LUDVIG van BEETHOVEN

LUDVIG van BEETHOVEN

Beethoven provine dintr-o familie originara, se pare, din belgia, care au fost initial cultivatori de legume ulterior mutandu-se la oras. Asa se motiveaza numele beethoven care inseamna ,,gradina cu sfecla rosie" in dialect valon.

Bunicul era negustor de dantele si tabloui, le curtea printului. Tatal, tenor la capela s-a casatorit cu fiica bucatarului curii, ceea ce inseamna ca parintii proveneau dintr-un mediu serios, respectabil in care preocuparile spirituale aveau un loc de onoare pe vremea aceea.

Toata viata a fost marcat de ideea ca nu are cultura si scoala suficient de temeinica, astfel urmeaza patru clase dar stapaneste bine latina, franceza si italiana. Profesorii care au contribuit la instruirea lui au fost: Eden - de la care a invatat orga, Pfeiffer(flautul), Neefe (compozitia).Acesta din urma era director la teatrul din Bonn si i-a inlesnit lui Beethoiven cunoasterea operelor italienesti cum ar fi: Pergolesi, Salieri, Cimarosa, dar si francezilor Grety, Philidor, a germanilor hiller, Neefe si a cehului Benda.

Scoala de pian a lui Philip Emanuel Bach , contemporan cu beethoven a avut o influenta asupra acestuia, insa Haydn a conturat linia clasica a Tanarului compozitor. Beethoven, obisnuitul casei Breuming unde se intalnea marea intelectualitate a orasului, a cunoscut marea literatura fiind marcat de Odiseea lui Homer si de piesele de teatru ale lui Shakespeare, Goethe, Schiller. Tot aici a asistat la discutii importante despre pictura, filosofie . La 19 ani s-a inscris Universitatea din Bonn unde a audiat cursuri de logica, metafizica, literatura greaca (traduce din limba greaca).

La Viena unde se muta ste elogiat si sustinut ca pianist, compozitor in casele marilor aristrocrati - Printul Lichtnowsky, Labkovitz, Schwarzenberg.

Participa la turnee in centrele muzicale din Europa, Praga, Berlin.

Romain Rolland (scriitor francez adaugand impresiile celor care l-au cunoscut ii face urmatorul portret: ,, Era scurt si indesat cu grumazul vanjos, croit ca un atlet. Avea o fata lata caramizie , o frunte boltita, un par negru taciune, grozav de des in care se parea ca nu intrase niciodata pieptanul si zbarlit semanand cu ,, serpii Medeei", ochii ardeau mistuiti de o forta extraordinara, nasul scurt si patrat, o gura delicata, falcile cumplita, o gropita adanca in barbie, avea un zambet bland si un aer amabil cand vorbea cu cineva. In schimb rasul iti zgaria urechile, era strident si semana cu un ranjet, de altfel inceta repede - rasul unui om ce nu-i obisnuit cu bucuria

Portretul tragic releva suferinta lui Beethoven care nu a avut decat episodic parte de stabilitate, ocrotire, tandrete. Surzeste, are o familie care se destrama(tatal alcoolic, fratele si nepotul ingrati), este iubit dar nu se poate hotara sa se casatoreasca, fiind mereu bolnav. ,,Singur mereu singur" cum suna un motiv muzical dedicat printului Lichtnowski.

In testamentul de la Heiligenstadt crezand ca moare face o confesiune, o dezvaluire a ceea ce se intampla cu el si despre care nimeni nu stiuse pana atunci : ca era surd.

Forma partilor de sonata specifica lui Beethoven Haydn si Mozart este:

Partea I-a - Allegro cu plande sonata (Ecpozitie-Dezvoltare-reexpozitie-coda;

Partea a II-a - Andante sau Adagio cu plan de lies ABA;

Partea a III-a - Allegro sau Presto cu plan de Rondo, Menuet sau Tema cu variatiuni.

Beethoven compune sonate si cu patru parti. De exemplu, sonata pentru pian nr.3, opus 31 are urmatorul plan:

Partea I-a Allegro - Sonata

Partea a II-a - Scherzo

Partea a II-a - Menuet

Partea a Iv-a - Sonata

Genul si forma de sonata ca gen, sonata este o piesa muzicala pentru un instrument (pian)sau un instrument (vioara, violoncel, corn, orga) si pian.

Forma se caracterizeaza prin urmarirea unui plan componistic care trebuie sa respecte cateva reguli:

contrast de miscari Allegro-Andante-Allegro, uneori adaugandu-se moderato;

contrast tematic: se prezinta doua teme diferite (A, B) de aceea sonata clasica se spune ca este bitematica;

contrast armonic, tonal: temele sunt plasate la tonalitati apropiate

(Tema A in tonalitatea de baza sau tema B in tonalitatea dominantei relative). Fiecare melodie din grupul de trei- patru- miscari este in alta tonalitate inrudita insa de gradul I cu tonalitatea de baza;

contrast metro-ritmic

contrast dinamic si chiar cu indicatii de efecte timbrale;

sa aiba echilibrul partilor ABA, Do-Sol-Do, Allegro-Andante-Allegro, adica de forma, echilibrul tonal si agogic;

sa fie accesibila ca melodie; ,, de aceea temele sunt incredintate la pian registrului mediu si acut pentru mana deapta (melodia) si mana stanga sa acompanieze in registrul grav.

La Beethoven sonata este o constructie ampla bine legata . Desi in general nonfigurativaea este atat de expresiva incat dramatismul ei nu are nevoie de cuvant.

Contributia lui lui Beethoven la cristalizarea formei si genului ,,Sonata"

Constructia sonatei ( adevarata simfonie pentru pian sau vioara si pian ) se prezinta cu trei sau patru parti cu sau fara introducere lenta dupa schema ce urmeaza:

Partea I Allegro de sonata cuprinde Expozitia temelor S,B ce are urmatoare succesiune: introducere lenta, expunerea temei principale A, urmeaza o punte ce ne duce la grupul ematic secund B1,B2,(B3). Urmeaza o fraza concludenta si cateva cadente. Dezvoltarea prezinta elemente din Asi B1,B2 (B3) prelucrate prin progresii, imitatii, modulatii, variatii, suprapuneri polifonice.

Dupa Dezvoltare urmeaza Reexpozitia in care se recanta grupl tematic secund( B1,B2) in tonalitatea A-ului, urmata de a doua dezvoltare mai scurta Prima parte a sonatei se incheie cu o Coda formata din cadente in tonalitatea initiala;

Partea a II-a Andante are o forma de Lied;

Partea a III-a este intr-o miscare Moderato cu forma de Scherzo sau Rondo;

Partea a IV-a atunci cand exista in sonata Beethoveniana, este intr-o miscare de Presto utilizand forme de Rondo sau Tema cu variatiuni

Dupa cum se observa, forma sonatei lui Beethoven nu este fixa, ea adaptandu-se ideilor pe care vrea sa le exprime

Toate acestea formeaza un tot dramatic uneori cu o nostalgie exprimata ca demnitate barbateasca.

O parte din sonatele lui au titlu si un program general condensat pe care fie ca l-a indicat insusi compozitorul(sonata opus 13 Patetica sonata opus 57, Appasionata) fie ca a fost dedicat unui interpret cum este cazul sonatei Kreuzer ( un celebru violonist al secolului), fie ca au primit denumiri postuime cum este cazul Sonatei Lunii.

Creatia

Muzica de camera era pentru beethoven atat un bun laborator pentru creatia sa simfonica, concertistica, cat si un gen foarte cerut de public.

Cele mai celebre lucrari de camera sunt:

-Octetul in Mi bemol major (doua oboaie, doua clarinete, doi fagoti, doua cornuri);

- Duete pentru clarinet-fagot;

- Trioul pentru doua oboaie si corn englez;

- Sextetul pentru doua cornuri si cvartet de corzi;

- Sextet pentru doi clarineti, doi fagoti, doua cornuri.

- Cvintetul pentru pian, oboi clarinet, corn, fagot;

- Septetul in Mi bemol major pentru clarinet, corn, fagot, vioara, viola violoncel, contrabas, lucrare de mare succes melodic.

Cvartetele pentru instrumentele cu corzi se grupeaza unele in cateva opusuri , altele au opus separat:

Cvartetele opus 18 (6 la numar formeaza un ciclu care preia tehnica ,, travaliului multiplu" definitivat de Mozart : creeaza melodii celebre cum este adagio din cvartetul 1 ca o scena din Romeo si Julieta din tabloul ,, cavou" de shakespeare; creeaza scene ce pot fi comparate cu ,, reverentele aristrocratilor"in cvartetul 2numit ,, Al complimentului", micsoreaza virtuozitatea in favoarea expresiei interioare sau da o sonoitate orchestrala cvartetului (nr4. si nr.6); introduce diferite tippuri de scherzo-uri lirice, ritmice, viguroase sau foarte apropiate de menuet;

Cvartetele opus 59(3la numar)- Rozumovski (ambasadorul Rusiei la Viena caruia ii sunt dedicate)

Ciclul este apreciat a fi simfonic, in sensul dezbateriolr tematice prin procedee utilizate in simfonii:introduce in cvartetul nr.1 teme populare rusesti;realizeaza unitatea onala cu o tonica pe Mi ( major-minor) in cvartetul 2, tehnica surprinzatoare pentru Beethoven; modulatia la terta mare inferioara duce la Do pentru a sparge monotonia Mi-ului si totodata dau ciclului o individualitate;

Cvartetul harpelor, opus 74 - numit asa pentru tehnica arpegiilorsi pizzicato-ul specific harpei. Era o idee ce-l preocupa si care exista si in celelalte piesecontemporane ei:Sonata lunii pentru pian; Les adieux, L'absence ,Le retour;

Cvartetul opus 95 in Fa minor,, Serioso" este o destainuire matura a ,,orchestrei" care o realizeaza prin cele 4 instrumente.

Toate sau aproape toate cvartetele beethoveniene au fost interpretate de un celebru cvartet celebru Schuppanzingh angajat al colonelului Rozumovski care a plecat o data cu el in rusia si s-a intors peste 7 ani.Atunci Viena aude dupa o pauza mare ultima lui creatie.

Cvartetul opus 127 in Mi bemol major tinde spre spargerea formei clasice (4 parti), are tendinte de liberdimensionare.

Daca cvartetul opus 127 mai are 4 parti ca si cel opus 135, cvartetul opus 132 are 5 parti, opus 130 are 6 parti si cel 131 aare 7 parti. Evident, Beethoven tinde spre suita.

Ciclul ultimelor cvartete opus127, 132,130,131 si 135 (asezarea cifrelor corespunde noutailor aduse), se remarca si prin utilizarea unor formule ( motive, submotive)melodico-aitmico-armonice extrem de economicoase care apoi se amplifica si devin tema, asa cum va face si in simfonia a IX-a. De asemenea, se remarca utilizarea unor dansuri populare germane(opus 130:alla danza tedesca) si prezenta (opus 130) unei fugi,,Marea fuga" ce se canta si separat.

Ultimele cvartete sunt o muzica pura, cu mesaj filosofic, sunt drame optimiste care nu se decodifica oricui, sunt asa cum spunea W. Berger Ghid pentu muzica instrumentala de camera.

Noua simfonii , noua capodopere de neegalat in 2oo de ani de cand au fost copuse si cantate pe aproape toate meridianele lumii

Simfoniaq nr.I in Do are patru miscari traditionale , este tributara predecesorilor, dar cu contrast de idei, ceea ce il anunta pe Beethoven

din simfonia III..Simfonia nu are titlu.

Simfonia nr.II in Re major, mult mai extinsa ca dimensiuni datorita dezvoltarilor si prelucrarilor anunta si prin aceasta, dar mai ales prin inlocuirea menuetului cu scherzo-ul simfoniile celebre V-IX. Simfonia II este o simfonie a bunei dispozitii terminata in etapa Testamentului de la Herlgenstandt. Are patru parti si nu are titlu.

Simfonia a II-a in Mi bemol major ,,Eroica" nu mita de autor dupa deceptia suferita, referitor la ceea ce crezuse ca este Napoleon Bonaparte, caruia ii dedicase simfonia. Ca republican Beethoven nu a conceput ca idolul sau sa se incoroneze ca imparat. Acest context istoric a favorizat aparitia unei simfonii cu mari inovatii.

Ideea eroicului strabate toate cele patru parti ale simfoniei si-i modifica structurile.

Orchestra vorbestee prin instrumentele de suflat cu precadere, timbrul instrumentelor intra definitiv in drepturile lui de componenta a muzicii

Marsul funebru inlocuieste ,,liedul" din partea a II-a pentru ca eroul traieste pentru eternitate prin sacrificiul final, nu pentru clipoe frumoase si efemere.

Scherzo-ul partii a II-a si tema cu variatiuni din partea a IV-a formeaza oferta de bucurie barbateasca, sobra si demna specifica eroicului Simfonia nr. IV in Si bemol major. Exprima printr- o forma perfecta o romantica pace si prospetime in toate celem patru parti ale sale. Schumann spunea ca Simfonia nr. IV parca e o fata zvelta elina, fara griji intre doi uriasi din Nord (simfoniile 3si 4)

Simfonia nr.V in Do minor ,, a destinului ".Intrebarea laconica din motivul simfonirei semnifica cea pe care ficare dintra noi trebuie sa si- o adresze la un moment dat in viata; trebuie sa te lupti cu destinul?Raspunsul lui Beethoven este:,, de la intuneric spre lumina". Victoria in lupta este in primul rand morala;Ca o coincidenta in alfabetul Morse formula inseamna ,, Victorie am invins".

Simfonia nr. VI in Fa major ,,Pastoralas" are ca sursa de inspiratie natura dar nu este o pictura sonora ci, asa cum precizeaza compozitorul chiar in prima parte din cele cinci miscari , Trezirea sentimentelor pline de viata la sosirea in sat", urmate de partileII- Scena la parau,III-Grup vesel de sateni,IV - Furtuna, Vsentimentul de bucurie al oamenilor dupa trecerea furtunii.

Simfonia nr. VII La major este numita de Wagner ,,Simfonia dansului" Caracteristic pentru aceasta este pretgnanta unor formule ritmice pentru fiecare parte.

Simfonia nr. VIII in Fa major este o piesasimfonica in 4 parti ce aduce o amintire a simfoniei vechi cu menuet.Cronicarii vremii au aplaudat-o temandu-se ca indraznelile lui Beethoven sa nu bruscheze linistea concertelor vieneze care preferau totusi sonoritai mai potolite.

Simfonia nr.IX in Re minor este o simfonie asemanatoare cu facerea lumii:materie putina dar foarte plina de potenta muzicala se umple repetandu-se cu sunete pana devine tema in re minor utilizeaza treizecisidoimea urmata de patrimea ca forte ale ritmului Devenit astazi imn, corul final din partea a IV-a reprezinta tot ce a creat si a daruit clasicismul mai valoros.

Evolutia sonatei in secolele XVI,XVII

1.Secolul XVI

sonare inseamna orice piesa,, sunata" la un instrument, spre deosebire de ,,cantare" care inseamna a canta vocal;

conzona da sonar compozitorul A. Gabrieli foloseste instrumente cu corzi, lemn sau alama grupate si puse sa execute miscari diferite.

2.Seco;ul XVII piesele instrumentale

a) pentru biserica se numesc ,, sonata da chiesa" are de obicei 4 parti cu 4 miscari diferite cu grija pentru pastrarea unitatii tonale

(la Corelli, Coupernin, Kuhnau).

b) in concertele (reprezentatiile laice) din camerele destinate practicarii muzicii se executa ,,sonata da camera" care era o suita (partita) pentru un instrument.In cazul cand la executie participau trei instrumente se numeau ,, sonata a tre"sau triosonata se executa la vioara, instrument de suflat si un bas, de obicei viola, de gamba(violoncel)sau clavecin.(G. Gabrielii, Corelli).

3. La sfarsitul secolului XVII cele 2 genuri se contopesc si apare sonata monotematica in 3 parti , D. Scarlatti, Rameau, J.S. Bach) monotema=o singura tema dintr-o parte a sonatei care este dezvoltat prin procedeele stilistice ale vremii.

4. In secolul XVIII (inceput) instrumenteledevin autonome; orga si clavecinul nu mai sunt folosite ca bas continuu, ci ca instrumente de sine statatoare.Formatiile de trio si cvartet raman de corzi.

5. Spre 1730 apar sonate bitematice cu 3 miscari si in final cu un rondo: ( Ph. E. Bach) alteori sonata imita simfonia lui Stamiz in 4 parti cu menuet.

Forma genului de sonata la clasicii vienezi

Introducere lenta (uneori poate lipsi: ea are rol de a pregati miscarea Allegro)

Expozitia temelor(allegro)

Dezvoltarea temelor(Allegro)

Reexpozitia sau repriza(Allegro)

Coda ( uneori poate lipsi Allegro)

EXPOZITIA - consta in expunerea, executarea urmatoarelor fraze sau perioade numite;

Tema I(A) prima parte construita cu elemente melodice ce apartin acordului de pe tonica si este viguroasa.

Punte modulatorie spre o tonalitate inrudita;

Tema II (B) secundara construita pe dominanta sau relativa este lirica.

Expozitia poate avea doua-trei idei muzicale unite in grupuri tematice;

I.           Grup tematic principal A1,A2,A3, (aceeasi tonalitate si caracter).Punte modulatorie;

II.        Grup tematic secundar B1,B2,B3, (de conbtrast tematic fata de primul grup dar omogen in sinele grupului , ca tonalitate si caracter).

DEZVOLTAREA - tehnic consta in dezvoltarea celor doua teme(sau grupuri tematice),prelucrare ce consta in variatiuni, modulatii sau uneori aparitia unei idei muzicale noi (tema episodica). In general, prelucrarea descompune in carti componente (motive) teme din expozitie, alternandu-le si transformandu-le tonal. Ele din omofonie pot deveni polifonie.

Legata de sectiunea numita ,,dezvoltare" urmeaza in forma de sonata.

REEXPOZITIA sau REPRIZA

Sectiunea se supune conceptiei despre frumos din secolul XVIII: repetitia ce aduce simetrie revenirea la planul initial.

In repriza se recanta temele sau grupul tematic I si II (A si B), fara contrast tonal. Comparand cu o lucrare literara aici poate fi deznodamantul. In acest caz repriza este obisnuita.

Repriza poate fi falsa cu reluare integrala sau a unor segmente din A;]

Dinamizata cu reluari prelucrate din A,B

Inversata cand incepe cu B si este urmata de A

CODA este formata dintr-un grup concluziv de cadente: ca dimensiune este scurta.

Sonata op.7 nr.4

Partea I Allegro

Expozitia-este precedata de o scurta introducere(4 mas) in tonalitatea Mi bemol major. Tema principala A (mas 5-16) are structura unei perioade tripodice, alcatuita - din frazele:a (mas.5-8)- Mi bemol: V-VII, a1 (mas. 9-12) si a2 (mas. 13-16)

Schema: Introducere. A -a mi bemol-a1 mi bemol - a2 mi bemol.

Puntea(mas.17-40)este alcatuita din trei fraze inlantuite dupa cum urmeaza: FrazaI- care prelucreaza materialul temei principale in tonalitatea mi bemol major-Mi bemol (mas. 17-24),faza a II-a cu modificare de structura de la imitatie la suprapunerea elementelor temei principale in mixturi de octave (mana dr) si mixturi de 3-te in acompaniament (mas.25-32)este o fraza modulanta, cadentand in si bemol minor.Faza a III-a anticipa grupul tematic secundar, este o pedalla pe dominanta si cadenteaza pe sibemol V

Grupul tematic secundar(mas.41-127)este amplu alcatuit din mai multe perioade debuteaza in tonalitatea si bemol tr a V-a

Este alcatuit dintr-o perioada duble B1,B1v(mas.41-58)

Perioada B1v prezinta o largire interioara (mas.53-54) si are frazele b1v si b1v2.In B1v are loc si o inversare a planurilor.Se mentine deasemenea acelasi procedeu al imitatiei celular motivice.

Perioada B2 (mas.59-67) contine doua fraze

B2v-perioada cu caracter modulant cadenteaza in tonalitatea Do major prezentand totodata o largire interioara.

B2' este o perioada tripodica care realizeaza traseul invers modulatoriu din Do major - si bemol

B3 B3v -perioada dubla(mas 93-111)cu largire

B4 B4'- perioada dubla este o pedala pe tonica, fiind considerata in acelasi timp si prima etapa din concluzieIn discant este realizata o figuratie melodica.

Concluzia(aII-a etapa) mas 127-133 este in tonalitatea si bemol major

Schema B ului (perioada complexa pentastrofica     

Dezvoltarea-EtapaI-Debuteaza in do V cu material din introducere si elemente din punte, fazaI.Totodata la nivelul scriiturii este realizat un canon inversat recurent

EtapaII- material tematic din concluzie Este modulanta incluzand tonalitatile Fa major-fa minor-re minor

Etapa III -aduce material din introducere

-Apare falsa repriza in fa minor;V-re minor-re majorV

Esta realizata o pedala armonica cadentand in mi bemol major-(Tr.V7)

Repriza- reia materialul cu modificari in continutul tematic

Tema principala A - este o perioada tripodica desfasurata in tonalitatea Mi bemol major

Puntea este modificata. FazaI este largita variata si dinamizata.Frazele a II-a si a II-a sunt concentrate

In grupul tematic secundar nu apar modificari

Coda are mai multe etape.EtapaI contine material din temaprincipala.Etapa aII-a aduce elemente din grupul tematic secundar(B2). Etapa a III-a este o sineza a materialului tematic din tema principala si B uri.