EUROPA CETATENILOR

EUROPA CETATENILOR

Uniunea Europeana reprezinta o entitate aparuta oficial pe scena internationala in 1993, odata cu intrarea in vigoare a unui tratat semnat cu cateva luni mai devreme la Maastrich - Olanda de mai multe state occidentale. Acest Tratat de instituire a Uniunii Europene consemna dorinta statelor participante de a intari legaturile economice, sociale si politice dintre ele in vederea realizarii unei uniuni din ce in ce mai stranse intre popoarele europene. Desi, o structura recenta UE continua de fapt cooperarea la nivel european initiata prin crearea, in anii '50 a trei organizatii internationale: Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (CECO), Comunitatea Economica Europeana (CEE) si Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (CEEA sau EURATOM).

Uniunea Europeana este o familie de tari europene democratice, care s-au angajat sa colaboreze pentru asigurarea pacii si a prosperitatii. Uniunea Europeana este unica, nefiind un stat menit sa inlocuiasca statele existente si nu este o simpla organizatie internationala, ci este o entitate internationala "suis generis". UE isi are radacinile in cel de al doilea razboi mondial si a luat nastere din dorinta statelor de a evita astfel de tensiuni. Europa este un continent cu multe traditii si limbi diferite, dar si cu valori comune, cum ar fi democratia, libertatea si dreptatea sociala. UE apara aceste si incurajeaza cooperarea intre popoarele Europei, promovand ideea de unitate in diversitate.

Cum functioneaza Uniunea Europeana? In cadrul UE exista mai multe institutii care au rolul de a ajuta la buna functionare a dorintelor statelor membre.

Parlamentul European este considerat vocea poporului si misiunea lui este de a participa la adoptarea propunerilor legislative ale Comisiei Europene. O data la cinci ani, persoanele cu drept de vot din cele 27 de state membre ale UE isi aleg reprezentantii in Parlamentul European. Toti acesti membrii, in numar de 785 se intalnesc la Strasburg, in Franta, si uneori si la Bruxelles, capitala Belgiei. In cadrul Parlamentului, membrii se organizeaza in grupuri in functie de convingerile politice si nu in functie de tara din care provin. Majoritatea sunt sustinatori ai Uniunii Europene, dar sunt si persoane care considera ca UE are o putere prea mare, iar unii ar dori chiar sa se desfiinteze. Sustinatorii sunt cunoscuti sub numele de "eurofili", in timp ce opozantii sunt numiti "eurosceptici".

Consiliul Uniunii Europene este vocea statelor membre si exprima punctele de vedere ale guvernelor nationale. Acest consiliu poate sa amendeze, sa adopte sau sa respinga propunerile de legi. In functie de problemele puse in discutie, fiecare tara este reprezentata de ministrul responsabil de domeniul respectiv - afaceri externe, probleme sociale, transport, agricultura, finante etc. Presedintia Consiliului este detinuta de fiecare stat membru in parte timp de sase luni prin rotatie. Acesta are obligatia de a-si prezenta programul in fata Parlamentului European reunit in sedinta plenara si sa initieze o dezbatere cu deputatii. Consiliul, reprezentat de Presedinte , poate interveni in dezbaterile din cadrul sedintelor plenare.

Comisia Europeana, cu sediul la Bruxelles, este atat executivul Uniunii Europene cat si "politistul". Ea se asigura de faptul ca statele respecta regulile europene, iar in cazul in care guvernele nationale nu respecta regulile impuse, Comisia are dreptul de a acuza guvernele in fata Curtii Europene de Justitie, unde, daca acestea sunt gasite vinovate, pot fi obligate sa plateasca amenzi foarte mari. Pentru Comisia Europeana lucreaza aproximativ 23.000 de persoane, majoritatea la Bruxelles, iar altele la birourile din toate statele membre.

Curtea Europeana de Justitie are rolul de a asigura interpretarea corecta a legilor europene pe intreg teritoriul UE. Are sediul la Luxemburg si este formata din cate un judecator din fiecare stat membru, guvernele nationale numindu-i pe o perioada de sase ani. Deciziile acestei curti sunt definitive si irevocabile.

Curtea Europeana de Conturi are sediul la Luxemburg si verifica toate conturile Comisiei Europene si publica un raport anual.

Drepturile tale in calitate de cetatean european!

Majoritate europenilor asociaza Uniunea Europeana cu libertatea de a calatorii, de a studia si de a lucra oriunde in lume. Daca locuiesti pe teritorii care fac parte din UE, ai de asemenea drepturi in calitate de consumator, de persoana care calatoreste, de imigrant, de lucrator si drepturi familiale. Totodata, iti sunt garantate drepturile fundamentale si drepturile omului!

Sentimentul unui destin comun si al apartenentei la aceeasi colectivitate nu poate fi creat in mod artificial. Doar o constiinta culturala comuna poate da nastere acestui sentiment, de aceea Uniunea Europeana trebuie sa isi concentreze atentia nu numai asupra chestiunilor economice, ci si asupra educatiei, culturii si drepturilor cetatenilor. Astfel, programele educationale si de formare ale UE au un rol important in cunoasterea si exercitare drepturilor fundamentale ale cetatenilor. Acestea promoveaza programe de schimb care le permit studentilor sa calatoreasca in strainatate, sa participe la activitati scolare transnationale, sa invete sa interactioneze cu noi caractere, obiceiuri si civilizatii. In domeniul culturii, programele europene "CULTURA" si "MEDIA" stimuleaza cooperarea intre realizatorii de programe, promoterii acestora, organismele de radiodifuziune si artistii din diferite tari. Odata ce educatia si cultura sunt puse la punct, cetatenii incep sa cunoasca si sa inteleaga mai bine drepturile pe care le au in cadrul acestei uniuni de state.

Tratatul de la Amsterdam, care a intrat in vigoare in 1999, a contribuit la consolidarea drepturilor fundamentale ale cetatenilor europeni. Acesta a indus o procedura de sanctionare a statelor membre care violeaza drepturile fundamentale ale cetateanului. De asemenea, aria aplicarii principiului de nediscriminare, limitata pana atunci la nationalitate, a fost extinsa la sex, rasa, religie, varsta si orientare sexuala. Acest principiu a fost intarit si in ceea ce priveste egalitatea intre femei si barbati.

Angajamentul Uniunii Europene in favoarea drepturilor cetatenilor a fost subliniat in mod solemn in anul 2000, la Nisa, prin proclamarea "Cartei drepturilor fundamentale ale Uniunii europene". Aceasta Carta a fost elaborata de catre o conventie alcatuita din membri ai parlamentelor nationale si ai Parlamentului European , reprezentanti ai guvernelor statelor membre si un membru al Comisiei Europene. Carta contine 54 de articole care definesc valorile fundamentale ale Uniunii, precum si drepturile civile, politice, economice si sociale ale cetatenilor europeni. Articolele sunt integrate in sase capitole - Demnitatea, Libertatile, Egalitatea, Solidaritatea, Drepturile cetatenilor si Justitia. Primele articole se refera la demnitatea umana, dreptul la viata, dreptul la "integritate a persoanei", dreptul la libertatea de exprimare si de constiinta. Capitolul Solidaritatea este inovator deoarece asociaza drepturile sociale si economice astfel: dreptul la greva, dreptul lucratorilor la informare si consultare, dreptul la conciliere a vietii de familie si a vietii profesionale, dreptul la asistenta medicala, securitate sociala si asistenta sociala pretutindeni pe teritoriul UE. Carta promoveaza, de asemenea, egalitatea intre barbati si femei, proclama interzicerea clonarii umane in scopul reproducerii, dreptul la protectia mediului, drepturile copilului si ale persoanelor in varsta si dreptul la o buna administrare. Carta Europeana este importanta, deoarece ea exprima principiile comune care stau la baza societatilor europene democratice. Ea reuneste , intr-un singur document, ansamblul drepturilor de care pot beneficia toti cetatenii europeni si asigura vizibilitatea acestor drepturi pentru toata lumea.

Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii europene:

Articolul 1: "Demnitatea umana este inviolabila. Aceasta trebuie respectata si protejata."

Articolul 2.1: "Orice persoana are dreptul la viata."

Articolul 6: "Orice persoana are dreptul la libertate si la siguranta."

Articolul 10.1: "Orice persoana are dreptul la libertatea de gandire, de constiinta si de religie. Acest drept implica libertatea de a-si schimba religia sau convingerea, precum si libertatea de a-si manifesta religia sau convingerea individual sau colectiv, in public sau in particular, prin intermediul cultului, invatamantului, practicilor si indeplinirii riturilor."

Articolul 14.1: "Orice persoana are dreptul la educatie, precum si la accesul la formare profesionala si formare continua."

Articolul 17.1: "Orice persoana are dreptul de a detine in proprietate, de a folosi, de a dispune si de a lasa mostenire bunurile pe care le-a dobandit in mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decat pentru o cauza de utilitate publica, in cazurile si conditiile prevazute de lege si in schimbul unei despagubiri juste acordate in timp util pentru pierderea pe care a suferit-o. Folosinta bunurilor poate fi reglementata prin lege in limitele impuse de interesul general."

Articolul 20: "Toate persoanele sunt egale in fata legii."

Articolul 21.1: "Se interzice discriminarea de orice fel, bazata pe motive precum sexul, rasa, culoarea, originea etnica sau sociala, caracteristicile genetice, limba, religia sau convingerile, opiniile politice sau de orice alta natura, apartenenta la o minoritate nationala, averea, nasterea, un handicap, varsta sau orientarea sexuala."

Articolul 24.1: "Copiii au dreptul la protectia si ingrijirile necesare pentru asigurarea bunastarii lor. Ei isi pot exprima in mod liber opinia. Aceasta se ia in considerare in problemele care ii privesc, in functie de varsta si gradul lor de maturitate."

Articolul 33.1: "Familia se bucura de protectie juridica, economica si sociala."

Articolul 39.1: "Orice cetatean al Uniunii are dreptul de a alege si de a fi ales in cadrul alegerilor pentru Parlamentul European, in statul membru in care acesta isi are resedinta, in aceleasi conditii ca si resortisantii acestui stat."

Articolul 39.2: "Membrii Parlamentului European sunt alesi prin vot universal direct, liber si secret."

Articolul 45.1: "Orice cetatean al Uniunii are dreptul de circulatie si de sedere libera pe teritoriul statelor membre."

Articolul 48.1: "Orice persoana acuzata este prezumata nevinovata pana ce vinovatia va fi stabilita in conformitate cu legea."

Europeanul nu este doar un consumator sau doar un actor al vietii economice si sociale. El este un cetatean la Uniunii Europene si, prin urmare, se bucura de drepturile politice speciale. Conform Tratatului de la Maastricht, fiecare cetatean UE, indiferent de nationalitate, are dreptul sa voteze si sa se prezinte ca si candidat atat la alegerile locale din tara din care provine, cat si la alegerile pentru Parlamentul European. Cetatenia europeana este consfintita prin Tratat: "Este cetatean al Uniunii orice persoana care are nationalitatea unui stat membru. Cetatenia europeana completeza si nu inlocuieste cetatenia nationala".

Printre principalele drepturi al cetateanului european este acela de a putea calatori, munci si locui oriunde pe teritoriul Uniunii Europene. Statele memebre au adoptat o directiva care instituie un sistem de recunoastere reciproca a diplomelor din invatamantul superior. Orice persoana care are nationalitatea unuia dintre statele membre UE se bucura de dreptul de a munci in domeniul sanatatii, al educatiei sau in oricare alt domeniu al serviciilor publice, cu exceptia anumitor sectoare care intra sub incidenta autoritatilor publice. Incepand cu anul 2004, cetatenii europeni care calatoresc pe teritoriul Uniunii pot obtine un card european de asigurare medicala, emis de catre autoritatile nationale, care faciliteaza acoperirea costurilor medicale eventuale pe durata calatoriei. Puteti calatori in numeroase tari din UE fara sa fiti controlat la frontiera. Cu moneda euro in buzunar, puteti pleca linistiti la cumparaturi "fara granite". Daca sunteti la volan, permisul de conducere si polita de asigurare auto emise intr-o tara din UE sunt valabile in toate celelalte state membre, iar telefonul poate fi folosit oriunde.

Ideea unei Europe a cetatenilor este foarte noua. Aceasta se va dezvolta prin popularizarea si multiplicarea simbolurilor unei identitati europene comune. Exista deja pasaportul european, in uz din 1985, imnul european - "Oda bucuriei", steagul european, permisul european existent in toate statele membre din 1996. De asemenea, a fost adoptat mottoul european "Uniti in diversitate!"/"Unitate in diversitate!", iar data de 9 mai a fost desemnata Ziua Europei. Punerea in circulatei a monedei unice, euro, in 2002, a avut, un important impact.

Imnul Uniunii Europene a fost mai intai adoptat de Consiliul Europei in anul 1972 cand aceasta organizatie a ales ca partitura europeana preludiul la "Oda bucuriei", parte a ultimului act al Simfoniei a 9 - a, compusa la 1823 de Ludowig van Beethoven pe un text scris de Friedrich von Schiller. Sefii de stat si de guvern au adoptat imnul ca unul dintre insemnele oficiale ale Comunitatii Europene la summit-ul de la Milano din 1985.

Istoria steagului Uniunii Europene incepe in 1955, el fiind initial folosit de Consiliul Europei; ulterior, conducerea acestei organizatii a incurajat si alte institutii europene sa adopte aceasta emblema. Cele 12 stele aurii pe fond albastru sugereaza unitatea si identitatea comuna a popoarelor europene, neavand nici o legatura cu numarul de state membre ale UE, cercul reprezentand solidaritatea si armonia, iar stelele perfectiune.

Uniunea Europeana si-a desemnat in 2000 propria deviza: "Unitate in diversitate". Pentru alegerea ei s-a organizat un concurs in scolile din UE, la care au participat aproximativ 80.000 de tineri cu varste cuprinse intre 10 si 20 de ani. In cele din urma, au fost selectionate sapte propuneri, iar Parlamentul European a decis care dintre variante va fi adoptata. Nationalitatea creatorilor a ramas pana in zilele noastre secreta.

In amintirea declaratiei ministrului francez de Externe Robert Schuman, care, la 9 mai 1950, cerea Frantei si Germaniei sa cedeze unui organism supranational european dreptul de gestionare a industriei carbunelui si otelului, aceasta data a fost aleasa pentru a marca Ziua Europei.

Numele monedei unice euro a fost stabilit la Consiliul European de la Madrid in luna decembrie a anului 1995. In mai 1998, in cadrul Summit-ului European de la Bruxelles, s-a hotarat ca doar 11 state europene (Austria, Belgia, Finlanda, Franta, Germania, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia si Spania) indeplinesc criteriile pentru adoptarea unei monede unice, in acest mod formandu-se asa-numita Zona Euro. In septembrie 2001, noile bancnote si monede au fost distribuite bancilor pentru realizarea unui fond de moneda. La 1 ianuarie 2002, Euro intra in circulatie si doua luni mai tarziu, sunt retrase de pe piata monedele nationale ale statelor care formau Zona Euro, la care intre timp aderase si Grecia. Moneda Euro poate fi utilizata in oricare dintre statele membre ale Uniunii care se afla in Zona Euro, dar si in state din afara Uniunii (Monaco, San-Marino si Vatican), in unele teritorii de peste mari ale statelor membre UE, unde a fost adoptata ca moneda oficiala (Mayotte si Saint-Pierre-et-Miquelon) si in unele state sau teritorii unde este folosita de facto ca moneda principala (Andora, Kosovo si Muntenegru). Bancnotele Euro au sapte subdiviziuni de culori si dimensiuni diferite (de 500, 200, 100, 50, 20, 10 si 5 Euro), iar monedele au opt subdiviziuni de marimi si grafica diferite (de 2 si 1 Euro, de 50, 20, 10, 5, 2 centi si un cent). Bancnotele au acelasi design in toate statele din Zona Euro, iar monedele au o fata imprimata cu insemnul national al fiecarui stat.

Limbi oficiale al Uniunii Europene sunt toate limbile oficiale ale statelor membre; conform prevederilor tratatelor Uniunii, in cazul statelor cu mai multe limbi oficiale, este la latitudinea parlamentelor nationale ale acestora sa decida careia dintre ele ii este acordat statutul de limba oficiala in cadrul UE.

Toate insemnele Uniunii Europene au fost indelung dezbatute pe parcursul summit-ului de la Milano din 1985, iar sefii statelor membre le-au acceptat deoarece sunt insemne oficiale ale Uniunii si nu pentru a inlocui caracteristicile statelor membre, ci pentru a se exprima valori de libertate, pace si solidaritate pe care se intemeiaza institutiile Comunitatii Europene.

Prin intermediul acestor puncte prezentate mai sus, fiecare persoana care are resedinta intr-o tara membra a Uniunii Europene este cetatean european cu cetatenie europeana si cu toate caracteristicile deja explicate; cetatenii doar preiau insemnele UE si nu renunta la cele nationale deoarece dorinta institutiilor europene nu este de a face tarile membre sa renunte la cetatenia, cultura cu traditii si obiceiuri proprii.

Cetatean al Uniunii Europene este orice persoana care are nationalitatea unuia dintre statele membre; incluzand drepturi, obligatii si participarea la viata politica, cetatenia europeana vine in completarea cetateniei nationale, facand posibila exercitarea unora dintre drepturile cetateanului Uniunii pe teritoriul tarii in care traieste si nu numai in tara de origine.

Toate acestea constituie doar o parte a integrarii europene, deoarece aceasta va continua in domeniile in care statele membre considera ca este in interesul lor sa lucreze impreuna pentru chestiuni referitoare la globalizare, piata unica, cercetare si dezvoltare, etc. Procesul integrarii europene afecteaza acum intregul continent, care, la randul lui, face parte dintr-o lume in evolutie rapida si radicala.

Proiectul de constitutie europeana, care a fost adoptat la Roma in octombrie 2004 de sefii de stat si de guvern ai celor 25 de state, incearca sa raspunda cerintelor de simplificare a tratatelor existente si sa dea o mai mare transparenta sistemului decizional al Uniunii Europene. Astfel, cetatenii trebuie sa stie "cine ce face in Europa". Cetatenii trebuie sa se simta implicati, sa participe la alegerile europene si sa contribuie la ideea integrarii europene. Proiectul precizat stabileste ca integrarea europeana este bazata pe dubla legitimitate: cea a popoarelor, de care pot beneficia direct cetatenii, si cea a statelor, care constituie cadrul de dezvoltare legitima a societatilor.