Consiliul Uniunii Europene

Consiliul Uniunii Europene

In cadrul sistemului institutional comunitar, Consiliul are un rol esential pentru functionarea Uniunii, fiind institutia reprezentativa a statelor membre.

F Consiliul UE

Consiliul este principalul organ de decizie al Uniunii Europene si dispune de principalele atribute ale puterii legislative si de anumite competente executive. El este cel care stabileste obiectivele generale ale Uniunii Europene si modalitatile (politicile) de atingere a acestora.

2. 1. Constituirea Consiliului U. E.

Prin Tratatele institutive ale celor trei Comunitati Europene se prevedea constituirea cate unui Consiliu pentru fiecare dintre acestea, cele trei Consilii fiind inlocuite de Consiliul unic al Comunitatilor Europene infiintat prin art. 1 al Tratatului de fuziune de la Bruxelles, cunoscut si sub denumirea de Consiliul de ministri.

Actuala denumire de Consiliul Uniunii Europene este folosita dupa intrarea in vigoare a Tratatului de la Maastricht, pentru a sugera faptul ca actiunea sa nu se limiteaza doar la domeniul comunitar, ci actioneaza si in cei doi piloni interguvernamentali (PESC si JAI).

Actuala denumire de Consiliul Uniunii Europene este folosita dupa intrarea in vigoare a Tratatului de la Maastricht, pentru a sugera faptul ca actiunea sa nu se limiteaza doar la domeniul comunitar, ci actioneaza si in cei doi piloni interguvernamentali (PESC si JAI).

Componenta, organizarea si functionarea Consiliului Uniunii Europene

Consiliul este compus din cate un reprezentant la nivel ministerial al fiecarui stat membru abilitat sa angajeze guvernul tarii pe care o reprezinta[1].

In principiu, ministrii afacerilor externe sunt considerati reprezentanti ai statelor membre in Consiliu, (intruniti in "Consiliul afacerilor generale") ce are pe ordinea de zi relatiile externe si problemele de politica generala, insa la reuniunile acestuia pot participa si ministri specializati intr-un domeniu sau altul, luand forma unui "Consiliu specializat" sau "sectorial" (in domenii precum finantele, industria, agricultura etc.)

In cazul in care un membru al Consiliului nu poate participa la o reuniune a acestuia, el poate fi reprezentat de un functionare national de rang inalt, de reprezentantul permanent al tarii respective la U. E. sau de adjunctul acestuia. Functionarul respectiv poate lua parte la dezbaterile din Consiliu, insa nu are drept de vot, acesta putand fi delegat doar unui alt membru al Consiliului.

F structuri de lucru

Consiliul isi desfasoara activitatea in conformitate cu Tratatele U.E. si cu Regulamentul interior. Principalele structuri de lucru ale Consiliului sunt: Presedintia, Comitetul Reprezentantilor Permanenti (COREPER) si Secretariatul General.

* Presedintia Consiliului este detinuta prin rotatie[2] de catre fiecare membru pe o perioada de 6 luni .

Presedintele Consiliului are ca sarcini convocarea Consiliului, fixarea ordinii de zi provizorii, organizarea si conducerea lucrarilor Consiliului. El este cel care semneaza actele adoptate de Consiliu si procesele verbale ale sedintelor, notificand directivele, deciziile si recomandarile Consiliului. Poate reprezenta Consiliul in fata Parlamentului European si primeste corespondenta adresata Consiliului in cadrul politicii externe si de securitate comuna. De asemenea, Presedintele Consiliului este cel care reprezinta Uniunea in relatiile externe, exprimand punctul de vedere al acestuia in cadrul conferintelor internationale si are responsabilitatea punerii in aplicare a actiunilor comune. In acest domeniu functioneaza regula unei conduceri tripartite, adica a "troicii" formate din fostul presedinte, presedintele in exercitiu si viitorul presedinte, conceputa pentru a asigura continuitatea actiunilor de politica externa ale Uniunii. Presedintele Consiliului indeplineste si rolul de mediator in relatiile cu Comisia si cu Parlamentul European, participand la o intalnire lunara cu presedintii Comisiei si Parlamentului pentru dezbaterea problemelor aparute in cooperarea celor trei institutii.

Comitetul Reprezentantilor Permanenti (COREPER)

Este un organ de lucru al Consiliului compus din reprezentanti permanenti ai statelor membre pe langa U. E. ce are ca sarcina pregatirea lucrarilor Consiliului si executarea mandatelor care ii sunt incredintate de acesta.

Comitetul isi are originea in art. 7 al Tratatului de fuziune de la Bruxelles si a fost infiintat pentru a asigura continuitatea activitatii Consiliului, in conditiile in care activitatea la nivel ministerial se desfasoara cu intermitente.

In cadrul COREPER functioneaza doua nivele:

-COREPER 1 - care se ocupa in principal de chestiuni tehnice, reunind reprezentanti permanenti adjuncti;

-COREPER 2 - care se ocupa de problemele mai importante, incluzand sefii misiunilor diplomatice ale statelor membre pe langa U. E.

Principala functie a COREPER este pregatirea lucrarilor Consiliului, examinand problemele inscrise pe ordinea de zi a reuniunilor Consiliului si clasificandu-le in doua categorii: categoria "A" - cele asupra carora s-a ajuns la un acord in cadrul COREPER si nu necesita discutii, Consiliul urmand doar sa voteze asupra lor, si categoria "B" - problemele delicate, asupra carora nu s-a ajuns la un acord si care vor face obiectul dezbaterilor in Consiliu.La ambele nivele ale sale COREPER se reuneste saptamanal si ori de cate ori sunt situatii deosebite sau Consiliul propune discutarea unor probleme urgente.In cadrul COREPER au fost create la nivelul functionarilor si expertilor ce ii asista pe reprezentantii permanenti, grupuri de lucru sau comitete specializate pe diverse domenii precum agricultura , afaceri interne, justitie, politica sociala etc.

* Secretariatul General al Consiliului - este organul care asigura din punct de vedere

logistic buna desfasurare a activitatii Consiliului.

Acesta este condus de un Secretar General numit de Consiliu si care are sarcina de a lua masurile necesare bunei sale functionari, de a pregati proiectul cheltuielilor de a gestiona fondurile puse la dispozitia Consiliului. De asemenea, Secretarul General este cel care asigura buna desfasurare a lucrarilor Consiliului; indeplinind si rolul de grefier, el este cel ce pregateste procesele verbale ale sesiunilor Consiliului si le semneaza impreuna cu Presedintele acestuia, semneaza alaturi de Presedinte actele adoptate de Consiliu si indeplineste functia de depozitar al acordurilor incheiate de U. E. Secretarul General al Consiliului Uniunii Europene are si calitatea de Inalt reprezentant pentru Politica externa si de securitate comuna

F functionare

Secretariatul Consiliului este compus dintr-un corp de aproximativ 200 de functionari si este structurat intr-un serviciu juridic (ce reprezinta Consiliul in fata CEJ si a Tribunalului de Prima Instanta) si in sapte directii generale.

Functionarea Consiliului U. E.

Consiliul general, care asigura coerenta si continuitatea activitatii se intruneste lunar, in timp ce Consiliile specializate se intrunesc atunci cand este necesara discutarea unor probleme din domeniul lor de activitate.

Locul de desfasurare al sesiunilor Consiliului este Bruxelles, unde se afla sediul Consiliului, insa sesiunile din lunile aprilie, iunie si octombrie se tin la Luxemburg.

Convocarea lucrarilor Consiliului se face de catre presedintele acestuia, de unul dintre membri sau de Comisia Europeana, si la ele participa presedintele Comisiei sau comisarul insarcinat cu problema aflata pe ordinea de zi.

Din partea guvernelor nationale pot participa la dezbaterile Consiliului mai multi membri, numai unul avand insa drept de vot.

In ceea ce priveste procedura de vot pentru adoptarea hotararilor Consiliului, tratatele privind mai multe modalitati de vot:

F proceduri decizionale

-votul cu majoritate absoluta este cel la care se recurge de principiu, in absenta unor dispozitii specifice din tratate, insa folosirea acestei modalitati de vot este destul de rara, intrucat exceptiile prevazute in tratate sunt numeroase. Ea se foloseste, de exemplu, la adoptarea Regulamentului Interior al Consiliului sau al solicitarii adresate Comisiei de a prezenta o propunere legislativa.

Fiecare stat avand dreptul la un vot, hotararile Consiliului se adopta cu majoritate absoluta daca 14 din cele 27 state membre voteaza pentru propunerea respectiva.

-votul cu majoritate calificata - este procedura de vot cea mai des utilizata, fiind expresia eficientei si democratizarii procesului decizional.

Votul cu majoritate calificata cunoaste doua modalitati:

votul cu majoritate calificata ponderata - care se aplica atunci cand Consiliul decide pe baza unei propuneri a Comisiei, deci in majoritatea cazurilor;

votul cu majoritate calificata - in cazurile cand decizia Consiliului nu are la baza propunerea Comisiei (spre exemplu, in domeniul bugetar, Comisia inaintand doar un ante-proiect de buget nu o propunere propriu-zisa, sau atunci cand Consiliul hotaraste in domeniile PESC si JAI) [6].

Pana la 30 aprilie 2004, cand uniunea avea 15 membri, repartizarea voturilor in Consiliu se facea proportional cu dimensiunea statelor astfel: Franta, Germania, Marea Britanie si Italia aveau cate 10 voturi, Spania 8 voturi, Belgia, Olanda, Portugalia si Grecia 5 voturi, Austria si Suedia 4 voturi, Danemarca, Irlanda si Finlanda 3 voturi si Luxemburg 2 voturi.

Majoritatea calificata ponderata - se obtinea atunci cand actul era adoptat cu 62 de voturi din numarul total de 87 de voturi din Consiliu. Prin acest sistem de vot conceput pe criterii demografice, economice si politice, nici statele mari (care impreuna dispun de 48 de voturi) si nici cele mici (care in caz de coalitie pot bloca decizia, minoritatea de blocaj fiind de 26 de voturi, dar nu pot impune adoptarea acestuia daca statele mari se opun) nu isi pot impune singure vointa, ci sunt nevoite sa ajunga la un acord.

Majoritatea calificata - se obtinea atunci cand pentru adoptarea unui act erau intrunite cel putin 62 de voturi exprimate de cel putin 10 state membre (adica de 2/3 din numarul membrilor).

In conditiile unei Uniuni cu 27 de state, majoritatea calificata ponderata este realizata cu 258 de voturi din totalul de 345, care trebuie sa provina de la majoritatea membrilor . Orice stat membru are dreptul de a solicita sa se verifice daca majoritatea calificata cuprinde cel putin 62% din populatia totala a Uniunii, in caz contrar decizia respectiva neputand fi adoptata.

Acest procent este necesar a fi intrunit si in cazul votului cu majoritate calificata, aceasta fiind obtinuta cu 258 voturi favorabile din totalul de 345, exprimate de 2/3 din membri.

- votul cu unanimitate - este procedura de vot care se aplica pentru adoptarea deciziilor atunci cand Consiliul modifica o propunere a Comisiei precum si cand este vorba de probleme de natura "constitutionala" in chestiuni politice "sensibile" precum si fiscalitatea, industria, fondurile sociale si regionale, aderarea de noi state, amendarea tratatelor etc.

In cazul votului cu unanimitate, abtinerile membrilor prezenti sau reprezentati nu impiedica intrunirea unanimitatii, acestea luandu-se in calcul ca si cum ar fi voturi favorabile (de aceea, uneori unanimitatea este mai usor de obtinut decat majoritatea calificata, unde abtinerile pot impiedica atingerea pragului de 62 de voturi).

Tendinta care se manifesta in acest domeniu este de renuntari treptate la votul cu unanimitate si inlocuirea lui cu votul cu majoritate calificata ponderata [8].

Astfel, prin Tratatul de la Nisa s-a decis ca in legatura cu 30 de articole din Tratat, pentru care anterior era necesara unanimitatea, deciziile sa se ia cu majoritate calificata, ajungandu-se astfel ca in mai putin de 20% din domeniile de competenta ale Consiliului decizia sa se ia prin vot unanim.

2. 3. Atributiile Consiliului Uniunii Europene

Avandu-si originile in dispozitiile articolului 145 din Tratatul C. E. Preluate ca atare si in tratatele ulterioare, atributiile Consiliului se pot structura pe trei categorii: atributii decizionale, atributii de executie a actelor pe care le adopta si atributii de coordonare a politicilor economice.

F atributii

In domeniul decizional, Consiliul U. E. are un important rol legislativ, adoptand acte normative cu forta juridica obligatorie (directive, regulamente, decizii) ce fac parte din dreptul comunitar derivat.

Desi Consiliul dispune de principalele atribute ale puterii legislative, competenta sa in domeniul legislativ nu este absoluta, ea fiind limitata la ceea ce i se atribuie in mod expres prin tratate.

Astfel, competentele in domeniul legislativ sunt impartite intre Consiliu, Comisia si Parlamentul European, deciziile Consiliului luandu-se in majoritatea cazurilor, pe baza unei propuneri a Comisiei Europene si in tot mai multe cazuri, cu participarea Parlamentului European (sub forma procedurilor de consultare, cooperare, aviz conform sau codecizie), al carui rol a fost consolidat in ultimul timp in ansamblul institutional al Uniunii.

In domeniul decizional, in afara competentelor expres atribuite, Consiliul are o competenta generala, in sensul ca ori de cate ori este necesara luarea unei decizii pentru realizarea unui obiectiv comunitar, competenta apartine Consiliului, care decide cu unanimitate, la propunerea Comisiei si cu avizul Parlamentului.

Consiliul este cel care are competenta revizuirii tratatelor comunitare, care autorizeaza incheierea unor acorduri internationale de catre Comisie (inclusiv deschiderea negocierilor cu statele asociale, in vederea aderarii), pe care apoi le aproba. Fiind institutia ce reprezinta interesele statelor membre, Consiliul are de asemenea competente in domeniul celor doi piloni interguvernamentali ai Uniunii - PESC si JAI.

In ceea ce priveste atributiile de executie, acestea sunt exercitate de principiu, asa cum am aratat la punctul dedicat functionarii Comisiei Europene, de aceasta institutie, Consiliul U. E. avand insa posibilitatea de a-si rezerva in cazuri specifice dreptul de exercitare directa a atributiilor de executie.

Consiliul exercita insa o supraveghere a modului cum sunt puse in executare deciziile sale de catre Comisie prin practica "comitologiei", adica a instituirii unor Comitete ce trebuie consultate de catre Comisie inainte de luarea oricarei masuri.

In ceea ce priveste atributia de coordonare a politicilor economice ale Uniunii, aceasta a fost data in sarcina Consiliului U. E. in considerarea calitatii sale de reprezentant al intereselor statelor membre.

Politicile economice ale Uniunii se impart in doua categorii: politici comune, conduse de institutiile comunitare, si politicile organizate de statele membre, denumite politici de armonizare, intrucat ele trebuie armonizate la nivel comunitar.

Consiliului U. E. ii revine sarcina acestei coordonari stranse a politicilor economice ale statelor membre prin elaborarea unui proiect asupra marilor orientari de politica economica a statelor membre, supus acordului Consiliului European si in baza caruia sunt transmise recomandari statelor membre ale Uniunii.

Alaturi de aceste trei atributii principale, Consiliul Uniunii Europene aproba, impreuna cu Parlamentul European, proiectul de buget depus de Comisie si propune membrii unor organe comunitare precum Curtea de Conturi si Comitetul Economic si Social.