POLITICA DE PROTECTIE A MEDIULUI IN UNIUNEA EUROPEANA

Efectele pozitive sau negative ale agriculturii asupra mediului natural multa vreme au fost considerate ca un dat asupra caruia nu se putea face nimic; activitatea agricola era, in general, prin natura sa, in armonie cu mediul inconjurator. Constientizarea problemelor legate de intensificarea productiei agricole sau din contra restrangerea agriculturii din anumite zone a dus la dezvoltarea unor reflectii economice, cu rezonante politice inca limitate. Analiza micro-economica permite sezonabilitatea unei parti din aceste probleme, propunand interventii utile, foarte putin utilizate.

1. Obiectivele si principiile politicilor comunitare in domeniul mediului

Integrarea preocuparilor de mediu in PAC este recenta; ca si pentru multe alte politici este vorba mai intai de o punere a problemei si apoi    extinderea in toate tarile a masurilor deja puse in practica in forme diferite in majoritatea tarilor.

Problema politicii de mediu s-a pus pentru prima data in anii'70, devenind una din prioritatile Uniunii europene, prevazute in Actul unic european (1987), bazele juridice fiind date de articole 130 R - 130 T din tratatul de la Roma, tratatul de la Maastricht afirmand ca o conditie esentiala: "integrarea exigentelor din domeniul protectiei mediului in definirea si punerea in practica a celorlalte politici ale comunitatii". Aceste preocupari ale Uniunii Europene    in materie de mediu au fost amplificate prin largirea sferelor de competenta a Parlamentului european si in acest domeniu, unde aprobarea diverselor programe se face prin codecizii (cu procedura decizionala legala).

Exceptie fac masurile fiscale, ocuparea solului, gestiunea resurselor de apa, aprovizionarea cu energie, unde procedura decizionala este unanimitatea daca Consiliul Europei nu opteaza pentru majoritatea calificata.

Principiile politicilor de mediu trebuie integrate in toate celelalte politici comunitare. Aceste principii retinute pentru politicile de protectia mediului inconjurator sunt:

precautia

prevenirea

corectarea la sursa

principiul "cel care polueaza este si cel care plateste"

Obiectivele politicilor comunitare din domeniul protectiei mediului inconjurator sunt:

Prezervarea, protectia si ameliorarea calitatii mediului inconjurator;

Protectia sanatatii umane;

Utilizarea prudenta si rationala a resurselor naturale;

Incurajarea masurilor din acest domeniu la nivel international.

Tendinta Uniunii Europene de reintarire a protectiei mediului s-a pus cu ocazia revizuirii Tratatului de la Maastricht prilejuita de Conferinta Interguvernamentala a celor 15 (Consiliul Europei, reuniunea de la Amsterdam iunie 1997).

Totodata s-a constatat ca agricultura europeana se gaseste prinsa intr-un "context contradictoriu":

- Uniunea Europeana dezvolta (pune in practica) constrangeri legate de mediu (prezervarea mediului natural, apararea animalelor) care duc la cresterea costurilor de productie agricole. Or, aceasta tendinta este mai putin dezvoltata in alte tari caracterizate prin vaste spatii agricole si printr-o scazuta densitate demografica (SUA, Argentina, Australia).

- Pe de alta parte tarile exportatoare si Organizatia Mondiala a Comertului exercita o presiune din ce in ce mai puternica in favoarea liberalizarii schimburilor agricole (liberalizarea comertului agricol) care implica cautarea celor mai mici costuri in agricultura.

Uniunea Europeana trebuie deci:

- sa valorifice functiile pozitive ale agriculturii in ceea ce priveste mediul (gestiunea spatiului, a peisajului, biodiversitatea) evitand reportarea problemelor unui sector asupra altuia (cazul deseurilor urbane de exemplu);

- sa tina cont de realitatea mediului inconjurator comunitar in toate negocierile internationale;

- sa prevada, in cadrul discutiilor asupra evolutiei viitoare a PAC (vezi Agenda 2000) sustinerea financiara a masurilor specifice de protectie a mediului in mod distinct fata de ajutoarele economice acordate productiilor vegetale si animale.

2. Masurile nationale, regionale si locale de protectie a mediului

Este in vigoare al cincilea Program de actiune asupra mediului 1993-2000 "Spre o dezvoltare durabila", adoptat de catre Consiliul de Ministri al U.E. care, plecand de la situatia dificila a starii mediului comunitar, estimeaza necesitatea unei schimbari radicale a sistemului de masuri si mijloace avute in vedere. Cinci sectoare economice au fost identificate cu prioritate: industria, energia, transporturile, turismul si agricultura.

In ceea ce priveste agricultura, Comisia europeana constata intr-adevar in raportul sau, "Spre o dezvoltare durabila" (martie 1992) urmatoarele: mecanismele PAC au permis atingerea mai multor obiective economice dar producand efecte mai putin pozitive in materie de mediu: hiperintensificarea, degradarea resurselor naturale, eroziunea solurilor, uniformitatea genetica in cresterea animalelor, consecintele negative din cresterea animalelor, rolul nefast al drenajului in zonele umede, fenomenul de eutrofizare legat de folosinta exclusiva si excesiva a ingrasamintelor cu azot si fosfor.

Orientarile generale ale Uniunii Europene in favoarea mediului au dat nastere la nenumarate directive sau reglementari comunitare in ceea ce priveste agricultura, printre care amintim:

- reglementarea agro-mediu care a insotit reforma PAC (1992): incurajarea practicarii extensificarii, reconversiei la agricultura biologica, protectia speciilor de animale amenintate.

Astfel aproape 150.000 agricultori francezi au semnat contractul agro-mediu pentru cinci ani. Aceasta politica de contractualizare (vezi tabelul 1.) este destinata dezvoltarii in anii viitori in masura in care ele constituie o maniera eficace de imbinare la nivel local a imperativelor economice cu necesitatile de protejare a mediului.

n    lupta contra poluarii prin nitrati. In aplicarea Directivei europene asupra nitratilor (1991), Franta a delimitat un ansamblu de zone asa zis "vulnerabile", reprezentand aproape 30 % din teritoriul national francez in care agricultorii sunt incitati sa-si modifice practicile de fertilizare avand in vedere obiectivul protectiei apelor subterane si superficiale, camerele pentru Agricultura jucand un rol esential prin sfaturile date agricultorilor in cadrul acestei actiuni, ca si pentru programul national de standardizare a constructiilor din cresterea animalelor etc.

n        interdictia de descarcare a deseurilor. Directivele comunitare vizand epurarea apelor uzate, interzicand in paralel si descarcarea deseurilor statiilor de epurare, doresc sa conduca colectivitatile locale sa

Programele regionale de protectia mediului in Franta

Tipurile de operatii, obiectivele si impactul cantitativ (la data de 30 mai 1997)

Tabelul 1

Sursa: G. Miclet, 1998

caute a utiliza cai de folosire a acestora pe terenurile agricole. In fata unei insuficiente armonizari a legislatiilor nationale, ca si in lipsa organizarii filierei in domeniu, profesiunea agricola a facut propuneri pentru indulcirea

n    reglementarilor franceze, pentru ameliorarea relatiilor intre principalii actori si transparenta schimbarilor.

Continutul politicii de protectia mediului comunitar (Regulamentul 2078/92) cuprinde o serie intreaga de masuri care se iau la nivel national, regional sau local. Prezentam in continuare masurile respective cu aplicabilitate in Franta:

Masuri nationale (se aplica pe tot teritoriul francez in aceleasi conditii).

Prima de innierbare a terenurilor arabile

Masuri regionale (pentru anumite zone delimitate):

Conversia la agricultura biologica;

Salvarea raselor locale in pericol;

Extensificarea furajarii (diminuarea incarcaturii in animale la unitatea de suprafata) ;

Reconversia terenurilor arabile in pasuni;

Reducerea intrantilor;

Retragerea pe termen lung a terenurilor din circuitul agricol (pentru protectia apelor sau prezervarea faunei si florei).

Masuri locale (conform "art. 19" din regulamentul 2078/92 de asemenea pentru anumite zone delimitate)

Obiective:

prezervarea biotipurilor;

intretinerea peisajelor;

prevenirea riscurilor (incendierea padurilor, eroziune etc.);

lupta contra poluarii.

Departandu-se de abordarile paleative initiale a problemelor de mediu, actuala politica comunitara vizeaza promovarea unei dezvoltari durabile integrand politicile de mediu in diferitele politici sectoriale, modificarea comportamentelor economice si sociale cu ajutorul unui mare evantai de instrumente si prin promovarea principiului responsabilitatii impartite. Pentru trecerea de la o politica de "reducere a poluarii" la o politica de "gestiune a poluarii" este important de dezvoltat cercetarea si cooperarea intre politici.