Coordonate ale sistemului economiei mondiale

Coordonate ale sistemului economiei mondiale

Economia mondiala reprezinta un sistem alcatuit din componente fundamentale - economiile nationale, societatile transnationale, organizatiile economice interstatale si din componente derivate, de conexiune - diviziunea mondiala a muncii, relatiile economice internationale si piata mondiala.

Economia nationala reprezinta sistemul complex al activitatilor economice, istoriceste constituit in cadrul granitelor unei tari, pe baza diviziunii sociale a muncii, orientat spre obiectivele de dezvoltare si echilibru de catre stat, prin instrumente politice si juridice adecvate. Statele-natiune si economiile respective sunt evaluate din punct de vedere al potentialului economic si al nivelului de dezvoltare.

Potentialul economic este apreciat in functie de:

marimea populatiei: tari mari (peste 50 mil.loc.), mijlocii (15-50 mil. loc.), mici (sub 15 mil.loc.)

specializarea in productie: economii industriale, cu orientare industriala, cu orientare primara (agrara).

dimensiunea P.I.B., respectiv P.N.B. - majoritatea tarilor lumii se incadreaza in grupele cu PIB scazut si orientare primara.

In ceea ce priveste nivelul de dezvoltare al unei economii nationale, acesta se exprima prin performantele economice globale (valoarea totala a productiei industriale, agricole, etc., venitul total, nivelul productivitatii muncii, structura populatiei ocupate pe ramuri ale economiei nationale, etc.) sau pe locuitor. Dintre acesti indicatori, cel mai frecvent utilizati sunt P.I.B./loc. si P.N.B./loc.

In functie de nivelul de dezvoltare economica, tarile lumii se clasifica in prezent in: tari dezvoltate cu economie de piata si tari in dezvoltare.

Societatile transnationale

Societatea transnationala este firma care isi extinde activitatea economico-financiara peste granitele tarii de origine, alcatuieste un ansamblu de proportii la scara internationala, fiind compus dintr-o societate principala - firma-mama si un numar de filiale implantate in diferite tari. Societatile transnationale au luat fiinta si s-au dezvoltat in toate sectoarele economice afirmandu-se in primul rand in tarile dezvoltate, cu economie de piata, ajungand sa aiba o forta economica mai mare decat a multor state dezvoltate. In prezent, STN-urile si-au extins activitatea si in tarile in dezvoltare, in principal, cele recent industrializate. La baza aparitiei lor se afla investitiile straine directe de capital (ISD).

Organizatiile economice interstatale

In conditiile celei de-a treia revolutii industriale (microprocesorul si ingineria genetica, sec.XX, dec.8), a dezvoltarii diviziunii mondiale a muncii si a specializarii, a multiplicarii interdependentelor pe plan international, statele lumii s-au reunit pe plan regional, zonal sau global in cadrul unor organizatii menite sa rezolve problemele comune cu care acestea se confrunta - pacea, securitatea, subdezvoltarea, circulatia monetara, echilibrul ecologic, etc. Unele dintre aceste organizatii sunt specializate pe un anumit domeniu (organizatiile din cadrul Sistemului Natiunilor Unite), altele au caracter integrationist (zone de liber schimb, uniune vamala, uniune economica, etc.).   

Conceptul de diviziune mondiala a muncii si tipurile de specializare internationala

Conceptul de diviziune mondiala a muncii exprima relatiile ce se stabilesc intre economiile nationale cu privire la distribuirea activitatilor economice intre ele si arata modul de inserare, pozitia si locul fiecarei tari si fiecarui grup de tari in economia mondiala. Diviziunea mondiala a muncii se concretizeaza in ansamblul tipurilor si formelor de specializare ale tarilor lumii in anumite sectoare, ramuri si subramuri de activitate, in scopul valorificarii pe piata externa a resurselor de care dispun. In sistemul mondial al diviziunii muncii se disting cinci tipuri de specializare internationala si anume

intersectoriala (industrie-agricultura

interramura (industrie-industrie, agricultura-agricultura, etc.)

intraramura (electronica-electronica, cereale-cereale, etc.

organologica (determinata de cea de-a treia revolutie industriala, societatea informatica, stiinta, tehnologia, invatamantul, cercetarea

tehnologica (bazata pe inlocuirea tehnologiilor vechi, mari consumatoare de materii prime, energie, axate pe experienta, cu tehnologii moderne, consumatoare de cunostinte stiintifice si tehnice, avand ca scop principal economisirea materiilor prime si protectia mediului

Relatiile economice internationale

Relatiile economice internationale reprezinta legaturile instituite intre economiile nationale, agentii economici de pe glob, in virtutea diviziunii mondiale a muncii. Ele se desfasoara intr-un cadru economico-juridic determinat, presupun interventia activa a statului, concretizata in incheierea de acorduri comerciale, de cooperare, etc. Una dintre trasaturile noi ale relatiilor economice internationale o constituie multilateralismul. Existenta relatiilor economice internationale face posibila dezvoltarea fluxurilor economice internationale. Fluxul international reprezinta miscarea unor valori materiale, banesti, spirituale, de la o tara la alta, avand ca obiect produsele, serviciile, capitalurile, forta de munca, cunostintele tehnologice, etc.

Piata mondiala

Piata mondiala reprezinta ansamblul tranzactiilor care au loc intre agentii economici straini. Este eterogena si dinamica, avand segmente specifice produselor, serviciilor, etc. care fac obiectul tranzactiilor, fiind influentata de factori economici, sociali, politici, etc.

Economia mondiala actuala nu reprezinta o suma de economii si piete nationale, puse in contact, ci un sistem global-universal, unitar prin interrelatiile dintre subsistemele componente, eterogen si contradictoriu prin structura sa.

Pentru existenta si functionarea sistemului unitar global al economiei mondiale este necesara interconditionarea, interdependenta subsistemelor economiei mondiale; astfel de relatii dau continut conceptului de ordine economica mondiala. Ordinea economica mondiala exprima fizionomia, starea calitativa, modul de functionare al economiei mondiale in fiecare etapa istorica. Date fiind permanentele procese dinamic-evolutive, procesul de formare a economiei mondiale nu se poate considera incheiat; mutatiile pe planul integrarii economiilor nationale in economia mondiala, pe cel al atragerii in circuitul economic mondial a tarilor eliberate de sub regimul colonial, al reintegrarii fostelor tari socialiste - sunt doar cateva exemple care argumenteaza transformarile petrecute relativ recent in ultimii ani in economia mondiala.