Influenta factorilor regionali asupra posibilelor scenarii ale evolutiilor relatiilor dintre Moldova, Transnistria si Ukraina

Stabilitatea si securitatea in regiunea de sud-est a Europei sunt determinate in primul rand de caracterul si nivelul relatiilor dintre tarile acestei regiuni. O zona foarte exploziva in aceasta regiune, care destabilizeaza situatia internationala este Transnistria.

Republica Moldoveneasca Nistreana s-a format in rezultatul conflictului nistrean de facto, transformandu-se intr-un stat situat intre Moldova si Ucraina. Si cu toate ca nici un subiect international nu a recunoscut suveranitatea statala si independenta RMN factorul existentei si viabilitatii acesteia este incontestabil. Aceasta realitate nu poate fi ignorata la analiza si prognoza derularii relatiilor moldo - ucrainene.

Importanta studierii acestor relatii este determinata in primul rand de faptul ca acestea reflecta clar problemele si tendintele specifice atat pentru spatiul post-sovietic, cat si pentru Europa noua, chipul careia se contureaza odata cu largirea UE si a NATO spre Est.

Viitorul acestor relatii poate fi redus la cateva scenarii pronosticuri. Fiecare din scenarii se deosebeste de celelalte prin caracterul si nivelul de relatii, ce se formeaza in triunghiul Moldova - Transnistria - Ucraina.

Quintesenta relatiilor conform unui sau altui scenariu de evoluare a evenimentelor este situatia la hotarele dintre subiectele acestor relatii. Analiza situatiei la hotare nu este numai un test de determinare a caracterului si nivelului relatiilor, dar rezultatul final dorit pe care sa avem tendinta de a-l atinge in interesul securitatii intregii regiuni de sud-est a Europei.

Relatiile interstatale se formeaza si se dezvolta sub influenta unui sir de factori. Factorii sunt forta motrice a oricaror procese sociale, inclusiv a proceselor care au loc in sistemul de relatii internationale. De aceia scenariile se fac in primul rand luand in consideratie si studiind factorii cheie, care formeaza schema data a relatiilor.

Dupa putere, amploare si caracterul de actiune asupra evolutiei relatiilor internationale factorii se impart in cateva genuri si tipuri.

Daca am privi procesul de dezvoltare a relatiilor in triunghiul Moldova - Transnistria - Ucraina prin prisma analizei factoriale se pot evidentia factorii care au o actiune globala asupra intregului sistem de relatii internationale nu numai pe continentul european, dar si in toata lumea, precum si factorii care actioneaza la nivel regional. Sub influenta acestor factori se dezvolta doua procese contradictorii principale - procesul de globalizare si procesul de regionalizare. Totodata, daca factorii de globalizare au o actiune mediatorie asupra procesului de evaluare a relatiilor moldo - ucrainene, atunci factorii regionali au influenta directa asupra acestui proces. De aceia tocmai acestia din urma sunt prioritari la alcatuirea scenariilor de scurta durata si de durata medie de prognoza a evolutiei acestor relatii trilaterale.

Factorii regionali la randul lor se impart in interni si externi. Rolul cheie aici revine factorilor interni. Relatiile dupa cum este cunoscut se creeaza reiesind din natura subiectelor acestor relatii. Factorii interni in acest caz exprima si reflecta aceasta natura. O astfel de dependenta este o confirmare in plus a axiomei cunoscute de aceia ca politica externa a statului nu este altceva decat continuarea politicii interne a acestuia.

O astfel de aranjare a factorilor regionali este o procedura necesara la alcatuirea scenariilor de prognoza, insa ar fi incompleta daca nu s-ar lua in consideratie factorii care formeaza caracterul relatiilor dintre subiectele lor. Si este bine stiut ca caracterul relatiilor este determinat de interesele subiectelor. Intreg spectrul de interese ale subiectelor se reduce la doua cele mai esentiale - necesitatea de a detine puterea si resursele materiale. Asadar, factorii determinanti printre cei interni sunt factorii politici si economici. Sa analizam cum influenteaza acesti factori interni asupra evolutiei situatiei in sistemul de relatii trilateral pe care-l examinam.

Factorii politici. In calitate de factor politic principal in sistemul acestor relatii apare tipul de regim politic, care s-a creat in Moldova, Ucraina si Transnistria.

Regimul politic din Moldova, Ucraina si Transnistria s-a format in conditiile destramarii sistemului totalitar sovietic. Pierderea de catre PCUS a rolului de conducator a fost cauza restructurarii cardinale a puterii politice in spatiul post-sovietic. Restructurarea puterii a dus la delimitarea detinatorilor acestei puteri, a nomenclaturii comuniste, in pragmatica si conservatoare.

Nomenclatura "pragmatica" s-a format inca in timpul "perestroicai" Gorbacioviste. Aceasta era inclinata spre compromisuri, intelegere a noii realitati, spre deschidere catre occident, economie de piata si acceptarea valorilor democratice. In sens ideologic ea a renuntat la dogmele traditionale comuniste. Ii erau mai apropiate ideile social - democratice. Dominarea nomenclaturii pragmatice in republici, in prezent noile state independente, stipula o anumita uniune cu grupurile de elita de orientare nationala si cu reprezentantii lor particulari.

Prin urmare, ideologie a nomenclaturii pragmatice conducatoare in fostele republici sovietice a devenit amestecul ideologiei comuniste cu valorile social-democratice cu atributie nationala.

Partea conservatoare a nomenclaturii sovietice este produsul vechiului sistem totalitar sovietic, de aceia ea nu-si imagineaza viitorul fara un regim politic autoritar. Aceasta parte nu este capabila sa faca compromisuri, se conduce de ideologia veche comunista, de vechile valori si conceptii despre lume. Interesele ei sunt legate de existenta unui sistem totalitar sau autoritar. Aliatii ei pot fi numai ultra- care sunt de asemenea inclinati spre forme autoritare de putere politica.

Daca e sa ne uitam acum la procesul de formare a regimului politic in Moldova, Transnistria si Ucraina vom avea in fata urmatorul tablou. O particularitate a formarii regimului politic in Moldova in perioada de stabilizare a suveranitatii poate fi considerat procesul rapid de etnopolitizare a societatii moldovenesti si a nomenclaturii de partid de la putere acest proces avea loc nu sub lozinca nationala propriu-zisa moldoveneasca si sub semnul re romanizare a societatii moldovenesti. Posibil ca nomenclatura republicana privea apropierea de Romania drept calea cea mai scurta a iesirii Moldovei din componenta URSS, insa un proces de romanizare a societatii moldovenesti atat de rapid a dus la aceia ca in primavara anului 1990 in rezultatul alegerilor democratice nomenclatura aceasta a pierdut complet puterea in republica. La putere au venit reprezentantii Frontului Popular care intrunea in componenta sa atat national-democratii, cat si ultranationalistii. In fruntea guvernului Republicii Moldova a venit Mircea Druc, simpatizant al orientarilor nationaliste. In aceste conditii nomenclatura transnistreana a pierdut orice perspectiva de a fi reprezentata atat in structurile republicane, cat si in societatea moldoveneasca in ansamblu.

Pe langa aceasta Declaratia cu privire la suveranitatea de stat a Moldovei, adoptata de catre organul legislativ suprem al republicii, o rupea de la centrul unional, fara sustinerea caruia nomenclatura transnistreana risca sa-si piarda pe deplin puterea si autoritatea nu numai in Moldova dar si in regiunea proprie. Pozitia radicala a reprezentantilor Frontului Popular a dus la declansarea conflictului militar cu Transnistria si la pierderea puterii politice in republica proprie.

In locul national-democratilor si a fortelor ultranationaliste in Moldova a venit la putere nomenclatura pragmatica intruchipata de presedintele R.M. Petru Lucinschi - in trecut mare functionar de partid. Atitudinea noii nomenclaturi de partid de la puterea Moldovei fata de Transnistria se manifesta printr-un sistem intreg de compromisuri, care prevedeau largirea subiectelor procesului de negocieri privind reglementarea conflictului transnistrean. Nomenclatura pragmatica care a venit la putere in urma alegerilor democratice, s-a dezis in mod decisiv de sprijinul factorului national si de orientarea spre Romania, insa nu impartasea nici stereotipurile vechi sovietice, care dominau in Transnistria.

Aceasta parte guvernanta a nomenclaturii moldovenesti se orienta spre crearea bazelor unui regim democratic in Moldova, folosind concomitent institutiile de stat in scopul realizarii intereselor proprii de clan. Un astfel de regim al puterii de stat oferea Transnistriei un camp larg de manevrare in apararea propriilor interese politice si economice. Intr-o astfel de situatie escaladarea conflictului era exclusa, insa si o pace trainica cerea multe cedari, la care nici una din parti nu putea merge, amenintate sa-si piarda puterea politica in republicile proprii.

Astfel, aflarea la putere in Moldova a doua puteri politice a marcat doua perioade de relatii dintre Chisinau si Transnistria. Prima perioada s-a caracterizat prin confruntarea armata, cand la putere in Moldova se aflau reprezentantii national - democratilor si a puterilor ultranationaliste.

A doua perioada in timpul careia la guvernare se afla nomenclatura pragmatica a fost marcata prin stabilirea unui tip de relatii intre Chisinau si Transnistria, care poate fi exprimat prin formula "nici razboi nici pace".

Odata cu venirea comunistilor la putere in Moldova in 2001 intre Chisinau si Tiraspol a inceput a treia perioada de relatii, care poate fi numita "pacea rece", cu trecere la etapa de escaladare a confruntarii.

In pofida faptului ca nomenclatura conservativa pragmatica din Moldova, asemeni conducerii din Transnistria, aparent impartasesc ideologia comunista sovietica unica, confruntarea dintre acestea va creste.

Chestiunea e ca venind la putere in Moldova pe cale democratica, nomenclatura de partid conservatoare, probabil va tinde sa restabileasca formele autoritare de guvernare in republica. Aceasta, la randul sau, inclina conducerea Moldovei spre solutionarea problemei Transnistrene prin metode de forta. Aplecand o astfel de atitudine metodele de compromis vor trece pe planul doi, iar presiunea fortata din partea Chisinaului asupra Tiraspolului va creste. Pe de alta parte stabilitatea regimului autoritar in Transnistria va juca in favoarea unui astfel de scenariu de confruntare in evoluarea relatiilor.

Regimul autoritar din Transnistria a fost creat de nomenclatura sovietica conservatoare si este alcatuit in fond din corpul de directori.

Mostenirea Unuinii Sovietice a ajutat nomenclatura transnistreana sa uneasca in jurul sai populatia din regiune nu pe principiul national ci pe principiul "sovietismului".

Populatia din Transnistria declasificata si deznationalizata prezenta comunitatea care era numita drept "popor sovietic" sau asa-zisa "populatie rusofona". Aceasta alcatuieste 60% din populatia regiunii. Rupta de la patria etnica si de la limba nationala aceasta populatie traia in coordonate de imagini traditionale de pericol extern, de egalitate in saracie si dreptate la repartizarea bunurilor materiale. Deci nu este de mirare ca ea avea o atitudine ostila fata de procesul de politizare etnica a societatii moldovenesti si vedea in acest proces un pericol real pentru existenta propriului mod de viata. In situatia aceasta neclara si amenintatoare populatia din Transnistria s-a unit repede in jurul nomenclaturii transnistrene in conflictul cu Chisinaul oficial, cu atat mai mult cu cat insasi puterea de la Chisinau prin actiunile sale numai contribuia la acutizarea situatiei si la cresterea actiunii factorilor de conflict unul dintre care a devenit factorul lingvistic. Intarind in calitate de limba de stat limba moldoveneasca identica cu limba romana cu scriere in alfabet latin, Chisinaul oficial de fapt s-a lipsit de canalul de comunicare cu populatia rusofona din Transnistria, care a reactionat la adoptarea acestei Legi cu greve politice, vazand in lege o amenintare pentru ea si urmasii sai. Populatia rusofona majoritara din Transnistria s-a trezit exclusa atat din mediul cultural cat si din cel informational al Republicii Moldova. schimbarea brusca a mediului lingvistic a facut sa creasca atitudinea ostila a populatiei din Transnistria fata de oficialii din Chisinau si a devenit una din cauzele aparitiei conflictului transnistrean.

Puterea politica din Transnistria este legitima, pentru a fost aleasa de catre populatia republicii. Regimul autoritar stabilit de catre liderii politici din RMN s-a dovedit a fi in conditiile extremale pentru republica mai eficient, pentru ca permite sa fie mai bine mobilizate toate resursele, inclusiv si cele materiale la solutionarea problemelor concrete ale constructiei statului. Desigur ca acest regim s-a constituit in perioada escaladarii armate a conflictului si de aceia in timp de pace pentru intarirea lui este necesar sa existe un mediu extern de conflict. Perceperea amenintarii din exterior, existenta "chipului dusman" sunt atribute indispensabile ale oricarui regim politic autoritar. In Transnistria formele autoritare de guvernare se imbina cu succes cu stereotipurile vechi sovietice care persista in constiinta sociala a populatiei. Perceperea pozitiva a regimului autoritar de catre populatie face ca puterea politica din Transnistria sa fie stabila, viabila, de lunga durata. Durata regimului autoritar este determinata si de faptul ca acesta nimiceste orice fel de opozitie a puterii politice autoritare si, prin urmare, lipseste societatea de alternative in alegeri. Regimul autoritar din Transnistria prefera metode de forta la rezolvarea atat a problemelor externe, cat si a celor interne. Aplicand metode de forta, presedintele I.Smirnov a stabilit un regim al puterii personale pe intreg teritoriul republicii si a luat sub control deplin sectorul de frontiera moldo-ucrainean, care separa Transnistria de Ucraina. Sistemul de relatii trilaterale este influentat de asemenea si de regimul politic existent in Ucraina.

Ucraina, la fel ca si toate republicile post-sovietice se caracterizeaza printr-un regim tranzitoriu , care se prezinta ca ramasite ale fundamentului unui regim totalitar cu elemente de democratie in aparitie. Tocmai un asa tip de regim politic este acceptabil pentru nomenclatura pragmatica, care se afla la putere in Ucraina si intr-o masura mai mare corespunde intereselor ei politice.

In sfera politicii externe , Ucraina e indreptata spre restabilirea integritatii teritoriale a Republicii Moldova, cu pastrarea de drepturi la autonomie larga a Transnistriei, ceea ce coincide cu interesele regimului. Aceasta pozitie (abordare) a Ucrainei a demonstrat atasamentul fata de valorile democratice si metodele politice de compromis in solutionarea conflictului transnistrean. Desigur Chisinaul a putu conta totdeauna pe sustinerea Ucrainei in solutionarea acestei probleme. Comunitatea de opinii a nomenclaturii pragmatice, aflate la putere in Ucraina cat si in Moldova, a fost o premisa politica in aceasta privinta.

In situatia data Ucraina era o garantie de securitate a doua parti conflictuale. O astfel de pozitia intr-o mare masura determina existenta unui regim liberal de frontiera la hotarul de stat dintre Ucraina si Moldova. Insa rolul decisiv in existenta unui astfel de regim de frontiera liberal l-a jucat si continua sa-l joace factorul economic.

Calea sper o economie de piata pe care a pornit nomenclatura pragmatica reformatoare prevedea crearea de subiecte ale petii, pe proprietarii privati. In calitatea de astfel de proprietari trebuia sa apara insasi nomenclatura pragmatic, care u avea alta cale de a deveni proprietar decat folosindu-se de monopolul asupra puterii de stat. Tocmai din acest context guvernele reformatoare din regimul precedent au efectuat cu buna stiinta actiunile de privatizare a obiectelor de stat in favoarea corpului de directori si a celor care detineau functii de stat atat in sfera economica, cat si in sistemul administrarii de stat.

Mecanismul de acaparare a bunurilor in republici a fost aplicat inca in timpul "perestroicii" si prezenta un numar mare de companii particulare pe actiuni cu raspundere limitata, create pe langa intreprinderile de stat. Activitatea de producere continua sa fie infaptuita de intreprinderile de stat, iar activitatea firmei private avea un caracter comercial si tinea de vanzarea productiei intreprinderilor de stat. Nomenclatura in cadrul acestui sistem avea profituri enorme prin intermediul operatiilor financiare, care se efectuau prin firme false.

Pentru ca elita republicana conducatoare sa aiba posibilitatea sa acapareze intreprinderile de stat era necesara suveranitatea politica, care asigura monopolul la putere in republici, iar apoi si monopolul la acapararea intreprinderilor de stat amplasate pe teritoriul republicilor. Procesul de acaparare avea loc in dependenta de faptul care din elitele politice s-a aflat la putere in republici.

Nomenclatura de partid "pragmatica" mentinea procesul de privatizare a intreprinderilor de stat sub control propriu, iar numarul membrilor reali era limitat Baza legislativa si reformele de piata erau orientate tocmai catre privatizarea nomenclaturista. Astfel de conditii de efectuare a reformelor de piata nu puteau fi satisfacatoare la stabilizarea unei economii de piata reale. Ele au dus la aparitia economiei tenebre.

Nomenclatura conservatoare, ramanand la putere in unele republici suverane, a fost nevoita sa efectueze actiunile de piata la nivel local, foarte limitat, in domeniile de economie in care era imposibil de a mentine metodele de administrare de comanda. Procesul de privatizare ca atare in aceste republici nu a avut loc. Toata proprietatea de stat era controlata in mod privat de catre conducatorul de stat si cercul restrans al acestuia.

Primul model de reforme economice este caracteristic pentru Ucraina si Moldova, cel de-al doilea este caracteristic pentru Transnistria. Moldova a declarat primordiale principiile democratiei si a petii libere. In Transnistria s-a facut incercarea de a pastra multe din sistemul vechi in plan economic si social.

Datorita diferitor moduri de abordare in solutionarea problemelor existente de ordin social, economic, politic, etc., s-au format diferite viziuni, diferite sisteme de coordonare, diferite sisteme de numarare. Aceasta ne permite sa vorbim despre prezenta unor probleme obiective, conditionate de existenta deosebirilor in dezvoltarea sociala si economica.

Contradictiile economice dintre Chisinau si Tiraspol de asemenea au aparut din cauza abordarilor diferite privind schimbarea formei de proprietate. Pentru Republica Moldova la fel ca si pentru majoritatea statelor CSI a fost caracteristica privatizarea nomenclaturista. Rezultat ala acestui mod de privatizare a fost in primul rand cresterea cotei "economiei tenebre" si a "capitalului tenebru" in sfera producerii sociale si a celei de consum, deficitul bugetului de stat, datoriile interne si externe crescande ale statului, scoaterea "capitalului tenebru" din tara.

Transnistria cu statutul sau nedefinit joaca pentru economia "tenebra" a Moldovei un rol specific de zona offshore care ofera facilitati anumitei parti din nomenclatura moldoveneasca si businessului tenebru sa-si scoata capitalul si marfurile din tara si tot in felul acesta sa primeasca marfuri din strainatate.

Spre deosebire de Republica Moldova in Transnistria toata proprietatea de stat se afla sub controlul conducatorului republicii si a cercului sau ingust. Nomenclatura transnistreana aplica metodele administrative de comanda in gestionarea economiei. Metodele economiei de piata sunt aplicate in sferele de gestionare care nu mai pot fi mentinute prin metode vechi. In rezultat Transnistria nu se confrunta cu urmarile negative caracteristice privatizarii nomenclaturiste.

Economia Ucrainei, la fel ca si a altor state CSI, are in mod prioritar un caracter tenebru. Atat timp cat tarile CSI se afla in criza economica, iar cota majoritara a producerii este partea tenebra a economiei lor, toate tarile vor avea nevoie de Transnistria cu statutul sau nedefinit, care are legaturi stranse cu acestea, pentru deplasarea capitalului tenebru si a marfurilor de contrabanda in tarile terte.

Acest schimb tenebru de marfuri este un raspuns logic la intrebarea de ce exista probleme de frontiera nereglementate si de ce regimul de frontiera este atat de slab la hotarul dintre Ucraina si Transnistria. Intr-un asa regim sunt cointeresate nu numai anumite forte politice din Ucraina, ci si din alte tari CSI, deoarece anume Ucraina este tara de tranzit in raport cu Transnistria.

Lungimea hotarului Ucrainei cu republica Transnistria nerecunoscuta este de 382 km. Pe sectorul ucrainean-moldovenesc au fost retinute 45% din marfurile de contrabanda [1].

In conditiile in care Chisinaul are dreptul juridic de a controla exportul legal al marfurilor din Transnistria, contrabanda din tinut este ridicata la rang de business de stat. Liderul recunoscut in sfera acestui business este firma "Sheriff". Dupa cum indica multi analitici, o contributie nemijlocita fata de firma o are V. Smirnov, presedintele comitetului vamal al Transnistriei, feciorul presedintelui RMN, I. Smirnov. Firma activeaza sub masca organelor de aparare a drepturilor din RMN. Actiunile lor sunt minutios elaborate si includ toate elementele necesare - cercetarea terenului, observarea, inrolarea participantilor, repartizarea rolurilor. Pentru traseele de trecere a caravanelor de contrabanda ca regula se aleg drumuri de ocolire prin campuri fara pichete de graniceri. Situatia economica si sociala dificila din raioanele din apropierea frontierei contribuie la activitatea contrabandistilor. Pentru locuitorii satelor din preajma frontierei din ambele parti a frontierei moldo-ucrainene contrabanda sau participarea la gruparile criminale, care se ocupa cu furtul vitelor, a tehnicii agricol, devine treptat ocupatia de baza. [2]

Vorbind despre situatia din Transnistria presedintele Republicii Moldova V. Voronin a mentionat ca "regiunea treptat a devenit o "gaura neagra" prin care numai in sase lui ale anului curent doua banci transnistrene au efectuat operatii de spalare a banilor in sume ce prevaleaza cu mult produsul intern brut al regiunii." [3]

Din totalul de peste 1 mln. tone de produse petroliere folosite anual in Republica Moldova mai mult de jumatate sunt aduse prin contrabanda fara a se plati impozite si taxe vamale. [4]

Prin contrabanda este exportata numai o parte din marfurile industriale si agricole din Transnistria. O alta parte a marfurilor este exportata legal sub aspectul productiei Republicii Moldova, folosind cotele moldovenesti si sigiliile vamale moldovenesti. Asa o schema de export era avantajoasa pentru Transnistria deoarece ii oferea libertate politica externa si toate conditiile necesare pentru dezvoltare economica a republicii. Asa o schema era avantajoasa si pentru nomenclatura pragmatica guvernanta de la Chisinau, care permitea anumitor grupari de clan sa scoata din aceasta beneficii tenebre.

Odata cu venirea la putere a nomenclaturii comuniste conservatoare in frunte cu V. Voronin situatia in Republica Moldova s-a schimbat. Puterea de la Chisinau a decis sa ia sub control dur sectorul de frontiera transnistrean a hotarului cu Ucraina, ceea ce a adus la acutizarea relatiilor dintre Moldova si Transnistria si dintre moldova si Ucraina, deoarece au fost atinse interesele tenebre ale unor mari grupari politice din aceste republici si din alte tari CSI.

La 31 august 2001 guvernul Republicii Moldova a declarat ca confisca de Republica Moldoveneasca Nistreana (RMN) nerecunoscuta, sigiliile vamale moldovenesti in legatura cu introducerea unor sigilii noi in conformitate cu standardele OIV si crearea de noi puncte vamale. Insa reprezentantii Transnistriei nu au intreprins nici un fel de actiuni de participare la activitatea punctelor vamale comune, cu toate ca anterior isi exprimase acordul in aceasta privinta. Presedintele RMN I. Smirnov a calificat actiunile Chisinaului drept incercare de acrea o blocada economica Transnistriei. Atunci autoritatile vamale moldovenesti la 1 septembrie 2001 au intreprins o incercare de a stabili puncte comune pe teritoriul Ucrainei, insa autoritatile de la Kiev nu si-au dat acordul. Chisinaul insista asupra crearii de posturi comune pentru a impiedica contrabanda, care patrunde prin regiunea transnistreana, controlata de autoritatile moldovenesti.

Pierderile economice pentru republica Transnistria in rezultatul blocadei comerciale vamale din partea Moldovei au atins suma de 50 mln. dolari. Aceasta constituie un sfert din intreg bugetul republican. Conform spuselor lui Smirnov, dupa ce Ucraina a refuzat sa amplaseze pe teritoriul ei vamesii moldoveni, astfel facand ca planurile de izolare vamala a RMN sa u fie realizate, Chisinaul a incetat sa elibereze intreprinderilor transnistrene certificate internationale care autentifica legitimitatea productiei fabricate la aceste intreprinderi. Fara aceste certificate scoaterea marfii transnsitrene peste hotarele Moldoveiu a devenit imposibila. Multe intreprinderi din Transnistria, inclusiv si "Electromaszavod" din Tiraspol, uzina metalurgica din Rabnita, s.a. si-au redus din aceasta cauza volumul de productie curent. Zeci de contracte cu contragenti straini pe o suma totala de peste 100 mln dolari s-au pomenit sub amenintarea de reziliere. [5]

Ca raspuns la actiunile intreprinse de conducerea Moldovei, in vederea luarii de masuri pentru a face regula la frontiera moldo-ucraineana "regimul tiraspolean blocheaza calea ferata nelasand sa treaca marfa in Moldova, inclusiv combustibilul si ajutorul umanitar". Mai mult autoritatile transnistrene afirma ca regimul tiraspolean intentioneaza sa blocheze aprovizionarea Moldovei cu apa potabila, gaz natural si energie electrica" -a spus V:Voronin. [6]

Chisinaul invinuieste Ucraina ca aceasta nu sustine sanctiunile economice impuse RMN si permite ca marfurile transnistrene sa treaca prin teritoriul ei fara ca sa poarte sigiliile vamale necesare. Mai mult, la 1 ianuarie 2002 Moldova a introdus pasapoarte noi si consecinta populatia din mica, dar trufasa republica transnistreana a fost lipsita de posibilitatea de a calatori pentru ca toate reprezentantele diplomatice acreditate in Moldova ofera vize numai cetatenilor din statele cunoscute. De aceea acum multi locuitori incearca pe toate caile posibile sa-si perfecteze cetatenie moldoveneasca sau ucraineana.

Acutizarea situatiei in sectorul transnistrean al frontierei moldo-ucrainene afecteaza direct interesele securitatii nationale a Ucrainei.

Acutizarea situatiei la frontiera si nereglementarea problemelor de frontiera contribuie la cresterea fluxului de emigranti ilegali peste frontiera, a volumului de contrabanda, a trecerii de arme si droguri. Presedintele Voronin spune: "Pe experienta proprie ne-am convins ca regiunile controlate de puterile separatiste sunt o sursa permanenta de instabilitate si tensiune, un mediu favorabil pentru contrabanda , comercializari ilegale a armelor si drogurilor, pentru spalarea banilor si emigratia ilegala".[7] E de ajuns de mentionat ca aproape o treime din armele de foc confiscate pe teritoriul Ucrainei revine raioanelor de frontiera cu Transnistria.

Tot in acest sector se produc si 60% din incalcarile de frontiera a Ucrainei, 79% dintre care au loc la intrarea in Ucraina. In acest sector granicerii ucraineni au confiscat pe parcursul anului 2001 unitati de armament care alcatuiesc 50% din armele confiscate pe toate sectoarele de frontiera ale Ucrainei. Din Transnistria prin frontiera moldo-ucraineana au fost transportate 83% din intregul volum de materie prima pentru droguri care este introdus in Ucraina si care a fost confiscat de catre serviciile vamale si de frontiera ucrainene in 2001.

Anume interesele securitatii nationale au impus Ucraina sa caute cai de influenta asupra Moldovei cu scopul de a demarca hotarele moldo-ucrainene. In acest context putem presupune ca unul din motivele din care Kievul a refuzat sa sustina sanctiunile economice impotriva Transnistriei a fost intentia lui de a impinge in felul acesta Chisinaul spre solutionarea problemei privind demarcarea frontierei de stat moldo-ucrainene. Insa starea frontierei la fel ca si regimul de frontiera este determinata nu numai de factorii interni, ci si de factorii externi, principalul dintre care, in regiunea data, este factorul geopolitic.

Influenta factorului geolpolitic asupra relatiilor trilaterale Moldova - Transnistria -Ucraina se manifesta mai intai de toate in orientarile geopolitice ale acestor subiecte.

Moldova. Orientarea geopolitica a Moldovei din timpul obtinerii independentei a suferit o oarecare evolutie. La inceput Moldova s-a orientat spre apropierea intensa de Romania, contand chiar pe ajutor militar din partea ei in conflictul Transnistriei. Apoi cu venirea la putere a nomenclaturii pragmatice in frunte cu P. Lucinschi a deviat brusc de la acest curs. Pana la venirea la putere a comunistilor in 2001 Moldova si populatia ei se aflau intr-o situatie nedeterminata privind alegerea geopolitica, societatea Moldovei se afla in situatia de a alege a se uni cu Romania, sau a continua sa existe ca stat independent si neutru.

Si daca Moldova nu era prea alarmata in privinta acestei alegeri -ea putea in egala masura sa accepte o cale sau alta, apoi pentru locuitorii Transnistriei acest fapt avea o importanta principiala. Pentru ei Romania este un mediu etno- si socio-cultural absolut strain. Ca urmare incertitudinea geopolitica a Chisinaului ii impunea pe transnistreni sa sustina independenta republicii lor nerecunoscute (auto-proclamate).

Situatia s-a schimbat odata cu venirea la putere a comunistilor in 2001. Odata cu venirea acestora orientarea Moldovei si a Transnistriei a coincis pentru prima data. La fel ca si Transnistria nomenclatura guvernanta din Moldova vede viitorul tarii natale in Uniunea Slava a Rusiei, Bielarusiei si Ucrainei. Si cu toate ca o astfel de Uniune inca nu exista, orientarea geopolitica principala a Moldovei a devenit Rusia.

Aceste tendinte geopolitice pro-ruse a puterii comuniste de la Chisinau se explica nu prin motive ideologice, ci pur pragmatice , legate de intoarcerea Transnistriei in componenta Moldovei.

Transnistria. In acelasi timp in comparatie cu Moldova, orientarea propusa a Transnistriei are radacini mai adanci si mai complicate. Spre deosebire de Moldova, retorica regimului politic din Transnistria tine de cautarea unei ideologii, care ar putea uni populatia acestei regiuni in jurul puterii ei autoritare. Conducerea Transnistriei considera ca o astfel de idee poate fi un anumit amestec de conceptii, care ar exprima traditiile totalitare sovietice si o oarecare comunitate de rasa, in baza careia poate fio reinstaurata Uniunea Sovietica. Drept o astfel de comunitate ei sunt inclinati sa sesizeze in "Uniunea Slava" mitica.

Si totusi orientarea geopolitica comuna a Moldovei si Transnistriei da o oarecare speranta in reglementarea conflictului dintre el, dar numai in cazul in care ambele parti ar fi subiecte ale unui stat, fie a Federatiei Ruse sau a unei formatiuni statale ruse mai mari. Aici insa exista doua circumstante care complica in mod esential realizarea cestui vis.

In primul rand la momentul dat perspectiva ca Transnistria sa intre impreuna cu Moldova in componenta unui al treilea stat comun nu poate satisface Chisinaul. In primul rand realizarea a astfel de planuri nu poate fi posibila fara ca Ucraina sa se alipeasca la statul comun., pentru ca ea separa geografic Moldova de Rusia si Bielarusi. Asadar rolul hotarator intr-un astfel de proces de unificare va fi jucat de orientarea geopolitica a Ucrainei.

Ucraina. Pentru dezvoltarea Ucrainei in anii urmatori vor fi caracteristice trei tendinte: tendinta care exprima atractia spre "uniunea frateasca" cu Rusia; tendinta de integrare europeana; tendinta de intarire "sinodala" si a independentei, a unitatii si integritatii Ucrainei ca stat suveran. In dependenta de prevalarea si imbinarea acestor tendinte, cursul politicii externe a Ucrainei va fluctua intre relatiile unioniste cu Rusia, neutralitate si drumul spre integrare europeana

In dependenta de cursul ales de Ucraina se va schimba si pozitia acesteia fata de reglementarea diferendului transnistrean. In caz de neutralitate si orientare spre integrare europeana Ucraina va contribui in mod obiectiv la reglementarea cat mai rapida a conflictului transnistrean si la pastrarea integritatii teritoriale a Republicii Moldova si de asemenea isi va intari frontiera de stat.

Insa pe parcursul ultimilor ani Ucraina din ce in ce mai clar si mai consecvent si demonstreaza atasamentul fata de politica de integrare Cu Rusia, ceea ce in mod obiectiv o lipseste de orice sansa de a se integra intr-o europa unica, chiar si intr-un viitor mai indepartat. Aceasta cale de reintegrare a Ucrainei care poate fi numita "inapoi spre Rusia" este insotita de oarecare elemente de autoritarism. Prin urmare renasterea puterii autoritare in Ucraina si unirea cu Rusia vor schimba pozitia Ucrainei in sistemul tripartit "Moldova -Transnistria -Ucraina". In asa o situatiei regimul autoritar din Transnistria ii va deveni mai aproape, ceea ce va aduce la o apropiere intre Kiev si Tiraspol.

Conform unui astfel de scenariu Ucraina nu va mai fi un garant independent al reglementarii politice a conflictului transnistrean. Linia de comportare in acest proces de reglementare politica i-i va fi direct supusa intereselor Moscovei. Aceasta, la Republic of Moldova la randul sau va face ca Rusia sa devina unicul arbitru puternic in procesul reglementarii conflictului transnistrean si-i va permite sa tina sub control deplin situatia din Transnistria si Moldova. Dar, oare acestea vor contribui la reglementarea conflictului transnistrean? Raspunsul la aceasta intrebare depinde de faptul in ce masura reglementarea conflictului va raspunde intereselor geopolitice ale Rusiei in aceasta regiune.

Interesele geopolitice ale Rusiei. Pozitia rusa fasa de solutionarea problemei transnistrene va ramane contradictorie si ambigua. Caracterul contradictoriu este conditionat de tendintele obiective a dezvoltarii din prezent din Rusia. Aceste tendinte se formeaza atat sub influenta factorilor externi, cat si ba celor interni. Tendinta dominanta in dezvoltarea interna in viitorii zece ani va fi gravitatia spre construirea unui "stat civilizat". In aspect de politica externa tendinta aceasta se va manifesta prin aceea ca in solutionarea conflictului transnistrean conducerea rusa va accentua atentia pe necesitatea pastrarii integritatii teritoriale a Republicii Moldova si indistructibilitatii hotarelor de stat. In acest plan Rusia va continua sa joace rolul garantului securitatii si stabilitatii in regiunea transnistreana.

In acelasi timp, in aspectul politicii externe, Rusia, probabil, in urmatorii zece ani nu va putea sa se dezica de pretentiile de restabilire a unei supraputeri si a influentei dominante la formarea intregului landsaft geopolitic european. Intrucat Rusia nu arata nici o intentie de a se incadra in procesul de integrare europeana, ci vrea sa devina a putere dominanta in Europa de Est, apoi ea este asteptata, prin urmare, de relatii deloc simple cu astfel de uniuni europene si euro-atlantice ca NATO si UE. Mentinand pretentiile existente, puterea si nivelul confruntarii Rusiei cu Occidentul va fi determinat de resursele si posibilitatile interne. Si pentru ca resursele cele mai mari pentru Rusia pana in anul 2002 vor ramane resursele militare, este clar ca Transnistria este un cap de pod mentinut in posesie prin prezenta militara si datorita acestui fapt Rusia ar putea exercita o influenta politico-militara asupra intregii Europe de Est.

Insa reiesind din faptul ca Rusia si-a pierdut suprematia militara asupra Occidentului, mai degraba slabiciunea, decat puterea o va impinge spre relatii de parteneriat cu tarile vest-europene si organismele lor cum ar fi NATO si UE, spre o politica de negocieri si compromisuri reciproc avantajoase. In raport cu CSI, inclusiv si Moldova aceasta politica va conditiona tendinta Rusiei de a mentine stabilitatea in spatiul post-sovietic european nu pe baza concordarii intereselor tarilor din Comunitate, ci pe baza dominarii monopoliste a Rusiei, in primul rand a celei militar-politice si economice. De fapt cu asa o politica Rusia nu va fi cointeresata sa reinceapa escaladarea militara a conflictului transnistrean. E clar faptul ca avand astfel de interese geopolitice pentru Rusia reglementarea conflictului transnistrean este nefavorabila., pentru ca o lipseste de argumentele mentinerii prezentei militare in aceasta regiune.

Politica Ucrainei, daca isi va mentine reorientarea propusa , va fi de asemenea supusa intereselor geopolitice si strategice militare ale Rusiei. Calauzindu-se de logica unei astfel de politici, Ucraina probabil va pastra frontiera cu Transnistria si Moldova deschisa si se va dezice de intentia de a o demarca. Spatiul aerian al Ucrainei de asemenea va fi deschis pentru zborurile aviatiei militare ruse spre Transnistria si Moldova.

Relatiile in triunghiul Moldova - Transnistria -Ucraina precum si reglementarea conflictului transnistrean sunt influentate si de alti factori externi, cum ar fi interesele si politica unor actori geopolitici influenti pe continentul european care sunt SUA, NATO, UE si Romania.

SUA. Pana nu vor fi reglementate definitiv conflictele din Balcani este putin probabil ca SUA sa manifeste mare interes fata de soarta Transnistriei si reglementarea conflictului transnistrean. Astazi problema transnistreana prezinta interese nu numai in planul stabilirii unui control asupra raspandirii de armament din arsenalele de lupta ale Transnistriei, dar si in neutralizarea dominarii militare ruse in regiune. Aceasta pozitie a SUA ar putea fi schimbata numai de o campanie anti-terorista americana in cazul in care serviciile SUA ar descoperi ca Transnistria furnizeaza armament organizatiilor teroriste internationale.

NATO. Politica NATO in raport cu Transnistria in multe privinte va fi motivata de interesele SUA si prin urmare, in actiunile sale din aceasta regiune Alianta se va conduce de aceleasi motive americane. Problema va prezenta interes pentru NATO pe masura ce se va apropia al doilea val de largire spre Est. Odata cu acceptarea Romaniei in randurile aliantei, NATO va fi nevoit sa se ocupe de solutionarea acestei probleme indeaproape. Deoarece, atunci problema reglementarii conflictului transnistrean va atinge nemijlocit interesele securitatii aliantei.

Printre alti factori externi de nivel regional poate fi mentionat factorul de influenta a Romaniei.

Romania. Influenta Romaniei asupra procesului de reglementare a conflictului transnistrean va fi determinata de doua tendinte dominante in politica externa a tarii. Prima este tendinta de alipire a pamanturilor istorice, ceea ce de fapt inseamna unirea cu Republica Moldova intr-un stat unitar. Dominarea acestei tendinte la inceputul anilor 90 intr-o mare masura a contribuit la izbucnirea conflictului transnistrean. Azi, este insa evident ca in anii apropiati Romania va urma cursul spre integrare europeana, scopul final fiind aderarea la UE si NATO. Acceptarea Romaniei in calitate de membru al acestor comunitati va exclude posibilitatea tarii de a influenta distructiv procesul de reglementare a conflictului transnistrean in urmatoarele decenii.

Astfel analiza factorilor de mai sus ne permite sa afirmam ca in urmatorii 5-6 ani teritoriul geopolitic a regiunii de Sud-est a Europei se va afla in proces de schimbari dinamice. Situatia internationala nestabila si neclara in aceasta regiune determina aparitia variatelor scenarii de evolutie a relatiilor trilaterale Moldova - Transnistria -Ucraina si a procesului de reglementare a conflictului Transnistrean.

In acelasi timp imbinarea multitudinii de factori interni si externi, printre care se evidentiaza mai mult sau mai putin factorul dominarii ruse si a orientarii geopolitice propuse din partea celor trei subiecte ale relatiilor, intr-o masura esentiala face sa se ingusteze campul lor de manevrare la folosirea puterilor externe si la alegerea strategiei de evoluare a problemei relatiilor trilaterale.

Aceste doua tendinte contradictorii ne permit sa evidentiam un numar discret de scenarii a evolutiei relatiilor din cadrul triunghiului Moldova - Transnistria -Ucraina. In dependenta de raportul dintre factorii interni si externi indicati, sunt posibile trei scenarii generale de evolutie a relatiilor tripartite: confruntarea, incertitudinea, integrarea.

Scenariul de confruntare. Premiaa principala pentru desfasurarea unui astfel de scenariu este nereglementarea conflictului transnistrean. Acest scenariu intr-o mare masura reflecta starea de relatii din prezent dintre Chisinau si Tiraspol. Altceva e ca aceasta etapa nu a trecut la etapa de escaladare militara a conflictului. Aceasta insa nu neaga intrebarea privind posibilitatea de evoluare a scenariului intr-o astfel de directie. Practica internationala contemporana da un raspuns afirmativ la aceasta intrebare. Aceasta varianta de solutionare a conflictului cu aplicarea fortei ne-o demonstreaza Rusia cu Cecinea.

Insa analiza factorilor si a conditiilor ce tin de conflictul transnistrean ne confirma probabilitatea mica de repetare a astfel de scenarii in viitor. Factorii interni care diminueaza probabilitatea aparitiei unui asa scenariu sunt:

Transnistria nu are scopuri agresive fasa de Moldova. Scopurile politice care puteau fi solutionate pe cale militara, sunt de acum atinse de Transnistria pe parcursul escaladarii militare a conflictului in 1992;

Aflarea in zona de securitate a fortelor pacificatoare;

Nesustinerea metodelor militare si de forta la solutionarea problemei transnistrene de catre majoritatea populatiei din Republica Moldova;

Obligatiile politice reciproce ale partilor conflictuale cu privire la neaplicarea fortei;

Obiectivul unei armate capabile de lupta in Transnistria, potentialul careia este superior fortelor armate ale Republicii Moldova;

Prezenta pe teritoriul Transnistriei a Grupului Operativ al armatei Ruse.

Reiesind din factorii expusi, cel mai rezultativ factor care nu permite escaladarea armata este balanta nefavorabila a raportului de potential militar intre Transnistria si Moldova pentru un astfel de scenariu. Armat nationala a Moldovei include 8500 de oameni, 209 unitati de tehnica blindata si 205 arme de artilerie. Numarul efectivului militar al RMN este de 7500 militari, 67 de masini de lupta blindate, 115 unitati de artilerie. Insa luand in considerare armamentul fostei armate 14 care se afla in depozite regiunea poate fi calificata drept una din cele mai militarizate din Europa. In prezent in depozitele militare se afla 49476 unitati de arme de foc, 805 sisteme de artilerie, 655 unitati de tehnica militara.[8]

Balanta aceasta exclude posibilitatea solutionarii problemei transnistrene pe cale militara Insa probabilitatea mica de reluare a escaladarii militare a conflictului transnistrean nu exclude confruntarea in relatiile dintre cele doua parti. Un factor care contribuie la evoluarea relatiilor dintre Chisinau si Tiraspol conform unui astfel de scenariu este prezenta regimului totalitar in Transnistria, precum si posibilele incercari de restabilire a unui regim totalitar in Moldova.

Evident ca actiunea acestor factori interni va impune Chisinaul sa solutioneze problema transnistreana prin metode de forta nemilitara. Una din astfel de metode este blocada economica sau sanctiunile economice impotriva Transnistriei.

Insa aici trebuie sa se aiba in vedere ca actiunile de felul acesta fasa de Transnistria pot duce la complicarea relatiilor dintre Chisinau si Kiev, ceea ce de fapt s-a intamplat in toamna lui 2001. In conditiile confruntarii dintre Chisinau si Tiraspol, Kievul isi pastreaza o pozitie favorabila, jucand rolul de garant si mediator in reglementarea conflictului. Insa o astfel de pozitie poate fi vulnerabila in caz de superioritate a unei a din partile confruntare ce se afla in opozitie. Asa o situatie va impune Kievul in rolul sa de garant, sa fie de partea celui mai slab. Scenariul de confruntare mentine o tensiune permanenta la frontiera moldo-ucraineaa.

Printre factorii externi trebuie de mentionat si faptul ca in reluarea escaladarii armate a conflictului nici in prezent si nici in viitorul apropiat nu este cointeresata nici una din puterile externe.

Scenariul incertitudinii. Scenariul de incertitudine asigura pastrarea pacii, insa nu ofera posibilitatile necesare pentru stabilirea deplina a pacii, sau in alte cuvinte, pentru faurirea pacii (peacebuilding). Reiesind din aceasta, orice esec sau insucces in procesul de reglementare pasnica va conduce la intarirea vivacitatii scenariului de incertitudine. In final evolutia situatiei intr-o astfel de directie va duce la "taiwanizarea" statutului Transnistriei.

Scenariul de incertitudine a relatiilor dintre Chisinau, Tiraspol si Kiev in mare masura corespunde situatiei interne din prezent a Ucrainei si politicii multiseculare externe nedefinite. Acest scenariu ofera o mare posibilitate de alegere a instrumentelor de construire a relatiilor trilaterale, insa bilantul in urma aplicarii lor este relativ jos. Aceste relatii amintesc de un joc cu varianta nula . Nu poti conta intr-un astfel de joc, in schimb esti sigur ca nu vei pierde mult.

Conform acestui scenariu de evolutie a relatiilor trilaterale regimul de frontiera la hotarul moldo-ucrainean ramane de asemenea incert. Problema demarcarii frontierei se amana pentru un timp nedefinit. Frontiera va continua sa ramana transparenta de contrabanda a drogurilor si armelor. Acest scenariu va fi in continuare sustinut de economia tenebra din Ucraina, Moldova, Transnistria, tarile din CSI si de alte tari din regiunea de sud-est a Europei.

Scenariile de reintegrare. Aceste scenarii de evolutie a relatiilor se bazeaza pe tendintele de reintegrare si reflecta tendinta puterilor politice cu influenta din tarile slave ale CSI de a restabili un stat comun. Aceasta tendinta este un proces de suveranizare inversa a republicilor din fosta URSS . Este conditionat de slabiciunea noilor state independente si insuficienta de resurse atat interne, cat si externe necesare la construirea nationala statala in aceste tari, prioritar la sistemul de relatii tripartite. Aceasta tendinta de reintegrare poate fi prezentata in doua niveluri.

Primul nivel reflecta tendinta de reintegrare din interiorul sistemului de relatii trilaterale.

Al doilea nivel prezinta reintegrarea celor trei subiecte a relatiilor pe o panza de unire statala mai larga, cum ar fi uniunea Rusia-Bielarusi sau un stat mai puternic cum ar fi Federatia Rusa.

Impartirea tendintei de reintegrare in aceste doua niveluri este relativa, pentru ca procesele ce se deruleaza la aceste doua niveluri sunt legate intre ele. Ar fi de mentionat ca scenariile de reintegrare atat de nivelul 1 cit si de nivelul 2 se incadreaza in conceptia asa-numitului "stat comun".

Pentru primul nivel realizarea conceptiei "statului comun" se poate produce in doua variante: confederatie si federatie. De notat e ca tendintele de reintegrare nu corespund scopurilor si tendintelor Tiraspolului care se afla pe calea suveranizarii republicii. Pentru conducerea politica a Transnistriei este dezirabil statutul de stat independent, de aceea infaptuirea scenariului de reintegrare in forma de confederatie este privita de Transnistria drept un pas logic pe calea obtinerii suveranitatii de stat depline de catre Transnistria.

Scenariul de confederatie. Acest scenariu prezinta conceptia de recreare a statului comun a Moldovei si Transnistriei pe baza confederativa. Insa pentru incheierea de relatii confederative cu Moldova Transnistria nu are conditii externe necesare. Transnistria poate conta pe astfel de relatii numai in cazul fortificarii dominatiei Rusiei in regiune, ceea ce va duce in rezultat la atingerea acordurilor oficiale cu NATO privind impartirea sferelor de influenta in Europa de Est. Insa pana in prezent Rusia nu intentioneaza sa insiste asupra statului de subiect confederativ pentru Transnistria in relatiile cu Chisinaul. Pe langa toate, acesta nu poseda nici resurse interne, nici externe.

Prin urmare relatiile confederative pot avea rolul unei ancore de politica externa, care ar fi pentru Transnistria un garant al securitatii si pastrarii statului de sine statator intr-un stat comun cu Moldova, format pe relatii federale mai stranse. Drept astfel de resursa interna ar putea fi relatiile confederative cu Ucraina. In momentul acutizarii relatiilor cu Chisinaul I. Smirnov s-a adresat Kievului cu rugamintea de alipire a Transnistriei la Ucraina. [9] Insa aceasta propunere nu a fost sustinuta in Ucraina decat de unele persoane particulare din parlament. Alipirea nu este posibila si din punctul de vedere formal juridic. Ucraina este un stat unitar. Aceasta circumstanta nu-i permite sa alipeasca Transnistria nici in conditii federative si nici in confederative.

Politica interna si externa a Ucrainei, indreptata spre pastrarea integritatii statului si respectarea teritoriala a altor tari, nu da nici un temei Transnistriei sa conteze pe o alipire cu Ucraina in nici o forma. Intelegand acest lucru I. Smirnov probabil ca a inaintata aceasta initiativa ca raspuns la presiunea Chisinaului.

Scenariul de federalizare. In realizarea scenariului de construire a statului federal "comun" pentru Moldova si Transnistria, atat Ucraina, cat si Moldova se vor starui sa finalizeze legalizarea infrastructurala si contractuala frontierei de stat si sa intareasca regimul de frontiera pe sectorul Ucraina - Moldova. Prin urmare asa un scenariu corespunde intereselor securitatii nationale a Ucrainei.

Scenariul unui stat comun federal al Moldovei si Transnistriei mai degraba convine Federatiei Ruse. Un astfel de scenariu coincide cu interesele ei politico-militare din regiune. La formarea de federatie Rusia capata sansa sa schimbe statutul de neutralitate a Republicii Moldova si astfel sa creeze conditiile legale necesare pentru a-si prelungi prezenta militara in Moldova.

Insa in realizarea scenariului de "federatie" apar piedici, in primul rand factorii interni, cum ar fi prezenta regimului totalitar in Transnistria si posibila reinstaurare a acestuia in Moldova, precum si prezenta economiei tenebre. Actiunea negativa a acestor factori interni da un anumit temei de construire a scenariilor de state comune la nivelul de actiune a proceselor de reintegrare, nivel care este mai larg.

Orientarile geopolitice comune, gravitatia spre regimuri totalitare si spre dominarea economiei tenebre, ne permite sa vorbim despre includerea celor trei subiecte a relatiilor intr-un context mai larg al modelului de "stat comun" care este scenariul Statului Unional si a Federatiei Ruse.

Scenariul "Statului Unional". Acest scenariu este intruchipat deja in uniunea Rusia - Bielarusi. Comunistii moldoveni si-au exprimat intentiile de a adera la aceasta uniune, iar pana la momentul venirii lor la putere in Moldova, intentiile de a adera la aceasta uniune nu odata si le-a exprimat presedintele Transnistriei I. Smirnov , care a spus: " reglementarea problemei transnistrene poate fi infaptuita pe calea apropierii a doua state independente: Transnistria si Moldova. Noi ne vedem viitorul numai in uniunea cu Rusia si Bielarusi".[10] Majoritatea locuitorilor din Transnistria - 63% de asemenea considera ca aceasta republica trebuie sa aiba statut politico-juridic In componenta uniunii Rusia - Bielarusi - Ucraina. Lucrul acesta este confirmat de rezultatele sondajului efectuat de centrul de cercetari analitice "Novii vec" la care au participat 964 locuitori din Transnistria, care au fost date publicitatii la inceputul anului 2002 in Tiraspol. Din cei chestionati numai 28% considera ca Transnistria trebuie sa fie un stat independent. [11]

Acest scenariu este favorabil la realizarea ambitiilor geopolitice da reintegare ruse, pentru ca el deschide perspectiva unei depline aderari a Transnistriei la Rusia sau la uniunea Rusia-Bielarusi in companie cu Ucraina [12] Fara compania Ucrainei alipirea Moldovei si Transnistriei la uniunea Rusia-Bielarusi pierde orice sens. Fara un teritoriu comun uniunea se preface din formatiune statala in organizatie internationala.

Trebuie de mentionat faptul ca atat factorii interni, cat si cei externi contribuie la formarea Uniunii statale de tipul Rusia-Bielarusi. Insa neviabilitatea unei astfel de combinatii cum e Rusia-Bielarusi mai curand poate fi lamurita de natura regimurilor autoritare. Regimul totalitar din Bielarusi incearca sa mentina controlul deplin asupra resurselor economice si materiale, precum si asupra institutiilor politice din republica, ceea ce impiedica promovarea intereselor economice si politice ale Rusiei in Bielarusi. In caz de realizare a acestui scenariu pot fi asteptate aceleasi rezultate si in Transnistria si Moldova.

De aceea o alternativa a promovarii intereselor ruse este scenariul de reintegrare cu Federatia Rusa. Acest scenariu poate prevedea doua variante de realizare.

Prima varianta de realizare a acestui scenariu consta in alipirea Transnistriei la Federatia Rusa in conditii de confederatie. Insa realitatile confederative dintre Rusia si Transnistria nu sunt posibile din cauza ca noile puteri care au venit in Rusia au deviat de la Cursul de restabilire a "fostei URSS" si in urmatorii 10 ani vor fi preocupati de intarirea centralizarii "propriului stat". Conducerea Rusiei intelege ca aceste relatii chiar daca sunt amenintatoare pentru realizarea ambitiilor geopolitice rusesti nu va fi in stare sa inghita o comunitate atat de instabila in persoana Transnistriei, Bielarusiei si Ucrainei, acum cand structura statala proprie este atat de neclara. Mai acceptabil pentru Rusia va fi scenariul de protectorate.

Scenariul protectoratelor prevede transmiterea resurselor economice infrastructurii sferei spirituale si informationale, politicii interne si externe ale acestor trei subiecte in controlul deplin al Rusiei cu pastrarea formala sau recunoasterea atributelor de statalitate ale acestor tari independente. Asa un scenariu poate fi realizat cu succes de Rusia in raport cu Ucraina. Partile principale ale acestui scenariu sunt: crearea sistemului financiar de credite comun (in perspectiva unic), restabilirea sistemelor unice de energie, transport, comunicatii, infaptuirea privatizarii tenebre largi, spatiul informational comun si complexul industrial si de aparare comun. In asa un scenariu frontiera moldo-ucraineana din nou va avea statut administrativ.

Insa in calea realizarii acestui scenariu iarasi stau regimul totalitar din Transnistria si nedorinta comunistilor din Moldova sa efectueze privatizarea, care este in contradictie cu principiile ideologice. Prin urmare cel mai posibil scenariu in perspectiva de scurta durata ramane scenariul incertitudinii in evolutia relatiilor din triunghiul Moldova - Transnistria - Ucraina. In acest scenariu Transnistria va avea sanse mari de a se afirma in calitate de stat independent.

Concluzii

Evitarea unei perspective atat de pesimiste este posibila numai prin neutralizarea actiunii negative a factorilor regionali da mai sus, atat cei externi, cat si cei interni:

Schimbarea vectorului orientarii geopolitice acelor trei subiecte de la Rusia spre Europa.

Scoaterea armatelor ruse din Moldova si Transnistria si nimicirea armamentului ce se afla in Transnistria.

Reformele economice de piata in Moldova, Transnistria si Ucraina si restructurarea economiilor din aceste tari cu orientarea spre includerea in sistemul economic mondial.

Atragerea businessmanilor straini in economie, in primul rand a investitorilor din Occident.

Internationalizarea procesului de reglementare s conflictului transnistrean.

Finalizarea perfectarii contractual-legislative si infrastructurale a frontierei de stat intre Ucraina si Moldova.

Depasirea gravitatiei spre autoritarism in Ucraina si Moldova si intarirea institutiilor democratice a puterii. Infrangerea regimului autoritar din Transnistria.

ForUm

2. Ibidem

Политическое интернет-издание - PART.ORG.UA - 2001 - 10 ноября.

7. Ibidem

Приднестровье: ни мира, ни войны. // Независимое военное обозрение - 2001 - 31 августа.

9. Украине предлагают присоединить Приднестровье. / Mignews.com.ua - 2001 - 7 ceнтября.

Обозреватель - 2002 31 января.