Politica culturala europeana - repere

Politica culturala europeana - repere

Cultura a ajutat generatii intregi sa-si gaseasca sensul, identitatea, viziunea proprie, ea a dat comunitatilor sentimentul de apartenenta si respect reciproc. Intr-o acceptiune unanima, cultura reprezinta ".intregul complex de elemente distinctive spirituale, materiale, intelectuale si emotionale ce caracterizeaza o societate sau un grup social. Cultura include nu numai artele si literatura, ci si moduri de viata, drepturile fundamentale ale omului, sistemele de valori, traditii si credinte."[1] In societatea moderna cultura devine: factor important in dezvoltarea societatii, contribuind la acumularea si transmiterea cunostintelor umane prin spiritului creativ si antreprenorial propriu; factor de coeziune sociala; indicator de cuantificare a calitatii vietii.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial societatea industriala moderna a determinat, datorita unor factori specifici, ca statul sa devina actorul principalul in fundamentarea politici sociale, modificandu-si functiile sale in incercarea de a asigura bunastarea colectiva, oportunitati egale membrilor societatii.

Politica sociala reflecta o multitudine de activitati ale statului care au drept scop modificarea intr-un sens dorit a caracteristicilor vietii sociale ale unei colectivitati.

Politica culturala este parte a politici sociale asumate fie de stat fie de reprezentantii colectivitatilor locale.   

Definirea notiunii de politica culturala a fost mereu in atentia marilor organizatii internationale precum UNESCO sau Consiliul Europei.

Astfel, in lucrarea "In from the margins", lucrare de referinta in analiza culturii si dezvoltarii in Europa, publicata de Consiliul Europei in 1997, se spune "Noi definim politica culturala ca fiind un cadru general de masuri publice luate in domeniul cultural. Ele pot fi luate de guvernele nationale, autoritatile regionale si locale, sau prin institutiile lor. O cerere politica explicia defineste teluri. Pentru realizarea acestor teluri, este necesar sa existe mecanisme care sa permita planificarea, realizarea si evaluarea lor".

O alta definitie este cea data in mai vechea lucrare Analiza prealabila asupra politicilor culturale "Reflexions prealables sur les politiques culturelles" realizata de UNESCO. In aceasta lucrare politica culturala este definita ca fiind: " un ansamblu de practici sociale, constiente si deliberate, de interventie in scopul satisfacerii unor certe nevoi culturale, prin angajarea optima a tuturor resurselor materiale si umane de care socieatea dispine la un moment dat".

Preocuparile mai recente ale Uniunii Europene denota intentia de a introduce cultura in conceptele ei de dezvoltare mai ales pentru calitatea ei de suport pentru o dezvoltare durabila. Ceea ce se poate observa in procesul de integrare este ca UE, prin acquis-ul comunitar la cap. 20 "Cultura si audio-vizual", nu impune si nu doreste sa intervina in gestionarea domeniului cultural, lasand la latitudinea Romaniei acest lucru. Pentru a intelege politica culturala europeana trebuie sa tinem cont de influenta majora pe care a avut-o asupra ei principiile care guverneaza statul    bunastarii, cum ar fi: arta pentru toti, asigurarea unei vieti culturale diverse si de calitate, descentralizarea si in final democratizarea culturii.

Patru mari principii guverneaza politica culturala europeana si au ghidat Consiliul Europei mai bine de 25 de ani: promovarea identitatii culturale, respectarea diversitatii culturale, sustinerea creativitatii, stimularea participarii.

Au fost facute numeroase demersuri in sensul aplicarii acestor principii: Declaratia Drepturilor Omului - care asigura dreptul la cultura fiecarui individ; declaratii si conventii rezultate in urma conferintelor realizate de UNESCO in paralel cu preocuparile constante ale Consiliului Europei de dezvoltare si de implementare a conceptului de politica culturala, sunt demersuri care au determinat o activitate sustinuta menita sa cerceteze, sa evalueze si sa implementeze politica culturala ca o componenta importanta a dezvoltarii umane.

Este cunoscut faptul ca in ultimii 30 de ani competentele in definirea si implementarea politicii culturale au inceput sa se imparta intre stat si autoritatile locale. Rolul acestora a crescut din ce in ce mai mult datorita influentei unor factori precum: cresterea potentialului economic al societatii; Democratizarea vietii sociale, implicit democratizarea culturii - principiul "arta pentru toti"; descentralizarea administrativa; urbanizarea; globalizarea; noile tehnologii, etc.

Factori enuntati au determinat aparitia complementaritatii dintre diferite nivele administrative, inclusiv in gestionarea culturii.

Aceste nivele administrative si-au definit: propriu cadru general de masuri publice - politici culturale; mecanisme care sa permita planificarea, implementarea si evaluarea acestor politici culturale - strategi culturale.

Masurile si mecanismele dezvoltate vizeaza satisfacerea nevoilor culturale prin angajarea optima a resurselor financiare, materiale si umane de care comunitatea sau statul dispune.

Procesul de integrare europeana ridica o serie de probleme. Apartenenta la spatiul cultural european si construirea a ceea ce numim identitatea culturala europeana impune o abordare inter-sectoriala, care sa armonizeze obiectivele economice, comerciale, sociale cu cele culturale. In spatiul pan-european, astfel configurat, diversitatea de practici si traditii culturale a tarilor europene trebuie perceputa ca bogatie si nu ca sursa de divizare si conflicte.

Procesul de integrare europeana presupune un echilibru intre valorile si principiile acceptate in comun, pe de o parte, si specificitatea nationala si locala, pe de alta parte. In acest sens, politicile culturale nationale trebuie sa gaseasca mijloacele pentru a ramane deschise la schimbul de valori in contextul pietei europene integrate si, in acelasi timp, pentru a sustine bogatia, vitalitatea si diversitatea culturilor proprii.

Inițial, proiectul de integrare a fost gandit și structurat ca o comunitate economica. Deși inca de la crearea comunitaților au fost luate in considerare și aspectele    culturale ale acțiunilor in diferite domenii legate de piața comuna, o competența explicita de acțiune in domeniul culturii a aparut din punct de vedere legal abia odata cu inființarea Uniunii Europene prin Tratatul de la Maastricht. Conform acestui tratat, Uniunea incurajeaza cooperarea culturala intre statele membre, poate realiza acțiuni de suplinire a politicilor statelor membre in raspandirea culturii și istoriei europene, sprijina conservarea și protejarea patrimoniului cultural european și schimburile culturale non-comerciale in domeniul creației artistice, literare, audiovizuale.Aceste acțiuni sunt cofinanțate de UE prin intermediul unor instrumente financiare precum programul cultura 2000, urmat de programul cultura.

Programul Cultura (2007-2013) al Uniunii Europene are la baza Articolul 151 al Tratatului Uniunii Europene. Articolul subliniaza contributia Comunitatii Europene la inflorirea culturilor Statelor Membre respectand in acelasi timp diversitatea nationala si regionala si la punerea in valoare a spatiului cultural comun.

Programul are o durata de sapte ani (2007-2013). Cu un buget total de 400 milioane de Euro pentru perioada 2007-2013, Programul Cultura este gestionat de Comisia Europeana (Directia Generala pentru Educatie si Cultura) impreuna cu Agentia Executiva pentru Educatie, Audiovizual si Cultura. Programul este compus din 3 sectiuni care corespund diferitelor niveluri de interventie:Sprijinirea proiectelor culturale, sprijinirea organizatiilor active la nivel european in domeniul culturii, sprijinirea activitatilor de analiza, colectare si diseminare de informatii, de maximizare a impactului proiectelor din domeniul cooperarii culturale.

Alte inițiative europene sunt crearea instituției Orașului European al Culturii (aparuta din 1985), precum și a Lunii Culturale europene. Uniunea incurajeaza cooperarea transnaționala in interiorul sau, precum și cu țari terțe și organizații internaționale (in special Consiliul europei).

Proceedura decizionala in acest domeniu in cadrul Uniunii este cea a codeciziei pentru acțiunile comune, putand presupune, dupa caz, și consultarea Comitetului Regiunilor sau unanimitatea in Consiliul Uniunii pentru emiterea de recomandari. Tratatul de la Maastricht reglementeaza și cadrul general de acordare a subvenșiilor de catre statele membre ale Uniunii unor operatori economici in vederea promovarii culturii sau conservarii patrimoniului cultural, atata vreme cat acestea sunt compatibile cu regulile pieței comune.

In Tratatul Constituțional, cultura este inclusa intre domeniile in care Uniunea poate realiza acțiuni de completare și suplinire a acțiunilor statelor membre (competența complementara), acestea putand fi reglementate prin intermediul legilor-cadru și recomandarilor.

Bibliografie:

Luciana-Alexandra Ghica (coord), Enciclopedia Uniunii Europene, Editia a 2a, Editura Meronia, 2006;