista deosebiri fundamentale

Intreprinzatorul walrasian combina serviciile factorilor de productie in

scopul realizarii echilibrului economic. Intreprinzatorul schumpeterian este -

prin excelenta - un personaj perturbator al echilibrului economic, un agent al

"dezechilibrului", al "distrugerii creatoare".

Mobilul intreprinzatorului walrasian era anularea profitului, iar mijlocul de

realizare este concurenta perfecta. Scopul esential al intreprinzatorului

schumpeterian este maximizarea profitului, iar mijlocul de realizare este

concurenta imperfecta

Profitul rezultat din inovatie nu poate avea - dupa Schumpeter - caracter

permanent, el este provizoriu. Generalizarea inovatiei si jocul concurentei tind sa readuca

preturile la nivelul serviciilor factorilor de productie (adica la costuri). Economia se indreapta

spre o noua stare de echilibru si profitul dispare. Mentinerea profitului impune - deci -

introducerea unor noi inovatii, inainte ca precedentele sa si epuizeze efectele. Lupta

intreprinzatorilor pentru profit este - in acelasi timp si in egala masura - lupta contra tendintei

permanente a economiei de a se indrepta spre echilibru, de a reintra in "circuit". Dar fluxul

inovatiilor nu este repartizat uniform in timp, iar aceasta constituie - pentru Schumpeter -

cheia ciclicitatii economice. In discontinuitatea inovatiilor consta dezvoltarea inegala si in

salturi a economiei capitaliste, perceputa si de Karl Marx2539.

Investitia care genereaza inovatia se distinge esential de investitia de rutina Investitia

de rutina presupune innoirea sau cresterea extensiva a capacitatilor de productie

existente "Adaugati cate diligente doriti la cele existente - sublinia Schumpeter -, nu veti

obtine niciodata linie ferata prin acest procedeu"2540

Investitia care inoveaza presupune introducerea unor schimbari calitative in

procesul productiei. Inovatia este o operatiune dificila si riscanta, pe care putini indivizi si-o

asuma cu succes. Aceasta imprima procesului inovarii un caracter discontinuu. Dar, o data ce

un intreprinzator a deschis - prin reusita sa - o anumita cale, numerosi altii, atrasi de profit, isi

orienteaza eforturile si capitalurile in aceeasi directie. Mai mult, reusita inovatiei intr-un

domeniu suscita si inovarea domeniilor invecinate, apropiate. Se produce - astfel - cresterea in

valuri a investitiilor, echilibrul economic este rupt, ceea ce corespunde fazei ascendente a

ciclului economic. Aparitia inovatiei si raspandirea (generalizarea) ei corespund prosperitatii

Recesiunea survine cand volumul investitiilor si inovatiilor se reduce, iar economia se

indreapta spre o noua situatie de echilibru. Prin generalizarea inovatiei, profitul incepe sa scada

(preturile se apropie de costuri). Cantitatea produsa din noile bunuri creste, preturile scad,

profitul unitar se reduce. In aceasta faza se produce "DISTRUGEREA CREATOARE".

Firmele care nu pot sa se rentabilizeze dispar. Economia se asaneaza de intreprinderile

nerentabile si totul reincepe254

Inovatia este . procesul de transformari industriale . care revolutioneaza continuu

din interior structura economica, distrugand continuu elementele sale vechi si creand continuu

elemente noi. Acest proces de Distrugere Creatoare constituie caracteristica fundamentala a

capitalismului"2542. Reechilibrarea este un proces dificil, deoarece inovatia a afectat si a

bulversat structurile economice si sociale existente si a modificat profund datele calculului

economic (costuri, preturi etc.). In esenta, ansamblul economiei si societatii este "dezechilibrat,

discontinuu, nearmonios"2543, ceea ce face ca evolutia istorica a capitalismului sa fie "presarata

cu explozii violente si catastrofe"2544. Daca inovatiile sunt la originea fluctuatiilor, ele nu pot

forma o simpla miscare conjuncturala. Perioadele de gestatie si absorbtie a efectelor lor, de

catre sistemul economic, variaza de la o inventie la alta. Prin urmare, inventiile (noile

descoperiri in domeniul tehnic) pot sa constituie doar baza inovatiilor, dar, prin ele insele,

fara sa fie integrate intr-o miscare inovatoare, nu produc si/sau nu contribuie la revolutionarea

productiei si a economiei. Aplecandu-se asupra ciclicitatii dezvoltarii economiei capitaliste

Schumpeter a fost influentat de studiile predecesorilor sai Juglar, Kitchin, Kondratieff si mai

ales Marx (de la care a imprumutat maniera de abordare). Schumpeter a imaginat, la inceput,

un ciclu de productie cu doua faze

Prosperitatea;

Recesiunea.

Apoi, el a studiat ciclul economic cu patru faze, dupa modelul marxist.

Ganditorul austriac a deosebit trei tipuri de cicluri economice

Cicluri scurte (Kitchin), de 40 de luni. El a asociat ciclurile scurte (Kitchin)

miscarilor periodice ale stocurilor (de la Joseph Kitchin (

Cicluri de durata medie (Juglar - de circa 0 ani. Asemenea cicluri

medii au fost asociate de Schumpeter perioadelor de innoire a componentelor

capitalului fix (de la Clement Juglar (

Cicluri lungi (Kondratieff - de peste 50 de ani. Asemenea cicluri lungi

sunt determinate - dupa parerea ganditorului austriac - de transformarile

revolutionare majore ale tehnicii de productie, de descoperirile "epocale" in

structurile economice si de aplicarea lor

Dupa parerea lui Schumpeter, pana la mijlocul secolului al XX-lea au fost trei cicluri

Kondratieff (de la Nikolai Dimitrievici Kondratieff (

, care a avut ca principala caracteristica revolutia industriala

(vaporul cu abur si mecanizarea industriei textile).

, determinat de aparitia metalurgiei si a cailor ferate

, caracterizat prin descoperirea electricitatii, dezvoltarea chimiei si

inventarea motoarelor cu explozie

Schumpeter apreciaza ca fiecare ciclu "Kondratieff" contine 6 cicluri "Juglar", iar

acesta 3 cicluri "Kitchin"2545.

Cele 3 cicluri Kondratieff au dezvoltat fortele de productie ale capitalismului, dar de

rezultatele dezvoltarii a beneficiat un numar redus de oameni.